Rezultate din textul definițiilor
mai adv. – 1. Indica superioritatea intr-o comparatie: cine ce are mai bun (Neculce). – 2. mai mult, mai bine: noi mai iubim binele Imparatiei tale (Varlaam); nu unul sa-l mai iubeasca iara pre altul sa-l mai urasca (Pravila mica), in acest sens absolut, inv., echivaleaza cu mai mult. – 3. Inca, si: asi mai vrea (Eminescu). – 4. Altadata, inainte: n-am mai vazut (Alecsandri). – 5. Deja: nu-i mai era frig (Macedonski). – 6. Aproape, intr-un anumit fel: carnea era mai cruda (Sbiera); un ofiter, asa ca dinsul, mai ca i-ar placea (Gib Mihaescu). mai... mai arata o alternanta de actiuni: mai nu vrea, mai se lasa (Eminescu). – 7. Putin mai mult: te-i mai incalzi mergind (Creanga). – 8. Expletiv, in fraze exclamative: ciudata faptura omeneasca mai esti! (D. Zamfirescu). – Mr. ma, megl., istr. mai. Lat. magis (Candrea, Elements, 35; Puscariu 1015; Candrea-Dens., 1041; REW 5228), cf. it. mai, ma, prov., fr. mais, cat. may, sp., port. mas. Mr. nu trebuie confundat cu ma „dar, insa” (Weigand, Jb., XII, 91), care provine din din it. (Bartoli, Studi Fil. rom., VIII, 174) sau din ngr. (REW 5228). Evolutia fonetica a lui mai nu este clara. Probabil trebuie sa se porneasca de la o forma populara *mas (› sp.), cu aceeasi evolutie ca de la das › dai sau νos › voi etc. Sensul expletiv (8) coincide cu cel sp. – Cf. cam, numai. Din rom. provin bg. maj „aproape” (Candrea, Elemente, 408;
; Berneker, II, 5), rut. si pol. din Bucov. maj „mai”, in comparatii (Miklosich, Wander, 17; BL, VI, 240), tig. mai „mai”, comparativ (D. Sampson, The dialect of the Gypsies of Wales, 321).
FISIUNE, fisiuni, s. f. Fenomenul scindarii unui nucleu atomic in mai multe fragmente cu mase de valori comparabile. [Pr.: -si-u-] – Din fr. fission.
FISIONA, fisionez, vb. I. Tranz. A diviza, a scinda un nucleu atomic in mai multe fragmente (cu mase de valori comparabile). [Pr.: -si-o-] – Din fisiune.
SPARTACHIADA s.f. Competitie sportiva de mase, care include mai multe sporturi. [Pron. -chi-a-. / < rus. spartakiada, cf. fr. spartakiade].
SPARTACHIADA s. f. competitie sportiva de mase, care include mai multe sporturi. (< rus. spartakiada)
DECARTARE s. f. (la jocul de carti) depunerea, eliminarea din mana a uneia sau mai multor carti. (< de1- + carte)
PLEONAST s. n. mineral negru, sub forma de mase granulare sau cristale cu multe fete, bogat in fier. (< fr. pleonaste)
PLEONAST s. n. Mineral de culoare neagra, care se prezinta sub forma de mase granulare sau in cristale cu multe fete, cu continut bogat in fier. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pleonaste.
manea, man, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a ramane, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se aseza, a sta. ◊ Expr. (Parca) i-au mas soarecii in pantece (sau in burta), se spune despre un om care este mereu flamand, caruia ii este mereu foame, care mananca mult, cu lacomie. [Prez. ind. si: mai; part. mas] – Lat. manere.
LUNG1 ~ga (~gi) 1) Care are o intindere mare de la un capat la altul; intins mult in lungime. Drum ~. ◊ A avea mana ~ga (a fi ~ la mana) a avea obiceiul sa fure. A fi ~ in (sau de) limba, a avea limba ~ga) a avea obiceiul sa vorbeasca mult si sa spuna ceea ce nu trebuie; a fi limbut. 2) (despre oameni) Inalt de statura. ◊ A se intinde (sau a cadea) cat este de ~ a cadea jos, lungindu-se. 3) (despre mancaruri) Care contine prea multa apa; apos. ◊ Zeama ~ga a) fiertura apoasa, inconsistenta si fara gust; b) vorbarie; trancaneala. 4) (despre procese desfasurate in timp) Care dureaza mult; care se scurge greu; indelungat. Iarna ~ga. /<lat. longus
A MANUI ~iesc tranz. 1) (instrumente, unelte, arme etc.) A face sa functioneze, folosind cu dibacie; a manipula; a manevra. 2) (bani, fonduri) A administra facand sa circule. 3) fig. A cunoaste bine, folosind cu multa pricepere; a stapani; a poseda. /mana + suf. ~ui
2) cint, a -a v. tr. (lat. cantare, frct. d. canere, cantum, a cinta: it. cantare, fr. chanter, pv. sp. pg. cantar. V. accent. Insir cu vocea sau cu un instrument o serie de sunete variate si armonice: a cinta un cintec din gura, din vioara, din flaut, din (sau la) pian; cocosu, privighetoarea cinta. Celebrez, laud: a cinta viata de tara. Spun des, repet: eu destul i-am tot cintat, dar el nu m´a ascultat. Repet prea mult: ce tot cinti pe aici, mai? Zic, spun, glasuiesc: ia vezi ce cinta hirtia ceia! V. intr. Vorbesc par´c´as cinta (ceia ce e un defect. De ex., ca Jidanii): acest orator cinta. V. refl. A fi cintat: acest cintec se cinta in toate partile. Trans. Rar. Ma bocesc.
haha! interj. (reg.) cuvant cu care se mana porcii, oile, caprele, vitele mari (cand sunt multe).
