Rezultate din textul definițiilor
CORVETA, corvete, s. f. 1. nava de razboi de mic tonaj, usor armata si cu mare mobilitate in actiune. 2. (Iesit din uz) Corabie de razboi cu trei catarge, mai mica decat fregata si mai mare decat bricul. – Din fr. corvette.
CONTRATORPILOR, contratorpiloare, s. n. (Iesit din uz) nava de razboi rapida, care urmareste si distruge torpiloarele; distrugator. – Din fr. contre-torpilleur.
TORPILOR, torpiloare, s. n. nava de razboi usoara si rapida, inzestrata pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.
CRUCISATOR, crucisatoare, s. n. nava de razboi rapida, mai usoara decat cuirasatul, care serveste ca avangarda intr-o escadra, la recunoasteri etc. – [In]crucisa + suf. -ator. (Dupa fr. croiseur).
CUIRASAT, -A, cuirasati, -te, s. n., adj. 1. S. n. nava de razboi de mare tonaj, protejata de o cuirasa si inarmata cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de razboi) Protejat de o cuirasa si inarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasat s. n.] – Din fr. cuirasse.
CRUCISATOR s.n. nava de razboi mai rapida decat cuirasatul, dar mai usoara si mai putin puternica decat acesta, servind pentru interceptarea liniilor de comunicatie ale inamicului. [Var. crucisetor s.n. / dupa fr. croiseur, germ. Kreuzer].
CUIRASAT s.n. nava de razboi de mare tonaj, care are o cuirasa puternica si este inarmata cu artilerie de mare calibru; nava de linie. [Pl. -te, var. chiurasat s.n. / cf. fr. cuirasse].
CONTRATORPILOR s.n. nava de razboi rapida destinata urmaririi torpiloarelor. [Cf. fr. contre-torpilleur].
CORVETA s.f. nava de razboi de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement patrat, inarmata usor si avand mobilitate mare in actiune, folosita pentru escorta. [Cf. fr. corvette, it. corvetta].
MONITOR1 s.n. nava de razboi cuirasata, prevazuta cu artilerie grea. [< fr. monitor].
TRIERA s.f. nava de razboi greceasca cu trei randuri de vasle suprapuse; trirema. [Pron. tri-e-. / < fr. triere, gr. trieres].
ESCORTA s.f. 1. Grup de oameni inarmati, trupa inarmata care insoteste pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formatie de nave sau de avioane de lupta care insotesc (in timp de razboi) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].
BASTIMENT, bastimente, s. n. nava (de razboi) de dimensiuni mari. – Din it. bastimento.
GALION, galioane, s. n. 1. nava cu panze folosita in trecut de spanioli ca nava de razboi si pentru transportul marfurilor. 2. Ornamentatie (in lemn) montata la prora unor nave cu panze. 3. (Tipogr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleona, fr., it. galion.
FLAMURA, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtand culorile nationale sau emblema marinei unei tari, folosit pe navele de razboi. 2. Pavilion triunghiular folosit in codul international de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flamburon.
TRIREMA, trireme, s. f. (In antichitate) Corabie sau nava de razboi cu trei randuri de vasle dispuse la trei niveluri diferite; triera. – Din fr. trireme, lat. triremis.
GALERA ~e f. nava (de razboi) lunga si cu bordul inalt, cu panze si vasle, folosita in trecut. /<fr. galere
FLOTA1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei tari; grup important de nave (de razboi) care navigheaza impreuna sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unica. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei tari. 3. Lichid care contine diferite substante si asupra caruia se fac anumite operatii de prelucrare. 4. Bazin de tabacire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
nava s.f. 1. Nume generic dat tuturor mijloacelor sau vehiculelor de navigatie; vas, corabie, vapor, barca. ♦ Vehicul aerian care zboara; aeronava. ◊ nava cosmica (sau spatiala) = astronava; nava de linie = cea mai mare nava de razboi, prevazuta cu artilerie grea, mijlocie si antiaeriana, precum si cu o cuirasa puternica; nava-far = nava ancorata in locurile primejdioase unde nu se poate construi un far. 2. Partea centrala a unei biserici crestine; naos. [< it. nave, cf. lat. navis, gr. naus].
