Dex As vrea

DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (as vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

TOTUSI conj., adv. 1. conj. dar, insa. (as vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. (prin Transilv.) meghis. (Sa treci ~ pe la mine.) 3. adv. inca, tot. (Cat ii da si ~ i se pare putin.)

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul, 2. S. n. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. si n.] – Din fr. caracul.

GARANTA, garantez, vb. I. Tranz. si intranz. A da cuiva siguranta ca va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a raspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja sa mentina in stare de buna functionare, pe o durata determinata, un aparat, un mecanism etc. vandut. ♦ A raspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurari ca... ♦ Intranz. A-si lua raspunderea cu averea sa ca datoria facuta de altul va fi achitata conform obligatiilor stabilite. – Din fr. garantir.

RAMasAG, ramasaguri, s. n. (Construit mai ales cu verbele „a pune”, „a face”, „a tine”) Conventie intre persoane care sustin lucruri contrare si prin care cel ce va avea dreptate va primi o rasplata (in bani sau in obiecte) stabilita in momentul incheierii conventiei; prinsoare, pariu, ramaseala, ramas. – Ramas + suf. -sag.

PREDESTINARE, predestinari, s. f. Actiunea de a predestina si rezultatul ei; ceea ce i-ar fi cuiva dinainte hotarat de divinitate, de soarta; ursita, destin, soarta, predestinatie. ♦ Doctrina potrivit careia fiecare om ar avea fixat de mai inainte destinul sau de catre divinitate. – V. predestina.

EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3. 1. (Tine locul persoanei despre care se vorbeste) El merge. ♦ (Fam.; la sg.) Sot, barbat; sotie, nevasta. 2. (La genitiv, in formele lui, ei, lor, adesea precedat de „al, a, ai, ale”, cu valoare posesiva) Casa lui. ◊ Expr. Ai lui sau ai ei = persoane legate prin rudenie, interese comune, prietenie etc. de o anumita persoana. Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasa-l in ale lui! 3. (La dativ, in formele lui, ei, ii, i, lor, le li, cu functie de complement indirect sau de atribut) Prietenul ii iese inainte. ◊ (In forma i, cu valoare neutra) Da-i cu bere, da-i cu vin. 4. (In acuzativ, in formele il, l, o, ii, i, le, cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. (Precedat de prepozitii, in formele el, ea, ei, ele) Pe el il caut. ◊ (Precedat de prepozitii, in forma o, cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. [Pr.: iel, ia, iei, iele] – Lat. illum, illa.

AFLA vb. 1. v. gasi. 2. a se auzi, (fig.) a rasufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a banui. ( Ai ~ ce am vrut sa spun.) 4. a cunoaste, a sti. (Vrei sa ~ adevarul?) 5. a auzi, a sti, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 6. a gasi, a prinde. (Voia sa-l ~ singur ca sa-i poata vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se gasi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo marfuri in mare cantitate.) 9. a fi, a se gasi, a sta. (Plicul se ~ pe masa nedesfacut.) 10. a fi, a figura, a se gasi, a se numara. (Se ~ printre invitati.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

ALEGE vb. 1. v. selectiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotari, a (se) stabili, (pop.) a (se) indemna, (inv.) a (se) rezolva, (fig., in Mold. si Transilv.) a (se) cumpani. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a investi, a pune. (Poporul il ~ domn.) 6. a ramane. (Cu ce te-ai ~?)

DA adv. desigur, fireste, (inv. si reg.) dar, (turcism, in Mold.) helbet. (- Ai vrea sa mergi cu mine ~!)

DESCOPERI vb. 1. v. dezveli. 2. v. gasi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a banui. (Ai ~ ce am vrut sa spun.) 5. a dezvalui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taina.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infractiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvantului.)

DESTINATIE s. functie, scop, (inv.) savarsire, savarsit. (Ce ~ va avea aceasta constructie?)

DUMERI vb. 1. a intelege, a se lamuri, a pricepe, a sti, (reg.) a se nadai, (fag.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut sa-ti spun?) 2. v. lamuri.

GHICI vb. 1. v. intui. 2. a afla, a descoperi, (rar) a banui. (Ai ~ ce-am vrut sa spun.) 3. v. banui. 4. a dezlega. (A ~ o cimilitura.) 5. a prevesti, a prezice, a proroci, (frantuzism inv.) a devina. (A ~ viitorul cuiva.)

MULT adj., adv. 1. adj. v. numeros. 2. adv. v. greu. (Pachetul atarna, cantareste ~.) 3. adv. vartos, zdravan. (Bea ~.) 4. adv. v. departe. 5. adv. v. indelungat. 6. adv. v. indelung. 7. adv. intens, tare. (A suferit ~.) 8. adv. rau, tare. (S-a chinuit ~.) 9. adv. tare. (~ ar vrea sa se plimbe.) 10. adj. v. variat.

OARE adv. (interogativ) 1. poate?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce ai vrut?) 2. dar?, pai? (~ asa sa fie?)

ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orisicare, orisicine, (inv. si pop.) care, (pop.) fiescare, fiescine, fitecine, (inv. si reg.) caresi, cinesi, (inv.) nestine, vericare, vericine. (Zica ~ ce ar vrea.)

ORICAT pron., adj., adv., conj. 1. pron. orisicat, (inv.) oarecat. (Cat zahar vrei? – ~!) 2. adj. orisicat. (~ lume ar fi ...) 3. adv. orisicat. (~ ai avea de mult, tot nu te saturi!) 4. conj. cat. (~ ai vrea, dar nu poti.)

POATE adv. 1. posibil, probabil. (~ sa vin.) 2. pesemne, probabil, (pop.) pasamite, (reg.) samite. (~ nu stie ce sa faca.) 3. cumva, eventual, (inv.) candai. (Aveti ~ o tigara?) 4. doar. (asteapta ~ o face vreo greseala.) 5. (interogativ) oare?, (astazi rar) au?, (inv. si pop.) ori?, (reg.) doar? (~ nu ti-am dat ce-ai vrut?)

CAZ¹ ~uri n. 1) Stare de lucruri; realitate concreta; situatie. ◊ ~ de constiinta situatie in care cineva sovaie intre sentimentul datoriei si un interes propriu. A admite ~ul ca... a presupune ca... 2) Lucru petrecut in mod incidental; situatie neasteptata; intamplare; accident. ◊ ~ de forta majora situatie in care cineva este nevoit sa actioneze altfel de cum ar vrea. A face ~ de ceva a acorda prea multa importanta unui lucru. 3) (urmat, de obicei, de determinari introduse prin prepozitia de) Fenomen imprevizibil in evolutia unei boli; accident; imbolnavire; boala. 4) Actiune definita prin lege penala. ~ grav. /<lat. casus, fr. cas

DACA² conj. 1) (exprima un raport conditional) In caz ca. Daca va ploua, vom avea roada. 2) (exprima un raport cauzal) Fiindca; precum ca; deoarece; pentru ca; dat fiind ca; intrucat; de vreme ce; o data ce. Daca nu stia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprima un raport temporal) Cand; dupa ce. Daca se face ziua, plec mai departe. 4) (exprima un raport completiv) El intreaba daca pleci. 5) (serveste drept mijloc de introducere a propozitiilor optative independente) De. Daca s-ar face ziua! 6) (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca. Chiar daca e timp rau, avionul va decola. / de + ca

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

PARIU ~ri n. Intelegere intre doua sau mai multe persoane, care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; prinsoare. /<fr. pari

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

PRINSOARE ~ori f. 1) Intelegere intre doua (sau mai multe) persoane care sustin lucruri contrare, ce-l obliga pe cel care nu va avea dreptate sa-i dea o compensatie materiala (de obicei baneasca) celuilalt; ramasag; pariu. 2) inv. pop. Loc unde sunt inchisi cei lipsiti de libertate. 3) rar Capcana de prins pasari sau animale. /prins + suf. ~oare

PROBABILITATE ~ati f. 1) Caracter probabil. ◊ Dupa toate ~atile dupa cat se pare. 2) mat. Caracteristica numerica a gradului posibilitatii de realizare a unui eveniment sau fenomen. ◊ Teoria ~atilor ramura a matematicii care, dupa probabilitatile unor evenimente intamplatoare, permite aflarea probabilitatilor altor evenimente intamplatoare, legate de primele. Calculul ~atilor calcul matematic care da posibilitatea sa se afirme daca un eveniment va avea loc sau nu, in functie de alte evenimente cunoscute. /<fr. probabilite, lat. probabilitas, ~atis

A PUTI put intranz. 1) A emana un miros urat; a mirosi urat. 2) pop. A fi semne ca are sau va avea loc. Pute a bataie. ◊ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste masura; a fi supraincarcat. Pute piata de legume. /<lat. putere

RAMas¹ ~uri n. 1) v. A RAMANE. ◊ ~ bun (sau bun ~) formula de salut adresata de cel care pleaca. A-si lua ~ bun a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire pe cei care raman. De ajuns si de ~ din belsug; (foarte) mult. 2) reg. Intelegere intre persoane care sustin lucruri contrare si care se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; ramasag; pariu; prinsoare. /v. a ramane

RAMasAG ~uri n. Intelegere intre persoane care, sustinand lucruri contrare, se obliga sa dea o compensatie materiala celui ce va avea dreptate; pariu; prinsoare. A castiga un ~. /ramas + suf. ~sag

Filipesti, s. m. pl. – In expresia m-ai umplut de Filipesti „m-ai lasat cu buzele umflate”. – Filipesti este o localitate din judetul Prahova, care a fost mosia familiei Cantacuzino. Se pare ca expresia trebuie explicata prin incercarea esuata facuta de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omori; ei au aflat de planul acesta si au reusit sa fuga, astfel incat zbirii domnitorului au gasit casa de la Filipesti goala. – [3373]

barbuta (barbute), s. f. – Veche moneda turceasca de argint, care valora 2 bani si jumatate la inceputul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemanator cu risca). Origine necunoscuta, dar aproape sigur orientala. Moneda si numele ei au disparut din circulatie, dar nu si jocul, inca foarte obisnuit la oras.

