Rezultate din textul definițiilor
ADJUTANT, adjutanti, s. m. 1. Ofiter atasat unui comandant sau unui sef militar intr-o unitate militara, indeplinind atributii similare unui secretar; ofiter care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Iesit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunzator plutonierului; persoana avand acest grad ♦ cel mai mare grad de subofiter; persoana avand acest grad. – Din fr. adjudant.

AMIRAL, amirali, s. m. I. cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.

CONDOR, condori, s. m. cel mai mare vultur, cu capul si cu gatul golas, complet mut, care traieste in muntii Americii de Sud (Sarcorhamphus gryphus). [Acc. si: condor] – Din fr. condor.

ARHIERARH, arhierarhi, s. m. cel mai mare in rang dintre ierarhi. [Pr.: -hi-e-] – Arhi- + ierarh.

CONTRABAS, (1) contrabasuri, s. n., (2) contrabasi s. m. 1. S. n. cel mai mare instrument muzical cu coarde si arcus, avand registrul cel mai grav din familia violelor. 2. S. m. Contrabasist. – Din fr. contrebasse.

KALONG s.m. cel mai mare liliac din lume, care traieste in Asia tropicala, ziua dormind in arbori, agatat cu capul in jos, si seara deplasandu-se in plantatii pentru a se hrani cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac)

GENERAL s.m. cel mai mare grad in ierarhia militara; (p. ext.) sef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoana care detine acest grad. [Cf. fr. general, rus. gheneral, germ. General].

ILION s.n. cel mai mare dintre oasele care formeaza bazinul iliac. [Pron. -li-on. / < fr. ilion].

MAXIM, -A adj. cel mai mare (ca dimensiuni, ca durata, ca intensitate etc.), foarte mare; maximal. [< lat. maximus – superlativul lui magnus].

PLUTONIER s.m. cel mai mare grad de subofiter; militar care are acest grad. [Pron. -ni-er, var. plotonier s.m. / < pluton + -ier].

CAROLINGIAN, -A, carolingieni, -e, adj. Care apartine dinastiei lui Carol cel mare, privitor la aceasta dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. carolingien.

ZEU2, zei, s. m. Divinitate pagana; idol. ♦ Fig. Om cu insusiri fizice si morale exceptionale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influenta (politica); sef, conducator. ◊ Expr. A fi in secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducatori. – Lat. deus.

PATRICIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit in Imperiul Roman de catre Constantin cel mare, pastrat si in Imperiul Bizantin; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.

VORNIC, vornici, s. m. 1. (In evul mediu, in tarile romanesti) mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ◊ mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari. Vornic de Tara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti. 2. (Inv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ Functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩniku.

POST3, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.

PRANZ, pranzuri, s. n. Masa principala care se ia la amiaza; dejun; timpul cand se ia aceasta masa; (concr.) ceea ce se mananca la aceasta masa, mancare pregatita in acest scop. ◊ (Pop.) Pranzul (cel) mic = prima masa pe care o iau taranii in cursul diminetii, vara, cand muncesc la camp; timpul zilei cand se ia aceasta masa. Pranzul (cel) mare = a doua masa pe care o iau taranii, masa de la amiaza; timpul zilei cand se ia aceasta masa. ◊ Loc. adv. Inainte de pranz = in prima parte a zilei, inainte de amiaza, inainte de masa principala. Dupa-pranz = in a doua parte a zilei, dupa-masa, dupa-amiaza. – Lat. prandium.

LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

L*****M s. n. Stindard imperial roman pe care Constantin cel mare a pus crucea si monograma lui Isus Cristos. – Cuv. lat.

LAMA1 s. m. invar. Preot-calugar budist (in Tibet, in Mongolia si la calmuci). ◊ marele lama sau Lama cel mare = seful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.

RAMAZAN s. n. 1. A noua luna a anului musulman; postul cel mare, cu o durata de o luna, in timpul caruia musulmanii postesc de la rasaritul pana la apusul Soarelui; p. gener. post. 2. (Fam.) Stomac. ◊ Expr. A-l taia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame. – Din tc. ramazan.

RASTOARCE, rastorc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva inapoi si in cantitate mai mare cele primite. – Ras- + [in]toarce.

ARCAS s. 1. sagetator, (inv. si pop.) sagetar, (inv.) sagetas. (~ din armata lui Stefan cel mare.) 2. (ASTRON., n. pr.; art.) v. Sagetatorul.

CONDUCE vb. 1. a carmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stapani, (inv. si pop.) a obladui, (inv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocarmui, a povatui. (Stefan cel mare a ~ cu faima Moldova.) 2. v. administra. 3. v. comanda. 4. v. prezida. 5. v. dirija. 6. v. calauzi. 7. v. indruma. 8. v. ghida. 9. v. sfatui. 10. v. insoti. 11. v. duce. 12. v. dirija. 13. v. sofa. 14. v. mana.

DOMNI vb. (IST.) a carmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stapani, (inv. si pop.) a obladui, (inv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocarmui, a povatui. (Stefan cel mare a ~ cu glorie in Moldova.)

cel2 cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) cel mai istet. ◊ cel putin minimum; macar; barem. cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

LEU1 lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. Om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

POST2 ~uri n. 1) Abtinere completa sau partiala de la consumarea alimentelor de frupt in anumite zile si perioade de timp, prescrisa credinciosilor de biserica. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevazute pentru aceasta abtinere. ~ul Craciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Pastilor. A tine ~ a posti. mare cat o zi de ~ care pare sa nu se mai termine. 3) fig. Perioada de timp cand cineva se abtine de la ceva. /sl. postu

SFARLA ~e f. Lovitura data cu degetul (mai ales cu cel mijlociu) indoit si sprijinit de cel mare si apoi eliberat brusc; bobarnac. /cf. sfar, a azvarli

CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub forma de buleta din carne tocata, mai mult sau mai putin aplatizata, prajita in grasime. Chiftelele foarte mici se numesc indeobste chiftelute, iar cele mari, ca niste turte lunguiete, parjoale.

GORDIAN adj. n. Nod gordian = nod din Gordios, pe care nu l-a putut desface nimeni si pe care Alexandru cel mare l-a taiat cu sabia; (fig.) conjunctura, situatie complicata, greu de rezolvat; a taia nodul gordian = a rezolva energic, brutal, cu repeziciune o dificultate. [Pron. -di-an. / cf. fr. gordien, it. gordiano].

L*****M s.n. (Ist.) Stindard purpuriu al imparatilor romani din epoca lui Constantin cel mare. [< lat. l*****m].

PATRICIU s.n. Demnitate instituita de imparatul Constantin cel mare, reprezentand cel mai inalt rang din Imperiul roman dupa imparat. [Pron. -ciu. / < lat. patricius].

DIADOH s.m. 1. Nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel mare. 2. Mostenitor al tronului in Grecia moderna. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor].

costanda (costande), s. f. – Moneda veche de argint, care valora in prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (moneda veche de aur, cu efigia lui Constantin cel mare, care se gasea destul de frecvent in tezaurele din bazinul Dunarii; sau, in general, moneda bizantina de aur). Cf. cosinzeana.

doda (dode), s. f.1. (Banat, Olt.) Formula de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., in limbajul infantil) Mina. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu parul lins. Creatie expresiva de origine infantila, ca si coca. Dupa Candrea, sensul 3 ar trebui pus in legatura cu sb. dodola „persoana travestita care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodola); si dupa Scriban, sensul 1 este o var. de la dada.Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fara voie); dodii, s. f. pl. (in expresia in dodii, la intimplare); dodot, s. n. (prostie, aiureala), cf. dondani; dodolet (var. dodonet, dodolot), adj. (rotund; neted).

ANTROPOMORFIDE s. n. pl. familie de maimute mari, cele mai apropiate de om. (< fr. anthropomorphides)

DIADOH s. m. 1. nume dat generalilor care isi disputau mostenirea tronului lui Alexandru cel mare. 2. mostenitor al tronului in Grecia moderna; epigon (1). (< fr. diadoque, gr. diadokhos)

DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

JACKPOT [JECPOT] s. n. potul cel mare, la jocurile mecanice; (fig.) mare lovitura. (< engl. jack-pot)

L*****M s. n. stindard purpuriu al imparatilor romani din epoca lui Constantin cel mare. (< lat. l*****m)

PATRICIU s. n. titlu instituit de imparatul Constantin cel mare, cel mai inalt rang din Imperiul Roman, dupa imparat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius)

ilis (ilisuri), s. n. – Impozit pe pescuitul in apele statale, si dupa cit se pare, pe diferite tranzactii comerciale. Tat. ulus „parte” (Bogdan, Documentele lui Stefan cel mare, II, 607). Dupa Draganu, Dacor., VII, 216, din mag. elest „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetari istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, inv.Der. iliser (var. ilisar), s. m. (persoana care stringe impozitul).

ramazan (-nuri), s. n.1. Postul cel mare, a noua luna a mahomedanilor. – 2. (Arg.) Stomac, burta. – Var. (sensul 1) ramadan. Mr. ramazane. Tc. ramazanarab. ramadan. Semantismul celui de-al doilea sens se explica prin faptul ca stomacul este cel care sufera in timpul postului de ramazan. Cf. prov. ramadan „zarva” (REW 7024).

AACHEN [ḁ:hen], oras in Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granita cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (carbune si min. de fier). Ind. textila, constr. de masini (electrotehnica), chimica, geamuri. Nod de comunicatii. Statiune balneoclimaterica cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala resedinta a imp. franc al lui Carol cel mare (Aix-la-Chapelle). Loc de incoronare a imparatilor Sfintului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au incheiat Razboiul de Devolutiune dintre Franta si Spania (1667-1668) si Razboiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de arta in epoca carolingiana. Monument celebru: Capela Palatina (inceputul sec. 8 – sfarsitul sec. 9) ridicata de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel mare. Primarie in stil gotic (sec. 14).

ABBAS I cel mare, sah al Persiei (1588-1629) din dinastia Sefevizilor. A efectuat reforme urmarind consolidarea statului si intarirea autoritatii centrale; in urma a numeroase campanii (mai ales antiotomane), a largit considerabil hotarele stapinirilor sale, sub domnia sa statul sefevid cunoscind apogeul.

ALBU (ALBU cel mare) (?-1460), mare dregator din Tara Romaneasca. Complotind impotriva domniei, a fost ucis de Vlad Tepes.

ALCUIN [ælcuin], (ALBINUS FLACCUS) (c. 735-804), invatat anglo-saxon. Teolog, profesor la scoala palatina din Aix-la Chapelle, colaborator al lui Carol cel mare in domeniul culturii si promotor al „renasterii carolingiene”.