POLIATLON s. n. complex de mai multe probe, din diferite discipline sportive, in sportul de mase. (< fr. polyathlon)
mai interj. (Fam.) 1. Cuvant de adresare catre una sau mai multe persoane de s*x masculin, mai rar feminin, care marcheaza intre vorbitori un raport de la egal la egal sau de la superior la inferior; ba. 2. Cuvant folosit pentru a exprima admiratie; mirare, nedumerire; neincredere; nemultumire; ironie. [Var.: ma interj.] – Et. nec.
REVOLVER, revolvere, s. n. 1. Arma de foc cu repetitie, portativa, de dimensiuni mici, care se manuieste cu o singura mana. 2. (Mec.) Ciocan pneumatic. ◊ Strung-revolver = strung echipat cu mai multe unelte care lucreaza succesiv si care serveste la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. – Din fr. revolver, germ. Revolver.
CRUCIULITA, cruciulite, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); crucita. 2. Cusatura artistica de mana, foarte folosita in portul national si in lucraturile romanesti. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -ulita.
EXTENSOR, -OARE, extensori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are rolul de a intinde. ◊ (Anat.) Muschi extensor (si substantivat, m.) = muschi de suprafata care ajuta la intinderea diferitelor parti ale corpului, in special a membrelor. 2. S. n. Aparat pentru dezvoltarea muschilor, format dintr-unul sau din mai multe arcuri de otel sau din benzi de cauciuc cu capetele prinse in doua manere, care trebuie intinse cu mainile. – Din fr. extenseur.
nu adv. – Ba. – Mr., istr. nu. Lat. non (Puscariu 1196; Candrea-Dens., 1251; REW 5951), cf. it. no(n), prov., cat., sp. no, fr. non, port. nao. Comp. numai (mr. numa, istr. numai), adv. (doar, nimic mai mult), din lat. nōn magis (Puscariu 1202; Densusianu, Hlr., 171; REW 5228; Gazdaru, Espanol no mas y rum., numai en su desarrollo paralelo, Filologia, I, 23-42), cf. comel. noma, sp. no mas (Tagliavini, Arch. Rom., X, 147); numai atit, doar cit; numai cit, doar cit; numai decit, imediat. – Din rom. provine bg. din Trans. numai (Miklosich, Bulg., 129).
MANUNCHI, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi. – Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.
BIOTIT (‹ fr. {i}) s. n. Mica feromagneziana, de culoare brun-verzuie pina la neagra, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic si aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formeaza in filoanele pegmatitice si reprezinta un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide si intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.
SPART2, -A, sparti, -te, adj. 1. Prefacut in bucati, in cioburi; plesnit, crapat; gaurit. ◊ Expr. (A fi) mana sparta = (a fi) risipitor. A manca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mananca foarte mult si cu lacomie. ♦ (Despre lemne) Taiat in bucati mici (potrivite pentru a fi arse in soba). ♦ (Despre pamant) Rascolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, ragusit, dogit. 2. (Despre ziduri, cladiri) Stricat, darapanat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de incaltaminte, de imbracaminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.
LARG1 ~ga (~gi) 1) Care se intinde pe o suprafata mare; care are limite extinse; vast; intins. ◊ In lumea ~ga pe diferite meleaguri; in departari. 2) Care permite sa incapa mult; incapator; spatios. Vas ~. Camera ~ga. ◊ A descrie (sau a povesti) pe ~ a descrie sau a povesti cu lux de amanunte; amanuntit. Mana ~ga darnic; generos. Vederi ~gi cunostinte profunde si receptive fata de nou, fata de progres. /<lat. largus
LABA ~e f. 1) Parte a piciorului de la glezna in jos. 2) Parte inferioara a piciorului pe care calca pasarile. ◊ ~a- (sau talpa-) gastei a) ridurile din jurul ochilor; b) scris neingrijit; c) mica planta erbacee cu flori rosii-purpurii. 3) Picior al unor animale (caine, lup, urs, pisica etc.). 4) fam. depr. Fiecare dintre cele doua membre superioare ale corpului omenesc; mana. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde, a apuca, a inhata pe cineva (sau ceva). 5): ~a-ursului denumire a mai multor specii de ciuperci comestibile de padure. [G.-D. labei] /<ung. lab
GRIJA s. 1. v. ingrijorare. 2. v. prudenta. 3. atentie, vigilenta. (Manifesta multa ~.) 4. atentie, interes, preocupare, sinchiseala, sinchisire, sinchisit, (pop.) pasare, (inv., in Ban. si Transilv.) castiga. (Fara nici o ~ pentru ...) 5. v. migala. 6. v. protectie. 7. paza, seama, (fig.) mana. (I l-a dat in ~.)
A ONORA ~ez tranz. 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect si consideratie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratie de pe o pozitie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fata de inferiori). L-a ~at cu o strangere de mana. Ne ~eaza cu (sau prin) prezenta sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va ~eaza. 4) A trata cu multa consideratie; a pretui in mod deosebit. A-si ~ profesia. 5) (datorii banesti) A achita la termen. 6) fig. (obligatii, angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorare
JOAGAR, joagare, s. n. 1. Ferastrau cu mai multe panze drepte, verticale, care functioneaza cu o miscare alternativa, fiind actionat de forta apei curgatoare prin intermediul unei roti de apa. 2. Ferastrau mare avand o panza lunga cu dinti mari si doua manere, actionat de doi lucratori; beschie. – Cf. germ. Sager.
CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). Mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. Mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 mai.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.
LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.
CEAS1 ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi
CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu