Rezultate din textul definițiilor
CATEA, catele, s. f. 1. Femela cainelui. 2. Epitet dat unei femei rele sau depravate. ◊ Expr. (Rar) Catea de vreme = vreme rea, cumplita. 3. Fig. (Arg.) Mitraliera. – Lat. catella.

FEMEIUSCA, femeiusti s. f. Diminutiv al lui femeie; (admirativ) femeie draguta, vioaie, plina de temperament; (peior.) femeie rea, usoara, neserioasa. 2. Femela. [Pr.: -me-ius-] – femeie + suf. -usca.

HAITA, haite, s. f. 1. Grup de caini, de lupi etc. care umbla impreuna (dupa prada). ♦ Fig. Banda (de raufacatori). 2. (Inv.) Vanatoare (cu gonaci si caini); goana. 3. (Reg.) Catea (rea); p. ext. caine (rau). ♦ Epitet dat unei femei rele sau d********e. – Din magh. hajto.

HARANCA, harance, s. f. (Reg.) femeie rea, afurisita. – Et. nec.

TOLINA, toline, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei rele, viclene. – Tol2 + suf. -ina.

ZGRIPTUROAICA, zgripturoaice, s. f. 1. Femela zgriptorului (1). 2. Personaj din basme inchipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. femeie batrana, zgarcita si rea; cotoroanta. [Var.: zgripsoroaica, zgriptoroaica s. f.] – Zgriptor + suf. -oaica.

MATRACUCA, matracuci, s. f. (Pop. si fam.) femeie urata si prost imbracata; femeie proasta, bleaga; femeie rea si vulgara; femeie stricata. – Cf. ngr. matrakuka „mandragora”.

TARTORITA, tartorite, s. f. D*******a, diavolita; fig. femeie rea, afurisita. – Tartor + suf. -ita.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

ASPIDA, aspide, s. f. (Rar) Sarpe veninos. ♦ Fig. femeie rea. – Din sl. aspida.

VIESPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemanatoare cu albina, prevazute de obicei in partea posterioara a abdomenului cu un ac si cu o punga cu venin. 2. Fig. femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa).

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus).Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

XANTIPA s.f. femeie rea, cicalitoare; megera. (din engl. xanthippe)

XANTIPA s.f. (Depr.) femeie rea si cicalitoare. (din n. pr. Xantipa)

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica1. ♦ (In poezia populara) femeie (tanara) iubita; mandra. 2. femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

MEGERA, megere, s. f. (Frantuzism) femeie rea si artagoasa. [Var.: mejera s. f.] – Din fr. megere.

COTOROANTA, cotoroante, s. f. 1. (Var.) Zdreanta. 2. femeie rea, harpie (1), zgripturoaica (2). (cf. zdreanta)

CATEA ~ele f. 1) Femela cainelui. 2) fig. femeie rea; femeie d********a. [Art. cateaua; G.-D. catelei] /<lat. cattella

DIAVOLITA ~e f. 1) Fiinta feminina simbolizand raul; d*******a. 2) fig. Femeia rea, afurisita; d*******a. 3) fam. glumet. Fata sau femeie isteata, vioaie si ispititoare, care se tine de pozne; d*******a. /diavol + suf. ~ita

D*******A ~ce f. 1) Fiinta imaginara de s*x feminin, simbolizand raul. 2) fig. femeie rea, afurisita, diavolita. 3) fam. glumet Fata sau femeie isteata, vioaie si ispititoare, care se tine de pozne, diavolita. /d**c + suf. ~oaica

FURIE ~i f. 1) mai ales la pl. (in mitologia romana) Zeita a razbunarii si a pedepsirii celor nimeriti in infern. 2) fig. femeie rea si artagoasa. [Art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, lat. furia

JOIMARITA ~e f. folc. Personaj fantastic, imaginat in chip de femeie rea si urata, care in noaptea ce preceda joia mare pedepseste fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. /joi + mare + suf. ~ita

MEGERA ~e f. femeie rea si artagoasa. /<fr. megere

PANTERA ~e f. 1) Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, avand corp puternic si mladios, coada lunga si blana galbena cu pete inchise; leopard. ◊ ~ neagra specie de leopard cu blana neagra, care traieste in insulele din Sud-Vestul Asiei. 2) Blana a acestui mamifer. 3) fig. femeie rea, manioasa si violenta. /<fr. panthere

SCORPIE ~i f. 1) v. SCORPION. 2) folc. Fiinta fantastica, inchipuita ca un monstru feminin cu mai multe capete, care varsa flacari pe nari si al carei sange ar avea proprietati miraculoase. 3) fig. femeie rea si perfida. [G.-D. scorpiei; Sil. scor-pi-e] /<sl. skorpija

TARTORITA ~e f. rar 1) Capetenie a d******r; d*******a. 2) fig. femeie rea, afurisita. /tartor + suf. ~ita

VIDMA ~e f. pop. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; duh; aratare; fantoma; naluca; vedenie. 2) fam. femeie care face vraji; vrajitoare. 3) fam. depr. femeie rea. /< ucr. vidjma

VIESPE ~i f. 1) Insecta asemanatoare cu albina, care traieste izolat sau in roiuri, avand in partea posterioara a abdomenului un ac veninos. 2) fig. femeie rea. [G.-D. viespii] /<lat. vespa

XANTIPA f. depr. femeie rea si cicalitoare. /Din Xantipa n. pr.

ZGRIPTOROAICA ~ce f. 1) Femela a zgriptorului. 2) fig. depr. femeie rea, uracioasa si zgarcita. /zgriptor + suf. ~oaica

MEGERA s.f. (Liv.) femeie rea, artagoasa. [Var. mejera s.f. / < fr. megere, cf. Megera – una dintre cele trei Furii].

XANTIPA s.f. (Rar) femeie rea, cicalitoare. [Cf. Xantipa – sotia lui Socrate].

cotoveica, cotoveici, s.f. (reg.) femeie rea de gura; gura-sloboda, cotoaba, cataveica.

dava s.f. (inv.) 1. reclamatie, plangere. 2. femeie rea, carcotasa.

femeiusca, femeiuste, s.f. (pop.) 1. femeie draguta si vioaie. 2. femeie rea, a d******i; femeie cu purtari rele; m*******a. 3. barbat condus de femeie in casnicie. 4. animal de s*x feminin. 5. scandurica cu gaurele la razboiul de tesut; m*******a, gaurar, gaureanca, scandurita, potiheci, barbatus.

libra, libre, s.f. (inv.) 1. masura de greutate, litra. 2. moneda mica, de argint. 3. nume de oaie. 4. femeie rea, obraznica.

HARPIE s.f. 1. Monstru inaripat cu chip de femeie si cu corp de pasare de prada. 2. (Fig.) femeie rea, artagoasa si hrapareata. 3. Specie de vultur din America de Sud. [Gen. -iei. / cf. fr. harpie, lat., gr. harpya].

morosliv, -a, moroslivi, -e, adj. (reg.) 1. rosu-inchis, negru-rosu. 2. solid, tare. 3. morocanos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdara. 5. mamornic.

talapanta, talapante, s.f. (reg.) femeie rea de gura.

tarhoala s.f. (reg.) femeie rau imbracata.

HARPIE / HARPIE s. f. 1. (mit.) monstru cu corp si cap de femeie, cu aripi de pasare si gheare de leu. 2. (fig.) femeie rea, artagoasa si hrapareata. 3. specie de vultur din America de Sud si Centrala, rapitor puternic si feroce, care traieste in padurile din vecinatatea apelor. (< fr. harpie)

ASPIDA, aspide, s. f. (Rar) Sarpe veninos. ♦ Fig. femeie rea. – Slav (v. sl. aspida < gr.).

PILARITA, pilarite, s. f. (Reg.) 1. Precupeata. 2. femeie rea de gura. – Din pilar + suf. -ita.

CATEA, catele, s. f. 1. Femela cainelui. 2. Fig. Epitet dat unei femei rele. ◊ Expr. Catea de vreme = vreme rea. 3. Fig. (Argotic) Mitraliera. – Lat. catella.

D*******A, d*******e, s. f. 1. Fiinta imaginara de s*x feminin, considerata (ca si d****l) drept intruchipare a spiritului rau. 2. Fig. femeie sau fata rea, plina de pacate, cruda; (in special) fata sau femeie tanara, vioaie, isteata, ispititoare, care se tine de pozne; diavolita. – D**c + suf. -oaica.

fleanca (fleoanca), s.f. (pop. si fam.) 1. gura; gura-rea. 2. (reg.) femeie proasta, imbracata neingrijit.

fleoanca s.f. (pop. si fam.) 1. gura, gura rea. 2. (reg.) femeie proasta, imbracata neingrijit. 3. (inv.) lulea cu ciubuc.

gorguna s.f. (reg.) femeie batrana, rea.

m*******a, m*******e, s.f. (reg.) femeie afurisita, rea, ticaloasa.

ponegru, -eagra, adj. (inv. si reg.) 1. foarte negru. 2. (s.f.) femeie foarte rea.

samodiva s.f. art. (inv. si reg.) 1. zana rea si rapitoare de copii, care ia chipul unei pasarele. 2. moarte. 3. ursita. 4. femeie urata, rea, prefacuta, cu apucaturi grosolane.

HOANGHINA, hoanghine, s. f. (Rar) Denumire injurioasa data unei femei batrane si rele; hoasca. – Et. nec.

HOASCA, hoaste, s. f. Denumire injurioasa data unei femei batrane si rele; hoanghina. – Din ucr. haska „vipera”.

STIRB, -A, stirbi, -e, adj. 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. ◊ Compus: stirba-baba-cloanta s. f. = a) vrajitoare batrana din mitologia populara; porecla data unei femei batrane si rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade taraboanta) se spune in gluma copiilor cand le cad dintii de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea sparta, ciocnita; caruia ii lipseste o bucatica din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de taiat) Cu taisul tocit; caruia ii lipseste o bucatica; p. ext. ciuntit, trunchiat. – Din sl. strubu.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) femeie tanara; iubita. 2. femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

STRIGOAICA, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei batrane si rele. ♦ Vrajitoare. – Probabil din – strigoi + suf. -oaica. Cf. striga.

COTOROANTA, cotoroante, s. f. femeie batrana si rea; babornita. ♦ (Pop.) Vrajitoare. – Et. nec.

mama-padurii (planta, boala, femeie urata si rea) s. f.

HOANCA ~ce f. pop. peior. femeie batrana si rea; hoasca; hoanghina; harca. /Orig. nec.

HOANGHINA ~e f. pop. peior. femeie batrana si rea; hoasca; hoanca; harca. /Orig. nec.

HOASCA ~te f. pop. peior. femeie batrana si rea; hoanghina; harca; hoanca. [Sil. hoas-] /<ucr. haska

harcota, harcote, s.f. (reg., inv.) femeie cu purtare rea.

leoarca2, s.f. (reg.) 1. vin de proasta calitate; fiertura rea. 2. broasca raioasa. 3. femeie stricata.

nataioala, nataioale, s.f. (reg.) femeie urata si rau imbracata.

schioanta, schioante, s.f. (reg.; deprec.) femeie batrana si rea.

slofmita, slofmite, s.f. 1. (inv. si reg.) boneta de noapte. 2. (reg.; deprec.; in forma: sclafnita) femeie batrana si rea.

muma-padurii / mama-padurii (planta, boala, femeie urata si rea) s.f. art., g.-d. art. mumei-padurii / mamei-padurii

HARPIE (HARPIE), harpii, s. f. 1. (In mitologia greaca) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei inaripate, cu trup si cu gheare de vultur, personificand furtunile si moartea. ♦ Fig. femeie hrapareata, artagoasa si rea; zgripturoaica. 2. Specie de vultur din America de Sud. – Din fr. harpie.

HARCA, harci, s. f. 1. Craniu (de mort); teasta. 2. Epitet depreciativ dat unei femei batrane, urate si rele. – Din ucr. hyrka.

HARCA ~ci f. pop. peior. 1) femeie batrana, urata si rea; hoanghina; hoasca. ◊ Baba-harca fiinta imaginata ca o vrajitoare batrana si rea; baba-cloanta. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka

ZGRIPTOROAICA, zgriptoroaice, s. f. 1. Femela zgriptorului (1). 2. Fig. femeie batrana, zgarcita si rea; cotoroanta. [Var.: zgripsoroaica, zgripturoaica s. f.] – Din zgriptor + suf. -oaica.

PACEAURA, paceaure, s. f. 1. Carpa (de sters praful, de spalat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei usuratice, proaste, urate, murdare, rele etc. [Acc. si: paceaura.Pr.: -cea-u-.Var.: paceavura s. f.] – Din tc. pacavra, ngr. patsavura.

BUFNITA ~e f. 1) Pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

ZBURATOR2 ~i m. 1) fam. Persoana specializata in conducerea unui avion; conducator de avion; pilot; aviator. 2) folc. Fiinta fantastica inchipuita ca un duh rau, care chinuie fetele si femeile in timpul somnului. 3) (in literatura romantica) Inchipuire idea-lizata a barbatului iubit. /a zbura + suf. ~ator

cuta2, cute, s.f. (reg.) 1. catea. 2. femeie guraliva, purtatoare de vorbe rele; clevetitoare.

puca s.f. (reg.) femeie sau fata cu apucari rele.

ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. Pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.

pricolicioaica, pricolicioaice, s.f. (reg.) fiinta imaginara in care se preface, dupa moarte, o femeie, luand diferite infatisari de animale si pricinuind rau oamenilor.

ZBURATOR1, zburatori, s. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit; intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele unui catarg; varga de care este prinsa aceasta panza. – Din zbura + suf. -(a)tor.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops).Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

INCUB s. m. Spirit rau despre care se crede ca chinuieste oamenii (mai ales femeile) in timpul somnului. – Din fr. incube.

CROITOreaSA ~ese f. femeie care croieste si coase haine. [Sil. cro-i-to-rea-] /croitor + suf. easa

samca s. f.1. Nume popular al diavolului. – 2. Boala de copii, atribuita unei interventii malefice. Origine incerta. Pare sa fie sl. (bg.) samu, sama, samo „acelasi, aceeeasi” in forma dim., caz in care ar un eufemism, cf. iele, dinsele. Der. din sl. samukafemeie” (Scriban) nu pare convingatoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rau, dragaica), din acelasi cuvint sl., si bg. diva „zina”; pentru comp., cf. samavolnic, samodirjet.Der. samcuta, s. f. (nasturel, Nastartium officinale).

SCROAFA, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistretului). ◊ Expr. S-a suit scroafa in copac, se spune despre un parvenit infumurat. ◊ Compus: scroafa-de-balta = pasare din ordinul picioroangelor, cu pene roscate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimtite, fara caracter etc.). 2. Lovitura la jocul de biliard executata rau, dar care, din intamplare, nimereste bine. – Lat. scrofa.

jula (jule), s. f.femeie, m****e. Tig. zuli, guli (Graur, BL, V, 68). Legatura pe care o stabileste DAR cu mag. sulirau” pare gresita. – Der. julan, s. m. (barbat afemeiat); juleaica, s. f. (femeie), pe care Bogrea, Dacor., II, 899, il punea in legatura cu numele Zuleica, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 173; juleandra (var. suleandra, ciuleandra), s. f. (femeie, m****e), cu suf. expresiv -andra, cf. buleandra, fleand(u)ra, dupa Graur, BL, IV, 198, la un tig. *guνlengero, de la guνlifemeie”); ciuleandra, adv. (hoinarind, umblind creanga).

STARPI, starpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa dispara cu desavarsire o specie de animale sau de plante (daunatoare); a extermina. 2. Tranz. A face sa dispara (pentru totdeauna) un rau, un flagel. 3. Intranz. si refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-si pierde sarcina, a a****a. ♦ (Despre animale) A inceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

nasol (nasoala), adj. – (Arg.) Urit. Tig. nasvalo (Graur 176; Juilland 170); probabil ca vocalismul se explica pornind de la f. nasoala. S-a confundat cu nasul, adj. (rau, nemernic), din tig. nasul (Vasiliu, GS, VII, 120; Juilland 170). – Der. nasoala, s. f. (femeie; tigara); nasuliu, adj. (urit); nasuli, vb. (despre un negot, a esua); nasulie, s. f. (ghinion, situatie proasta); nasulii, s. f. pl. (carti de joc).

matracuca (matracuci), s. f.femeie sleampata, femeie stricata. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rau” (dupa Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 si Galdi 208, rom. provine din ngr.).

hala (hale), s. f.1. Uragan, furtuna, vijelie. – 2. Groaza, spaima, teroare. – 3. Spirit rau. – 4. Monstru, fiara. – 5. (Pl.) Pasari de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 si 106; DAR). – Der. halita, s. f. (femeie stricata); haluit, adj. (damblagiu); hoala, s. f. (pasare de prada); hola, s. f. (Trans., ciine).

joi s. f. – Ziua a patra a saptaminii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puscariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc intr-o joi); joica, s. f. (nume de vaca); joimarita, s. f. (fiinta imaginara cu puteri malefice care le ameninta pe femeile lenese; obicei popular, conform caruia un flacau merge din casa in casa, prefacindu-se ca este un duh rau), de la joia mare sau joimari.

EVA (in „Vechiul Testament”), nume dat primei femei in virtutea menirii ei de a fi „mama a tuturor celor vii”; sotia lui Adam, creata de Dumnezeu din coasta acestuia. Ispitita de sarpe (diavol), E., si, la indemnul ei, Adam incalca porunca divina, mancand din pomul cunoasterii binelui si a raului (pacatul originar), ambii fiind alungati din Rai. Cu Adam a avut trei fii (Cain, Abel si Seth) si mai multe fiice. ◊ Expr. Fiica a Evei = femeie; in sens peiorativ, femeie frivola.

striga (-gi), s. f.1. Cucuvea (Stris flamnea). – 2. Fluture (Acherontia atropos). – 3. Vrajitoare, duh rau. – Mr. striga. Lat. strῑga (Diez, Gramm., I, 21; Cihac, I, 266; Tiktin; REW 8308; cf. Cihac, II, 705; Pascu, I, 161; Philippide, II, 655), cf. alb. strige „vrajitoare”; it. strega.Der. strigoi, s. m. (aparitie fantomatica); strigoaica (var. strigoaie), s. f. (sufletul unei femei moarte care se transforma in fantoma); strigoaie (var. stirigoaie, stirigoaie, steregoaie), s. f. (planta, Veratrum album); strigoias, s. m. (fluture mic, Botys margaritalis). Din rom. trebuie sa provina slov. striga, strigno, pol. strzyga, strzygonia (Candrea, Elemente, 409).

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)