Rezultate din textul definițiilor
GHIOC ~uri n. 1) melc de mare cu cochilia ovala, alba si lucioasa. 2) Cochilia acestui melc folosita ca podoaba sau pentru ghicit. ◊ A da cu ~ul (sau a cauta (cuiva) in ~) a ghici cu ghiocul. /<lat. cloca

GHIOC2, ghiocuri, s. n. Gen de melci cu cochilia mare, ovala, cu aspect de portelan, care traiesc in marile calde (Cypraea); p. restr. cochilia acestor melci, intrebuintata ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. ◊ Expr. A da cu ghiocul sau a cata (cuiva) in ghioc = a ghici (cuiva) cu ajutorul ghiocului. – Lat. *cloca (=cochlea).

NATICA s. f. molusca gasteropoda cu cochilia rasucita ca a melcului, in Oc. Atlantic si marea Mediterana. (< lat. natica)

SCOICA, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluste care au corpul moale, ocrotit de doua valve calcaroase, de obicei cenusii, care formeaza scheletul extern al animalului. ◊ Scoica de rau = gen de scoici comestibile care traiesc pe sub malurile adanci ale raurilor (Unio); molusca din acest gen. Scoica de balta (sau de lac) = gen de scoici comestibile care traiesc de obicei in malul apelor statatoare sau cu un curs linistit (Anodonta); molusca din acest gen. Scoica de margaritar (sau de perle de mare) = scoica din Oceanul Indian si Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperis (de sticla) in forma unei cochilii de scoica (1) sau in forma de evantai, construit la intrarea intr-o cladire. 4. Excrescenta osoasa care se formeaza pe chisita sau pe coroana copitei calului si care face ca animalul sa schiopateze. 5. (La armele de vanatoare) Adancitura inchizatorului, in care este insurubat percutorul. – Din sl. skolika.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)