PREDESTINARE s.f. 1. Actiunea de a predestina; predestinatie. 2. Conceptie idealista potrivit careia fiecare om ar avea soarta lui, fixata dinainte de catre o forta supranaturala. [< predestina].

ABUKIR [Abū Qῑr], localit. in Egipt, la NE de Alexandria. In apropierea ei au avut loc citeva batalii: la 1 august 1798, flota engleza, comandata de amiralul Nelson, a distrus flota franceza, comandata de amiralul Brueys; la 24-25 iul. 1799 Napoleon Bonaparte i-a invins pe otomani, iar la 8 martie 1801 armata franceza din Egipt a fost infrinta de cea engleza.

asOCIATIA PATRIOTICA, organizatie politica secreta, cu program de lupta antifeudal. Intemeiata in Moldova de Teodor Riscanu si Vasile Malinescu, a fost descoperita in 1846 de domnul Mihail Sturdza; membrii ei au fost intemnitati sau exilati.

BABEL, Turnul ~ (in „Vechiul Testament”), turn gigantic pe care urmasii lui Noe au vrut sa-l inalte pina la cer. Constructia s-a oprit pentru ca Dumnezeu a incurcat limbile constructorilor, facindu-i sa nu se mai poata intelege intre ei. Simbolul confuziei.

BLOCDIAGRAMA (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea in relief la scara mica a unui terit. care reda atit suprafata terenului cit si structura sa geologica. Introdusa in cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicatiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. Numele unei rase de oi ai caror miei au blana buclata, asemanatoare cu astrahanul. 2. Blanita de miel apartinand acestei rase, din care se fac caciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. si n.] – Fr. caracul.

CAZ, cazuri, s. n. I. 1. Imprejurare, circumstanta, situatie. In acest caz. In tot cazul. ◊ Caz de forta majora = situatie in care cineva nu poate proceda cum ar vrea, din cauza unor imprejurari mai puternice decat vointa sa. Caz de constiinta = imprejurare in care cineva ezita intre sentimentul datoriei si un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul ca... = a presupune ca... A face caz de ceva = a acorda prea multa importanta unui lucru. A face caz de cineva = a scoate in evidenta in mod exagerat meritele cuiva. 2. Intamplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinari) Imbolnavire, boala. Doua cazuri de scarlatina. II. Fiecare dintre formele prin care se exprima diferitele functiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui si numeralului. – Lat. lit. casus (fr. cas).

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

COCCIDIOZE (‹ fr. {i}) s. f. pl. Grup de boli ale tubului digestiv si glandelor anexe, care pot afecta si alte organe (rinichi, nas, faringe, urechi etc.), intilnite la toate speciile animale si la om. Au evolutie acuta sau cronica fiind provocate de specii din ordinul Coccidia. C. cele mai frecvente la om sint malaria, toxoplasmoza, babesioza. Dintre animalele domestice cele mai afectate de c. sint pasarile si iepurii.

DONEC ERIS FELIX, MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) cat timp vei fi fericit, vei avea multi prieteni – Ovidiu, „Tristele”, I, 9, 5-6. vers celebru al poetului, care, exilat la Tomis, se vede parasit de toti prietenii. V. si Tempora si fuerint nubila, solus eris.

adresa f., pl. e (fr. adresse). Aratarea numelui si locuintei cuiva ca sa i se trimeata ceva: a scrie pe plic adresa cuiva, i-am dat adresa, i-am scris pe (ori supt) adresa ta, scrisoarea s' a dus la o adresa gresita. Scrisoare de la o autoritate sau de la o societate, scrisoare oficiala: ministeru i-a trimes o adresa de multamire. La adresa cuiva, indreptat catre cineva: acolo s' au auzit multe laude la adresa lui, era o rautacioasa aluziune la adresa lui.

adresez v. tr. (fr. adresser, d. dresser, a indrepta, a dresa. V. dresez, drept). Indrept o scrisoare (un pachet) la adresa cuiva: i-am adresat o scrisoare. V. refl. Ma indrept spre cineva, ii vorbesc. Apelez: nu mai am cui (sau la cine) sa ma adresez.

argea f., pl. ele (cp. cu lat. argilla, argila, lut, adica „lipit cu lut”, si cu ngr. argaleios, vgr. ergaleion, razboi de tesut, argania, materialu unei pivnite; alb. argalii, razboi de tesut). Vest. Bordeias ori sopron in care tarancele tese vara (rar intrebuintat azi). Scaunu tesetoarei. Lemnaria care sustine acoperemintu unei case taranesti. Camera boltita care vine dupa girliciu pivnitei. Partea boltita a bisericii (naos). Nt. Cele doua grinzi care marginesc o pluta de scinduri. V. si GrS. 1937,86.

2) as si asa (cp. cu turc. hasa, „fereasca Dumnezeu”, si cu rus. asi, „cum se poate?!”, interj. negativa si dubitativa insotita de intrebare: L-ai gasit? as! De unde?! Se poate? – L-am gasit! – as? Ei, as? Cum se poate?

asternut n., pl. uri, in vest e. Actiunea de a asterne adese-ori: am intirziat cu asternutu. Ceia ce se asterne pe pat p. culcare. Un fel de tesatura romaneasca intrebuintata ca macat.

GARANTA (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguranta ca va avea ceva, ca se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libertatii), a unui drept (ex. a dreptului la munca, a dreptului de aparare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obligatii, prin constituirea unei garantii reale (gaj, ipoteca) sau per¬sonale (fidejusiune / cautiune). 3. A raspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiinte, de autenticitatea unei afirmatii.

TU L’as VOULU, GEROGE DANDIN! (fr.) tu ai vrut-o, George Dandin! – Moliere, „George Dandin”, act. I, scena 7. Cuvinte de repros pe care si le adreseaza eroul ori de cate ori se vede inselat de sotia sa de neam mare. In sens general, repros ironic: ti-ai facut-o cu mana ta.

ZWAR WEISS ICH VIEL DOCH MOCHT’ICH ALLES WISSEN (germ.) intr-adevar, stiu multe, dar as vrea sa stiu totul – Goethe, „Faust”, I, Noaptea.

Acca La(u)rentia, nevasta pastorului Faustulus si doica lui Romulus si Remus, pe care i-a crescut alaturi de ceilalti doisprezece copii ai ei. Romanii o cinsteau ca pe o divinitate.

climateric, -a adj. (fr. climaterique, d. vgr. klimakterikos, treptat, care vine d. klimakter, treapta, iar aceasta d. klimax, scara, inrudit cu klima, clima). Care arata o decadenta, un moment critic al vietii: an climateric. – Cei vechi credeau ca din sapte in sapte ani sau din noua in noua e un moment critic al vietii, iar 7 inmultit cu 9 (63) da anu cel mai critic al vietii. V. climatic.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

Amphion, fiul lui Zeus si al Antiopei. avea un frate geaman, pe Zethus. Parasiti imediat dupa nastere pe muntele Cithaeron, de catre unchiul lor Lycus (v. si ass="spaced">Lycus), care voia sa-i piarda, cei doi frati au fost gasiti si crescuti de niste pastori. Ajunsi mari, ei au izbutit sa-si regaseasca mama, pe Antiope, tinuta mult timp prizoniera si persecutata de Lycus si de sotia acestuia Dirce (v. si ass="spaced">Dirce). Ca sa-i razbune suferintele indurate, Amphion si Zethus au distrus cetatea Thebae, unde domnea Lycus. Dupa ce l-au ucis impreuna cu Dirce, au pornit sa recladeasca zidurile cetatii. Zethus cara pietrele in spate. Amphion avea o lira fermecata, daruita de Hermes (sau de Apollo), la acordurile careia pietrele, vrajite, se rinduiau singure la locul lor. Mai tirziu, Amphion s-a casatorit cu Niobe, fiica lui Tantalus, cu care a avut mai multi copii. Si-a pus singur capat zilelor – dupa o legenda – indurerat de moartea copiilor sai ucisi de Apollo. Dupa o alta versiune, a fost el insusi sagetat de zeu.

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si ass="spaced">Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

Eurynome, una dintre oceanide. Eurynome domnea in vremurile de demult peste Olympus, alaturi de Ophion. Ei au fost goniti insa de Cronus si de Rhea si s-au refugiat in fundul marii. Din unirea Eurynomei cu Zeus s-au nascut cele trei gratii (v. si ass="spaced">Charites).

Gigantes, fiii lui Uranus si ai lui Gaea (v. si ass="spaced">Gaea). Erau fiinte monstruoase, de statura uriasa si cu o forta de neinvins. Desi de origine divina, erau totusi muritori: puteau fi omoriti, dar numai de catre un zeu si de catre un muritor in acelasi timp, motiv pentru care zeii, in gigantomahie (lupta dintre olimpieni si giganti), l-au chemat in ajutor pe Heracles. Se spunea ca Gaea i-ar fi nascut pe giganti ca sa-i razbune pe fratii lor, titanii, inchisi de catre Zeus in Tartarus. Gigantii au atacat cerul, aruncind cu stinci si cu trunchiuri de copaci. Ei au fost insa nimiciti de catre olimpieni, cu sprijinul lui Heracles (v. si ass="spaced">Heracles). Printre giganti se numarau: Alcyoneus, Clytius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hippolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion si Thoas.

Harmonia, fiica zeului Ares si a Aphroditei (intr-o alta varianta, a lui Zeus si a Electrei), casatorita cu Cadmus (v. si ass="spaced">Cadmus). De numele ei au ramas legate niste daruri faimoase pe care le-a primit la nunta: e vorba de un colier daruit de Hephaestus si de o rochie din partea zeitei Athena. Aceste daruri – imbibate cu o otrava ucigatoare de catre cei doi zei care nu puteau uita legatura nelegiuita dintre Ares si Aphrodite, parintii Harmoniei, – aveau sa aduca nenorocire urmasilor Harmoniei si aveau sa joace un rol hotaritor in organizarea expeditiei celor sapte impotriva cetatii Thebae, precum si a expeditiei epigonilor (v. si ass="spaced">Amphiaraus, Eriphyle).

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si ass="spaced">Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

dec, interj. de mirare si ironie ca si tronc: Dec! Nu cum-va ai pofti? Dec! Da asta ce-a mai fi oare?

CONSULTA vb. 1. a intreba. (Sa-l ~ intr-o chestiune.) 2. a se sfatui, (rar) a se consfatui, (inv. si pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (inv., in Transilv.) a se divani. (S-au ~ intre ei cum sa procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)

CURIOZITATE s. 1. v. interes. 2. ciudatenie, (grecism rar) paraxenie. (avea unele ~ati in comportare.) 3. v. ciudatenie. 4. raritate. (O ~ a naturii.) 5. v. indiscretie.

INCREDERE s. 1. (pop.) crezare, crezamant, (fig.) credit. (Se bucura de ~ lui.) 2. (livr.) confienta, (inv.) credinta. (Nu am ~ in el.) 3. nadejde, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?) 4. optimism. (Priveste cu ~ viitorul.)

INRAUTATI vb. 1. (fig.) a se strica, (fam. fig.) a se zbarli. (Vremea s-a ~.) 2. v. agrava. 3. a (se) agrava, a (se) ingreuia. (Situatia infractorului s-a ~.) 4. (fig.) a se deteriora, a (se) inaspri. (Relatiile dintre ei s-au ~.)

NADEJDE s. 1. v. speranta. 2. credinta, speranta, (rar) nadajduire, (inv.) nadajduinta. (Nu si-a pierdut ~ in mai bine.) 3. incredere, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?)

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.

PRESUPUNE vb. 1. (inv. si pop.) a prepune. (Am ~ ca vei veni.) 2. v. banui. 3. v. crede. 4. a admite, a spune, a zice. (Sa ~ ca asa s-au intamplat lucrurile.) 5. a cere, a implica, a necesita, a reclama. (Inteligenta ~ reflectia.)

SIGURANTA s. 1. aparare, asigurare, paza, protectie, protejare, securitate. (Masuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranta in functionare = fiabilitate. 3. securitate, (inv.) siguratie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. incredere, nadejde. (Pot sa am ~ in voi?) 6. fermitate, hotarare. (Vocea lui capata mai multa ~.) 7. certitudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeste o mare ~ in probele de tir.)

SUPRAVIETUI vb. 1. a ramane, a scapa. (N-au ~ decat ei.) 2. v. dainui.

ZABOVI vb. 1. v. intarzia. 2. a intarzia, a sta. (Sa nu ~ mult acolo!) 3. v. poposi. 4. a ramane, a sta, (inv.) a prebandi. (Cat ai ~ la ei?) 5. v. astepta.

el pr. [pron. iel], g. lui; d. acc. lui, neacc. ii, i (i se da), i-, -i, -i- (dandu-i-se); ac. acc. el, neacc. il, l-, -l, -l- (lua-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le-, -le, -le-, li (li se da), li-, -li-; ac. acc. ei, neacc. ii, i-, -i, -i- (lua-i-ar)

DIN prep. 1) (exprima un raport spatial) A cobori din masina. A veni din sat. 2) (exprima un raport temporar) Productia din anul trecut. ◊ Din cand in cand uneori; cate odata. Din an in an la interval de un an. Din clipa sau din moment in timpul cel mai apropiat. 3) (indica materia) Compot din cirese. Incaltaminte din piele naturala. 4) (exprima un raport partitiv) Unii din ei s-au intors acasa. 5) (exprima un raport de mod) Lucreaza din toata inima. Canta din suflet. 6) (exprima un raport cauzal) A gresit din neatentie. 7) (exprima un raport instrumental) Canta din fluier. Tragere din tun. 8) (exprima un raport relational) In privinta; cat priveste. Nu-l intrece din glume. 9) (exprima un raport de origine, de provenienta) Se dezvolta din molecule. Obicei din copilarie. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat opt din doisprezece. /de + in

DINAINTE adv. 1) In spatiul aflat in fata; inainte; anterior. ◊ Pe ~ prin fata. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu indrazni sa se arate in fata cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut sa spuna. 2) Dintr-o perioada trecuta; de mai demult; de mai inainte. Hotarat ~. 3) Din timp. A se pregati de ceva ~. /de + inainte

EL ea (ei, ele) pron. pers. 3 1) (substituie numele persoanei despre care se vorbeste) ~ invata. A fost si ~ la tara. 2) Sot (respectiv sotie). 3) (formele de genitiv lui, ei, lor au valoare posesiva) Cartea lui. A lor a fost initiativa. 4) (formele de dativ lui, ei, ii, i, lor, le, li se folosesc cu functie de complement indirect sau atribut) Fusul ii scapa ei din mana. 5) (formele de acuzativ il, l, o, ii, i, le se folosesc cu functie de complement direct) Cartea pe care o citesc. Pe el il cauta. 6) (formele i si o se folosesc cu valoare neutra) Au mai patit-o si altii. /<lat. illum, illa

care¹ pr. int. m. si f., sg. si pl.; g. sg. independent / postpus m. caruia, f. careia ( A caruia dintre ei este casa? / In casa caruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. carui, f. carei (In a carui casa ai intrat?); d. sg. m. caruia, f. careia (Caruia dintre ei i-ai dat?): g. pl. independent / postpus carora, antepus (al, a, ai, ale) caror; d. pl. m. si f. carora

care³ adj. pr. m. si f., sg. si pl.; g.-d. sg. m. carui (Carui om i-ai spus? Casa carui om este asta?); f. carei; pl. g.-d. m. si f. caror

el [pron. iel] pr. m., g. lui, d. acc. lui, neacc. ii, i, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (dandu-i-se); ac. acc. el (prep.+ el), neacc. il, l- (l-a dat), -l (dandu-l), -l- (da-l-ar); pl. ei [pron. iei]; g. lor; d. acc. lor, neacc. le, le- (le-am dat), -le (da-le), -le- (dandu-le-o), li, li- (li-i da), -li- (dandu-li-se); ac. acc. ei (prep. +ei), neacc. ii, i- (i-am dat), -i (dandu-i), -i- (da-i-ar)

OMANas, omanasi, s. m. (Reg.) Omulet. – Din oameni (pl. lui om) + suf. -as.

BELLONA (SAU DUELLONA) (in mitologia romana), zeita a razboiului, identificata uneori cu sora sau sotia lui Marte si cu paredrul ei, Nerio. avea un important templu la Roma, in afara portilor cetatii, unde preotii indeplineau ceremoniile specifice declararii razboiului si senatul primea ambasadorii straini.

AIOR s. m. Planta erbacee cu frunze lanceolate si flori galbene (Euphorbia esula) – Din ai⁴ + suf. -or.

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („scoala carteziana”) si a celor care s-au numit ei insisi cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Traditie filozofica si stiintifica, de la Descartes pina in zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzind caracteristicile gindirii lui Descartes: metoda, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste.

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca sa-i primeasca peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfactie = a pretinde satisfactie morala in urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteala sau (inv.) seama (cuiva) = a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cat ceri pe unt? 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

KANTOROVICI, Leonid Vitalievici (1912-1986), matematician si economist rus. A reintrodus conceptul de profit. Unul dintre pionierii programarii liniare si ai aplicarii ei in economie („Metode matematice ale organizarii si planificarii productiei”, „Calculul economic al folosirii optime a resurselor”). Premiul Nobel pentru economie (1975), impreuna cu T.C. Koopmans.

ac n., pl. e (lat. acus, it. ago, pv. ac). Instrument suptire [!] de otel in care se baga ata si se coase: primu ac a fost sula. A scapa ca pin [!] urechile acului, a scapa ca pin minune, a fi fost foarte aproape de pericul. A avea (a gasi) ac de cojocu cuiva, a avea cu ce sa-i vii de hac, sa-l invingi. Organu cu care inghimpa albinele. Macaz, parte de sina mobila in prejuru unui punct fix ca sa poti abate trenu de pe o linie pe alta (dupa fr. aiguille). Ac de cap ori de par (Munt.), spelca. Ac cu gamalie (Munt.), bold. Ac magnetic, V. busola. Acu in caru de fin, V. car 2. – Acele de cusut s' au fabricat cu masina intiia oara in Anglia la 1824.