ALEXANDRU, numele a patru regi ai Macedoniei antice, din dinastia Argeazilor: Alexandru III cel mare v. Alexandru Macedon.

ALFRED cel mare, rege anglo-saxon (871-899). A luptat cu danezii, recucerind Londra (885 sau 886); s-a preocupat de organizarea interna a regatului, de intocmirea unui cod de legi si de dezvoltarea culturii. A tradus din limba latina pe Orosius, Beda Venerabilul, Cassiodor si Boetius.

AMALASUNTA (498-535), fiica lui Teodoric cel mare. A condus regatul ostrogot din Italia in timpul minoratului fiului sau Atalaric (526-534), iar apoi a domnit (534-535) impreuna cu sotul ei Teodat.

ANGIOLELLO, Giovani Maria (1450-1525), vistier al Portii Otomane. L-a insotit pe Mehmed II in campania din 1476 impotriva lui Stefan cel mare, pe care o evoca in memoriile sale.

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

ANTON cel mare din Buda (?-1437), unul din principalii conducatori ai rascoalei iobagilor din 1437-1438 din Transilvania.

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

ARIAN (FLAVIUS ARRIANUS) (c. 95- c. 175 d. Hr.), om politic si istoric grec. Discipol al lui Epictet. Autorul unei istorii a expeditiei lui Alexandru cel mare („Anabasis”).

ARNAULD [arno], Antoine (numit cel mare) (1612-1694), teolog jansenist, gramatician si logician francez. A scris impreuna cu P. Nicole „Logica de la Port-Royal”.

BACTRIANA (BACTRIA), regiune istorica in Asia Centrala (Afghanistan, Turkmenia, Tadjikistan si Uzbekistan), inclusa de Cirus I in Imp. Persan. Cucerita de Alexandru cel mare, pe terit. ei a luat nastere in sec. 3-2 i. Hr. un regat elenistic independent.

BAIA 1. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 6.460 loc. (1991). Incepind din sec. 13, aici a existat orasul B. (Civitas Moldaviae), care a functionat ca atare pina in sec. 18 (ultima mentiune in 1741). Important centru economic si capitala a Moldovei in timpul lui Bogdan I. In dec. 1467, Stefan cel mare a invins aici pe Matei Corvin, regele Ungariei. Importante vestigii istorice: ruinele bisericii catolice (1410), Biserica Alba (sec. 15-17) si biserica lui Petru Rares (1532). 2. Com. in jud. Tulcea; 5.016 loc. (1991). Expl. de gresii si conglomerate. Statie de c. f.

BALS, Gheorghe (1868-1934, n. Adjud), inginer si istoric de arta roman. Acad. (1923). Specializat in istoria arhitecturii medievale romanesti si a legaturilor ei cu cu lumea Orientului crestin („Bisericile lui Stefan cel mare”, „Bisericile si manastirile moldovenesti din sec. XVI-XVIII”; „Histoire de l’art roumain ancien”, in colab. cu N. Iorga).

BASARAB cel BATRIN (LAIOTA), domn al Tarii Romanesti (1473-1474, 1475-1476 si 1476-1477). A obtinut domnia cu sprijinul lui Stefan cel mare, pe care l-a tradat, participind alaturi de turci la campania acestora in Moldova (1476).

BASARAB cel TINAR (TEPELUS), dom al Tarii Romanesti (1477-1481, 1481-1482). A participat alaturi de turci la o campanie in Transilvania (1479). Infrint de Stefan cel mare in 1481.

BASARABI, familie domnitoare din Tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

BOGDAN II, domn al Moldovei (1449-1451). Tatal lui Stefan cel mare. A invins pe poloni la Crasna (1450). Ucis de Petru Aron.

BOGDAN III (Bogdan cel Chior), domn al Moldovei (1504-1517). Fiul lui Stefan cel mare. A purtat lupte cu tatarii si cu polonii.

BOGDAN, Ioan (1864-1919, n. Brasov), filolog si istoric roman. Frate cu Bogdan-Duica. Acad. (1903), prof. univ. la Bucuresti. Initiatorul studiilor de slavistica din Romania; editor de cronici si documente („Vechile cronici moldovenesti pina la Ureche”, „Cronici inedite atingatoare de istoria romanilor”, „Documentele lui Stefan cel mare”).

BOJER [bɔiər], Johan (1872-1959), scriitor norvegian. Romane de nuanta realista, infatisind aspecte politico-sociale („Puterea credintei”, „Foamea cea mare”, „Ultimul viking”).

BOLDUR, Alexandru (1886-1988, n. Chisinau), istoric roman. Conf. univ. la Petrograd, prof. univ. la Sevastopol, Chisinau si Iasi. Colaborator (din 1938) si director (1943-1947) al Institutului de Isotrie Nationala din Iasi. Contributii fundamentale privind istoria Moldovei, mai ales a Basarabiei („Basarabia romaneasca”, „Stefan cel mare, voievod al Moldovei (1457-1504). Studiu de istorie sociala si politica”).

BRANDENBURG 1. Land in E Germaniei, traversat de riul Spree si cuprinzind si landul Berlin; 27,6 mii km2; 2,6 mil. loc. (1989). Centru ad-tiv: Postdam. Ind. constr. de masini, textila, alim. Culturi de secara, orz, cartofi. Cresterea porcinelor. 2. Oras, in E Germaniei, la V de Berlin, port pe Havel; 95 mii loc. (1988). Nod de comunicatii. Filaturi si tesatorii, constr. navale, otelarii, produse chimice, fabrica de jucarii. Monumente: catedrala (sec. 10-12), biserica Sankt Gotthard (sec. 15), turnuri din zidul de incinta (sec. 15). 3. Veche prov. istorica in Germania. Marca infiintata de Carol cel mare, stapinita de dinastia ascaniana (pina in 1319) si apoi de Hohenzollerni (din 1415). B. a fost nucleul in jurul caruia a luat fiinta Prusia.

BURCKHARDT , Jacob (1818-1897), scriitor si istoric elvatian de limba germana. Lucrari de istorie a artei si civilizatiilor („Epoca lui Constantin cel mare”, „Civilizatia Renasterii in Italia”, „Istoria civilizatiei grecesti”).

CALBOREANU, George (1896-1986, n. Turnisor, Sibiu), actor roman de teatru si de cinema. Interpret memorabil al personajelor istorice (Vlaicu-Voda din piesa lui Al. Davila si Stefan cel mare din „Apus de soare” de B. St. Delavrancea). Roluri in filme („Setea”, „Neamul Soimarestilor”).

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si intr-alta; a (se) legana, a (se) clatina. A iesit in ograda cu clopotul cel mare si a prins a-l balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. Cat s-a balabanit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a ramas (CREANGA).

BOBARNAC, bobarnace, s. n. Lovitura data cu degetul mijlociu incovoiat, apasat sub cel mare si destins apoi brusc. ♦ Fig. Aluzie rautacioasa.

CANUT (KNUT), regi ai Danemarcii, Norvegiei, Suediei si Angliei. Mai importanti: C. cel mare (c. 995-1035), rege al Danemarcii (din 1019), Angliei (din 1016), precum si al Norvegiei (din 1028). Domnia lui a marcat o perioada de maxima putere a statului danez.

CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanti: C. XII (1697-1718). Fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutista a tatalui sau, a luptat in Razboiul Nordic (1700-1721) impotriva Rusiei, Poloniei si Danemarcei, in care a obtinut victoria de la Narva (1700) asupra rusilor, dar a fost infrint la Poltava (1709) de Petru cel mare. A murit la asediul cetatii Fredrikshald (1718).

CAROL III cel GROS, imparat al Occidentului (881-887), rege al Germaniei (876-887) si al Frantei (884-887). A unificat pentru scurta vreme, sub autoritatea sa, fostul terit. al imp. lui Carol cel mare; detronat de marii feudali.

CAROL cel mare (CHARLEGMAGNE) [sarləman], rege al francilor (768-814) si imparat al Occidentului (800-814). cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat razboaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii s.a., largind considerabil hotarele statutului sau, pentru apararea caruia a infiintat marci de granita (Altmark, Ostmark, marca spaniola s.a.); a reformat administratia, justitia, armata si a sprijinit cultura si biserica. Domnia lui C. a marcat o etapa importanta in cristalizarea relatiilor feudale in Europa apuseana.

CAROLINGI (CAROLINGIENI), dinastie de regi si de imparati (care isi trage numele de la Carol cel mare), intemeiata in 751 de Pepin cel Scurt. A domnit in Franta (pina in 987), in Germania (pina in 911) si in Italia (pina in 905).

CASANDRU (KASSANDROS) (c. 355-297 i. Hr.), general macedonean. In timpul luptei pentru putere dintre diadohi, a supus Grecia (317 i. Hr.) si si-a intarit autoritatea asupra Macedoniei, proclamindu-se rege al acesteia (306-297 i. Hr.). Din ordinul lui au fost ucisi in 309 i. Hr. sotia lui Alexandru cel mare (Roxana) si fiul acesteia (Alexandru).

CASPICA, marea ~, cel mai intins lac sarat de pe glob, situat la limita dintre Europa si Asia, intre Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia si Iran; 376 mii km2. Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pina in 1960, nivelul sau a scazut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variaza de la 1-2‰ in N, la 300‰ in G. Kara-Bogaz Gol. In M.C. se varsa fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta s.a. Pescuit de sturioni. Zacaminte de petrol. Navigatie. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali.

CAZIMIR (KAZIMIERZ), cneji si regi ai Poloniei. Mai importanti: 1. C III, cel mare, rege (1333-1370); a pus bazele monarhiei pe stari (prin statutele de la Wiślica si Piotrkow, 1347) si a extins autoritatea coroanei polone asupra regiunilor Kujawya, Dobrzyń (1343), Halici, Lemberg si Volinia (1349-1356); intemeietorul Universitatii din Cracovia (1364). 2. C. IV Iagełło, mare cneaz al Lituaniei (din 1440), rege (1447-1492); a pus capat Razboiului de 13 ani (1454-1466), incheind Pacea de la Toruń (1466) prin care Polonia capata iesire la M. Baltica, iar Ordinul Teutonic i se recunostea vasal. A intretinut relatii de prietenie cu Stefan cel mare, domnul Moldovei.

CAPRIANA, manastire in satul omonim, linga Straseni, Basarabia. Mentionata prima oara in 1429 intr-un act de danie al lui Alexandru cel Bun. Reconstruita de Stefan cel mare inainte de 1470. Biserica Sf. Gheorghe a manastirii a fost recladita (1545) de Petru Rares.

CATLABUGA (KATLABUG), liman al Dunarii, in N bratului Chilia (Ucraina). In aproprierea lui, Stefan cel mare a invins in nov. 1485 o armata turceasca.

CERNAUTI, oras in Ucraina (C.S.I.), pe Prut; 257 mii loc. (1989). Ind. textila, chim., alim., de prelucr. a lemnului. Universitate (1875). Atestat documentar, pentru prima oara, ca punct de vama in 1408. La vadul de la C., Stefan cel mare a infrint resturile armatei polone invinse in lupta de la Codrul Cosminului (1497). In evul mediu, la C. a existat o puternica cetate (Tetin sau Tetina, astazi in ruine). In 1775 C. a fost cedat, impreuna cu Bucovina, de turci Austriei, in stapinirea careia s-a aflat pina in 1918 cind s-a unit cu Romania. In 1940 in urma notelor ultimative sovietice guvernul roman a fost silit sa-l cedeze U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat la U.R.S.S. Monumente: bisericile Sf. Nicolae, ctitorie a familiei Stroescu (1607) si Adormirii, citorita de Nicolae Mavrocordat (inceputul sec. 17), biserica si resedinta mitropiltana (sec. 19).

CHANSON DE ROLAND [sãso do rolã], poem epic anonim francez din ev. med. (probabil sec. 12). Evoca patetic luptele lui Carol cel mare in Spania impotriva sarazinilor, relevind faptele de eroism ale cavalerului Roland.

CHILIA, oras in Delta Dunarii, pe malul stg. al bratului cu acelasi nume al Dunarii; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetatii medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorita de Vasile Lupu, cu o frumoasa pisanie sculptata in piatra cu stema Moldovei. Veche asezare, cu un important rol comercial, a fost transformata, in 1479, de Stefan cel mare intr-o ampla si puternica cetate: in 1484 a fost cucerita de turci. Prin Pacea de la Bucuresti, incheiata in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), C. impreuna cu Basarabia, a fost anexata de Rusia; intre 1918 si 1940, a facut parte din statul roman. In 1940, in urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat de U.R.S.S.

CHILIA VECHE, com. in jud. Tulcea, pe bratul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brinzeturi si de conserve din peste. Morarit; abator. Complex de crestere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicata de bizantini la sfirsitul sec. 10; in ev. med., a avut un rol comercial si strategic. Stapinita de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat inainte de 1372 sub autoritatea Tarii Romanesti; cucerita de Alexandru cel Bun, apoi din nou de Tara Romaneasca (in 1447), a fost dobandita de Stefan cel mare in 1465; in 1479 a fost demantelata.

ZEU2, zei, s. m. Divinitate pagana, idol. ♦ Fig. Om cu insusiri fizice si morale exceptionale. ♦ (Fam., ir.) Om cu putere (politica); sef, conducator. ◊ Expr. A fi in secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducatori. – Lat. deus.

CIRUS II cel mare, rege persan (559-530 i. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 i. Hr.), Lidia (547 i. Hr.) si Babilonul (539 i. Hr.).

TITAN1 (‹ fr., lat.; {s} gr. Titan, fiul cel mare al lui Uranus) s. m. (Fig.) Urias, gigant. ♦ Om cu o putere fizica si spirituala extraordinara; om capabil de fapte exceptionale.

KARAMAN, oras in S Turciei, la 100 km SE de Konya. Cunoscut in Antichitate sub denumirea de Laranda. Cucerit initial de Alexandru cel mare. Disputat de Danismendizi si Selgiucizi, a fost ocupat, succesiv, de Federic I Barbarossa (1190), Leon II, regele Ciliciei (1210-1216), de emirii Karamanoglu, acestia din urma dandu-i actuala denumire si facand din el capitala celui mai puternic principat rezultat in urma dezmembrarii statului selgiucid. In sec. 14-15, emiratul cu capitala la K. a opus o puternica rezistenta ascensiunii otomanilor, care, in cele din urma, i-au cucerit (1486).

CODRUL COSMINULUI, padure la S de Cernauti. Aici, in oct. 1497, a avut loc o batalie in care armata Moldovei, condusa de Stefan cel mare, a zdrobit armata polona invadatoare.

OTTONIAN, Stilul ~, nume dat stilului definitoriu al artei (pictura, sculptura si alte arte vizuale) din Sfantul Imperiu German in sec. 10 si 11 (in timpul imparatilor Ottoni si a primilor lor succesori din Casa Saliana, 950-1050), caracterizat prin importanta acordata reprezentarii figurii umane si prin gesturile emfatice ale personajelor. Denumirea provine de la numele lui Otto I cel mare.

bairam n., pl. uri (turc. bairam, d. pers. pop. bariam, sarbatoare). Sarbatoare cu care musulmanii isi termina postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. mare chef: a trage un bairam.

adormire f. Actiunea de a adormi. Adormirea Maicii Domnului, o sarbatoare la 15 August, numita Sfinta Maria cea mare. V. uspenie.

alchimist, -a s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel mare, Paracelsus s. a.

ale (vest) 1) art. fem. pl. ild. cele: casele ale de colo, casele alea marile (cele mari), te apuca alte alea de frica (alte celea, altceva, adica „paralizia”); 2) art. care arata gen. pl. fem. (in est a): ale mele, ale lor, ale uneia, ale femeii, de ale lumii (lucruri din ale lumii).

alexandria f. Viata fabuloasa a lui Alexandru cel mare, dupa legendele culese de unu anume Pseudo-Calistene pe la 200 dupa Hristos. – Si -andria.

alexandrin, -a adj. (lat. alexandrinus). Din scoala de la Alexandria (Egipt): filosofia alexandrina. Versuri alexandrine, versuri de 12 silabe, dupa o poema franceza despre Alexandru cel mare scrisa in versuri de 12 silabe.

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei invinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviza a imparatului crestin Constantin cel mare, inscrisa sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, inainte de lupta cu Maxentiu. Astazi expresia se foloseste pentru a arata calea pe care trebuie sa o urmeze cineva pentru a-si realiza un ideal.

MAGNI MINORES SAEPE FURES PUNIUNT (lat.) hotii cei mari pedepsesc adesea pe hotii cei mici – Balbus, „Sententiae”, 107.

arcas m. (d. arc). Vechi. Soldat armat cu arc. Azi. Buc. (In amintirea vechilor arcasi ai lui Stefan cel mare). Membru al unei societati de gimnastica si tragere la tinta, (june sau caciular in Trans.), care implineste si rolu de pompier la tara. Constelatiunea sagetatorului.

IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin impartirea definitiva a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel mare (395), intre cei doi fii ai acestuia, Honoriu si Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V si centru Europei si din N Africii. A dainuit pana in 476, cand ultimul imparat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conducatorul mercenarilor germani.

arpagic m. ca planta si n. fara pl. ca marfa (turc. arpagyk, dim d. arpa, orz; bg. arpagik). Un fel de ceapa mica salbatica si cultivata (allium schoenoprasum). Alt fel de ceapa mica care se intrebuinteaza ca saminta, din care se dezvolta ceapa cea mare. – Si arbagic (Munt.) si (h)arpagica sau -cica (est). In Olt. orceag.

articul n., pl. e (lat. articulus). Diviziune (paragraf) a unui tractat, unei legi, unui contract, unei socoteli (V. pont). Orice obiect de comerciu. Parte cuprinsa intre doua puncte de articulatiune intr' o planta ori intr' un insect. Parte dintr' un intreg: articul de ziar. Articul de fond, articulu principal al unui ziar. Articul de Paris, obiect de moda sau industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint ori particula care determina un nume: cel mare, marele. – Si articol (dupa it.).

JAN „Magister” (sec. 15), mester pietrar. A realizat, la comanda lui Stefan cel mare, mai multe pietre funerare pentru necropola domneasca de la biserica Sf. Nicolae din Radauti. Decorul, un camp central acoperit cu motivul palmetei, si chenarul, constituit din inscriptia funerara, tratate in relief plat, se disting prin acuratetea si eleganta desenului.

RUNC, manastire de calugari, situata in localit. componenta Runcu a orasului Buhusi, jud. Bacau, ctitorita de Stefan cel mare in 1457, dupa batalia victorioasa impotriva lui Petru Aron de la Orbic (apr. 1457). Biserica veche a manastirii a fost demolata, pe locul ei zidindu-se biserica actuala cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (1760-1787; picturile murale interioare au fost executate abia in 1987). Complexul monahal a fost restaurat in anii 1980-1990.

CONSTANTIN cel mare (Flavius Valerius Constantinus), imparat roman (306-337). Infringind pe Maxentiu (312) si pe Liciniu (324) a devenit suveran al intregului Imp. Roman. A desavirsit reformele politice, militare si sociale initiate de Diocletian, perfectionind sistemul dominatului; a facilitat consolidarea crestinismului ca religie de stat (edictul de toleranta de la Milano, si convocarea primului conciliu ecumenic de la Niceea, 325). A intarit Limesul dunarean si a mutat cap. imp. la Constantinopol (330), oras fundat de el.

CONSTANTINOPOL, oras fundat de imparatul roman Constantin cel mare, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion, devenit in 330 capitala Imp. Roman, apoi a Imp. Bizantin. Unul dintre cele mai mari orase ale ev. med., puternic centru cultural, economic si religios; asediat de avari, persani, arabi, selgiucizi, slavi si cruciati (care l-au cucerit in 1204, stapinindu-l pina in 1261); cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, C. a devenit capitala a Imp. Otoman (pina in 1923), sub numele de Istanbul. Aici au fost semnate numeroase tratate de pace. La C. s-au tinut trei sinoade ecumenice: in 381 (convocat de imparatul Teodosie I cu intentia de a pune capat controversei ariene si de a se pronunta in legatura cu ereziile timpului); in 553 (convocat de imparatul Justinian cel mare cu intentia de a impaca monofizitismul cu ortodoxia); in 680-681 (convocat de Constantin IV Pogonatul pentru a formula credinta adevarata fata de erezia monoteismului).

DEALU, Manastirea ~, manastire de maici, situata la 4 km de Targoviste, in satul Viforata, com. Aninoasa. Intemeiata (probabil) in timpul domniei lui Mircea cel Batran, este mentionata documentar, la 17 nov. 1431, intr-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Manastirii D., cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita in 1499-1501, din initiativa domnului Radu cel mare si terminata de fratele sau Vlad cel Tanar, in 1510-1512. Picturile murale interioare executate in 1514-1515 de o echipa de zugravi condusa de mesterul Dobromir din Targoviste si refacute in 1713. Importanta necropola domneasca (aici se afla mormintele voievodale ale lui Radu cel mare 1508, Vlad Inecatul 1532, Patrascu cel Bun 1557, racla cu capul lui Mihai Viteazul). In sec. 16, aici a fost instalata o tiparnita, de sub teascurile careia au iesit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evangheliarul (1512). La Manastirea D. a functionat Liceul militar „Nicolae Filipescu” (1912-1940).

CORBEA, numele a doi carturari romani, originari din Scheii Brasovului. Au trait la curtea domnului Constantin Brincoveanu, unde au detinut importante dregatorii si pentru care au indeplinit diferite misiuni diplomatice. Fratii C. au militat pentru eliberarea Tarii Romanesti de sub dominatia otomana. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brasov), ceaus. Dupa 1704 a detinut un important rol in diplomatia tarului Petru I cel mare in centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brasov), logofat. Autor al unui dictionar latino-roman si al unei „Insemnari” despre o solie a fratelui sau David in Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” in versuri. Dupa 1711, s-a refugiat in Rusia.

QUID SI NUNC CAELUM RUAT? (lat.) ce-ar fi de s-ar prabusi acum cerul? – Arian, „Anabasis”, I, 4. Solii celtilor, vestiti pentru neinfricarea lor, intrebati de Alexandru cel mare daca se tem de ceva, ar fi raspuns prin aceasta intrebare.

cazac m. (rus. kazak, d. turc. kazak, om liber, vagabond). Un fel de cavalerist rusesc. Fig. Om militaros si brutal. – Cazacii is niste Tatari rusificati stabiliti in sudu Rusiii, mai ales pe linga Don. Au fost independenti pina la Petru cel mare al Rusiii si s´au batut de multe ori cu Polonii, Tatarii, Moscovitii si Romanii. Une-ori mercenari ai Polonilor si ai Romanilor, formau trupe de aparare la hotare. Astazi formeaza cavaleria usoara a Rusiei, iar in vechime erau trupe de Cazaci si la Romani. V. zaporojan.

HARLAU, oras in jud. Iasi, pe raul Bahlui; 12.223 loc. (1998). Statie finala de c. f. Expl. de gresii si calcare oolitice. Fabrici de mobila si cherestea, de tricotaje si conf., de mase plastice; tesatorie de matase; produse alim. (conserve de legume si fructe, preparate din lapte, bauturi alcoolice, otet). Centru pomicol si viticol. Muzeu de arheologie si etnografie. Biserica Sf. Gheorghe (ctitorie din 1492 a lui Stefan cel mare), cu valoroase picturi murale interioare (1530); biserica Sf. Dumitru (ctitorie din 1535 a lui Petru Rares, cu unele transformari din 1779, initiate de marele spatar Iordache Cantacuzino-Deleanu); biserica Sf. Nicolae-Munteni (ante 1848). Ruinele caselor domnesti. Prima mentiune documentara dateaza din 1384. Resedinta domneasca. Stefan cel mare a incheiat aici, cu polonii, Tratatul de pace din 12 iul. 1499. Declarat oras in 1968.

VOX POPULI, VOX DEI (lat.) vocea poporului (e) vocea lui Dumnezeu – Alcuin, „Scrisoare catre Carol cel mare”. Consensul general este cel ce confera valoare de adevar, de justete unei atitudini sau opinii.

cel, cea pron. si art., pl. cei, cele; cela, ceia, pl. ceia, celea (d. acel). Est. Arata persoana sau lucru departat, in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece, cel (sau acel) om care trece, omu cela (omu acela e numai in limba scrisa), omu cel bun (sau omu bun), cel intelept (sau inteleptu), Stefan cel mare (sau Stefan marele, ca Mihai Viteazu ild. Mihai cel Viteaz). In unire cu ce, se zice ceia ce (fals scris cea ce): porcu aduna coceni, ceia ce arata ca vine iarna. V. al.

bobirnac n., pl. e (d. borbonac, care se izbeste si cu sfirla). Fam. Lovitura data cu unu din cele patru degete (mai ales aratatoru ori cu mijlociu) dupa ce a fost despecat din degetu cel mare, sfirla. Fig. Iron. Mustrare, observatiune: a primi bobirnace.

COSTACHESCU, Mihai (1884-1953, n. sat Goesti, jud. Iasi), istoric roman. M. coresp. al Acad. (1939). Specialist de slavistica. Editii de documente („Documente moldovenesti inainte de Stefan cel mare”, „Documente moldovenesti de la Stefan cel mare”).

COTNARI 1. Com. in jud. Iasi; 8.068 loc. (1991). Expl. de gresii. Podgorie renumita si centru pomicol. Vinificatie. Statie de c. f. Cetate geto-dacica puternic fortificata (sec. 4-3 i. Hr.). Podul de piatra si beciurile caselor domnesti, atribuite prin traditie lui Stefan cel mare. Intemeiat probabil in sec. 13, este mentionat documentar ca tirg din 1448. Domnul Moldovei, Despot-Voda (1561-1563), a infiintat aici un colegiu latin (1562), sub conducerea lui Ioan Sommer. 2. Denumirea vinului produs in podgoria Cotnari.

RAZBOIENI, com. in jud. Neamt, situata in Subcarpatii Neamtului, pe raul Valea Alba si pe dr. vaii raului Moldova; 2.293 loc. (2005). Resed. com. este satus Razboienii de Jos. In arealul actual al com. R. a avut loc (26 iul. 1476) batalia de la Valea Alba in care, dupa o aparare eroica, oastea moldoveneasca, comandata de Stefan cel mare si fiul sau Alexandru, a fost infranta de armata otomana condusa de Mehmet II, superioara din punct de vedere numeric. In amintirea si in cinstea eroilor cazuti in lupta, Stefan cel mare a construit (1495-1496) biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil (sfintita la 8 nov. 1496), pictata la interior in sec. 19 si restaurata in 1973-1974. In 1991, aici s-a redeschis o manastire de maici. In satul Valea mare (fost Tampesti) exista biserica Sf. Gheorghe (1740).

RADU cel FRUMOS, domn al Tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). Fiica sa, Maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

RADU cel mare, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

RADU DE LA AFUMATI, domn al Tarii Romanesti (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel mare si ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de catre boieri. A dus o politica antiotomana si a luptat impotriva lui Mehmed beg, Vladislav III si Radu Badica, pretendenti la scaunul domnesc, sprijiniti de Poarta, ca0e i-au intrerupt domnia. La indemnul boierilor Craiovesti, s-a supus Portii. Incercand sa reia politica antiotomana, a fost ucis de boieri la Ramnicu Valcea, domnia fiind incredintata de catre complotisti unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.

RADU PAISIE (Petru de la Arges), domn al Tarii Romanesti (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel mare si var cu umanistul Nicolaus Olahus. Calugarit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al manastirii Arges. Ales domn de catre boieri, dupa uciderea lui Vlad Vintila, fratele sau vitreg, de catre complotisti la o vanatoare. Supus Portii. In timpul domniei lui se accentueaza luptele dintre gruparile boieresti, iar turcii fac dese incursiuni in tara, cucerind Braila si teritoriul inconjurator, pe care le transforma in raia (1540). Ctitor al manastirilor Valea (1533-1534) si Mislea (1536-1537). Mazilit de catre turci, a fost inlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel mare.

COZOROCI, Gheorghe (1933-1993, n. Iasi), actor roman de teatru si film. Dictie impecabila, joc sobru, incisiv (in teatru: „Becket” de Anouilh, „Danton” de Camil Petrescu, „Tineretea lui Moromete” de M. Preda; in film: „Partea ta de vina”, „Patima”, „Clipa”, „Stefan cel mare – Vaslui 1475”).

CRACIUNA, cetate construita inainte de 1471 de domnul Tarii Romanesti Radu cel Frumos, localizata de unii istorici pe inaltimea Magura Odobestilor. Cucerita in mart. 1482 de Stefan cel mare, a facut parte apoi din sistemul defensiv al Moldovei.

CRONICA MOLDO-GERMANA, versiune prelucrata in limba germana a unui prototip comun cronicilor Moldovei din sec. 15. Scrisa la curtea lui Stefan cel mare, relateaza evenimentele domniei acestuia cuprinse intre 1457 si 1499. Cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova pastrate pina azi.

CRONICA MOLDO-RUSA, cronica incorporata intr-o colectie de cronici rusesti de la sfirsitul sec. 16. Nareaza, pornind de le prototipul comun al cronicilor Moldovei din sec. 15, evenimentele de la intemeierea Moldovei pina la moartea lui Stefan cel mare (1504).

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

clepsidra f., pl. e (vgr. klepsydra). Ceasornic de apa. – In vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa intr´un timp anumit si care avea pe el o scara cu mici diviziuni; pe urma scara a fost inlocuita cu´n cadran; apa scazind, scobora cu ia [!] un corp plutitor legat de un fir infasurat pe axa de care era fixat aratatoru cadranului. Mai tirziu, clepsidrele ajunsera adevarate ceasornice de apa, cu roate dintate, cadran si minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rasid lui Carol cel mare. Si astazi se intrebuinteaza clepsidrele (dar cu nisip in loc de apa, si in acest caz nu se mai potriveste numele, ca -ydra, derivat din ydor, inseamna „apa”).

CURCHI, manastire linga Orhei, Basarabia, intemeiata de Stefan cel mare. Ansamblul monastic a fost reconstruit de mai multe ori. Biserica Sf. Dumitru (1775); Biserica Nasterea Domnului (1808-1810).

LUND, oras in SSV Suediei, la 17 km NE de Malmo; 96,6 mii loc. (1996). Nod feroviar. Ind. textila (tesaturi din lana si bumbac), a hartiei si alim. (zahar, produse lactate etc.). Universitate (1668). Muzeu de istorie. Catedrala Sankt Peters (1080-114), in stil romanic. Fundat in 1020 de regele danez Knut cel mare.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel mare (din 1764). Unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

L*****M (cuv. lat.) s. n. Stindard imperial roman, de culoarea purpurei; dupa victoria decisiva impotriva lui Maxentiu (312), Constantin cel mare ar fi hotarat sa fie impodobit cu o cruce si monograma lui Iisus Hristos, formata din initialele numelui grecesc al acestuia X si P.

LACTANTIU (Lucius Caecilius Firmianus, zis Lactantius (v. 260-c. 325), retor latin. Unul dintre parintii Bisericii crestine. Prof. de retorica la Nicomedia, a fost supranumit de umanistii Renasterii „Cicero al crestinatatii” pentru eleganta stilului sau. Initial stoic, dupa convertirea la crestinism (303) este influentat de euhemerism. Lucrarea sa Institutiones divinae reprezinta prima incercare in latina de sintetizare a doctrinei crestine, iar De mortibus persecutorum contine numeroase informatii despre Imperiul Roman in timpul lui Diocletian si Constantin cel mare.

RETHEL, Alfred (1816-1859), pictor german. A folosit tonalitati sumbre in realizarea unor tablouri monumentale cu subiecte religioase, mitologice sau tratand viata unor personalitati („Sfintii Petru si Ioan vindecand un olog”, „Viata lui Carol cel mare”, fresca din primaria din Aachen, „Hannibal traversand Alpii”).

ROUSSILLON [rusio], provincie istorica in S Frantei. Oras pr.: Perpignac. Expl. forestiere si de min. de fier. Legumicultura; horticultura; viticultura. Crestere intensiva a animalelor pentru carne si lapte. Pescuit. Zona turistica. Locuita de iberici, a fost cucerita de romani (sec. 2 i. Hr.), vizigoti (414), arabi (719); a intrat sub stapanirea francilor, Carol cel mare incluzand-o in marca Spaniei. Posesiune a contilor de Barcelona (din sec. 9), a cunoscut, incepand din sec. 10, o infloritoare viata monahala atestata de numeroase vestigii ale arhitecturii romanice. Din 1172 a devenit parte din Regatul de Aragon. Ludovic XI inglobeaza R. Coroanei (1463), dar spaniolii ridica pretentii asupra provinciei pana in 1659, cand, in urma Tratatului Pirineilor, revine definitiv Frantei.

copil m., pl. li (var. din copil). Copilet, stulete mic rasarit pe linga cel mare. S. n., pl. e. Cirligu (titina) in care se prinde usa, cirligu pe care cade ivaru [!] si tine usa inchisa.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel mare. V. si anglo-saxoni.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

SARDES (SARDIS), oras antic in V Asiei Mici. Cap. Regatului Lidiei (650-550 i. Hr.), apoi resedinta unei satrapii persane (din 546 i. Hr.). Ocupat de Alexandru cel mare (334 i. Hr.). In epoca elenistica a apartinut Seleucizilor, apoi Pergamului si Romei (din 133 i. Hr.). Cucerit de Timur Lenk (1402). Distrus in urma unui puternic cutremur (17 d. Hr.), a fost refacut, devenind unul dintre marile orase din Asia Mica si in timpul Imperiului Bizantin. Azi Sert (Turcia).

costandinat m. (ngr. kostandinato). O moneta [!] veche cu efigia lui Constantin cel mare. (In popor se mai poarta si azi atirnata la git).

SAN PIETRO IN VATICAN, bazilica in Roma, langa Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilica crestina, a carei prima forma a fost ridicata de Constantin cel mare si consacrata in 326. In 1452 papa Nicolae V ii incredinteaza refacerea lui B. Rossellino. Lucrarile, intrerupte in 1455, sunt reluate din initiativa papei Iuliu II care-i incredinteaza lui Bramante continuarea bazilicii gandita ca un edificiu in forma de cruce greceasca si cupola centrala. Un nou proiect este propus de Rafael in 1514. O data cu Michelangelo si B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta si D. Fontana ridica (1588-1589), marea cupola conceputa de Michelangelo. Bazilica a fost consacrata in timpul papei Urban VIII (1626). In fata altarului principal se afla grandiosul baldachin in bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pieta” lui Michelangelo. Bazilica adaposteste mormintele mai multor suverani pontifi.

SAMSUN, oras in N Turciei, port la golful omonim al Marii Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de masini, chica (ingrasaminte), textila si alim. Productie de tigarete. Exporta tutun, tigarete, lana, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Intemeiat in 562 i. Hr. de colonistii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel mare in sec. 4 i. Hr., de romani in anul 71 i. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortareata pe care au numit-o Samsun, cu existenta de sine statatoare pana in 1425, cant turcii otomani le-au unit intr-o singura asezare. Anexat de Rusia in 1783. Distrus in mare parte de incendiul din 1869.

1) crai m., pl. tot asa (vsl. bg. sirb. kralj, rege, d. vgerm. Karal, Karl, Carol cel mare al Francilor, care i-a invins de multe ori pe Slavi; ceh. kral, pol. krol, rus. koroli, ung. kiraly, alb. krali, turc. kyral, kral, mgr. kralis, principele Serbiii, Bulgariii sau Ungariii. Cp. cu tar). Vechi. Rege sau domn. Riga, popa (la cartile de joc). Azi. Berbant, strengar, craidon. Cei trei crai de la rasarit, magii care au venit sa se inchine lui Hristos cind s´a nascut.

PADERBORN, oras in Germania (Rhenania de Nord-Westfalia); 177,7 mii loc. (2002). Ind. cimentului, siderurgie. Monumente medievale (catedrala, sec. 13). Aici, in anul 799, a avut loc intalnirea dintre Carol cel mare si papa Leon III, la care s-a discutat problemele teritoriale. Sediu (805) al unui arhiepiscopat; in sec. 13 a devenit membru al Hansei.

PAFLAGONIA (PAPHLAGONIA), regiune istorica in N Asiei Mici, in zona de litoral a Marii Negre. Locuita de paflagoni, a fost sediul coloniei grecesti Sinope, fiind inclusa in Regatul Lidiei (sec. 6 i. Hr.) si apoi in Persia (sec. 6-4 i. Hr.). Dupa cucerirea macedoneana (333 i. Hr.) a lui Alexandru cel mare, a fost condusa de diadohi locali. Pompei a incorporat zona costiera in provincia romana Pont si Bitinia (65 i. Hr.). Anexata de Augustus si inclusa in provincia Galatia (6 d. Hr.). Sub Diocletian formeaza o provincie independenta. A facut parte din Imperiul Bizantin pana in 1071, cand dupa batalia de la Manzikert, toate tinuturile de coasta au fost pierdute in favoarea turcilor selgiucizi, iar in sec. 14 a fost ocupata de turcii otomani.

OFFA, rege (757-796) al Merciei. A dus o politica de expansiune in Kent si Sussex, pe care le-a anexat, asigurand Merciei rolul de hegemon intre regatele anglo-saxone. Pentru a-si apara granitele regatului impotriva galezilor, a construit un zid de aparare cu o lungime de 270 km (Zidul lui O.). Din 774 s-a intitulat „rege al intregii Anglii”. A semnat (796) un tratat comercial cu Carol cel mare. Protector al Bisericii.

ACcelERAT, -A, accelerati, -te, adj. Care este iutit, grabit; care are o frecventa mai mare decat cea normala. Ritm accelerat. Respiratie accelerata.Tren accelerat (si substantivat n.) = tren cu viteza mai mare decat a personalului (si care nu opreste in toate garile). – V. accelera.

ADJUDECA, adjudec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotarare judecatoreasca) un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.

AEROLIT, aeroliti, s. m. Meteorit format in cea mai mare parte din silicati, cu aspect de piatra, care cade pe pamant. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerolithe.

ALBUS, albusuri, s. n. 1. Substanta alba-transparenta, vascoasa, compusa in cea mai mare parte din albumina, care inconjoara galbenusul oului de pasari, reptile, pesti etc. 2. (Rar) Sclerotica. – Alb + suf. -us.

BOTMAN, botmani, s. m. Sef de echipaj pe o nava; cel mai mare in grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comert; nostrom. – Din rus. botman.

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

CETACEU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, cu corpul de forma unui peste si cu membrele anterioare transformate in lopeti; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. cetace.

GEMINATIE, geminatii, s. f. 1. (Livr.) imbinare in perechi; imperechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronuntata cu o durata mai mare decat cea obisnuita. – Din fr. gemination, lat. geminatio.

GORILA, gorile, s. f. Cea mai mare dintre maimutele antropoide, care traieste in padurile Africii ecuatoriale (Gorilla gorilla). – Din fr. gorille. Cf. it. gorilla, germ. Gorilla.

INDATA adv. Imediat, numaidecat, acum; acusi, acusica. ◊ Loc. conj. (De) indata ce = imediat ce, dupa ce, cand. ◊ Expr. (Reg.) Indata-mare = in cea mai mare graba. – In + data.

INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai.Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

JOKER, jokeri, s. m. Carte de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc, care poate inlocui orice carte in jocul respectiv. [Scris si: jocherPr.: giocar] – Din fr., engl. joker.

MENILIT s. n. Roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.

QUASAR, quasari, s. m. (Astron.) Obiect cosmic, cu stralucire de zeci sau sute de ori mai puternica decat a celor mai mari galaxii, care emite intens radiounde. [Pr.: cua-.Abr.: QSR] – Din engl., fr. quasar.

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate in functie de poli, de cercurile polare si de tropice si caracterizate printr-o clima specifica. Zona temperata. Zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului corespunzatoare celor cinci zone (1) ale Pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitata pe baza unor caracteristici distinctive, a unor imprejurari speciale, a unei destinatii determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua paralele. 4. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

MAJORITAR, -A, majoritari, -e, adj. Care face parte din majoritate, care reprezinta cel mai mare numar, cea mai mare parte dintr-o colectivitate, care intruneste majoritatea. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral conform caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au intrunit majoritatea absoluta a voturilor. – Din fr. majoritaire.

MAJORITATE, majoritati, s. f. Partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerica ceruta (prin lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ Majoritate absoluta = numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. Majoritate relativa = numarul cel mai mare de voturi obtinut de cineva in raport cu voturile obtinute de fiecare din ceilalti candidati. Majoritate civila = Majorat1. – Din fr. majorite. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majoritat.

MAXIM2, -A, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durata, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, intr-un anumit interval, o functie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de inalta presiune atmosferica. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima.

MAXIMUM s. n. 1. Limita superioara peste care nu se poate trece; maxim1. ◊ Loc. adv. La maximum = in cel mai inalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim1. ♦ (Adverbial) In cantitatea, timpul, spatiul maxim2 posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

CRIMA, crime, s. f. Infractiune care reprezinta un grad ridicat de pericol si pe care legea o sanctioneaza cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crima internationala = infractiune deosebit de grava impotriva legilor si uzantelor razboiului, precum si impotriva pacii internationale si a umanitatii. – Din fr. crime.

ERA, ere, s. f. 1. Perioada istorica ce incepe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se porneste numaratoarea anilor. 2. Epoca (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ere, lat. aera.

EXTINDE, extind, vb. III. Tranz. si refl. A face sa ocupe sau a ocupa un spatiu mai mare decat cel initial; a (se) largi (ca sfera de actiune); a (se) intinde, a (se) mari. – Din lat. extendere (dupa intindere).

LEONIN1, -A, leonini, -e, adj. (Livr.) Care apartine leului1, privitor la leu; ca al leului. ♦ Contract leonin = contract prin care una dintre parti isi rezerva beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre parti este scutita de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] – Din lat. leoninus, fr. leonin.

NASCUT2, -A, nascuti, -te s. m. si f., adj. (cel) care a capatat viata, a luat fiinta, a venit pe lume. ◊ Intaiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) nascut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-nascut = a) copil care abia s-a nascut; s****i; b) fig. renascut. – V. naste.

OPTIM, -A, optimi, -e, adj. cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigura cea mai mare eficienta economica, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmarite. – Din fr. optime, lat. optimus.

PLURALITATE, pluralitati, s. f. 1. Numar, cantitate mare (de fiinte, de lucruri etc.), multime; multiplicitate, diversitate. 2. Numarul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivitati; majoritate. – Din lat. pluralitas, -atis, fr. pluralite.

SAT, sate, s. n. 1. Asezare rurala a carei populatie se ocupa in cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fara caini = loc fara stapan, fara control, in care oricine poate face ce doreste. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); satenii, taranii. ◊ Expr. A se supara ca vacarul pe sat, se spune celui care se supara (fara motiv) pe altul, dar supararea este spre propria lui paguba. ♦ Taranimea, cu specificul ei de viata economica si culturala. – Din lat. fossatum.

SOLSTITIU, solstitii, s. n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele se afla la cea mai mare inaltime fata de ecuator; datele calendaristice corespunzatoare acestor momente (21 iunie si 22 decembrie), marcand ziua cea mai lunga sau cea mai scurta din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

FORTISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai mare intensitate sau putere; foarte tare. – Cuv. it.

ATU, atuuri si (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotita a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, intr-o anumita imprejurare, ofera cuiva un avantaj sau o sansa in plus. – Din fr. atout.

AORTA, aorte, s. f. Cea mai mare artera a corpului la vertebrate, care duce sangele oxigenat de la inima in tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aorta. – Din fr. aorte.

PARENCHIM, parenchime, s. n. 1. Tesut animal cu aspect spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Tesut vegetal fundamental, bogat in spatii intercelulare, care formeaza cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. Carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. Persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

DIAMANT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant. 2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner. 3. cel mai mic corp de litera de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant.

PLUTONIER, plutonieri, s. m. Grad de subofiter imediat superior sergentului-major; persoana care are acest grad. Plutonier-major = grad de subofiter imediat superior plutonierului; persoana care are acest grad. Plutonier adjutant = cel mai mare grad de subofiter, imediat superior plutonierului-major; persoana care are acest grad. [Pr.: -ni-er.Var.: (pop.) plotoner, plotonier, plutoner s. m.] – Pluton1 + suf. -ier.

POLARITATE s. f. 1. Proprietate a unui sistem fizic de a avea, in doua puncte ale sale, caracteristici de aceeasi natura, dar opuse una celeilalte. 2. Proprietate a unui organism vegetal sau a unei parti din el de a forma doua puncte de crestere cu proprietati diferite. 3. (Fil.) Specie a contradictiei constand in relatia dintre doi termeni care prezinta cel mai mare grad de opozitie posibil si totodata se presupun reciproc, ca polii unui magnet. – Din fr. polarite.

POLIURIE, poliurii, s. f. Simptom clinic caracterizat prin eliminare de u***a in cantitate mai mare decat cea normala. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyurie.

PRECONSOLIDARE, preconsolidari, s. f. (Geol.) Consolidare naturala a unui strat de pamant argilos supus, in trecut, unei sarcini geologice mai mari decat cea actuala. – Pre1- + consolidare.

PRINCIPAL, -A, principali, -e, adj. Care are o importanta deosebita sau cea mai mare importanta; de capetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propozitie principala (si substantivat, f.) = propozitie independenta dintr-o fraza, de care depind propozitiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.

BARONARCOZA s.f. Narcoza prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decat cea atmosferica. (din fr. baronarcose)

SEPTIC, septici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui sapte. 2. Joc de carti, in care cartea marcata cu numarul sapte are cea mai mare importanta. – Sapte + suf. -ic.

OARA1, ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul in care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumuland valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decat cel construit anul trecut.Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de cate ori! = in repetate randuri, adesea. De putine ori = rareori. De cate ori = de fiecare data. ◊ Loc. conj. Ori de cate ori = in toate randurile, in toate cazurile cand..., de fiecare data. – Lat. hora.

SLEM s. n. (In sintagmele) marele slem = a) (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul din cuplurile participante la joc castiga toate cele treisprezece levate posibile; b) (la jocul de tenis) situatie in care un tenisman castiga, in cursul aceluiasi an, cele patru mari concursuri internationale de tenis. Micul slem = (la unele jocuri de carti cu licitatie) situatie in care unul dintre cuplurile participante la joc castiga douasprezece din cele treisprezece levate posibile. – Din fr. chelem, germ. Schlemm.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

OBOVAT, -A, obovati, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in treimea superioara. – Din fr. obove.

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

CORIUM s. n. Strat de piele la animale cuprins intre epiderma si stratul adipos subcutanat, format in cea mai mare parte dintr-un tesut conjunctiv si care, dupa o prelucrare corespunzatoare, se transforma in piele tabacita. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

OVALBUMINA, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formeaza cea mai mare parte a albusului de ou. – Din fr. ovalbumine.

OVAT, -A, ovati, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in treimea inferioara; in forma de ou. – Din lat. ovatus.

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

FUZIBIL, -A, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (usor). 2. S. m. Element al unei sigurante electrice in forma de fir sau de lamela, care se topeste atunci cand este parcurs de un curent mai mare decat cel admis. – Din fr. fusible.

LEGIUNE, legiuni, s. f. 1. mare unitate militara romana; p. gener. denumire data unor formatii militare sau paramilitare din diferite epoci. ◊ Legiune straina = (in Franta si in Spania) formatie militara, compusa in cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana in colonii. 2. Fig. Multime; ceata, gloata. [Pr.: -gi-u-.Var.: (inv.) legioana s. f.] – Din fr. legion, lat. legio, -onis.

LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. Timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.

LUMANARICA, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. Planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea).Lumanare + suf. -ica.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

MEZODERM, mezoderme, s. n. Foita mijlocie a embrionului, situata intre ectoderm si endoderm, formata in cea mai mare parte din mezenchim. – Din fr. mesoderme.

MICASIST, micasisturi, s. n. Roca sistoasa alcatuita in cea mai mare parte din straturi paralele de mica1 si de cuart. – Din fr. micaschiste.

MOFETA, mofete, s. f. Produs gazos, constituit in cea mai mare parte din bioxid de carbon, degajat prin crapaturile scoartei terestre in fazele finale ale activitatii vulcanice. – Din it. mofeta, fr. mofette.

MONGOLID, -A, mongolizi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenesti, raspandita in Asia centrala, Asia de est si de sud-est; (si la sg.) persoana care apartine acestei rase. 2. Adj. Care prezinta caractere fizice asemanatoare cu ale unui mongol (1); care se refera la mongoloid (1). – Din fr. mongoloide.

NEOCORTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Portiune din creier care filogenetic este cea mai recenta si constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-cortex, engl. neocortex.

ELEFANT, elefanti, s. m. Numele a doua animale mamifere din ordinul proboscidienilor, cele mai mari animale terestre de azi, cu pielea groasa si aspra, cu nasul modificat intr-o trompa mobila si cu colti foarte lungi de fildes (Elephas maximus si Loxodonta africana). – Din fr. elephant, lat. elephantus.

NEUTRON, neutroni, s. m. (Fiz.) Particula elementara neutra din nucleul atomului lipsita de sarcina electrica, cu masa putin mai mare decat cea a protonului. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutron.

DUBLA, duble, s. f. (Pop.) 1. Masura de capacitate pentru cereale egala cu un dublu-decalitru; banita. 2. Paine de doua ori mai mare decat cea obisnuita. [Var.: dublu s. n.] – Refacut din dublu[-decalitru].

TAMAIE s. f. Substanta rasinoasa obtinuta prin crestare din scoarta unor arbusti exotici, solidificata sub forma unor boabe neregulate, de culoare rosiatica sau galbuie, care, prin ardere, produc un fum cu miros aromat patrunzator, folosita in ceremoniile religioase. ◊ Expr. A fugi (de ceva sau de cineva) ca d****l de tamaie = a se feri cu cea mai mare grija de ceva, a ocoli de departe pe cineva pentru a evita situatii neplacute, penibile. – Probabil lat. *thymanea.

TECTITA s. f. Meteorit sticlos, format in cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

DECAN, -A, decani, -e, subst. 1. S. m. si f. Membru al corpului profesoral universitar insarcinat cu conducerea unei facultati; grad detinut de aceasta persoana. 2. S. m. Persoana (aleasa dintre avocati) care conducea baroul avocatilor. 3. S. m. Persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare in anumite corpuri constituite. 4. S. m. (In biserica anglicana) Conducator al unui colegiu de preoti, al unei institutii religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

REFACUT, -A, refacuti, -te, adj. (Despre industrie, agricultura, economie etc.; p. ext. despre regiuni, tari etc.) Readus in starea buna de mai inainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casa etc.) Executat din nou (sau in cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) insanatosit, intremat, intarit. – V. reface.

RAMASITA, ramasite, s. f. 1. Ceea ce a ramas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, dupa ce a disparut sau a fost utilizata cea mai mare parte; rest. ◊ Ramasitele pamantesti (sau trupesti) = corpul neinsufletit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a ramas neexecutat, neimplinit dintr-o datorie, dintr-o obligatie. 3. (Inv.) Ceea ce prisoseste. 4. Ceea ce lipseste pana la cantitatea sau limita prevazuta. 5. (Inv.) Rezultatul unei scaderi; rest. – Ramas + suf. -ita.

REGN, regnuri, s. n. Cea mai mare categorie sistematica in biologie; fiecare dintre cele trei diviziuni ale corpurilor din natura: animal, vegetal si mineral. – Din fr. regne, lat. regnum.

RUMEN1, rumene, s. n. Primul si cel mai mare compartiment al stomacului rumegatoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupa intreaga cavitate abdominala stanga si o parte din cavitatea abdominala dreapta si in care se inmagazineaza alimentele si se macereaza sub influenta florei bacteriene, a fermentilor si a miscarii peretilor; ierbar2. – Din fr. rumen.

DELFIN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conti din Franta. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitorul prezumtiv al tronului (si suzeran al provinciei Dauphine). – Din delfin1 (dupa fr. dauphin).

DIATOMIT s. n. Roca sedimentara silicioasa formata in cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite.

SANIDINIT s. n. Roca magmatica formata in cea mai mare parte din sanidin si care contine minerale rare. – Din fr. sanidinite.

SANSCRIT, -A, sanscriti, -te, adj. (in sintagma) Limba sanscrita (si substantivat, f.) = veche limba indo-europeana din India, in care este scrisa cea mai mare parte din literatura clasica indiana. ♦ Care apartine limbii sanscrite, privitor la limba sanscrita. ♦ Care este scris in limba sanscrita. – Din fr. sanscrit.

SENZATIONAL, -A, senzationali, -e, adj. Care impresioneaza puternic, uimeste, emotioneaza, care intereseaza in cel mai mare grad. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. sensationnel.

SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

SUPRALICITATIE, supralicitatii, s. f. Licitatie publica suplimentara, prevazuta de lege, in vedera obtinerii unui pret mai mare decat cel la care s-a adjudecat bunul cu ocazia licitatiei initiale. – Supra- + licitatie (dupa fr. surenchere).

SUPRAPRET, suprapreturi, s. n. Pret mai mare decat cel obisnuit; pret de specula (mai mare decat pretul legal). – Supra- + pret.

SUPRASATURATIE s. f. 1. Stare instabila a unei solutii in care concentrarea substantei dizolvate la o anumita temperatura este mai mare decat cea corespunzatoare saturatiei. 2. Fig. (Fam.) Starea celui prea satul (de ceva). – Supra-+ saturatie (dupa fr. sursaturation).

SUPRACURENT, supracurenti, s. m. Curent electric de intensitate mai mare decat cea normal prevazuta pentru un anumit circuit, a carui aparitie este daunatoare pentru siguranta in functionare a circuitului respectiv. – Supra- + curent.

SUPREM, -A, supremi, -e, adj. Care exista in cel mai inalt grad, care este cel mai bun, cel mai mare; mai presus de toate; p. ext. extrem, ultim. ◊ Moment suprem = moment decisiv pentru reusita unei actiuni. Onoruri supreme = funeralii. ♦ Care are gradul, rangul cel mai inalt. – Dupa fr. supreme, lat. supremus.

CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.

APOGEU ~e n. 1) Punct de pe orbita unui astru situat la cea mai mare departare de Pamant. 2) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; culme. /<fr. apogee

ARAR adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. 2) pop. Fara graba; incet. A pasi ~. A vorbi ~. /a + rar

AS asi m. 1) Carte de joc cu valoarea cea mai mare intre cartile de aceeasi culoare. 2) fig. Persoana care se evidentiaza in mod deosebit intr-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

ATU1 atale n. Carte de joc de o anumita culoare, cu cea mai mare valoare. [Art. atuul] /<fr. atout

BIRLIC ~ci m. Carte de joc cu cea mai mare valoare intre cartile de aceeasi culoare; as. /<turc. birlik

DECAN ~i m. 1) (intr-o institutie de invatamant superior) Conducator al unei facultati. 2) Conducator al unei societati sau al unei institutii. 3) Membru al unei colectivitati cu cea mai mare vechime in functie. 4) (in biserica anglicana) Conducator ecleziastic. 5) ist. (in armata romana) Conducator al unei decurii; decurion. /<lat. decanus, germ. Decan

DELFIN2 ~i m. ist. (folosit si ca titlu) Fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitor prezumtiv al tronului. /Din delfin

EMINAMENTE adv. La cel mai inalt grad; in masura cea mai mare; prin excelenta. /<fr. eminemment

FAVORIT2 ~ti m. Participant la o competitie, considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. /<fr. favori, ~ite

FORTISSIMO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu cea mai mare intensitate; foarte tare. /Cuv. it.

FUZIBIL1 ~i m. Element al unei sigurante electrice, in forma de fir sau de lamela, care se topeste la un curent mai mare decat cel admis. /<fr. fusible

GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus

JOKER [pr.: giocar] -i m. Cartea de joc cu cea mai mare valoare in unele jocuri de noroc. /<engl. joker

LEONIN ~a (~i, ~e) Care tine de leu; propriu leului. Infatisare ~a. ◊ Contract ~ contract prin care una dintre parti isi asigura partea cea mai mare a castigului. /<lat. leoninus, fr. leonin

LUNGIME ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de unda distanta dintre doua puncte succesive ale unei unde aflate in aceeasi faza de oscilatie. 2) Interval mare de timp; durata. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime

MAJORITATE ~ati f. Parte sau numar major dintr-o colectivitate; ansamblu ce reprezinta numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. [G.-D. majoritatii] /<fr. majorite

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioara, de obicei moale, a unui fruct, a unui sambure, a painii. ~ de nuca. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibila, curatata de coaja, a semintelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ◊ ~ul noptii mijlocul, toiul noptii. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esentiala a unei probleme; esenta; fond. ◊ Cu ~ cu continut, cu talc. /<lat. medius

A OCUPA ocup tranz. 1) A lua in stapanire cu forta armata; a cuceri. 2) A folosi temporar. ~ un loc in vagon. 3) A cuprinde incluzandu-se ca parte integranta (a intregului). Viile ocupa cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A detine in mod legal (intr-o ierarhie). ~ un post. 5) inv. A urmari in permanenta si complet; a obseda; a stapani; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper

OVAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze, petale etc.) Care este in forma de ou; cu latimea cea mai mare in partea inferioara. /<lat. ovatus

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

POLIURIE ~i f. med. Eliminare a urinei intr-o cantitate mai mare decat cea normala. [Sil. -li-u-] /<fr. polyurie

PONT2 ~uri n. 1) fam. Aluzie rautacioasa; vorba intepatoare; impunsatura. ◊ A vorbi in ~uri a da de inteles. 2) Carte de joc considerata ca avand valoarea cea mai mare. ◊ A vinde cuiva ~ul a destainui cuiva un secret in schimbul unui castig. 3) inv. Punct care fixeaza o limita (in spatiu sau in timp). ◊ La ~ la momentul oportun; la tanc. /<ung. pont

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din inchipuire (ca ceva realizabil in viitor). 2) (lucruri, fenomene, actiuni viitoare) A prezenta cu mult inainte in linii mari, prin cele mai importante trasaturi. Manifestarile in masa au ~at trezirea constiintei nationale. /<fr. prefigurer

PRIMAT2 ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanti: maimutele si omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate

RAR1 adv. 1) La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rareori. Ne scrie rar. 2) La distanta mai mare decat cea obisnuita sau cea practicata. A semana rar porumbul. 3) Fara graba. A pasi rar. A vorbi rar. /<lat. rarus

RAREORI adv. La intervale de timp mai mari decat cele obisnuite; rar. /rar(e) + ori

SOLSTITIU ~i n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mica inaltime fata de orizont. ◊ ~ de vara ziua de 21 sau de 22 iunie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai lunga zi si cea mai scurta noapte a anului. ~ de iarna ziua de 21 sau de 22 decembrie, cand in emisfera boreala a Pamantului este cea mai scurta zi si cea mai lunga noapte a anului. [Sil. sol-sti-tiu] /<lat. solstitium, fr. solstice

STRUNGAREATA ~ete f. rar (la oameni) Distanta mai mare decat cea obisnuita intre dintii incisivi de sus. /strunga + suf. ~areata

SUPERSONIC ~ca (~ci, ~ce) Care are o viteza mai mare decat cea a sunetului. Avion ~. /<fr. supersonique

SUPRAABUNDENTA f. Abundenta mai mare decat cea obisnuita; abundenta excesiva; suprabelsug. /supra- + abundenta

SUPRABELSUG n. Belsug mai mare decat cel obisnuit; belsug excesiv; supraabundenta. /supra- + belsug

A SUPRALICITA ~ez intranz. 1) (la licitatii) A propune un pret mai mare decat cel oferit anterior. 2) fig. A exagera in aprecierea unui fapt. /supra- + a licita

SUPRAPOPULATIE ~i f. 1) Densitate a populatiei mai mare decat cea normala. 2) biol. Fenomen caracteristic pentru un anumit mediu, unde cantitatea plantelor sau a animalelor depaseste posibilitatile existente de vietuire. [G.-D. suprapopulatiei] /supra- + populatie

SUPRAPRET ~uri n. 1) Suma suplimentara adaugata la pretul unei marfi. 2) Pret mai mare decat cel obisnuit (sau decat cel legal). /supra- + pret

SUPRASARCINA ~i f. tehn. Sarcina mai mare decat cea nominala (care constituie un pericol pentru sistemele tehnice). /supra- + sarcina

VELOCIPED ~e n. inv. Bicicleta cu rotile inegale (cea din fata fiind mult mai mare decat cea din spate). /<fr. velocipede

VIPIE ~i f. pop. 1) Caldura foarte mare; arsita; zapuseala. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata; febra. 3) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec.

ACcelERARE s.f. Actiunea de a accelera; iutire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, in timpul proiectiei, miscarile se efectueaza cu o viteza mai mare decat cea normala. [< accelera].

APOGALAXIE s.f. (op. perigalaxie) Pozitie corespunzatoare celei mai mari distante de galaxia noastra. [Gen. -iei. / < fr. apogalaxie].

ARIERPLAJA s.f. (Geol.) Portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. [<fr. arriere-plage].

ARIERPLAN s.n. (Liv.) Linie de perspectiva situata la cea mai mare departare de spectator; ultimul plan. ♦ (Fig.) in arierplan = intr-o pozitie inferioara, in umbra. [< fr. arriere-plan}.

CATEDRALA s.f. Biserica (mare) in care oficiaza serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserica dintr-un oras. [< fr. catedrale, it. cattedrale].

DECAN, -A s.m. si f. 1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati. 2. Persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion. 2. (In trecut) Persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor. 3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).

DIAMANT s.n. 1. Varietate cristalina si transparenta a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseste ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. Unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♦ Lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. Corp mic de litera. 4. Varf de ancora. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas].

BELUGA s.f. Nume rusesc pentru morun (Huso huso), peste din fam. acipenseridae (sturioni), de la care provin icrele negre cele mai mari, comercializate ca beluga caviar.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in marea Nordului.

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.

POMELO s.m. Fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), un fel de grepfrut de forma unei pere imense, de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulata si mai putin amara; se comercializeaza ca pomelo sau pompelmo (exceptie, fr. pomelo = grepfrut).

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in marea Caspica si marea de Azov, dar si in marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

VULPE DE mare s.f. (Iht.) In general, peste cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plati), fam. rajidae (batoizi propriu-zisi), cu corp romboidal si inotatoare dezvoltate ca niste aripi imense, prezent in lungul tuturor tarmurilor europene. Exista nenumarate specii, precum cea din marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime si 30 kg greutate, unele fiind uriase, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime si 2-3 m latime si o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consuma inotatoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemanatoare la gust cu carnea de crab.

HETEROCERC, -A adj. (Despre inotatoarea codala a unor pesti; op. h******c) Cu lobi inegali, cel dorsal mai mare decat cel ventral. [< fr. heterocerque, cf. gr. heteros – diferit, kerkos – coada].

JOKER s.m. Cea mai mare carte la unele jocuri de noroc; balador. [Pron. gio-car, scris si jocher. / < engl. joker].

MAJORITATE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare numar dintr-o colectivitate. ◊ Majoritate absoluta = majoritate care intruneste un numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de alt candidat; majoritate civila = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorite, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majoritat].

MEGALOCIT s.n. Hematie de dimensiuni mai mari decat cele normale. [< fr. megalocyte, cf. gr. megasmare, kytoscelula].

MODUL1 s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

NAVA s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ Nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].

OSCAR s.n. Premiu cinematografic acordat de Academia Statelor Unite si constand dintr-o statueta de aur, care se atribuie anual, la Hollywood, celor mai mari talente ale anului. [< fr., it., engl. oscar < Oscar – nume cu etimologie bazata pe un echivoc: secretarul Academiei, vazand omul care purta statueta, il lua drept propriul sau unchi, Oscar, pe care il astepta; un ziarist care l-a auzit spunand: „Iata-l pe Oscar”, anunta ca premiile se numeau Oscar].

PARENTAL, -A adj. 1. Referitor la parinti, mostenit de la parinti; ereditar. 2. (Geol.) Material parental = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului. [< it. parentale, lat. parental].

PERCLORURA s.f. Clorura care contine cea mai mare cantitate posibila de clor. [< fr. perchlorure].

SCRABBLE s.n. Joc distractiv, in doua, trei sau patru persoane, constand in formarea de cuvinte incrucisate pe o tabla, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucator trebuind sa obtina numarul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe patratelele cele mai favorabile. [Pr.: screbl] (cf. engl. scrabble)

PORTANTA s.f. 1. Cea mai mare sarcina pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componenta a fortei aerodinamice, perpendiculara pe directia vitezei unui corp in miscare, care actioneaza asupra acestuia. [< fr. portance].

RAFLESIA s.f. Floare exotica, cea mai mare din lume, ale carei petale, lungi de aproape o jumatate de metru, sunt acoperite cu pete rosii si albe si exala un miros cadaveric. [Pron. -si-a. / < fr. rafflesia, cf. sir Raffles – guvernator in Sumatra].

REPUBLICAN, -A adj. Referitor la republica. ◊ Partid republican = unul dintre cele doua mari partide din Statele Unite. // s.m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. [Cf. it. republicano, fr. republicain].

ROBURIT s.n. Substanta exploziva folosita in mine, compusa in cea mai mare parte din silitra. [< fr. roburite].

SATURATIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; (spec.) stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai contine valente libere. ♦ (Fig.) Imbuibare, dezgust, plictiseala. [Gen. -iei, var. saturatiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].

STINDARD s.n. 1. Steag de razboi; drapel. 2. (Fig.) Tabara, front. ♦ (Fig.) Simbol de lupta, de infratire. 3. (Bot.) Portiune din corola leguminoaselor alcatuita din corola cea mai mare. [Pl. -de, -duri. [< it. stendardo].

SUPRAALIMENTA vb. I. tr., refl. 1. A da sau a manca o cantitate de hrana mai mare decat cea normala; a (se) hrani mai substantial. 2. A alimenta (un motor) cu o cantitate mai mare de amestec combustibil sau de aer decat cea necesara. [Pron. -pra-a-. / Dupa fr. suralimenter].

SUPRAMONOPOL s.n. Denumire data de Lenin monopolurilor internationale, care reprezinta intelegeri incheiate intre cele mai mari monopoluri din diferite tari cu privire la impartirea pietelor, la preturi, la dimensiunile productiei. [< supra- + monopol].

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

BARION s. n. particula elementara grea, cu masa de repaus egala sau mai mare decat cea a nucleonului. (<fr. baryon)

APOGEU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se gaseste la cea mai mare distanta de Pamant. 2. (Fig.) cel mai inalt punct al evolutiei unui fenomen, a unei situatii etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogee, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, ge – pamant].

AS s.m. 1. (Ant.) Moneda de bronz din vechea Roma. 2. Carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].

VERTEX s.n. 1. Crestetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formatii anatomice. 2. Punct in care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon in emisfera noastra, de la care acesta isi schimba directia. [< fr., lat. vertex].

BARONARCOZA s.f. (Med.) Anestezie generala obtinuta prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decat cea atmosferica. [< fr. baronarcose, cf. gr. baros – greutate, narke – toropeala].

BOTMAN s.m. (Mar.) Sef de echipaj; cel mai mare in grad dintre marinarii de la bord pe o nava de comert. [< rus. botman].

CINEMASCOP s.n. Procedeu cinematografic care permite proiectarea filmelor pe un ecran lat, la care unghiul vizual este mai mare decat cel obisnuit. [< fr. cinemascope, cf. gr. kinema – miscare, skopein – a privi].

adjudeca (-c, -at), vb. – A atribui un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, intocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare.Der. adjudecar, s. m. (persoana careia i se adjudeca un bun); adjudecatie, s. f. (adjudecare).

CUBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebratului. ♦ Cot; ulna. [< lat., fr. cubitus].

CULMINA vb. I. intr. (Despre un astru) A trece la meridian, a atinge cea mai mare inaltime in drumul sau pe bolta cereasca. ♦ (Fig.) A atinge cea mai mare inaltime, cel mai inalt stadiu; a ajunge, a fi la apogeu. [< fr. culminer, cf. it., lat.bis. culminare].

CULMINANT, -A adj. Care culmineaza, ajuns la apogeu; culminativ. ◊ Punct culminant = a) punctul cel mai inalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare incordare al unei actiuni. [< fr. culminant].

DELFIN2 s.m. Titlu feudal purtat de contii Viennois din Franta; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitorul prezumtiv al tronului (si suzeran al provinciei Dauphine). [Cf. fr. dauphin < Dauphine – provincie din Franta].

ECTIMA s.f. (Med.) Boala de piele infectioasa, manifestata prin pete rosii mai mari decat cele de impetigo, mai profunde si cu aspect ulceros, care lasa cicatrice. [< fr. ecthyma, cf. gr. ekthyma].

EMINESCIAN, -A adj. Propriu lui Eminescu; care imita (sau se refera la) creatia lui Eminescu. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < Mihai Eminescucel mai mare poet roman + -ian].

as (asi), s. m.1. Moneda romana. – 2. Carte de joc care are cea mai mare valoare; birlic. – 3. Persoana stralucita, somitate. – Mr. has. Lat. as (sec. XIX); sensul 1 si 3 prin intermediul fr. as, sensul 2 din ngr. ἄσο (‹ it. asso), cf. alb. aso, bg. as.

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ Cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

GORILA s.f. Cea mai mare si mai puternica maimuta antropoida, care traieste in padurile tropicale ale Africii. [< fr., it. gorille, cf. germ. Gorilla].

GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

atu (-uuri), s. n.1. (La cartile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, bistari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τo ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirma DAR, „o forma romanizata” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.

otinci, otincesc, vb. IV (reg.) 1. a lega firele rupte de natra razboiului. 2. a lega strans cu otincul. 3. a urni cu o parghie. 4. a pune o greutate mai mare pe cel mai puternic.

MAJORITAR, -A adj. Care face parte din majoritate, in cel mai mare numar. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral potrivit caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au obtinut o majoritate absoluta la votare. [Cf. fr. majoritaire].

MAXIM s.n. Maximum. // s.f. (Mat.) Valoarea cea mai mare intr-un interval a unei variabile sau a unei functii. ♦ (Met.) Centru de inalta presiune atmosferica. [< lat., fr. maximum].

MAXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o marime variabila; maxim. ♦ Punct, limita superioara. ◊ La maximum = in cel mai inalt grad. // adv. cel mult. [< lat., fr. maximum].

budai (-aie), s. n.1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

NEOCORTEX s.n. (Anat.) Portiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [< fr. neo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarta].

schiz s.n. sg. (inv. si reg.) cartea de joc cu cea mai mare valoare (la taroc).

OBOVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in partea superioara; oboval. [Dupa fr. obovale, germ. oboval < lat. ob – in fata, ovatus – in forma de ou].

OLIMPIC, -A adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiada (1,2). 3. Referitor la jocurile desfasurate in cadrul unei olimpiade. // s.m. si f. Participant la o olimpiada. [< fr. olympique, cf. Olimpcel mai mare munte din Peninsula Balcanica, socotit de greci resedinta zeilor].

OVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in treimea inferioara; in forma de ou. [Cf. lat. ovatus].

REGN s.n. Fiecare dintre cele trei mari diviziuni, categorii ale fiintelor si ale corpurilor din natura; vegetal, animal, mineral. [< fr. regne, cf. it. regno, lat. regnum].

SERGENT s.m. Grad inferior in armata sau in militie, mai mare decat cel de caporal; militar care are acest grad. ♦ Sergent-major = grad militar superior sergentului si inferior plutonierului, primul grad de subofiter. [< fr. sergent].

SOLSTITIU s.n. Fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Pamantul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare (21 iunie si 21 decembrie) care marcheaza ziua (respectiv noaptea) cea mai lunga. [Pron. -tiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].

SUPRAPRET s.n. Pret mai mare decat cel oficial; pret de specula. [Pl. -turi. / < supra- + pret].

SUPRASATURATIE s.f. 1. Stare a unei solutii in care concentratia substantei dizolvate la o anumita temperatura este mai mare decat cea corespunzatoare saturatiei. 2. (Fig.; fam.) Saturare, indestulare, imbuibare peste masura. [Gen. -iei. / < supra- + saturatie, dupa fr. sursaturation].

SMIRGHEL s.n. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv facut din praful obtinut din roca descrisa mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].

elefant (elefanti), s. m.1. Animal mamifer, cel mai mare dintre cele terestre de astazi, cu pielea groasa, trompa si colti de fildes. – 2. (Arg.) Bilet de o mie de lei. – 3. (Arg.) Persoana care plateste mereu. – Var. alifant. Mr. elefandu. Fr. elephant. Var., mai ales cu sensurile 2 si 3; in mr., din ngr. ἐλέφαντας.

APOCENTRU s. n. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se afla la cea mai mare distanta de corpul central in jurul caruia se misca. (< fr. apocentre)

APOGALAXIE s. f. pozitie, cea mai mare distanta fata de galaxia noastra. (< fr. apogalaxie)

ARIERPLAJA s. f. portiune de plaja situata intre linia atinsa de apele cele mai mari si baza falezei. (< fr. arriere-plage)

ARIERPLAN s. n. linie de perspectiva la cea mai mare departare de spectator; ultimul plan. ◊ (fig.) in ~ = intr-o pozitie inferioara, in umbra. (< fr. arriere-plan)

AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

AUSTRALIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Australia. II. adj. care apartine Australiei. ♦ limbi ĩene = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alaturi de austroneziana si papua. (< fr. australien)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)