PENTIREMA s.f. (Ant.) Galera, nava de razboi cu vaslasi asezati in siruri de cate cinci. [< fr. pentireme].
TURELA s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o nava de razboi, pe un tanc, pe un avion etc., in care sunt asezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) Parte a camerei de luat vederi care asigura o schimbare rapida a obiectivelor. [< fr. tourelle].
CANONIERA s.f. Mica nava de razboi, folosita pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonniere, it. cannoniera].
CUIRASA s.f. 1. Armatura din placi de otel, cu care se blindeaza navele de razboi. 2. Armatura de otel care protejeaza pieptul si spatele, folosita mai ales in evul mediu; platosa. [Var. chiurasa s.f. / < fr. cuirasse].
DEZARMA vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva sa predea armele. ♦ (Fig.) A lua cuiva orice motiv de suparare, a pune pe cineva in imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (Fig.) A face neputincios, a lua puterea (de lupta) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunta la pregatiri militare, a desfiinta sau a reduce inarmarile. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificatie; a lua armamentul de pe o nava de razboi. [Cf. fr. desarmer].
DEZECHIPA vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de razboi). ♦ refl. A-si scoate echipamentul, a se dezbraca. [Cf. fr. desequiper].
DIVIZIE s.f. 1. Mare unitate militara care are mai multe regimente de arme diferite sau mai multe nave de razboi. ♦ Comandamentul unei asemenea unitati militare. 2. Categorie de calificare a echipelor sportive. [Gen. -iei. / < rus. diviziia, cf. fr. division].
FREGATA s.f. 1. Veche nava de razboi cu vele, rapida, inarmata usor, folosita mai ales in operatiile de recunoastere. 2. Pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. [Cf. fr. fregate, it. fregata].
BASTIMENT s. n. nava de razboi de mare tonaj. (< it. bastimento)
CUIRASAT I. s. n. nava de linie de mare tonaj avand corpul protejat de o cuirasa puternica si tunuri de mare calibru. II. adj. (despre nave de razboi) protejat de o cuirasa. (< fr. cuirasse)
CUIRASA s. f. 1. armatura din placi de otel cu care se blindeaza navele de razboi; blindaj. 2. armura de otel care protejeaza pieptul si spatele, folosita mai ales in evul mediu; platosa. (< fr. cuirasse)
DEZARMA vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili sa predea armele. ◊ (fig.) a pune pe cineva in imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de suparare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificatie, de pe o nava de razboi. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunta la pregatiri militare, a desfiinta sau a reduce inarmarile. (< fr. desarmer)
DEZECHIPA vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de razboi). II. refl. a-si scoate echipamentul, a se dezbraca. (< fr. desequiper)
FREGATA s. f. 1. veche nava de razboi cu vele, rapida, cu trei catarge si artilerie puternica, de recunoastere, de paza si de legatura intre navele mari. ◊ nava militara moderna de tonaj mic, manevriera si rapida. 2. pasare palmipeda din marile tropicale, cu coada si aripi foarte lungi. (< fr. fregate, it. fregata)
PENTIREMA s. f. (ant.) galera, nava de razboi cu vaslasi asezati in siruri de cate cinci. (< fr. pentireme)
POZITIE s. f. 1. mod in care este asezat sau situat ceva sau cineva; (p. ext.) loc unde se gaseste ceva sau cineva. ◊ (muz.) loc al unei note sau al unei chei pe portativ; felul in care sunt tinute mainile in timpul cantatului la instrumentele muzicale. ◊ locul pe care il ocupa un sunet intr-un cuvant. 2. teren, loc pe care sunt dispuse trupele pe front sau navele de razboi pe mare, servind ca baza de atac sau de aparare. 3. atitudine a corpului; tinuta. 4. situatie, stare in care se gaseste cineva sau ceva. ◊ situatie sociala, rang. (< fr. position, lat. positio, germ. Position)
TRIERA s. f. (ant.) nava de razboi cu trei randuri de rame suprapuse, la fenicieni si greci. (< fr. triere)
TRIREMA s. f. nava de razboi la romani, cartaginezi etc., rapida si usoara, cu trei randuri de rame pe o singura parte, dispuse in grupuri de cate trei. (< fr. trireme, lat. triremis)
BASTIMENT, bastimente, s. n. nava (de razboi) de dimensiuni mari. – It. bastimento.
BIREMA, bireme, s. f. nava antica de razboi cu doua randuri de vasle suprapuse. – Din fr. bireme, lat. biremis.
CANONIERA, canoniere, s. f. nava mica de razboi, folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. a coastelor si a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonniere.
VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.
MONITOR1, monitoare, s. n. nava fluviala de razboi, blindata, de tonaj mic, cu tunuri protejate cu turele. – Din fr. monitor.
DROMON s.n. 1. (Ant.) nava de transport. 2. nava medievala de razboi cu vasle. [< fr., gr. dromon].
LIBURNA s.f. nava usoara de razboi sau de transport. [< lat. liburna].
BASTIMENT s.n. nava, vas (de razboi) de dimensiuni mari. [< it. bastimento].
DROMON s. n. 1. nava bizantina de transport, cu vele si rame sprijinite direct pe bordaj. 2. nava medievala de razboi, cu rame. (< it. dromone, fr., gr. dromon)
GALIOTA s. f. nava mica (de razboi) cu vele, cu fundul plat si doua catarge. (< fr. galiote)
CANONIERA, canoniere, s. f. nava mica de razboi folosita la patrulare, escortare, servicii de paza etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonniere.
CROAZIERA s.f. 1. Calatorie (turistica) pe mare. ♦ Voiajul unei nave militare cu multe escale. ♦ (Rar) Actiunea de patrulare pe mare in timp de razboi de catre o nava militara. 2. Viteza de croaziera = regim de zbor al unui avion la o viteza mai mica decat cea maxima, pentru a se reduce uzura si consumul de combustibil; (p. ext.) viteza de drum a unui autoturism. [Pron. croa-zi-e-. / < fr. croisiere].
CROAZIERA s. f. 1. calatorie de agrement pe o nava de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteza de ~ = viteza de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, in conditii normale, pe un parcurs lung. 3. actiune de patrulare pe mare in timp de razboi executata de catre o nava militara. (< fr. croisiere)
GALERA s. f. nava de comert sau de razboi, lunga si cu puntea joasa, cu vele si rame manuite de sclavi sau de condamnati la munca silnica. (< fr. galere)
ESCORTA, escortez, vb. I. Tranz. 1. A insoti un detinut pentru a-l impiedica sa fuga. 2. A insoti o persoana care detine un post inalt pentru a o pazi sau pentru a-i fi de folos. 3. (Despre nave sau avioane) A insoti (in timp de razboi) vapoare, avioane etc. de transport sau de comert (pentru a le apara contra atacurilor inamice). – Din fr. escorter.
STATIONAR, -A adj. 1. Care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (Despre un mediu fluid, un camp de forte) Care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. // s.n. 1. Mic vas de razboi care are misiunea de a supraveghea intrarea si iesirea navelor intr-un port. 2. Centru sanitar pentru ingrijirea bolnavilor. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. stationnaire].
CARTIER s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi. 2. comandament al unei mari unitati militare. ♦ marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei in timp de razboi. ◊ loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. portiune a unei nave in fiecare bord inapoia traversului, deasupra liniei de plutire. ◊ portiune a unei vergi, intre baza si capatul ei. 4. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut. (< fr. quartier)
ESCORTA, escorte, s. f. 1. Paza alcatuita din oameni inarmati care insotesc pe detinuti pentru a-i impiedica sa fuga; oamenii care alcatuiesc aceasta paza. 2. Grup de oameni care insotesc pe inaltii demnitari pentru a-i pazi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care insotesc (in timp de pace) o nava sau un avion in care calatoresc persoane oficiale importante sau (in timp de razboi) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comert (pentru a le apara contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.
ROSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie. 2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ◊ trompa alungita la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)
BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)
CATAPULTA, catapulte, s. f. 1. Masina de razboi care servea in antichitate la aruncarea pietrelor asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul navelor portavion sau pentru lansarea planoarelor. – Fr. catapulte (lat. lit. catapulta).
MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.
CARTIER, cartiere, s. n. 1. Parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. Parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ Marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.