1) am, avut, a avea v. tr. (lat. habere, a avea, iar rom. am e contras din avem, ca' n am avut eu sau noi. – Am, ai, are, avem, aveti, au; aveam, avui; am avut eu, am avut noi; avusesem; voi avea; voi fi avut; sa am, sa ai, sa aiba si aiva, sa avem, sa aveti, sa aiba si aiva; as avea; ai, aiba, aveti, aiba; a avea, avere; avut). Posed: am avere, merit onoare. Simt: am curaj, gust de vorba (dar mi-e frica, mi-e sete, mi-e pofta). Obtin: cu un franc ai o gaina, vei avea un premiu. Am dimensiunea de: Etna are peste trei mii de metri. Trebuie (cu inf. subj. ori supinu): am a scrie, am sa scriu, am de scris. Cost, am pretu de (Pop.): aceasta [!] carte are un franc (mai des si mai lamurit costa un franc). V. refl. Is in relatiune: ma am bine cu el. Ma refer: A se are la B, ca C la D. V. ajutator care serveste la formarea perfectului (am zis) ori a viitorului (am sa zic). A avea, a fi: n' are cine sa ma ajute (nu e cine sa ma ajute).

anevrizm n., pl. e (fr. anevrisme, d. vgr. [dupa pronuntarea ngr.] aneurisma, dilatare). Med. Unflatura [!] a unei artere intr' un punct oare-care. (Aceasta unflatura se umple de singe lichid ori coagulat, iar daca, in urma unei emotiuni sau incordari, se rupe, moartea se produce fulgerator). – Mai bine ar fi anevrizma, ca prizma, sofizma, agheazma s. a.

beau (vest) si beu (est), beut (Ban. Olt. Trans.) si baut, a bea v. tr. (lat. bibere; it. bere, si bevere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – Beau, bei, el bea, ei bea, in nord ii beu; sa beau, sa bei, sa bea, in nord sa beie, band si, la Moxa, beund). Inghit un lichid: a bea apa, vin. Pop. Fumez (ca turc. tutun icmek): a bea tutun. Is betiv: acest om cam bea. Cheltuiesc pe bautura: aqm un leu si vreu sa-l beu (P.P.) Fig. A bea paharu pina’n fund, a suferi o nenorocire pina la capat. A bea in sanatatea cuiva, a inchina un pahar (a ridica un toast) in sanatatea cuiva. Cp. cu iau si vreau.

1) caz n., pl. uri (lat. casus, d. cadere, a cadea, a se intimpla. V. incident). Intimplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citeaza multe cazuri de vindecare pin [!] sugestiune. Imprejurare: ce sa fac in asemenea caz? Teol. Caz de constiinta, imprejurare grea in care religiunea permite sau opreste actiunea ta. Gram. Diferitele forme ale aceluiasi numar la un cuv. declinabil: cele sase cazuri ale limbii latine. A face caz de, a da atentiune, a te alarma. In acest caz, atunci, in aceste conditiuni. In ori-ce caz, in tot cazu, ori-ce s´ar intimpla, ori-cum ar fi. – La caz ca, barb. ild. „in cazu cind, daca”.

OBELISC (‹ fr., lat.; {s} gr. obeliskos „obelisc”) s. n. Monument comemorativ din bazalt sau sienit, in forma de trunchi de piramida, foarte inalt (20-30 m) si ascutit la varf. Caracteristice artei egiptene, o. au fost considerate raze de soare pietrificate. Erau numeroase si plasate in pereche in fata pilonilor care strajuiau accesul intr-un templu, deseori acoperite cu inscriptii hieroglife (ex. o. ridicat de Sesostris I la Heliopolis; „Acele” Cleopatrei din Alexandria). Reluat de arta europeana, va mai avea importanta in urbanismul sec. 16. astazi, numeroase o. se gasesc in marile capitale (Roma, Paris, Londra, Washington s.a.).

chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.

Aborigines, cei mai vechi locuitori ai Italiei. Cind Aeneas a sosit in Latium, ei s-au amestecat cu troienii alcatuind poporul latin de mai tirziu. Acest neam isi tragea numele de la regele lor, Latinus.

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA, publicatie a Institutului de istorie si Teorie literara „G. Calinescu” al Academiei Romane. Apare la Bucuresti din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondata si condusa, pana in 1965, de G. Calinescu. Pana in 1963 s-a numit „Studii si cercetari de istorie literara si folclor”. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Busulenga, N. Florescu, Al. Sandulescu.

cita adv. (d. cit). Vest. Cit-va, putin: am cita lapte. Se intrebuinteaza si´n exclamatiuni: cita omu, cita minciuna, cita cizmele, ce om mare, ce minciuna mare, ce cizme mari! A cita, V. citulea.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

1) coc n., pl. uri (d. coca 1, care e inrudit cu cocuta si lat. cucutium, scufie, si tutulus, coc, ca si cu rom. cocolos si fr. coque, cocolos de par. D. rom. vine ung. kok, nod, si koka, mot). Mold. Munt. est. Un fel de peptanatura [!] femeiasca care consista in ingramadirea coadei deasupra cefei ori in crestet. Trans. Pinisoara ratunda [!]. – In vest conci, pe care tarancele il mai maresc facindu-l si din lemn ori carton, iar in Trans. si din sirma invirtita ca niste coarne, peste care se pune ceapsa. V. motoc.

cojoc n., pl. oace (vsl. kozuhu, d. koza, pele [!]; sirb. bg. rut. kozuh, de unde si ung. kosok, kosog si ngr kozoka). Haina scurta sau lunga (cu minici [!] sau fara minici) facuta din blana de oaie (sau si de alt animal) cusuta de o haina de postav sau purtata asa cum este, cu pelea [!] afara. Isi scutura baba cojoacele, ninge, mai ales in zilele babei (1-9 Martie, cind poporu zice ca o baba, care reprezenta [!] iarna, isi scutura cojoacele la munte). A scutura sau a scarmana cuiva cojocu sau blana (cum au cinii, lupii), a-l bate rau. A avea ac de cojocu cuiva, a avea mijloace de a-l constringe. A-ti intoarce cojocu (pe dos), (ca taranu cind e timp rau), a-ti schimba atitudinea, a te arata mai energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu, a mai perde [!] timpu cu vorba. V. burca 1, bitusa, tihoarca, bonda.

Baucis, taranca din Phrygia de conditie umila, casatorita cu Philemon, alaturi de care a trait toata viata in cea mai armonioasa intelegere. Odata, pe cind Zeus si Hermes cutreierau tinutul sub chipul si infatisarea a doi calatori, ei le-au dat gazduire in modestul lor bordei. Drept multumire zeii le-au transformat locuinta intr-un templu maret si le-au fagaduit sa le indeplineasca orice dorinta. Cum Philemon si Baucis au cerut sa nu se desparta niciodata, voia le-a fost indeplinita. Dupa ce au trait pina la adinci batrineti, au murit in aceeasi zi si au fost transformati, dupa moarte, in doi copaci, asezati unul linga altul, la intrarea templului.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. ass="spaced">Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.

OSTROGOTI (‹ fr.; lat. Ostrogothus „gotii de est”) s. m. pl. Populatie de neam germanic apartinand ramurii rasaritene a gotilor. In sec. 3-4 se aflau pe teritoriul dintre Don si Nistru (in N se intindeau pana in S actualului stat Belarus, iar in S pana la Marea Neagra). Invinsi de huni (370/375) o parte dintre ei s-au asezat de-a lungul Dunarii (c. 450); cand s-a prabusit (454-455), Theodoric a condus invazia o. in Pen. Italica, unde a intemeiat Regatul o. (489-553). Statul lor a fost cucerit de imparatul bizantin Iustinian I, dupa care rolul istoric al o. inceteaza.

CACI conj. (Introduce propozitii explicative) Pentru ca, deoarece, fiindca. Eu ii cunosc caci am trait cu ei. – Ca + ce.

CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

DORI, doresc, vb. IV. Tranz. 1.. A fi stapanit de tendinta launtrica de a face, de a avea sau de a dobandi ceva; a tine, a ravni, a nazui la ceva. ◊ Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lasa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intentia; a vrea. Cum doresti (sau doriti etc.), formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 2. A tine mult sa vada sau sa revada pe cineva sau ceva drag, a astepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerabdare. 3. A simti o atractie e*****a. 4. A ura cuiva ceva. – Din dor.

INTRE² prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) Unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La². Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.

REAMBALARE, reambalari, s. f. Actiunea de a reambala si rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reambala.

REAMPLasARE, reamplasari, s. f. (Actiunea) de a reamplasa si rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamplasa.

REAMPUTARE, reamputari, s. f. Actiunea de a reamputa si rezultatul ei. [Pr.: re-am-] – V. reamputa.

REARGINTARE, reargintari, s. f. Actiunea de a rearginta si rezultatul ei. [Pr.: re-ar-] – V. rearginta.

IZBUCNI vb. 1. v. erupe. 2. a tasni, (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni, a pufni, (inv. si reg.) a prorupe, (Mold. si Bucov.) a dupai. (~ in plans, in ras.) 4. v. dezlantui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

eifelian s. n. (sil. -li-an) [ei- pron. germ. ai-]

A DORI ~esc tranz. 1) A fi stapanit de dorinta de a avea; a ravni; a nazui. ◊ A lasa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intentia; a vrea. Doresc o prajitura. ◊ Cum doriti (sau cum doresti) formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A tine mult sa vada. 4) A ura cu o deosebita afectiune. Iti doresc succes. /Din dor

NOSTRU² noastra (nostri, noastre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale inlocuieste numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai nostri sa ma ajute. ◊ Ai nostri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

VITA ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimtit si prost. /<lat. vita

A VOI ~iesc tranz. 1) A avea dorinta; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimti. /<lat. volere

A vrea vreau tranz. 1) A avea in intentie; a proiecta in gand. vreau sa plec. vreau sa cant. ◊ Vrei nu vrei fie ca doresti, fie ca nu doresti. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasma se spune despre cineva care trebuie sa faca ceva impotriva vointei sale. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva a avea o mare influenta asupra cuiva. 2) A dori sa i se acorde; a pretinde; a cere. vrea o explicatie. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. vrea sa ploua. [Monosilabic] /<lat. volere

RUSINA, rusinez, vb. I. ~ 2. Tranz. fact. ~ ♦ (Invechit si arhaizant) A face ca cineva sa se simta jenat, incurcat; a face de batjocura. Se adusera toti vracii... ramasera insa rusinati, care n-avura ce-i face. – Na, c-a spart ghergheful! Ei, da m-ai rusinat urat, mai badeo.

DOCETISM s.n. Erezie de la inceputurile bisericii crestine, care sustinea ca Iisus Cristos nu ar fi fost om decat in aparenta. [< fr. docetisme, cf. gr. dokein – a parea].

ARAFAT, Yasser (pseud. lui Mohammed Abed Ar’ouf Arafat) (1929-2004), om politic palestinian, Presedinte al Comitetului Executiv (din 1968) si presedinte al C.C. (din 1973) al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Comandant general al Fortelor Revolutionare Palestiniene. Sef al statului Palestina (din 1988).

asTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

aresca f., pl. ste, sti, sce, sci (cp. cu rus. aresoku, gen. -ska, dim. d. arieh, scris orieh, nuca). Mold. Dosu unei monete (scrisa) in opoz. cu arol. – In Munt. resca, in vest risca (cp. cu rut. orisk, nucusoara).

arol n., pl. oale (rus. arol, scris orel, pajura. V. orliste). Mold. sud. Aversu, pajura (marca) unei monete ori unei medalii: pajura si scrisa sau arolu si aresca. A juca la arol, a juca la jocu in care se arunca in sus o moneta si se cistiga ori se perde [!] dupa partea pe care cade.

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

chior, chioara adj. (turc. kor, pop. kior). Care are numai un ochi. Intunecos: ferestre chioare. Fig. Iron. Care nu nemereste [!] sau face greseli la joc (foarte des in limba copiilor): mai chiorule! De-a chioara, chioraste, ca chioru, in bobote. Iron. Apa chioara, (dupa unii, din apa chiara, adica „clara, limpede), apa simpla, nu vin. A nu avea nici o para chioara, nici un ban chior, a nu avea nici o letcaie. V. orb.

ciondanesc (ma) v. refl. (var. din bondanesc. Cp. cu ung. csangatni, a trage clopotele, csongeni-bongeni, a clampani, si civodni, a se certa). Trans. Mold. Ma cert, ma sfadesc cu glas tare: au sa se dea pe brazda ori-cit s´ar mai ciondani (Rebr. 257). – Si ciondr-, iar in Bas. ciold-. In vest si ciondaiesc. V. ciorovaiesc si impilduiesc.

cird n., pl. uri (sirb. krd, vsl. kurdu. Cp. cu ciurda, cireada). Ceata, droaie: cird de copii, de miei, de rate. Cirduri-cirduri, cu cirdu, cite un cird, in cirduri: veneau cirduri-cirduri. De un cird de vreme, de cit-va timp. A avea (a intra sau a te pune) in cird cu cineva, a avea, a face cu el (Cp. cu circa): cu circotasu sa n´ai nimic in cird! V. crila, haita, vijdoc.

Aedon, fiica lui Pandareos si sotia lui Zethus, regele cetatii Thebae. Geloasa pe sora ei Niobe, care avea mai multi copii, Aedon, care nu avea decit un singur fiu, pe Itylus, a hotarit sa-l ucida pe cel mai mare dintre nepotii ei. Din greseala insa si-a ucis propriul copil. Ca sa-i curme suferinta, Zeus a preschimbat-o in privighetoare.

cloanta (oa dift.) f., pl. e (d. clont, fiind-ca babele au adese-ori numai un dinte ori doi, cum ar avea pasarea ciocu). Fam. Baba fara dinti si rea. Baba cloanta, baba rea din povesti.

Alcyone 1. Una dintre pleiade, fiica lui Atlas si a Pleionei. 2. Fiica lui Aeolus, despre care legenda spune ca traia atit de fericita impreuna cu sotul ei Ceyx, incit a trezit gelozia Herei, care i-a metamorfozat pe amindoi in pasari de mare. Dupa o alta versiune, Ceyx, pornit sa consulte un oracol, si-a gasit moartea in valuri, inecat de o furtuna. Distrusa de durere, Alcyone s-a aruncat si ea in mare. Induiosati de nenorocirea ei, zeii i-au metamorfozat pe amindoi in pasari marine.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel Mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

condescind, -ins, a -inde v. intr. (lat. condescendere, d. con-, impreuna, si descendere, a descinde). Cedez dorintei cuiva cind l-as putea refuza.

CAMERIER, camerieri, s. m. (Iesit din uz) Om de serviciu care avea grija de camera de culcare si de imbracamintea stapanului; fecior, valet. [Pr.: -ri-er] – Din fr. camerier.

GHIDUSAR, ghidusari, s. m. (Rar) Om ghidus. – Ghidus + suf. -ar.

HOMEOPATIE, homeopatii, s. f. Sistem terapeutic care consta in administrarea in doze foarte mici a substantelor care, in cantitati mari, ar putea provoca unui om sanatos o afectiune analoaga cu aceea care este combatuta. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeopathie.

TOCAI, tocai, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. si refl. recipr. A (se) saruta (cu zgomot). 2. Intranz. (Despre copii) A misca buzele prin somn ca si cand ar suge. – Toc + suf. -ai.

DOAR adv. 1. (Exprima ideea unei delimitari sau restrictii) Numai. Stai doar o clipa! ◊ Expr. Doar ca nu... = aproape ca..., putin a lipsit sa nu... 2. Vezi bine, cum se stie; desigur. Doar nu m-ai cautat! 3. Poate; probabil. Va reusi doar pana la urma! ◊ Expr. Fara doar si poate = fara nici o indoiala; neaparat. ♦ In speranta ca... L-a intrebat, doar va afla ce sa faca. ◊ Expr. Intr-o doara = la noroc, la intamplare, pe nimerite. 4. (Reg., la inceputul unei propozitii interogative) Oare? [Var.: doara adv.] – Lat. de-hora.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De⁴ + cat.

DINTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arata locul ocupat de cineva sau de ceva intre doua sau mai multe obiecte) Care se afla intre..., in mijlocul... Spatiul dintre pat si masa. ♦ (Introduce un complement care arata punctul de plecare) Din mijlocul... Iese luna dintre nori. 2. (Introduce un atribut care arata detasarea unui obiect din mijlocul mai multora de acelasi fel) Printre, intre, din. Dintre sute de elevi. 3. (Introduce un atribut exprimand o corelatie sau o alternanta) Intre. Raportul dintre parte si intreg. 4. (Introduce un atribut care indica rastimpul dintre doua momente cunoscute) Situat intre.. Momentul dintre noapte si zi. 5. (Introduce un atribut care exprima un raport de reciprocitate) Care exista intre... S-au intarit legaturile dintre ei. – De⁴ + intre.

BANUI vb. 1. a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a socoti, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. si reg.) a nadai, (reg.) a chibzui, a probalui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ ca se va intampla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.

CE pron., adj., adv., interj. 1. pron. care, (pop.) de. (Cei ~ priveau.) 2. adj. care. (~ vant te-a adus aici?) 3. pron. orice, orisice, (inv.) verice. (Zica lumea ~ o vrea.). 4. adv. cat, cum. (~-as mai rade!) 5. interj. (interogativ) cum? poftim? (fam. si pop.) ha? (~? N-am auzit!)

CONVINGERE s. 1. (livr.) persuasiune. (Putere de ~.) 2. certitudine, credinta, incredintare, sentiment, siguranta, (livr.) convictiune. (Am ~ ca asa se va intampla.) 3. v. conceptie.

REZISTA vb. 1. a se impotrivi, (inv.) a (se) nevoi. (Au ~ pana la ultimul om.) 2. a se tine. (A ~ bine pana la sfarsitul cursei.) 3. a dura, a se pastra, a tine. (O incaltaminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a tine. (O haina care ~ la tavaleala.)

TREBUI vb. 1. v. cuveni. 2. a se cadea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (inv. si pop.) a cauta. (~ sa procedam astfel ...) 3. a fi, a urma. (Cand va ~ sa plec ...) 4. a avea. (~ sa mai fac un singur pas.)

voi pr., d. acc. voua, neacc. va (voua va da), -va (dandu-va), -va- (da-va-voi), v- (v-a dat), -v- (dandu-v-o-), vi (vi se da), -vi- (dandu-vi-l), vi- (vi-l da); ac. acc. voi, neacc. va (va duce pe voi), -va (ducandu-va), -va- (spala-va-voi), v- (v-a dus pe voi), -v- (duce-v-as)

CLAUZA ~e f. Dispozitie (speciala) prevazuta intr-un act juridic. ◊ ~a natiunii celei mai favorizate clauza prin care, intr-un acord international, partile contractante se angajeaza sa-si acorde reciproc conditii si inlesniri economice echivalente celor pe care le-au acordat sau le vor acorda oricarui alt stat. [G.-D. clauzei; Sil. cla-u-] /<fr. clause, lat. clausa

CREDINTA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia

A SE IZMENI ma ~esc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se stramba; a se sluti; a se schimonosi. /<sl. izmeniti

TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta

ACARCARE pron. nehot. (Ban., Cris, Trans. SV) Oricine, oricare. Sa te va opaci ochiul tau, au mina ta, au piciorul tau, sau acarcarea din madularele tale, tu sa le lapezi de la tine. C 1692, 505r. Akarkare. Quicunque. Quivis. AC, 327; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + care. Vezi si acar, acarce.

SUPRAVEGHERE s.f. Actiunea de a (se) supraveghea si rezultatul ei; urmarire atenta. ♦ A avea (ceva) in supraveghere = a avea (ceva) in paza. [< supraveghea].

DOCETISM s. n. erezie de la inceputurile bisericii crestine care sustinea ca Isus Cristos nu ar fi fost un om decat in aparenta. (< fr. docetisme)

pedestru (pedestra), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. si V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pedestrem (Puscariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). In general e considerat un imprumut tirziu (Tiktin; REW 6346) pentru ca l-a conservat pe d si pentru ca nu a diftongat f., *pedeastra (nu cunoastem f. de la sensul 2). In ciuda acestor dificultati, prezenta in mr., sensul popular din Trans. si expresiile cum ar fi carare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui imprumut tirziu, care ar fi trebuit sa pastreze nuanta militara. Der. pedestri, vb. (a cere sa descalece; refl., a descaleca); pedestras, s. m. (drumet, persoana care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie).

AURIGNAC [orinac], comuna in S Frantei (Haute-Garonne); 1.130 loc. (1985). Pe terit. ei, intr-o pestera, au fost descoperite resturi arheologice si faunistice.

BALANCHINE, George (pe numele adevarat Gheorghi Melitonovici Balancivadze) (1904-1983), balerin si coregraf american de origine gruzina. Important reprezentant al stilului neoclasic. A fondat Scoala americana de balet (1934) si , pe baza ei, Baletul american (1948), care au marcat profund coregrafia nord-americana.

ALTADATA adv. 1. In trecut; odinioara. Primaverile de altadata nu au lasat urme in voi (BENIUC). 2. In viitor, de aici inainte; a doua oara. Cine-a face altadata ca mine, ca mine sa pateasca (CREANGA). – Din alta + data.

ATATA² pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – Atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! Atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.

CHRISTINA, regina a Suediei (1632-1654), fiica lui Gustav II Adolf. In timpul domniei sale, conducerea efectiva a statului a detinut-o Axel Oxenstierna. A sprijinit dezvoltarea stiintei si culturii si l-a protejat pe Descartes, care a trait ultimii ani ai vietii la curtea ei.

aripa (est) f., pl. i, si aripa (vest) f., pl. aripi, aripi si aripe (lat. alipes, -ipedis, cu aripi la picioare, d. ala, aripa, si pes, picior; mrom. aripa, parte din turma, areapa, areapita si arpita, aripa. Prefacerea lui d in t s' a facut dupa praepes, praepetis, care zboara iute, ori hospes, hospitis, oaspete, iar genu f. dupa ala, aripa. V. areapa). La pasari si insecte, organele care le ajuta sa zboare, iar la pesti, acelea care-i ajuta sa inoate. Aripile morii, fofezele, razele care primesc vintu. Aripile trasurii, aparatorile puse la roate ca sa nu sara noroiu' n sus. Aripile unei osti, laturile (flancurile) ei in front. (V. crila). Aripile unei case, coastele, partea dreapta si stinga. Aripile roatei (la vapor), zbaturile, lopetile care imping apa (la elice, ramurile ei). Mar. Vela trapezoida suplementara [!]. Fig. Protectiune, scut: a fugi supt aripa cuiva, supt aripa legii. A zbura cu aripile tale, a lucra fara ajutoru nimanui. – Vechi arepa.

asemenea (est) si asemeni (vest) adj. fix (lat. ad-similis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatal lui. ast-fel de, asa: n´am mai vazut asemenea om (mai rar un asemenea om), ochii unui asemenea om, unor asemenea oameni. Adv. Tot asa, identic, egal: s´a purtat asemenea. – Se zice si de asemenea si tot asemenea (ca adv.). Vechi semenea, adv.

asupra, prep. cu gen. si care arata starea sau miscarea (lat. ad-supra). Pe, deasupra: atirna asupra capului, multe nenorociri au cazut asupra tarii. Contra: a porni razboi asupra cuiva. Fata de. catre: a avea influenta asupra cuiva. A-ti lua un lucru asupra ta, 1) a te insarcina cu un lucru, a-l lua pe socoteala ta, 2) a-l considera adresat tie (o vorba, o aluziune). Barb. (dupa fr. sur). Despre: a vorbi asupra filosofiii, rom. corect despre filosofie. Vechi. Vest. asupra-mi, asupra-le, a lua usupra.

avere f. (d. am, a avea). Posesiune, stare, bogatie. Om cu avere, bogat.

aversiune f. (lat. aversio, -onis, d. avertere, a intoarce. V. inversunare). Antipatie, repugnanta: a avea aversiune contra cuiva.

camerier, -a s. (fr. camerier, -iere, d. it. cameriere, -era). Fecior de casa (odaias), fata´n casa (servitor, servitoare in casa). Ofiteru camerei papei. V. camardiner, camaras, ciocoi, postelnic.

clapa f., pl. e (germ. klappe, de unde si ceh. pol. klapa, clapa, pleoapa; bg. ngr. klapa. V. clipesc). Valva, valvula, supapa. Capac la prinzatoarea de pasari ori la o groapa (iar in P. P. din Munt. si la secriu [!]). Piesa pe care apesi la un instrument muzical (piano, flaut, corn) ca sa dai drumu sunetului. Capacu buzunarului la haina. Fig. A trage cuiva clapa, a-l prinde in capcana, a-l pacali, a-l insela.

clenci si clinci n., pl. uri (cp. cu vsl. kliuci, cirlig, cheie, kliuka, siretenie, si klecati, a se inchina, a schiopata). Vechi. Ghimpe. Azi. Zimboc. Ramura de corn la cerb. Fam. Punct dificil intr´o afacere (fie p. tine, fie p. a face dificultati adversarului): a gasi cuiva un clenci. A avea clenci cu cineva, a avea neintelegeri cu cineva. A prinde clenci de cineva, a prinde dragoste de cineva. V. chitibus.

bulharie, bilharie si balharie f. (ruda cu bulhac). Munt. est. Lucruri aruncate, gunoi facut pin casa ori pin curte, cum ar fi niste bucati de hirtie, coji de pepene s.a.

conscienta si (ob.) constiinta f., pl. e (lat. con-scientia, fr. conscience. V. stiinta si inconscienta). Notiune, ideie, stiinta: a avea constiinta de drepturile tale [!]. Simtu binelui si a [!] raului: constiinta e judecatoru nostru. Simtu datoriii, moralitate, integritate: om fara constiinta. Libertate de constiinta, libertatea de a te inchina cui vrei, de a profesa ori-ce religiune. A avea pe constiinta, a te simti vinovat. Cu mina pe constiinta, cu toata sinceritatea. A avea constiinta larga, a ierta usor pacatele tale [!] sau ale altora. V. cunostinta.

Epigoni, nume purtat de Aegialeus, Amphilochus, Diomedes, Euryalus, Promachus, Sthenelus si Thersander. Ei erau urmasii directi ai celor sapte eroi care au participat la prima expeditie organizata impotriva cetatii Thebae (v. si ass="spaced">Adrastus 1.). Zece ani mai tirziu, pentru a razbuna moartea parintilor lor, epigonii, sub conducerea lui Alemaeon (v. si ass="spaced">Alemaeon), au organizat, la rindul lor, o noua expeditie. Ea s-a soldat cu infringerea cetatii Thebae, care a fost pradata si distrusa. Dintre epigoni, singur Aegialeus a pierit in lupta.

cufundatura (est) si sc- (vest) f., pl. i. Rezultatu cufundarii: m´am cufundat de trei ori, si la a treia cufundatura am ajuns la fund. Adincatura, depresiune de pamint, loc jos.

GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. Om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.

VOI², voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune. 2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. ind. si: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. ass="spaced">voliti.

MAIMUTAR, maimutari, s. m. (Rar) Persoana care umbla cu maimuta prin balciuri; p. ext. om caraghios. – Din maimuta + suf. -ar.

SCARTAR, scartari, adj., s. m. (Reg.) (Om) meschin, zgarcit. – Scart + suf. -ar.

CATENA s. (CHIM.) lant. (O ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.)

LANT s. 1. (rar) zale (pl.), (inv. si reg.) ratez, (Maram.) stir, (inv.) catena, lantug, veriga. (Vaca prinsa in ~.) 2. (CHIM.) catena. (Un ~ leaga intre ei atomii de acelasi fel ai unei substante.) 3. (GEOGR.) sistem muntos, (livr.) catena. 4. (GEOGR.) brau, sir, sirag. (~ul dealurilor extracarpatice.) 5. v. convoi.

NORMAL adj., adv. 1. adj. intreg, sanatos, zdravan. (Esti om ~, iti dai seama ce ai facut?) 2. adj. v. obisnuit. 3. adj. firesc, obisnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obisnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.

POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.

SENTIMENT s. 1. (livr.) afect. (Senzatii si ~e.) 2. simtamant, simtire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simtire, (livr.) patos, (inv.) simt. (A canta cu ~.) 4. simtamant, (inv.) simticiune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, parere, senzatie. (Are ~ul ca e inoportun.) 6. constiinta. (~ul datoriei implinite.) 7. certitudine, convingere, credinta, incredintare, siguranta, (livr.) convictiune. (Am ~ul ca asa se va intampla.)

BOGATas ~i m. Persoana care poseda multe bunuri materiale; om (foarte) bogat. /bogat + suf. ~as

A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare

NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) Stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

-AR², -ER¹, -ERA, -IER³, -IERA, -OR⁴, -EZA¹ suf. „Referitor la...”; „cel (cea) care exercita o meserie, o functie”, „care are calificare”. (din fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius = nume de agent)

TRANSCENDENTALISM s.n. 1. Doctrina filozofica idealista, intemeiata de Kant, care se bazeaza pe ideea ca formele apriorice ale constiintei ar preceda experienta si ar constitui conditiile existentei ei. 2. Scoala filozofica americana, initiata de R. W. Emerson (1836) si caracterizata printr-un misticism panteist, care critica de pe pozitii romantice capitalismul, propunand rezolvarea problemelor sociale prin autoperfectionarea morala. [Cf. fr. transcendantalisme].

MONSENIOR s.m. 1. Titlu dat seniorilor feudali (in Apus); titlu de adresare catre un nobil. 2. Titlu pe care il poarta unii prelati ai bisericii catolice. [Pron. -ni-or. / < fr. monseigneur, cf. it. monsignore].

jagardea (-ele), s. f. – (Arg.) Om zapacit, aiurit. Origine necunoscuta. Ar putea fi o combinatie expresiva a lui javra cu jigodie, care au acelasi sens.

BABAR, babari, s. m. (Reg.) Om insurat. – Din baba + suf. -ar.

COCCIDIE s. f. (‹ fr. {s}; gr. kokkus „graunte”) s. f. (La pl.) Ordin de protozoare (Coccidia) care paraziteaza celulele epiteliale la vertebrate si nevertebrate (moluste, artropode); inglobeaza si specii parazite pentru om si animale domestice, care au in general forma sferica, se inmultesc sexuat si asexuat in cicluri succesive si sint paraziti intracelulari pentru un anumit organ sau pentru o anumita gazda.

aeroplan n., pl. e (aero din aerostat si plan din planez). Masina de zburat, avion. – Curat rom. ar fi zburatoare, f., pl. ori. – La 1898 Enric Farman s' a urcat la 25 m., iar la 25 Iuliu 1909 Bleriot a zburat din Francia in Anglia peste strimtoarea Minicii. V. balon.

alem n., pl. uri (turc. alem, semiluna, stea, steag, d. ar. ' alem, semn). Vechi. Semiluna ori stea pusa in virfu unei geamii. Steag (numit mai des sangeac) cu semiluna' n virf pe care-l primeau domnii romanesti de la sultan impreuna cu cabanita, tuiurile si buzduganu sau topuzu. V. bairac.

ama si (vechi) ama interj. plina de ironie ori dispret (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sirb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om destept! Ama cap de bou! Ama ai vorbit si tu! Conj. Sud. Dar, insa: stiinta avusese, ama n' avea practica (Iov. 205).

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

bodaprosti si (mai rar) bogdaprosti interj. (vsl. bg. bogu da prosti, „Dumnezeu sa ierte”, adica „pacatele”. V. prostesc 3). Vorba pin care multumesc cersetorii. Iron. Pui de bodaprosti, copil de cersetor. A te umplea de bodaprosti, a te pricopsi, a te umplea de chichirita (a te alege c’un nesucces ori c’o ocara): m’am dus, dar m’am umplut de bodaprosti! A zice bodaprosti, a te simti multamit: zi bodaprosti c’ai scapat de el! In vest. -oste.

1) chir m. fara pl., gen. al lui (ngr. kyr ild. kyrios, domn. V. chira). Odinioara, titlu dat boierilor si mitropolitilor. astazi, titlu dat Grecilor de conditiune mai joasa (cind is de conditiune mai inalta, li se zice ca tuturor: domnule). Fam. Titlu dat ori-cui ild. domnu: te-am prins, chir Vasile! V. cilibiu.

ciutura f., pl. i (lat. situta ild. situla, din care s´a facut situra, apoi citura [Munt. vest], ciutura, ca caciula s. a. din casula. Din situla vine si it. secchia si fr. seille, ciutura, ca rom. unghie, mascur din ungula, masculus, iar var. it. ciotola, scafa, ori ciufolare din sibilare, a suiera, corespunde cu rom. lingura din lingula ori pacura din picula. Cp. si cu ciocirtesc din rus. sokratiti. D. rom. vine bg. cutura, sirb. cutura, rut. cutora; turc. cotura si cotra, de unde alb. cotra si ngr. tsiotra; ung. csutora). Galeata de scos apa din put (in Munt. vest si citura). La morile de apa sau la morile idraulice [!], fie-care despartitura cu care roata ia apa (Mold.). Moara mica cu roata in apa (Hateg). V. facau.

Arachne, tinara din Lydia, fiica lui Idmon din Colophon, vestita pentru maiestria cu care-si tesea pinzele. Sfidind-o cu indeminarea ei pe zeita Athena, patroana tesatoarelor si a torcatoarelor, se spunea ca zeita insasi ar fi coborit din Olympus pentru a-i vedea pinzele. Intre cele doua incepe o intrecere: Athena infatiseaza pe pinzele ei chipurile celor doisprezece zei ai Olympului si scene care zugravesc pedepsele la care au fost supusi muritorii ce au incercat sa se razvrateasca impotriva ordinii divine. Arachne tese, la rindu-i. minunate pinze pe care sint zugravite scene de iubire dintre zei si muritoare. Infuriata, zeita ii sfisie pinzele. Atunci, de desperare, Arachne se spinzura. Athena n-o lasa insa sa moara ci, cuprinsa in ultima clipa de mila, o transforma intr-un paianjen, sortit de atunci sa-si teasa pinza la infinit.

2) dar sau dara si (fam.) da conj. adversativa (sirb. dar „dar”, dial. „cel putin”, da, dar. Cp. cu da 2 si iar). 1) Insa: Pot da nu vreau. vreau, da nu pot. Multi, da prosti. Da tu cine esti? D’apoi (ild. da apoi) cum crezi? Da lasa-ma’n pace! Da ducase d******i! 2) Deci, asa dar (pus la urma): Vom pleca dar! Ramii dar aici? Ramii aici dar? (pe cind dar ramii aici ar insemna „insa ramii aici”). 3) Apoi dar, poi dar (Munt.) se’ntelege, de sigur: Ai fost? Poi dar! Da-mi o suta de franci! Poi dar (mold. poi cum nu sau d’apoi cum nu! ironic). Barb. nu numai, dar si (dupa fr. non seulement, mais aussi), corect rom.: nu numai ci si (ca si germ. nicht nur, sondern auch).

CANER, caneri, s. m. (Reg.) Om rau, hain, cainos. – Cine + suf. -ar.

LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

PUNGas, pungasi, s. m. Hot de buzunare; p. gener. hot. ♦ Om smecher, viclean, escroc. – Punga + suf. -as.

RARUNCHI, rarunchi, s. m. (Pop.) 1. Rinichi. ◊ Expr. A avea seu la rarunchi = a fi om cu avere. A ofta din rarunchi = a ofta din adancul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalitatii, al sensibilitatii); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.

STRIGOI, -OAIE, strigoi, -oaie, s. m. si f. (In superstitii) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma in timpul noptii intr-un animal sau intr-o aparitie fantomatica, pricinuind neajunsuri celor pe care ii intalneste; p. ext. om nascut intr-o zodie nefavorabila, care s-ar afla in legatura cu diavolul si s-ar ocupa cu vraji si cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rau, ursuz sau unui batran cu apucaturi demodate. – Striga + suf. -oi.

PERSOANA s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.

A BINEVOI ~iesc tranz. A voi, depasind anumite ambitii sau conventii; a avea bunavointa, bunatatea sa... /bine + a voi

DESTIN ~e n. 1) Forta supranaturala care determina in mod irevocabil cursul evenimentelor; fatalitate; ursita; soarta. 2) Ansamblu de evenimente consecutive care au loc independent de vointa unui om si care compun viata lui. /<fr. destin

GINTA s.f. 1. Grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) Dreptul gintilor = dreptul international. [Pl. -nti, -nte. / < lat. gens].

PROLETAR, -A adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. si f. 1. Om sarac din randul cetatenilor liberi ai Romei antice, ale carui bunuri nu depaseau o limita foarte scazuta. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de productie si nevoit sa-si vanda forta de munca pentru a putea trai. [< lat. proletarius, cf. fr. proletaire].

EPIMER s. m. fiecare dintre cei doi izomeri ai unei monozaharide, care difera intre ei prin configuratia a doi atomi de carbon, ceilalti atomi de carbon din molecula avand configuratia identica. (< fr. epimere)

GINTA s. f. 1. grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~tilor = dreptul international. (< lat. gens, -ntis)

BREasLA, bresle, s. f. 1. (In oranduirea feudala) Organizatie de casta a meseriasilor din aceeasi bransa, care avea scopul sa impiedice concurenta dintre ei si sa le pazeasca drepturile economice si politice impotriva exploatarii feudalilor si negustorilor; o data cu dezvoltarea modului de productie capitalist, ea se transforma intr-o organizatie inchisa a mesterilor care exploateaza calfele si ucenicii. ♦ (Inv.) Categorie sociala sau profesionala. Piara breasla boiereasca! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; functie, slujba. De breasla lui, ciubotar (SEZ.). 3. (Inv.) Trupa de soldati recrutata din breslasi si din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo).

absenta f., pl. e (lat. absentio). Lipsa, inexistenta in locu cuvenit: absentele unui elev de la scoala. Fig. Moment de distractiune, de neatentiune, de uitare: a avea absente (mentale). In absenta cuiva, pe cind nu e acolo. V. saracie.

antipatie f. (vgr. antipatheia, d. anti, contra, si pathos, suferinta. V. sim-patie. Aversiune, repugnanta naturala si fara voie: a avea, a simti antipatie contra cuiva.

apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.

asa si (mai vechi) asi adv. (lat. eccum sic, iaca asa. V. si). ast-fel, in acest fel: cum iti vei asterne, asa vei dormi. asemenea, ast-fel de: la asa oameni (unor asa oameni) nu le dau voie. asa de, ast-fel de, atita de: era asa de intuneric, in cit nu se vedea nimic. (Mai putin bine fara de: asa prost ma crezi?). asa si asa sau nici asa, nici asa (fam.), potrivit, modest: o casa asa si asa. Cam asa, aproape asa: cam asa s´a intimplat. Iaca asa (fam.), formula de incheiere a unei povestiri: iaca asa, mai baieti! asa dar, deci, pin [!] urmare, vrea sa zica: asa dar, ne-am inteles. Azi asa, mini [!] asa, se zice cind povestesti despre un fapt repetat: azi asa, mini asa (de ex., fura), pina cind a fost prins. Se intrebuinteaza si cind nu vrei sau nu poti da un raspuns precis: De ce nu vrei sa mergi? – asa! – In nord. barb. dupa germ. so ein: asa un om, asa o casa. Rom. corect asa om, asemenea om, ast-fel de om.

calus n., pl. uri si e (dim. d. cal, iar genu ca la cocos-cocoase ori tap-tapuri). Partea friului care se pune in gura calului. Bucatica de lemn ori alt-ceva care se pune in gura cuiva ca sa nu poata striga ori musca (V. protap). Bucatica de lemn despicata de prins rufele pe fringhie. (Azi se face din doua bucatele care prind rufa pintr´un [!] resort). Scaun de care se sprijina coardele viorii. Cavalet. Prajina de sprijinit pusca p. a trage mai precis. Rotocol ori sul de postav fixat pe umaru drept al uniformei soldatilor ca sa n´alunece cureaua pustii cind e purtata pe umar. S. m. (ca si bumb si nasture). Un fel de nasture lungaret la tunicile cu gaitane (ale cavaleriii). – Si scalus.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau Arestor). avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si ass="spaced">Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. si ass="spaced">Argo).

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si ass="spaced">Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.

RECESIV, -A (‹ fr.) adj. 1. (GENET.) (Despre o insusire determinata genetic a unuia dintre parinti) Care este mascata la urmasi de insusirea dominanta sau alternativa corespondenta de la celalalt parinte, deci nu se manifesta la heterozigoti in F₁ (prima generatie de urmasi) dar poate sa apara in generatiile urmatoare daca ambii parinti sunt purtatori ai genei respective (de ex. la om gena care determina culoarea albastra a ochilor este recesiva). 2. Care da indarat, care este pe cale de a disparea; care exista in stare latenta.

contramarca f., pl. arci (fr. contre-marque). A doua marca pusa unui pachet de marfa sau alt-ceva. Bilet liberat la teatru (ca sa poata intra iar) celor care iese [!] pe cite-va momente.

decid, -cis, a -cide v. tr. (lat. decidere, d. caedere, a taia. Cp. cu fr. trancher „a taia” si „a decide”. V. ucid). Hotarasc, pronunt o hotarire definitiva: a decide un deferend, o chestiune. Determin: asta l-a decis sa plece. V. intr. Dispun in calitate de stapin: a decide de pace ori de razboi. V. refl. M’am decis sa plec.

HOMUNCULUS, homunculusi, s. m. Omulet artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; p. ext. om foarte mic de statura, nedezvoltat^{Vezi nota}, pipernicit. – Din lat. homunculus, fr. homuncule.

MAGNETISM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pamantesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pamantului. Magnetism animal = fluid universal care ar strabate toate corpurile insufletite si care s-ar transmite (in anumite conditii) de la om la om; conceptie si ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietatile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiaza proprietatile magnetice ale materiei. – Din fr. magnetisme, germ. Magnetismus.

ECOSPECIE, ecospecii, s. f. (Biol.) Grup de plante sau animale format din unul sau mai muite ecotipuri, ai carui membri se pot reproduce intre ei fara ca descendentii sa degenereze. – Din engl. ecospecies.

DISLOCA, disloc, vb. I. Tranz. si refl. A (se) misca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din intregul din care face parte). ♦ Refl. (Despre straturi geologice) A-si modifica pozitia initiala (orizontala). ♦ Tranz. si refl. (Med.) A (se) deplasa (un os sau un membru) din articulatii. ♦ Tranz. A deplasa trupele dintr-un loc in altul, a le schimba dintr-o garnizoana in alta. ♦ Tranz. A separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea intre ei a unui cuvant sau a mai multor cuvinte. – Din fr. disloquer, lat. dislocare.

SCRANCIOBAR, scranciobari, s. m. (Reg.) Om care invarteste scranciobul (manual). – Scranciob + suf. -ar.

INTELEPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (inv.) mandru, preamandru. (Un om ~.) 2. s. filozof, ganditor. (Cei sapte ~ti ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta ~eapta.) 6. adv. v. chibzuit.

ODATA adv. 1. v. candva. 2. v. odinioara. 3. candva, vreodata, (pop.) oarecand, (inv.) odinioara, vreodinioara. (Poate ne vom mai vedea ~ .) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodata. (Au inceput sa vorbeasca ~ .) 5. v. deodata.

CARACUL n. 1) Rasa de oi, originara din asia Centrala (orasul Karakul), ai caror miei au o blana buclata. 2) Blana de miel din aceasta rasa, din care se fac paltoane, caciuli etc. /<fr. caracul

PRICINas ~a (~i, ~e) m. si f. pop. 1) Persoana inclinata sa caute pricina (cearta); om galcevitor; carcotas. 2) v. IMPRICINAT. /pricina + suf. ~as

CANOPA s.f. (Ant.) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal si in care se puneau maruntaiele mortilor. [Var. canop s.n. / < fr. canope].

HOMUNCULUS s.m. 1. Mic om artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic ca statura. 2. Fetus uman. [< fr. homuncule, lat. homunculus].

MOSCHEE s.f. Locas de rugaciune mahomedan; geamie. [Pron. -che-e, pl. -ei, -ee. / cf. fr. mosquee, it. moschea < ar. masgid].

ANTROPOMORFOZA s. f. totalitatea modificarilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om, in procesul de antropogeneza. (< fr. anthropomorphose)

HOMUNCULUS s. m. 1. omulet artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic de statura. 2. fetus uman. (< fr. homuncule, lat. homunculus)

MURGas, -A, murgasi, -e, adj. (Reg., despre oi) De culoare murga. – Din murg² + suf. -as.

BasARABI, familie domnitoare din Tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel Mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

BEILIC, beilicuri, s. n. (Inv.) 1. Conac in care se gazduiau beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in tarile romanesti. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pe seama sultanului, la preturi stabilite dinainte; dijma (in oi) platita stapanirii. 3. Munca gratuita in folosul beiului sau al stapanirii. – Tc. beylik.

CECROPS (KEKROPS), intemeietorul legendar al Atenei si primul rege atic. Reprezentat jumatate om, jumatate sarpe, datorita credintei ca s-ar fi nascut sub pamant.

BEILIC (< tc.) s. n. 1. Conac in care erau gazduiti beii sau demnitarii turci veniti ca trimisi ai Portii in Tarile Romane. 2. Cumparatura de oi (facuta cu de-a sila) pentru Poarta, la preturi dinainte stabilite; dijma (in oi) platita stapanirii.

2) cistig (est) si castig (vest), a -a v. tr. (lat. castigo, -are, pedepsesc, indreptez, corijez, d. castus, curat, si agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. chatier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sirb. kastigovati, a pedepsi, kastiga, pedeapsa. V. purg). Obtin pin [!] munca: a cistiga un franc, un proces, o batalie. Obtin pin sort: a cistiga la loterie. Fig. Atrag: a cistiga pe cineva pin blindeta [!], a cistiga inima cuiva. V. refl. Vechi. Vest. Ma ingrijesc, am grija. – In est pop. cislig.

Antenor, unul dintre troieni, sfatuitor si prieten apropiat al lui Priamus. I-a gazduit pe Menelaus si pe Odysseus in casa sa atunci cind au venit cu solie din partea grecilor si i-a sfatuit pr troieni sa evite razboiul, inapoind-o pe Helena sotului ei. Dupa o alta versiune, Antenor si-ar fi tradat neamul, trecind de partea grecilor si ajutind la introducerea calului de lemn in cetate. Oricum, cu ocazia macelului grecii i-au crutat viata. Dupa incendierea cetatii, Antenor s-a refugiat impreuna cu familia lui in Italia.

coleg, -a s. (lat. collega, coleg, d. con, impreuna, si legatus, delegat). Cel care implineste aceiasi functiune la un loc cu altu ori cu altii si, adese-ori, in acelasi edificiu (ca scolarii, profesorii, ministrii s. a.). V. camarad.

Callisto, fiica lui Lycaon, regele Arcadiei, era o nimfa care obisnuia s-o insoteasca pe Artemis la vinatoare. Unindu-se cu Zeus, Callisto a dat nastere unui copil, pe nume Arcas. Fiind urmarita de gelozia Herei, Callisto a fost apoi metamorfozata in ursoaica. Se spunea ca ulterior Zeus ar fi transformat-o, impreuna cu fiul ei, intr-o constelatie, a Ursei (v. si ass="spaced">Arcas).

cortorosesc (Munt.) si cotorosesc (Munt. Mold.) v. tr. (bg. kurtulisu, d. turc. kurtarmak, a libera, a salva, kurtulmak, a se cotorosi. Cp. cu mintui). Fam. Liberez, scap, descarc: a te cortorosi de un om, de-o belea. V. refl. M´am cortorosit de el. – Si descotorosesc (Mold.). V. dezbar.

cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). Ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.

GADILICI s. n. (Pop. si fam.; in expr.) A avea gadilici la limba, se spune despre un om care vorbeste (prea) mult, care nu se poate abtine sa nu vorbeasca. – Gadila + suf. -ici.