Dex Copil din flori

copil¹, copii, s. m. 1. Baiat sau fata in primii ani ai vietii (pana la adolescenta). ◊ copil de scoala = copil care a depasit varsta de 7 (sau 6) ani si merge la scoala. copil mic (sau, pop., de tata) = s****i. ◊ Loc. adv. De (mic) copil = din copilarie. ◊ Expr. (Despre batrani) A ajunge (sau a da) in mintea copiilor = a-si pierde judecata, a se ramoli. 2. Tanar, adolescent. ◊ (In trecut) copil de casa = fiu de boier care facea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. copil de trupa = copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 3. Fiu, fiica. ◊ copil legitim = copil nascut in cadrul casatoriei. copil nelegitim = copil nascut in afara casatoriei; copil natural, bastard. copil din flori = copil din afara casatoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ◊ Expr. Unde (si)-a intarcat d****l copiii = in locuri departate si pustii. 4. Fig. Om naiv, fara experienta. – Cf. alb. kopil.

floare, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuata si care are de obicei o corola frumoasa si variat colorata. ◊ (La sg. cu inteles colectiv) Salcami plini de floare. ◊ Loc. adj. In floare = (despre plante) inflorit, in perioada infloririi; fig. (despre oameni) in toata stralucirea, in plina putere, frumos, zdravan. In floarea varstei = tanar. ◊ Expr. floare la ureche = lucru de putina importanta sau gravitate, foarte usor de rezolvat. De florile marului sau de flori de cuc = in zadar, degeaba, gratuit. copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strange degetele floare = a strange degetele cap la cap. 2. Orice planta (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = planta erbacee cu tulpina inalta, cu floare mare, galbena, indreptata spre soare, cultivata pentru semintele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brandusa; (reg.) floare-domneasca = a) garoafa; b) garofita-de-munte; floare-de-colt sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mica planta erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase si ascutite, dispuse in jurul inflorescentei, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; albumeala, albumita, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = planta cu flori galbene-aurii, cultivata ca planta decorativa (Ranunculus repens); floarea-Pastelui = mica planta erbacee a carei tulpina face o singura floare, de culoare alba sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = planta originara din Australia, cu flori dispuse in capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. a**l. 1. Desen, broderie, cusatura in forma de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formeaza la suprafata vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; in sintagma) floare de pucioasa (sau de sulf) = pulbere de pucioasa, produsa prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poarta semnul grafic ce urmeaza a fi imprimat. ♦ Extremitatea latita a cuiului (care se loveste cu ciocanul). ♦ (In sintagma) floarea cheii = partea cheii care intra in broasca sau in lacat. III. Fig. Partea cea mai aleasa, cea mai de seama; frunte, elita, spuma, crema. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvantului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Inv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.

floare flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare avand o corola frumoasa si viu colorata. ~ de tei. ◊ In ~ a) care se afla in perioada infloririi; b) frumos si puternic. A da in ~ a incepe sa infloreasca. In ~ea varstei tanar. ~ la ureche se spune despre un lucru usor de indeplinit. De florile marului (sau de flori de cuc) fara nici un folos; degeaba. 2) Planta erbacee cu organul reproducerii frumos colorat si placut mirositor. ~ de camp. ◊ copil din flori copil nascut in afara casatoriei; bastard. ~ea-soarelui planta erbacee agricola cu flori mari galbene, cultivata pentru semintele ei, din care se extrage ulei comestibil. ~ea brumei brandusa. ~ea-graului albastrita. ~ -domneasca garofita de munte. 3) Orice planta cultivata in scopuri ornamentale. flori de camera. 4) Imagine in forma organului de reproducere al plantelor (desenata, pictata etc.). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acopera unele lichide (vin, moare, dulceata etc.). 6) Partea superioara mai lata a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etc.). 7) fig. Partea cea mai de frunte; elita. ~ea tineretului. 8) pop. Roseata obrazului. 9) inv. Culoare frumoasa. [G.-D. florii] /<lat. flos, ~oris

BASTARD, -A s.m. si f. 1. copil din flori, nelegitim. 2. Planta sau animal rezultat din incrucisarea a doua specii diferite; corcitura. V. hibrid. [< it. bastardo].

