Rezultate din textul definițiilor
POLARIZANT, -A, polarizanti, -te, adj. (Fiz.) Care (se) polarizeaza (1). ◊ Microscop polarizant = microscop care lucreaza cu lumina polarizata si care se utilizeaza mai ales la studiul cristalelor. – Din fr. polarisant.

polarizatIE, polarizatii, s. f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezinta proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ◊ polarizatie electrica = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care poseda cel putin doi poli electrici (plus si minus). polarizatia luminii = stare a unui fascicul luminos in care toate radiatiile electromagnetice componente au aceeasi directie de oscilatie. polarizatie cromatica = ansamblul figurilor de interferenta, colorate viu, obtinute la cercetarea in lumina polarizata a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Marime vectoriala care caracterizeaza starea de polarizatie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.

ORTOSCOP s.n. Aparat de polarizatie pentru observarea cu precadere a intersectiilor de cristal in lumina polarizata. [< germ. Orthoskop].

POLARIMETRIE s.f. (Fiz.) Metoda de analiza cantitativa a substantelor cu activitate optica, bazata pe masurarea unghiului cu care o anumita cantitate de solutie a substantei roteste planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimetrie].

POLARIZOR s.n. Aparat pentru obtinerea luminii polarizate; polarizator. [Cf. fr. polariseur].

LEVOGIR adj. (Despre substante) Care deviaza spre stanga planul de polarizare a luminii polarizate atunci cand lumina se propaga spre observator. [< fr. levogyre, cf. lat. laevus – stang, gyrare – a intoarce].

POLARIMETRU s.n. Instrument pentru masurarea polarizarii si pentru a constata daca un corp este activ la lumina polarizata. [< fr. polarimetre].

POLARISCOP s.n. Instrument pentru studierea luminii polarizate. [< fr. polariscope].

POLARIZANT, -A adj. Care polarizeaza; care produce polarizare. ♦ (Despre instrumente) Care foloseste lumina polarizata. [Cf. fr. polarisant].

CORONOMETRU s. n. instrument pentru studierea luminii polarizate a coroanei solare. (< fr. coronometre)

DEXTROGIR, -A adj., s. n. (substanta) care roteste spre dreapta planul luminii polarizate. (< fr. dextrogyre)

NICOL s. m. dispozitiv pentru producerea si analiza luminii polarizate, bazat pe fenomenul de dubla refractie. (< fr. nicol)

OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

ORTOSCOP s. n. 1. aparat de polarizatie pentru observarea intersectiilor de cristal in lumina polarizata. 2. aparat pentru examinarea fundului de ochi si a irisului. (< fr. orthoscope)

POLARIZA vb. 1. tr. a face ca un corp sa capete poli; a aduce in stare de polarizatie. ◊ a transforma lumina naturala in lumina polarizata. II. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra. III. refl. a da nastere unei polaritati (2). (< fr. polariser)

POLARIZANT, -A adj. care polarizeaza; polarizor. ♦ microscop ~ = microscop care foloseste lumina polarizata. (< fr. polarisant)

polarizatIE s. f. stare a unui corp care prezinta polaritate (1); polarizare. ◊ stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. ♦ a luminii = ansamblul fenomenelor legate de producerea si de efectele luminii polarizate. (< fr. polarisation)

SAVART [savar], Felix (1791-1841), fizician francez. Prof. la College de France. Studii si cercetari privind lumina polarizata si acustica (corzi vibrante). Creatorul unitatii de masura pentru intervalele muzicale, care-i poarta numele.

POLARIZAT, -A, polarizati, -te, adj. (Fiz.) Care a fost supus actiunii de polarizare (1). ◊ lumina plan (sau liniar) polarizata = fascicul de lumina in care vectorul electric (sau magnetic) poseda un plan unic (sau o directie unica) de oscilatie. – V. polariza.

DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)