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! copil adevarat, copil legitim. copil din flori, bastard. copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

BASTARD adj., s. 1. adj. natural, nelegitim, (reg.) sarman, (prin Transilv. si Maram.) bitang. (copil ~.) 2. s. copil din flori, (reg.) fochiu, urzicar, copil de gard, (prin Transilv. si Maram.) bitang, (prin Maram.) marandau, (Transilv., Maram., Bucov. si nordul Mold.) spur, (inv.) copil. (Un copil legitim si un ~.) 3. s. (BIOL.) corcitura, metis, (reg.) corci. (~ul este planta ori animalul rezultate din incrucisarea a doua specii deosebite.) 4. adj. (TIPOGR.) batard. (Scriere ~.)

BITANG s. v. copil din flori.

copil s. 1. (inv. si pop.) fat, prunc, (fam.) puradel, zgamboi, (peior.) plod. (In curte se jucau multi ~.) 2. copil de casa v. paj. 3. (in limbajul parintilor) pui. (Nani, nani, ~ ul mamii !) 4. v. fiu. 5. copil din flori v. bastard. 6. odrasla, progenitura, vlastar, (pop. si fam.) prasila, (inv.) nastere. (Un ~ de bani gata.)

copil s. v. bastard, copil din flori.

copil DE GARD s. v. bastard, copil din flori.

FOCHIU s. v. bastard, copil din flori.

MARANDAU s. v. bastard, copil din flori.

SPUR s. v. bastard, copil din flori.

URZICAR s. v. bastard, copil din flori, fluture-rosu.

FECIOR ~i m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu parintii sai; fiu; baiat. ◊ ~ de lele copil din flori. 2) Tanar neinsurat; flacau; cavaler. 3) inv. Servitor la curtile boieresti; valet; lacheu. /<lat. fetiolus

neleapca, nelepci, s.f. (pop.) 1. vaca (iapa, oaie) care are mai putin de doi ani. 2. vaca la primul fatat. 3. (reg.) vaca sau junca stearpa; manzata. 4. (reg.) femeie cu copil din flori. 5. fata batrana.

scaloian, scaloieni, s.m. 1. (pop.) chip de om facut si impodobit cu flori, ingropat de copii, ca sa aduca ploaia pe timp de seceta; caloian. 2. (reg.) persoana tanara, vioaie, sprintena, neastamparata.

andrea (Mold. Olt. Ban.), indrea (Pt. Rar) si undrea (Munt. Trans.) f., pl. ele (dupa numele sfintului Andrei, o sarbatoare la inceputu iernii, cind se da zor cu impletitu coltunilor, dupa cum si sfintu Neculai inseamna si „varga sau bici de batut copiii” si dumitrita „o floare care infloreste pe la sfintu Dumitru”). Ac mare (de metal ori de lemn) cu care se impletesc coltunii s. a. (Patru andrele servesc la tinut coltunu si una la impletit. Clavicula (un os). Undrea m., gen. al lui. Vechi Decembre, prima luna a iernii. V. acusor.

SORCOVA ~e f. 1) rar Varga mica impodobita cu flori artificiale cu care umbla copiii la urat, in dimineata zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de uraturi pe care le declama copiii cu aceasta ocazie. /v. a sorcovi

SORCOVA, sorcove, s. f. 1. Betisor sau ramurica impodobita cu flori artificiale de diferite culori, cu care copiii lovesc usor pe spate pe parintii, cunoscutii etc. lor in dimineata zilei de Anul Nou, urandu-le, in versuri speciale, sanatate si noroc. ◊ Expr. A fi ca o sorcova = a fi imbracat caraghios, impopotonat. 2. Colind recitat de cei care ureaza cu sorcova (1). – Probabil din sorcovi (derivat regresiv).

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

BOTEZ, Demostene (1893-1973, n. sat Hulub, jud. Botosani), scriitor si publicist roman. M. coresp. al Acad. (1963). Lirica elegiac-sentimentala, a plictisului si tristetii provinciale („floarea pamintului”, romane („Obsesia”, „Oameni de lut”), memorialistica, literatura pentru copii, traduceri.

caloian m., pl. ieni (vsl. kalienu, de lut. Cp. si cu rus. haluianu, om necioplit. V. scaloian). Munt. Est. Dobr. Mold. Un mic chip de lut in forma de om pe care, in Joia a treia dupa Paste si cind e seceta, il fac copiii la tara, il pun pe o scindurica, il impodobesc cu flori si cu coji de oua rosii si-i dau drumu pe o apa curgatoare bocindu-l cu Iene, Iene, Coloiene! in credinta ca asta va aduce ploaie.

nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.

SAPUNEL, -EA, -ICA, sapunei, -ele, subst. I. S. n. 1. Diminutiv al lui sapun. 2. Supozitor (pe baza de sapun) pentru copii. II. (Bot.) 1. S. n. Odagaci. 2. S. f. pl. Planta erbacee ornamentala cu flori mari (Aster laexigatus). – Sapun + suf. -el.

UNIPAR, -A adj., s.f. (Femeie) care a nascut un singur copil. // adj. (Despre mamifere) Care naste un singur pui; (despre inflorescente) la care de sub floarea terminala porneste o singura axa florala laterala. [< fr. unipare, cf. lat. unus – unu, parere – a naste].

UNIPARA I. adj., s. f. (femeie) care a nascut un singur copil; (femela) care naste un singur pui. II. adj. (despre inflorescente) la care, de sub floarea terminala, porneste o singura axa florala laterala. (< fr. unipare)

COVALIU, Ion Bradut (1924-1991, n. Sinaia), pictor roman. Peisaje citadine si rurale („Cintec de toamna”), naturi statice („flori albe”), compozitii, portrete („Pictorul”), solid construite, cu accentuata tendinta catre decorativism („Desfasurare in spatiu”, „Pamintul copiilor”).

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

ciupag, ciupage, s.n. (reg.) 1. partea iei de la brau in sus, care are cusaturi deosebite. 2. bucata de panza cat o batista primita de un copil care duce crucea sau sfesnicul la inmormantare. 3. ie. 4. partea rochiei care imbraca pieptul si spatele; pieptar, corsaj, manecar. 5. gulerul camasii cu flori, al iei. 6. broderie pe pieptul iei.

UDA vb. 1. v. inmuia. 2. (fam. pop.) a boteza. (I-a ~ ploaia.) 3. a (se) stropi, (Ban.) a (se) prasni. (A ~ florile, gradina.) 4. a scalda, a spala. (Marea ~ tarmul.) 5. v. strabate. 6. umezi, (inv. si pop.) a roura. (Lacrimile ii ~ fata.) 7. v. inlacrima. 8. a se u***a. (copilul s-a ~ pe el.)

chita, chite, s.f. (pop.) manunchi a) manunchi de flori, buchet, strut. b) manunchi, jurubita, manusa de fuioare. c) manunchi de grau. d) manunchi, manusa de frunze de tutun. e) manunchi sau ciucure de cirese. 2. stol de pasari. 3. numele unui joc de copii si al unui dans taranesc. 4. (reg., inv.) grija, dorinta imperioasa. 5. moment oportun, decisiv; noroc. 6. (reg., inv.) gand rau, pica, ciuda, necaz.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

BRUEGHEL (BRUEGEL, BREUGHEL) [brohəl], familie de pictori flamanzi: 1. Peter B. cel Batrin (numit si B. al Taranilor) (c. 1525-1569). Autor de peisaje panoramice si de scene de gen, in care a evocat viata taraneasca sau teme din folclorul national („Proverbele”, „Anotimpurile”, „Nunta taraneasca”, „Orasul taranesc”, „Parabola orbilor”), tratate cu verva si lirism. 2. Pieter B. cel Tinar (numit si B. al Infernului) (c. 1564-1638). Fiul lui B. (1). Viziuni infernale, scene cu incendii; copii dupa lucrarile tatalui sau („Uciderea pruncilor”, in Muzeul de Arta Nationala a Romaniei). 3. Jan B. (numit si B. de Catifea) (1568-1625). Fiul lui B. (1). Peisaje de mici dimensiuni, dar mai ales naturi moarte, fructe si buchete de flori.

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

MAMA s. 1. (pop.) maica, (reg.) mamaca, mamaie, muica, (prin Transilv.) baba, (Mold.) neneaca, (inv.) musa, (fam.) batrana (art.), mima. (Dansa e ~ copilului.) 2. mama-mare v. bunica. 3. (MITOL. POP.) Mama-Padurii = (reg.) padureana (art.), padureanca (art.), paduroaica (art.), fata-padurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogasilor, surata-din-padure, vidma-padurii, valva-padurii. (~ este un personaj din mitologia populara.) 4. v. matca. 5. (BOT.) Mama-Padurii (Lathraea squamaria) = (reg.) serparita, buricul-pamantului, cucuruz-de-padure, floarea-sarpelui, iarba-sarpelui, murea-padurilor.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis