Rezultate din textul definițiilor
BALAMUT, -A, balamuti, -te, adj., s. m. si f. (Reg.) 1. Adj. (La jocul de carti) Masluit. 2. S. m. si f. Flecar. ♦ Natang, prost. – Din rus. balamut.

BANDOALA, bandoale, s. f. (Rar) Epitet injurios dat unei femei grase si proaste.

BALALAU adj. invar. (Reg.) Care se balabaneste (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Balalai + suf. -au.

BESLEAGA, beslegi, s. m. Capitan de beslii. ♦ Fig. Om batran, ramolit, prost. [Var.: besli-aga s. m.] – Din tc. besli agasi.

BLEG, BLEAGA, blegi, -ge, adj. 1. (Despre animale) Cu urechi care atarna in jos; clapaug; (despre urechile animalelor) care atarna in jos; (despre oameni) cu urechile indepartate de cap; (despre urechile oamenilor) indepartate de cap (si atarnand in jos). 2. Lipsit de energie, de vointa (si prost). – Cf. scr. bleka.

BLEOT, BLEOATA, bleoti, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) prost, natang. – Din germ. blod.

BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.

BOBLETIC, -A, bobletici, -ce, adj. (Reg.) prost, bleg, natarau. – Din ngr. apopliktikos.

BOBLET, -EATA, bobleti, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) prost, bleg, natarau. – Cf. bobletic.

BOLAND, -A, bolanzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolund, -a adj.] – Din magh. bolond.

BUDALA s. m. sg. (Turcism inv.) Om prost, natarau. – Din tc. budala.

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.

CABOTIN, -A, cabotini, -e, s. m. si f. 1. (in trecut, in Franta) Actor (sau actrita) ambulant(a). 2. Actor (sau actrita) mediocru(a) care urmareste obtinerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoana care urmareste sa obtina succese usoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

CAMELOTA, camelote, s. f. (Rar) Lucru de carpaci; marfa proasta. – Din fr. camelote.

CAPSOMAN, -A, capsomani, -e, s. m. si f. (Peior.) Persoana incapatanata; om prost. – Cf. alb. kaps.

CASEXIE s. f. Stare generala proasta a organismului, comuna mai multor boli, care se manifesta prin tulburarea functiilor organismului, prin slabire si anemie extrema, prin scaderea temperaturii corpului etc. – Din fr. cachexie, lat. cachexia.

CARPACI, carpaci, s. m. Meserias care peticeste, care repara incaltaminte, haine etc. ♦ Meserias sau, p. gener. persoana care lucreaza prost. – Din bg. karpac.

CARPACI, carpacesc, vb. IV. Tranz. A carpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proasta calitate. – Din carpaci + suf. -ie.

CARPEALA, carpeli, s. f. Faptul de a carpi (ceva sau pe cineva); (in special) reparatie sumara sau prost executata; carpitura. – Carpi + suf. -eala.

CARPITURA, carpituri, s. f. Reparatie sumara sau prost executata; (conc.) petic. ♦ (Concr.) Obiect de imbracaminte vechi, rupt (si peticit). – Carpi + suf. -tura.

CENUSAR, (1) cenusare, s. n., (II, III) cenusari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ Solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. S. m. (Inv. si ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (Ailanthus altissima). – Cenusa + suf. -ar.

CHIOMP, CHIOAMPA, chiompi, chioampe, adj. (Reg., adesea substantivat) 1. prost, nesocotit. 2. Care nu vede bine. [Var.: chiomb, chioamba, adj.] – Et. nec.

CIUFUT, -A, ciufuti, -te, adj., s. m. si f. (Inv) 1. (Om) zgarcit, avar. 2. (Om) cu toane, prost dispus. – Din tc. cıfıt.

GASCA, gaste, s. f. Pasare domestica de talie mare, de obicei cenusie pe spate si pe laturi si alba pe piept, cu gatul lung, crescuta pentru carnea, untura si fulgii ei (Anser domesticus).Gasca salbatica = specie mai mica de gasca, vanata pentru carne (Anser anser).Expr. A strica orzul pe gaste = a darui, a sacrifica ceva util, pretios, bun pentru cineva care nu stie sa pretuiasca cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. gaska.

GIUMBUSLUC, giumbuslucuri, s. n. Fapta, atitudine, vorba care inveseleste, distreaza; caraghioslac, ghidusie, giumbus; (peior.) gluma de prost gust. – Din tc. cumbusluk.

GOG, gogi, s. m. (Reg.) Baiat sau tanar prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.).

GOLANET, -EATA, golaneti, -e, s. m. si f. (Rar) Persoana imbracata prost, saracacios sau sumar. – Golan + suf. -et.

GRIPA, gripe, s. f. Boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala PROASTA, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GROAPA, gropi, s. f. Gaura, cavitate (mai adanca) in pamant. ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormant; p. ext. moarte. ◊ Expr. A sapa (cuiva) groapa = a unelti (impotriva cuiva). A fi cu un picior in groapa = a fi aproape de moarte. – Cf. alb. grope.

GROBIAN, -A, grobieni, -e, adj. (Despre oameni) prost crescut; necioplit, grosolan, badaran, mitocan. [Pr.: -bi-an] – Din germ., pol. grobian.

HAL s. n. Stare rea, situatie vrednica de plans. ◊ Loc. adv. In asa hal (ca)... = in asa masura (ca)... Intr-un hal... sau Intr-un hal fara (de) hal = in cea mai proasta stare. ◊ Expr. A nu avea hal sa... = a nu fi in stare, a nu putea sa... – Din tc. hal.

HANTA, hante, s. f. (Reg.) 1. Obiect de imbracaminte uzat, zdrentuit, de proasta calitate. 2. Fig. Gura (care vorbeste mult si fara rost). ◊ Expr. Bun de hanta = flecar, vorbaret, guraliv. – Cf. ucr. banca „martoaga”.

HABAUC, -A, habauci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. [Forma gramaticala: (adverbial, in expr.) habauca] – Contaminare intre magh. dial. haboka si nauc.

HARB, harburi, s. n. 1. (Pop.) Ciob, spartura. 2. Vas (de bucatarie) vechi, uzat, spart sau de proasta calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. Fig. Om batran, bolnav, neputincios. – Cf. bg. harbel.

HIPOTROFIE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficienta a volumului unui organ sau a unui tesut, datorita unei proaste nutritii ori unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.

HODOROGIT, -A, hodorogiti, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care functioneaza prost; uzat, stricat, harbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Subrezit, ramolit de boala sau de batranete. ♦ (Despre voce) Ragusit. [Var.: odorogit, -a adj.] – V. hodorogi.

HOJMALAU, hojmalai, s. m. (Reg.) Om voinic, inalt (si prost). [Var.: hojmalau s. m.] – Et. nec.

HOLERCA, holerci, s. f. (Reg.) 1. Rachiu de proasta calitate. 2. Pahar care contine o anumita cantitate de holerca (1). [Var.: horilca, horinca s. f.] – Din ucr. horilka (dupa holera).

IGRASIE s. f. Umezeala persistenta a peretilor de zidarie ai unei constructii, datorata apei retinute in porii materialelor din care sunt executati. ◊ Expr. (Fam. si arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansarda) = a fi prost, zapacit sau nebun. – Din ngr. igrasia.

INEPT, -A, inepti, -te, adj. (Rar) prost, stupid, tampit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.

INFECT, -A, infecti, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urat, puturos, rau; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingator, neingrijit, murdar, urat, de calitate proasta; rau. 3. (Despre oameni si manifestarile lor) Cu caracter josnic, marsav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.

INFERIOR, -OARA, inferiori, -oare, adj. 1. Care este asezat dedesubt sau mai jos. ♦ (Despre ape curgatoare sau despre regiuni de pe cursul lor) Situat mai aproape de varsare decat de izvor. 2. Care este din punct de vedere numeric mai mic decat altul. 3. Care are un rang, o functie sau un grad mai mic decat altul. ♦ (Substantivat) Subaltern, subordonat (intr-o functie). 4. Care este de calitate mai PROASTA, valoreaza mai putin sau are importanta mai mica decat altul. ◊ (In vechea organizare a scolii) Curs inferior = ciclu de invatamant cuprinzand primele patru clase ale liceului. [Pr.: -ri-or] – Din fr. inferieur, lat. inferior.

INTERLOP, -A, interlopi, -e, adj. Care are o reputatie proasta; rau famat, dubios, suspect, deocheat. – Din fr. interlope.

IMPOPOTONA, impopotonez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) gati cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) inzorzona, a (se) impopota, a (se) intotona. – Et. nec.

IMPOPOTONAT, -A, impopotonati, -te, adj. Impodobit in mod exagerat si de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; inzorzonat, intotonat. – V. impopotona.

INDRUGA, indrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; p. ext. a toarce grosolan si in graba. 2. (Fam.) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; p. ext. a vorbi fara rost, nimicuri. ◊ Expr. A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – In + druga.

INGRAMADIT, -A, ingramaditi, -te, adj. 1. Care este adunat laolalta in numar prea mare; inghesuit, indesat, invalmasit. 2. (Fam.; despre oameni) prost (1); nepriceput. – V. ingramadi.

JARCA, jarci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (in stare proasta); p. ext. oaie batrana si slaba. – Et. nec.

JARCHILA, jarchile, s. f. (Reg.) Haina uzata; cojoc de piele proasta. – Jarca + suf. -ila.

KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ◊ Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere de arta, multiplicate si valorificate comercial. [Pr.: chici] – Din germ. Kitsch.

MACIOALA, macioale, s. f. (Reg.) 1. Femeie PROASTA, urata. 2. Vaca sau oaie slaba. – Et. nec.

MAGADAU, magadai, s. m. (Reg.) Barbat mare la trup (si cam prost); vlajgan, magadan. [Var.: (reg.) macadau s. m.] – Et. nec. Cf. magadan.

MANTUIALA, mantuieli, s. f. (In loc. adj. si adv.) De mantuiala = superficial, grabit, prost. [Pr.: -tu-ia-] – Mantui + suf. -eala.

RAZGAIAT, -A, razgaiati, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; rasfatat. ♦ Fig. (Rar) Desfatat, satisfacut. [Pr.: -ga-iat.Var.: Razgaiat, -a adj.] – V. razgaia.

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus).Lat. vacca.

VAI interj. Cuvant care exteriorizeaza sentimente (intense) de: a) durere, suferinta, deprimare, deznadejde; b) compatimire, mila, regret, necaz, ciuda; c) bucurie, placere, admiratie, entuziasm; d) nerabdare; e) surpriza. ♦ Loc. adj. si adv. (Substantivizat) Ca vai de lume = (care se afla) intr-o stare foarte rea, in ultimul grad; (care este) foarte rau, foarte prost. ♦ (Substantivat, n.) Tanguire, planset, strigat jalnic; p. ext. suferinta, durere. ♦ Expr. A fi vai (si amar) de = a fi rau de cineva, a se afla intr-o situatie grea, jalnica. Cu chiu, cu vai sau cu chiu si vai = cu mare greutate, dupa multa osteneala; abia-abia. – Cf. lat. vae.

VARTUTE, vartuti, s. f. (Inv. si arh.) 1. Putere, tarie, vigoare. ◊ Expr. Om in vartute = om in putere. A fi tare de vartute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Barbatie, curaj, vrednicie (razboinica). 3. Proprietate, insusire, calitate. – Lat. virtus, -utis.

ZALUD, -A, zaluzi, -de, adj. 1. Smintit, ticnit, nebun; zapacit. ♦ Scos din minti, innebunit, tulburat, naucit. 2. Naiv, nepriceput; usuratic; tembel. 3. prost. – Din bg. zaluden.

ZEVZEC, -EACA, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) prost, natarau, gagauta, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.

ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. A spala (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. zolja.

MAHMUR, -A, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. (Adesea substantivat) Care nu si-a revenit complet din betie sau din somn; care este cu capul inca tulbure; care se simte indispus dupa betie sau dupa un somn neimplinit. 2. Adj. prost dispus, lipsit de voie buna, suparat, posomorat. 3. S. n. Dispozitie (buna sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.

MANGAFA, mangafale, s. f. (Fam.) Om care nu merita nici o consideratie; om marginit, bleg, prost, natang; mangafache. – Din tc. mankafa.

MATRACUCA, matracuci, s. f. (Pop. si fam.) Femeie urata si prost imbracata; femeie PROASTA, bleaga; femeie rea si vulgara; femeie stricata. – Cf. ngr. matrakuka „mandragora”.

MAZETA, mazete, s. f. (Fam.) Jucator prost, neindemanatic (la unele jocuri de noroc, la biliard etc.) – Din fr. mazette.

MAGAR, magari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decat acesta, cu parul de obicei sur, capul mare si urechile lungi, intrebuintat ca animal de povara si de tractiune; asin (Equus asinus).Expr. A nu fi nici cal, nici magar = a nu avea o situatie precisa, a nu apartine unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, incapatanat sau obraznic. – Cf. alb. magar, bg. magare.

MAGARITA, magarite, s. f. 1. Femela magarului (1); magareata. 2. Calificativ dat unei femei proaste, incapatanate sau obraznice. [Acc. si magarita] – Magar + suf. -ita.

MARE interj. (Pop.) 1. Cuvant care exprima: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admiratie etc. 2. Termen de adresare: Mai, bre. ♦ Cuvant prin care se subliniaza o relatare, o afirmatie. [Var.: mari interj.] – Cf. alb. more, ngr. moreprost, nebun”.

MARGINIT, -A, marginiti, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta; limitat, redus, prost; (despre calitati intelectuale, sufletesti etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. margini.

MARITA, marit, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se casatori. ♦ Tranz. A da o fata in casatorie. ◊ Compus: (Bot.) marita-ma-mama = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pret derizoriu un lucru nefolositor sau de proasta calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.

NATAFLET, -EATA, natafleti, -te, adj., s. m. si f. (Persoana) care este lipsita de istetime, care nu stie sa se descurce, pe care o inseala cu usurinta toti; p. ext. (om) prost, tont, natang. [Var.: nataflete adj., s. m.] – Probabil contaminare intre natarau si flet.

prostIE, prostii, s. f. 1. Starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost; (concr.) fapta, comportare, vorba care denota o astfel de stare. 2. Vorba, fapta sau lucru lipsite de seriozitate, de importanta; fleac; absurditate, ineptie. – prost + suf. -ie.

ORDINAR, -A, ordinari, -e, adj. 1. Obisnuit, normal; de rand, comun. ◊ Fractie ordinara = raportul a doua numere intregi. Sesiune ordinara = sesiune convocata conform regulamentului de functionare. ◊ Loc. adv. (Frantuzism inv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; inv.; substantivat, in expr.) A trece (sau a inscrie) la ordinar = a inscrie in registrul de evidenta al ratiilor alimentare si al soldei. 2. De calitate inferioara, fara valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar.

NEFERICIT, -A, nefericiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care indura suferinte (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericita. ♦ Care este intr-o stare PROASTA, neprielnica, care provoaca neplaceri. Clima nefericita.Ne- + fericit.

NEPRICEPUT, -A, nepriceputi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe sa faca ceva, care este lipsit de iscusinta, de indemanare sau de competenta intr-o actiune; neindemanatic, stangaci. ♦ Care demonstreaza, arata, tradeaza lipsa de pricepere, de iscusinta. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu intelege sau intelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecata; prost, nestiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenesti; neinteles; enigmatic. – Ne- + priceput.

PORCARIE, porcarii, s. f. 1. Crescatorie de porci (1). 2. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Preparate din carne de porc (1). 3. Fig. (Fam.) Murdarie mare, loc sau lucru murdar; fapta sau vorba indecenta, grosolana, necinstita. ♦ Lucru prost facut. – Porc + suf. -arie.

CLEFAI, clefai, vb. IV. 1. A manca urat si cu zgomot; a plescai, a clefeti. 2. Intranz. A deschide si a inchide gura plescaind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslusit, articuland prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi. – Formatie onomatopeica.

prostANAC, -A, prostanaci, -ce, adj., s. m. si f. (Om) prost, natang, bleg, prostan. ♦ Care denota prostie. – prostan + suf. -ac.

RABLA, rable, s. f. (Fam. si depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proasta; vechitura. 2. Animal batran si slab; gloaba. 3. Om imbatranit si sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrabla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”

REDUS, -A, redusi, -se, adj. 1. Scazut, micsorat, diminuat (ca proportii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre functii si expresii algebrice) Asupra careia s-a efectuat operatia pentru obtinerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta, de cultura, marginit, prost. 3. (Chim.; despre substante) Din care a fost scos oxigenul si care a castigat electroni. – V. reduce.

STALCI, stalcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, cazand etc.). 2. Fig. A pronunta prost un cuvant, deformandu-i sunetele; a vorbi prost o limba; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sutlaciti.

MOJIC, -A, mojici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. adj. (Om) prost crescut, obraznic, impertinent; badaran, mitocan. 2. S. m. si f. (Inv. si reg.) Taran; p. gener. om de rand. 3. S. m. si f. (In forma mujic) Nume dat taranilor rusi inainte de Marea Revolutie Socialista din Octombrie. [Var.: mujic, -a s. m. si f.] – Din rus. muzik.

TACIUNE, taciuni, s. m. 1. Ramasita dintr-o bucata de lemn care a ars incomplet; carbune sau lemn in faza de ardere fara flacara. ◊ Expr. A nu avea nici taciune in vatra = a fi foarte sarac. Nu-i ard (nici) taciunii in vatra, se spune despre un om (sarac) caruia ii merge prost in toate, care nu izbuteste nimic. 2. Boala a plantelor (cerealiere) provocata de o ciuperca parazita care se manifesta prin distrugerea totala sau partiala a partilor atacate si prin aparitia in locul acestora a unei pulberi de culoare neagra; carbune. – Din lat. *titio, -onis.

TONT, TOANTA, tonti, toante, adj., s. m. si f. (Om) prost, neghiob, natang. [Var.: (pop.) tant, -a adj.] – Cf. it., sp., port. tonto.

F****R, -A, f*****i, -e, s. m. si f., adj. (Om) prost, care nu stie sa se descurce, sa profite (intr-o anumita imprejurare). [Pr.: fra-ier] – Din germ. Freier „pretendent (la mana cuiva)”.

PACEAURA, paceaure, s. f. 1. Carpa (de sters praful, de spalat vasele, podelele etc.). 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei usuratice, proaste, urate, murdare, rele etc. [Acc. si: paceaura.Pr.: -cea-u-.Var.: paceavura s. f.] – Din tc. pacavra, ngr. patsavura.

PARADITURA, paradituri, s. f. (Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proasta calitate. – Paradi + suf. -tura.

PASA, pase, s. f. 1. (Sport) Transmitere a mingii catre un coechipier. 2. Fiecare dintre miscarile facute cu mana de cel care hipnotizeaza pe cineva. 3. Miza pe care trebuie sa o depuna jucatorii de carti la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de carti. ◊ Expr. A avea (sau a fi in) pasa buna (sau proasta) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de carti; a trece prin imprejurari favorabile (sau nefavorabile); a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fasie de apa indicata navigatiei intr-o zona cu stanci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat in tiparele sau in matritele care il fasoneaza. – Din fr. passe, engl. pass.

PATENTAT, -A, patentati, -te, adj. 1. (Despre inventii) Pentru care s-a acordat o patenta (1); brevetat. 2. Fig. (Peior.; despre insusirile oamenilor) Notoriu, evident. ♦ (Rar) Care are o proasta reputatie. – V. patenta.

PACATOS, -OASA, pacatosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care are multe pacate, care se face vinovat de calcarea unor norme; p. ext. ticalos, rau, afurisit, nemernic. ♦ Care aduce neplaceri, plin de cusururi; suparator; defavorabil; defectuos; de proasta calitate. 2. Vrednic de mila; nenorocit; nevoias. – Pacat + suf. -os.

PARASIRE, parasiri, s. f. 1. Actiunea de a (se) parasi si rezultatul ei. 2. Stare a persoanei, a locului etc. parasit; p. ext. singuratate, izolare. ◊ Loc. adj. si adv. In parasire = (care este) in stare PROASTA, in ruina; abandonat, parasit. – V. parasi.

OBNUBILARE, obnubilari, s. f. Actiunea de a se obnubila si rezultatul ei. ♦ Stare de intunecare partiala a constiintei, stare generala PROASTA, cauzata de unele boli ale sistemului nervos sau c************r; obnubilatie. – V. obnubila.

NETOT, NETOATA, netoti, netoate, adj., s. m. si f. (Persoana) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; (om) redus la minte; prost, natarau, neghiob, prostanac. – Ne- + tot.

NEGHIOB, -OABA, neghiobi, -oabe, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; (om) neindemanatic, nepriceput, natarau, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arata ingustimea la minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.

LUD, -A, luzi, -de, adj. (Inv. si reg.) Simplu, naiv, fara experienta; p. ext. prost, natang, natarau. – Din sl. ludu.

MOMARLAN1, momarlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, badaran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (In constructia) De-a momarlanul = numele unui joc de copii. – Et. nec. Cf. marlan, modarlan.

MARLAN, marlani, s. m. (Depr.) Om prost crescut, grosolan, necioplit; badaran, toparlan. – Et. nec.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

PETICOS, -OASA, peticosi, -oase, adj. (Reg.) Peticit2 (1). ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ pentru o persoana imbracata prost, cu haine jerpelite. – Petic + suf. -os.

VIL, -A, vili, -e, adj. (Frantuzism inv.) De proasta calitate, demn de dispretuit, ordinar; josnic; abject. – Din fr. vil.

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

VITA, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generica pentru boi si vaci. Vite mici (sau marunte) = denumire generica pentru oi si capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimtit sau prost. – Lat. vita „viata”.

PLIURD, -A, pliurzi, -de, adj. (Reg.; despre oameni) Lipsit de judecata; prost; zapacit. – Et. nec.

VURT, vurturi, s. n. (Reg.) Rachiu slab, prost; posirca. – Et. nec.

VRABIER, vrabieri, s. m. Persoana care prinde vrabii; (ir.) vanator prost (care vaneaza numai vrabii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er.

PONIVOS, -OASA, ponivosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Fiinta) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care sufera de miopie sau nu vede decat cu un singur ochi. 2. (Om) prost, natang, lenes sau uracios. [Var.: ponihos, -oasa adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.

POSAC, -A, posaci, -ce, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tacut, morocanos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspira melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.

POSACEALA, posaceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsa de veselie, proasta dispozitie. – Posac + suf. -eala.

POSIRCA, posirci, s. f. (Pop. si fam.) Bautura alcoolica slaba si de proasta calitate. – Et. nec.

PREJOS adv. (In loc. adv.) Mai prejos = in inferioritate fata de cineva sau de ceva; mai putin, mai slab, mai prost decat... – Pre2 + jos.

PRESA, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealta, masina cu care se executa operatia de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Masina tipografica simpla care tipareste prin presarea hartiei pe un zat acoperit de cerneala. II. Totalitatea publicatiilor cotidiene si periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. ♦ Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetarie, publicistica. ♦ (Concr.) Gazetari, ziaristi. ♦ Expr. A avea presa buna (sau proasta) = a se bucura de o apreciere buna (sau rea), a avea o reputatie buna (sau proasta). – Din fr. presse.

prostAN, -A, prostani, -e, adj., s. m. si f. (Inv.) prostanac. – prost + suf. -an.

prostATIC1, -A, prostatici, -ce, adj. (Inv.) 1. Care tradeaza prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – prost + suf. -atic.

prostALAU, prostalai, adj., s. m. Augmentativ al lui prost.prost + suf. -alau.

prostESC, -EASCA, prostesti, adj. 1. Care da dovada de prostie, de lipsa de logica sau de ratiune. 2. (Rar) De calitate inferioara, fara valoare, de rand. – prost + suf. -esc.

prostESTE adv. Ca un prost; in mod prostesc. ◊ Expr. A rade prosteste = a rade fara motiv sau atunci cand nu trebuie. – prost + suf. -este.

prostI1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-si pierde puterea de gandire, inteligenta, a deveni prost; a se tampi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturala, afectata, plina de mofturi, de pretentii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul, dreapta judecata; a (se) zapaci. ♦ (Despre lucruri) A-si pierde din calitati, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva in eroare, a-l duce cu vorba; a pacali, a insela. – Din prost.

prostIC, -A, prostici, -ce, adj. (Rar) prostut. – prost + suf. -ic.

prostICEL, -EA, -ICA, prosticei, -ele, adj. prostut. – prost + suf. -icel, -icea, -icica.

prostIME s. f. (Inv.) Oameni de rand; multime, norod, saracime, gloata. – prost + suf. -ime.

prostOLAN, -A, prostolani, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) prostanac. – prost + suf. -olan.

prostOVAN, -A, prostovani, -e, adj. (Pop. si fam.; adesea substantivat) prostanac. – prost + suf. -ovan.

prostULET, prostuleti, adj. prostut. – prost + suf. -ulet.

prostUT, -A, prostuti, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui prost; prosticel, prostic. – prost + suf. -ut.

MOACA, moace, s.f. 1. Bata ciobaneasca, ciomag. 2. (Iht., Olt.) Zglavoaca. 3. (Argou) Falca; p. e x t. Cap, figura. 4. (In forma moache) Femeie PROASTA, lipsita de vioiciune, inceata la lucru. – Varianta: moache s.f.

PUNGALI, pungalesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A coase de mantuiala, prost, cu impunsaturi neregulate. – Din punga.

PUNGALIT, -A, pungaliti, -te, adj. (Pop.) prost cusut. – V. pungali.

PUSCOCI, puscoace, s. n. Jucarie ce imita teava de pusca, facuta din lemn de soc sau din tulpina de cucuta, cu care copiii impusca cu gloante de calti sau improasca cu apa; puscoaie; pusca de soc. ♦ (Depr.) Pusca veche; pusca de proasta calitate. – Pusca + suf. -oci.

PUSLAMA, puslamale, s. f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secatura; om care traieste din expediente, neavand o ocupatie serioasa, stabila; derbedeu, haimana. – Et. nec.

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

STIM subst. (Pop.) Fire de lana (scurte si de proasta calitate) care raman, dupa daracit, in coltii daracului. – Din scr. stim.

FAMAT, -A, famati, -te, adj. (In sintagma) Rau famat = care are o reputatie proasta; deocheat. – Din fr. [mal] fame.

FESTELITOR, -OARE, festelitori, -oare, adj., s. m. si f. (Reg.; peior.) (Persoana) care scrie urat sau prost, care mazgaleste. – Festeli + suf. -tor.

DARVALA, darvale, s. f. (Pop.) Munca grea si istovitoare; corvoada. ◊ Loc. adj. De darvala = a) (despre oameni) care indeplineste muncile fizice cele mai grele, mai neplacute; b) (despre haine, imbracaminte) care se poarta la lucru, care poate fi rupt, murdarit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A ramane de darvala = a ramane pe drumuri, a nu mai avea posibilitati de trai. A face (pe cineva) de darvala = a ocari, a batjocori, a face de doua parale. – Et. nec.

LA3, lau, vb. I. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) spala (pe cap); A (se) scalda, a (se) imbaia. ◊ Compus: la-ma-mama subst. = om prost, lalau. [Prez. ind.: lau, lai, la, lam, lati, lau] – Lat. lavare.

LAMENTABIL, -A, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plans, deplorabil; care inspira mila. 2. (Adesea adverbial) prost, rau, mizerabil. Purtare lamentabila. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

MUTALAU, mutalai, s. m. (Reg.) Om tacut, care vorbeste putin; om posac, morocanos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -alau.

RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.

LATURI s. f. pl. Apa murdara in care s-au spalat vasele, rufele sau in care s-a spalat cineva; zoaie, spalaturi. ♦ Resturi de mancare m****e in apa, folosite ca hrana pentru porci. ♦ Fig. Mancare rau gatita, fara gust, urata la aspect, de proasta calitate. – Probabil lat. lavaturae (din lavare „a spala”) sau din la3.

CIUBEICA, ciubeici, s. f. (Reg.) Lulea (de calitate proasta). – Ciub[uc] + suf. -eica.

CIUBOTA, ciubote, s. f. 1. (Reg.) Cizma; gheata. ◊ Expr. prost ca o ciubota = foarte prost. ♦ Fig. Om prost. 2. Taxa perceputa in trecut de slujitorii domnesti de la impricinati, cand erau obligati sa se deplaseze pana acasa la acestia. [Var.: ciobota, cioboata s. f.] – Din ucr. coboty.

CIZMA, cizme, s. f. Incaltaminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carambul inalt pana spre (sau peste) genunchi; ciubota. ◊ Expr. prost ca o cizma = foarte prost. – Din magh. csizma.

CLACA, claci, s. f. 1. Forma caracteristica a rentei feudale, constand din munca gratuita pe care taranul, fara pamant, era obligat sa o presteze in folosul stapanului de mosie. ◊ Expr. Lucru de claca = lucru facut fara tragere de inima, de mantuiala, prost. 2. Munca colectiva benevola prestata de tarani pentru a se ajuta unii pe altii si care adesea este insotita ori urmata de o mica petrecere, de glume, povestiri etc. ◊ Expr. Vorba de claca = vorba inutila sau neserioasa; flecareala. – Din bg. tlaka.

MESTER, -A, mesteri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care are si practica o meserie; (in special) meserias cu calificare superioara, care are, de obicei, sarcina de a indruma si alti lucratori si de a conduce o sectie productiva intr-o intreprindere sau intr-un atelier; maistru. ◊ Expr. Mester-strica (si drege de frica), se spune despre un meserias prost sau despre un om neindemanatic. ♦ Proprietar al unui atelier (in raport cu angajatii sai). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, in trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. si f., adj. (Om) talentat, priceput, indemanatic, abil; (persoana) care poseda multe cunostinte. 3. S. m. si f. (Astazi rar) Persoana care a adus contributii (foarte) valoroase intr-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.

MUHAIA, muhaiele, s. f. (Turcism inv.; astazi fam.) prost, f****r; h******a. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. muhayye „pregatit”, „gata”.

MIZER, -A, mizeri, -e, adj., s. m. si f. (Livr.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) care se afla intr-o situatie (materiala) foarte proasta; (om) sarman, nenorocit. 2. Adj. (Despre starea, mediul in care se afla oamenii, despre obiecte etc.) Care denota o situatie foarte proasta; p. ext. saracacios. [Acc. si: mizer] – Din lat. miser, -a, it. misero.

MIZERABIL, -A, mizerabili, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de insemnatate; de calitate foarte proasta. 3. Adj. Care se afla intr-o stare foarte PROASTA, vrednica de plans; nenorocit, jalnic. ♦ Care denota o situatie foarte proasta; cu aspect urat, saracacios. – Din fr. miserable.

MOCOFAN, mocofani, s. m. 1. Om prost, bleg. 2. Om badaran, mojic. – Et. nec. Cf. moaca.

MOGLAN, moglani, s. m. (Reg.) Om mare, voinic si prost; om necioplit, badaran. – Et. nec.

MOROCANOS, -OASA, morocanosi, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorat, tacut, posac; (despre infatisarea, manifestarile oamenilor) care tradeaza, exprima o proasta dispozitie sufleteasca. – Morocani + suf. -os.

MOTOFLETE, motofleti, s. m. (Reg.) Om neindemanatic, moale, prost, natang. – Cf. mototol, nataflete.

MOTOLOG, -OAGA, motologi, -oage, s. m. si f. (Reg.) Om greoi la minte; tont, prost. – Cf. mototol.

MOTOTOL, -OALA, mototoli, -oale, s. n., adj. 1. S. n. Obiect facut cocolos; ghem, ghemotoc. ◊ Expr. A face (pe cineva) mototol = a dobori (pe cineva) la pamant, a lasa nemiscat, inert. A se face mototol = a se strange, a se ghemui (de durere etc.). 2. Adj. (Adesea substantivat) Incet la lucru, bleg, moale; natang, prost. – Din mototoli (derivat regresiv).

MOZOLI, mozolesc, vb. IV. 1. Tranz. A framanta ceva in gura cu saliva, fara a musca sau a sfarama cu dintii; a molfai, a morfoli. 2. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) murdari, a (se) manji. ♦ Tranz. A spala prost, de mantuiala, superficial. – Din magh. majszol.

MOZOLIT, -A, mozoliti, -te, adj. (Reg.) Murdar; prost spalat. – V. mozoli.

ZOIT1, -A, zoiti, -te, adj. Zolit, prost spalat; murdarit. (din zoi)

ZORCAI vb. IV. Tranz. (Mold.) A zoli1 (1), a spala prost. (din zoala)

QUOLIBET s.n. 1. Gluma insipida, de prost gust; bufonerie vulgara. 2. (Muz.) Compozitie alcatuita din fragmente diferite, pentru a pune in valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obtinerii unui efect comic. [Pr.: cvo-libet] (din fr. quolibet) [def. MDN]

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloci.

CLOCIT2, -A, clociti, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a capatat un miros urat si un gust prost (in urma sederii indelungate); statut. – V. cloci.

NASOL, -OALA, nasoli, -oale, adj., s. m. si f. (Arg.) 1. Adj., s. m. si f. (Om) urat sau ridicol. 2. Adj. (Despre obiecte) De proasta calitate; urat, uzat; caraghios. – Din tig. nasvalo „bolnav'”, nasul „rau, meschin”.

NAPRUI, -IE, naprui, adj., s. m. si f. (Reg.) (Om) prost, idiot. – Et. nec.

NARAVIT, -A, naraviti, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucaturi rele: prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Naravas. ♦ Care este deprins, obisnuit cu ceva. – V. naravi.

SAPCALIU, sapcalii, s. m., adj. (Fam.) 1. S. m. Persoana care poarta sapca. 2. Adj., s. m. (Om) prost. – Din tc. sapkalı.

NATARAU, natarai, adj., s. m. (Om) cu mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara judecata; prost, neghiob, netot, natang. – Netare (inv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -au.

NAUC, -A, nauci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ametit, buimacit (din cauza unei emotii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zapacit, buimac, uluit, naucit. 2. (Inv. si pop.) Natang (1), prost, nepriceput. – Din sl. neuku.

NEINSPIRAT, -A, neinspirati, -te, adj. Care nu este inspirat, prost inspirat. – Ne- + inspirat.

NENOROCIT, -A, nenorociti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se gaseste intr-o situatie vrednica de plans, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de indurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plans, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul in care se afla cineva) Care denota o situatie foarte PROASTA, vrednica de plans; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.

NEPUTINTA, neputinte, s. f. 1. Faptul de a nu avea forta, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a actiona; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. si adv. Cu neputinta = a) imposibil; irealizabil; b) (in mod) imaginar, ireal. 2. Lipsa de putere fizica, de forta, de energie; slabiciune, nevolnicie; spec. stare PROASTA, suferinta provocata de boala sau de batranete; p. ext. (mai ales la pl.) batranete; boala; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinta = a se scapa pe el. – Ne- + putinta.

NEROD, -OADA, nerozi, -oade, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care are mintea marginita, care pricepe greu un lucru, care actioneaza fara sa judece; (om) prost, netot, neghiob, natarau. 2. Adj. Care apartine nerodului (1), care caracterizeaza pe nerod, nerozesc; care denota, tradeaza prostie, prostesc; p. ext. lipsit de sens, de ratiune; stupid. [Var.: (reg.) narod, -oada adj., s. m. si f. – Din bg. neroda.

DISPUS, -A, dispusi, -se, adj. Aflat intr-o situatie sau intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; inclinat sa... gata sa... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea buna dispozitie, a fi vesel, multumit; b) a fi usor ametit de bautura. A fi rau (sau prost) dispus = a fi intr-o stare sufleteasca rea. – V. dispune.

DUZINA, duzini, s. f. Grup de douasprezece obiecte de acelasi fel care formeaza un tot. ◊ Loc. adj. De duzina = care are o calitate inferioara; prost, mediocru. [Pl. si: duzine] – Din ngr. duzina. Cf. it. dozzina, fr. douzaine.

DOBITOCIE, dobitocii, s. f. Atitudine, comportare, fapta, vorba de om prost sau lipsit de bun-simt. – Dobitoc + suf. -ie.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

TAMP, -A, tampi, -e, adj. 1. (Inv. si pop.; adesea substantivat) prost; tampit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascutite) Cu varful sau cu taisul tocit, stirbit; tampit (2). – Din sl. tonpu. Cf. magh. tompa.

TAMPIT, -A, tampiti, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) prost, idiot; nerod, stupid, tamp (1). ♦ Buimacit, naucit, ametit, zapacit. 2. (Inv.) Tamp (2). – V. tampi.

TARABA, tarabe, s. f. 1. Un fel de masa pe care negustorii (ambulanti) isi expun si isi vand marfa la targuri, in piete sau pe strazi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De taraba = de calitate PROASTA, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de carciuma) la care sta negustorul. – Din tc. tarab.

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.

RASUFLAT, -A, rasuflati, -te, adj. (Despre bauturi) Care si-a pierdut taria, gustul datorita patrunderii aerului sau pastrarii in conditii proaste. ♦ Fig. (Fam.) Invechit; arhicunoscut, banal. – V. rasufla.

RATAN, ratani, s. m. (Reg.) Porc. ♦ Epitet depreciativ adresat unei persoane prost crescute, lipsite de educatie, de maniere. – Rat1 + suf. -an.

DEFAIMAT, -A, defaimati, -te, adj. 1. Barfit, ponegrit, calomniat, blamat (2). 2. (Rar) Cu reputatie PROASTA, cu nume rau. ♦ (Inv.; despre fapte) Care strica reputatia; infamant. – V. defaima.

KITSCH, kitschuri, s.n. ~ 2. Creatie de nivel scazut, arta de prost gust, pseudoarta.

SCRIBARET, scribareti, s. m. (Rar) Scriitor prost, lipsit de talent; literat care scrie mult si prost. – Scrib + suf. -aret.

DEOCHEAT, -A, deocheati, -te, adj. 1. (In superstitii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputatie proasta; compromis. ♦ Exagerat. [Pr.: de-o-.Var.: (reg.) diocheat, -a. adj.] – V. deochea.

SFARLOAGA, sfarloage, s. f. (Reg.) Incaltaminte PROASTA, rupta. – Et. nec.

STAMBA, (2) stamburi, s. f. 1. Tesatura de bumbac cu desene imprimate in culori, folosita la confectionarea imbracamintei de vara pentru femei. 2. (La pl.) Varietati de stamba (1). ♦ Obiecte de imbracaminte confectionate din stamba (1). 3. (Inv.) Teasc de tipografie. ◊ Expr. (Fam.) A se da in stamba = a-si arata fara sa vrea proasta crestere (sau cusururile); a se face de ras. [Pl. si: stambe] – Din ngr. stamba, it. stampa.

STALCIT, -A, stalciti, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. batut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronuntare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) prost, deformat, gresit, pocit. – V. stalci.

SUBLITERATURA s. f. Literatura de calitate proasta. – Sub1- + literatura (dupa engl. subliterature)

COTARLA, cotarle, s. f. (Reg.) Caine prost si jigarit; javra, potaie. – Et. nec.

CRESTERE, cresteri, s. f. Actiunea de a creste. Dezvoltare, marire treptata. 2. Sporire, marire a numarului, volumului, intensitatii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prasire, inmultire. ◊ Cresterea animalelor = ramura a agriculturii care are ca obiect inmultirea si cresterea animalelor si pasarilor, a viermilor de matase, a pestilor si stuparitului. 4. Educare, educatie. ◊ Loc. adj. Fara crestere = prost crescut, needucat. ◊ Expr. Buna crestere = educatie aleasa. – V. creste.

CULEGE, culeg, vb. III. Tranz. 1. A aduna, a strange cereale, fructe, flori etc. ◊ Expr. A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva cazut in mizerie, oferindu-i mijloace de trai si adapost. ♦ Fig. A dobandi, a obtine, a capata. A culege aplauze. 2. A ridica, a strange ceva de pe jos. 3. A aduna laolalta; a colectiona. ◊ Expr. Alege pana culege, se spune despre cineva foarte pretentios, care, tot alegand, ramane cu partea cea mai proasta. 4. A aduna din casete literele necesare si a le aseza in culegar; a zetui. ◊ Masina de cules = masina cu ajutorul careia se executa operatiile de culegere si de turnat litere (monotip) sau randuri (linotip). [Perf. s. culesei, part. cules] – Lat. colligere.

CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.

Ager ≠ greoi, molatic, molau, natarau, bleg, neghiob, nerod, obtuz, prost, prostanac, tamp, tont, marginit, natang, nauc, redus

Bine ≠ rau, prost

Bunprost, rau, rautacios, stricat, neplacut

Destept ≠ adormit, bleg, chiomb, marginit, natang, natarau, nauc, neghiob, nerod, prost, prostanac, redus, tamp, tont, zevzec, nepriceput

Hatruprost

Inteligent ≠ marginit, natang, natarau, nauc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tamp, tont

Istet ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostanac, redus, tamp, tont, molau, molatic, marginit, natang, nauc

Intelept ≠ neghiob, nerod, prost, prostalau, prostanac, tont

Invatat ≠ incult, neinstruit, neinvatat, prost

Mintios ≠ bleg, natarau, nauc, neghiob, nerod, netot, tamp, tont, redus, natang, nepriceput, prost, prostanac, tantalau

prost ≠ ager, bun, destept, intelept, inteligent, istet

AGEAMIU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscator, neinitiat, neispravit, nepregatit, nepriceput, nestiutor, prost.

AGRAMAT adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neinvatat, prost, simplu.

ANAPODA adv. 1. aiurea, prost, rau, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~.) 2. aiurea, alandala, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.)

ANEVOIOS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingas, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasa.) 3. dificil, greoi, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necajit, prost, rau, (inv. si pop.) necajos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoasterii.)

APARATOARE s. I. 1. v. garda. 2. (reg.) ceatlau, ganj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnisor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izma PROASTA, (reg.) busuioc-de-camp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.

BALAMUT adj., s. v. balbait, barfitor, bleg, calomniator, clevetitor, defaimator, denigrator, gangav, gangavit, gangait, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, ponegritor, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

BANAL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ ei vad numai minuni.) 7. marunt, meschin, neinsemnat. (Interese ~.)

BLEG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. indolent, lalau, moale, molatic, molau, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) baligos, malaiet, mamaligos. (O fiinta ~eaga.) 3. adj. v. clapaug.

BLEOMB adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

BLEOT adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

BOBLETIC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

BOBLET adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

BRAMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rau.

BUDALA adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

CALIFICA vb. a face, a numi, (fig. si fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)

CALOMNIOS adj., adv. 1. adj. barfitor, clevetitor, defaimator, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (inv.) mozavirnic. (Afirmatii ~oase.) 2. adv. defaimator, denigrator, rau. (Vorbeste ~ de ei.)

CHERAPLES adj., s. v. bleg, nataflet, nata-rau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tonta-lau.

CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nataflet, na-tarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tonta-lau.

CI conj. 1. dar, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.) ma. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 2. cat. (Nu din zori si pana-n seara, ~ din seara pana-n zori.)

COMUN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (iesit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obisnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal, neinsemnat, obisnuit, sarac. (Viata pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.)

DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)

FLAIMUC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

FLET adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

F****R adj. v. credul, naiv, prost.

GAGAUTA adj. invar., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

GOGOMAN adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

GRESIT adj., adv. 1. adj. v. rau. 2. adv. v. rau. 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neadevarat, (inv. si reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. v. fals. 5. adj. v. inexact. 6. adj. v. incorect. 7. adj., adv. defectuos, incorect, necorect, prost, rau, (fig.) stricat. (O pronuntare ~; vorbeste ~ romaneste.)

GROS adj., s. v. badaran, grosolan, ignorant, incult, mitocan, marlan, marlanoi, mocofan, mojic, necivilizat, necultivat, neinstruit, neinvatat, nepoliticos, ordinar, prost, simplu, taranoi, toapa, toparlan, vulgar.

HAPLEA adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

HABAUC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

IGNAR adj, s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neinvatat, prost, simplu.

IMBECIL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.

INCAPABIL adj., s. 1. adj. v. inapt. 2. adj., s. v. neputincios. 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neispravit, nepregatit, nepriceput, nestiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meserias ~.) 4. adj. neputincios. (~ de a face ceva.)

INCORECT adj., adv. 1. adj. v. gresit. 2. adj. eronat, gresit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj., adv. defectuos, gresit, necorect, prost, rau, (fig.) stricat. (O pronuntare ~; vorbeste ~ englezeste.) 4. adj. v. necinstit. 5. adj. v. ilegal.

INCULT adj., s. ignorant, necultivat, neinstruit, neinvatat, prost, semidoct, simplu, (livr.) agra-mat, ignar, (inv.) gros, neabetedat. (Persoana ~.)

INFERIOR adj., s. 1. adj. ordinar, prost, rau. (Tutun, vin ~.) 2. adj. marunt, mic. (Functionar ~.) 3. adj., s. v. subaltern.

INOCENT adj. 1. v. nevinovat. 2. v. ingenuu. 3. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, neprihanit, nevinovat, pudic, v****n, v****nal, (inv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neintinat, nepatat, pur, serafic, (inv. fig.) neatins, prea-curat. (Un suras ~.)

INSUFICIENT adj., adv. 1. adj. neindestulator, nemultumitor, nesatisfacator, redus, sarac. (Can-titate ~.) 2. adj. v. putin. 3. adj. neindestulator, nesatisfacator, redus, sarac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. v. redus. 5. adv. prost.

IOBAG s. (IST.) ruman, serb, vecin, (rar) serv, (inv.) prost. (Taranul dependent se numea ~ in Transilvania, „ruman” in Tara Romaneasca si „vecin” in Moldova.)

IZMA PROASTA s. v. aparatoare.

LUCRATOR adj. (inv.) prost. (Zile ~oare si zile de sarbatoare.)

LUD adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

MANGOSIT adj., s. v. bleg, nataflet, nata-rau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, ton-talau.

MARARITA s. v. romanita nemirositoare, romanita proasta.

METEHAU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

METELEU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

MODEST adj. 1. (Ban.) smirom, (inv.) smerit. (Era un om extrem de ~.) 2. simplu, umil, (inv. si pop.) prost, (inv.) prostatic. (De conditie ~.) 3. v. neinsemnat. 4. v. nepretentios. 5. v. mediocru. 6. sarac, saracacios, simplu. (O nunta ~.) 7. (fig.) timid. (Un inceput ~.)

MOROCANEALA s. posacie, posomoreala, ursuzenie, ursuzlac, (rar) posaceala. (~ unui om prost dispus.)

MOTOFLETE adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

MOTOLOG adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

MUTALAU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NAIV adj. 1. v. ingenuu. 2. credul, prost, (inv., in Transilv., Ban. si Olt.) lud, (fam.) f****r. (Ai fost ~ si l-ai crezut.) 3. v. copilaresc.

NASTERE s. 1. (FIZIOL.) parturitie, procreare, procreatie, (inv. si pop.) zamislire, (pop.) facere, nascare, (inv. si reg.) nascut, (inv.) nascatura. (Dupa ~ copilului.) 2. v. fatare. 3. (pop. si fam.) nascare. (E prost din ~.) 4. v. origine.

NATANTOL adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NABARGEAC adj, s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NAHUI adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NATABAZ adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NATAFLET adj., s. v. prost.

NATARAU adj., s. v. prost.

NATANG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NATANT adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NATANTOC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NATRUI adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NATRUT adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NAUC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NAVLEG adj, s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NAVLIGOS adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NEABETEDAT adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neinvatat, prost, simplu.

NEBLEZNIC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

NEBUN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, innebunit, smintit, ticnit, (livr. si peior.) sonat, (pop. si fam.) apucat, candriu, capiat, desucheat, strecheat, (inv. si reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. si Ban.) boland, (Ban.) palaurat, (Olt. si Munt.) primit, (Mold.) zaluzit, zarghit, (fig.) saltat, sarit, scrantit, tacanit. (O persoana ~.) 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. v. smintit. 4. adj. v. zburdalnic. 5. adj. v. cumplit. 6. adj. v. extraordinar.

NECAPABIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prapadit, slabanog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoias, nevolnic, (inv. si reg.) sec, ticalos, (prin Munt. si Olt.) sfoiegit, (inv.) misel, neputernic, neputinte, secat. (Un biet om ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incom-petent, nechemat, necompetent, neispravit, nepregatit, nepriceput, nestiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meserias ~.)

NECAJOS adj. v. anevoios, chinuitor, greu, mizerabil, necajit, prost, rau, rebel, suparator.

NEEVOLUAT adj. 1. primitiv, rudimentar, simplu, (inv.) prost. (Lantul fiintelor incepe de la cea mai ~ vietuitoare.) 2. v. nedezvoltat. 3. v. primitiv. 4. inapoiat, nedezvoltat. (O economie ~.)

NEFAVORABIL adj. 1. defavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rau, urat, (inv. si pop.) nepriin-cios, (inv.) nepriitor. (Intrecerea a avut loc pe o vreme ~.) 2. defavorabil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, vitreg, (inv. si pop.) nepriincios. (Conditii ~ de dezvoltare.) 3. v. neplacut. 4. v. de-favorabil. 5. v. dezavantajos.

NEGHIOB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NEGRADAT adj. (MIL.) (fam.) prost. (Soldat ~.)

NEPLACUT adj. 1. dezagreabil, suparator, (inv.) suparacios. (O situatie ~.) 2. v. incomod. 3. prost, rau, (inv.) slab. (I-a adus o veste ~.) 4. dezagreabil, (fig.) ingrat. (Are o sarcina ~.) 5. v. penibil. 6. dezagreabil, dezgustator, displacut, dizgratios, gretos, greu, infect, imputit, nesuferit, puturos, rau, respingator, scarbos, urat, raumirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilential, repugnant, repulsiv, (inv. si pop.) scarnav, (inv.) scarbavnic, scarbelnic. (O duhoare ~.) 7. v. antipatic. 8. defavorabil, nefavorabil, prost, rau, urat. (A facut o impresie ~.)

NEPRIINCIOS adj. v. defavorabil, nefavora-bil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, prost, rau, urat, vitreg.

NEPRIITOR adj. v. defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, rau, urat.

NEREUSIT adj. 1. necorespunzator, neizbutit, nerealizat, nesatisfacator, prost, slab, (fig.) stangaci. (O regie ~.) 2. v. esuat.

NEROD adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

NERODOI adj., s. BLEG. NATAFLET. NATARAU. NATANG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. prost. prostANAC. STUPID. TONT. TONTALAU.

NETALENTAT adj. nevaloros, prost, slab. (Un scriitor ~.)

NETOT adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.

ORDINAR adj., s., adv. 1. adj. normal, obisnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obisnuit, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Panza ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocanesc. 7. adv. v. mitocaneste.

PLIURD adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

PONC adj, s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

POPULAR adj. 1. poporan, (inv. si reg.) poporal, (inv.) poporar. (Literatura ~.) 2. (inv.) poporan. (Scoli ~.) 3. (astazi rar) vulgar, (inv.) prost. (Latina ~.)

POSACIE s. morocaneala, posomoreala, ursuzenie, ursuzlac, (rar) posaceala. (~ unui om prost dispus.)

PRICAJIT adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, cainos, hain, indracit, lepros, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, rau, stupid, ticalos, tont, tontalau.

prost adj. v. banal, barfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, defaimator, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucrator, modest, neevoluat, negradat, neprefacut, neprihanit, nevinovat, obisnuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, v****n, v****nal.

prost adj., s. v. alienat, dement, descreierat, innebunit, nebun, smintit, ticnit.

prost adv. v. drept, perpendicular, vertical.

prost s. v. iobag, ruman, serb, vecin.

prostAN adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

prostATIC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

prostANAC adj., s. v. prost.

prostANATIC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

PUNCAU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

PUTIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~ a; bani ~ i.) 2. adj. (inv.) scurt. (A scris in ~ cuvinte totul.) 3. adv. v. prost. 4. adj. v. catva. 5. adv. nitel, (pop.) oleaca, (inv.) oarece, oaresice. (Stai ~!) 6. adv. v. catva. 7. adj. scurt. (In ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. v. rar. 9. adv. v. usor. 10. adv. v. intrucatva. 11. adv. v. cam. 12. adj. v. redus. 13. adj. v. slab.

REDUS adj. 1. mic. (O suprafata ~; de proportii ~.) 2. diminuat, micsorat, scazut. (O suprafata arida ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. imputinat, micsorat, scazut. (Numarul lor e acum mult ~.) 9. v. sarac. 10. sarac. (Are un vocabular ~.) 11. incetinit, micsorat, moderat. (Merge cu viteza ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scazut. 15. coborat, jos, scazut, scoborat. (Temperatura ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un castig ~.) 19. limitat, marginit, restrans. (Trebuinte ~.) 20. v. secundar. 21. v. scazut. 22. insuficient, mic, putin, slab. (Are posibilitati ~ de realizare.) *23. (fig.) v. marginit. 24. v. slab.

REPUTATIE s. 1. v. celebritate. 2. v. faima. 3. v. popularitate. 4. v. autoritate. 5. faima, nume, renume. (Se bucura de o proasta ~.)

ROMANITA s. (BOT.) romanita neadevarata v. romanita nemirositoare; romanita nemirositoare (Matricaria inodora) = romanita neadevarata, (reg.) mararita, roman, tataisi (pl.), chioara-gainii, mararul-broastei, musetel-prost, ochiul-boului, romanita PROASTA, romanita puturoasa, romon-bolund.

ROMANITA PROASTA s. v. romanita neadevarata, romanita nemirositoare.

RUMAN s. (IST.) iobag, serb, vecin, (rar) serv, (inv.) prost. (Taranul dependent se numea „iobag”, in Transilvania, ~ in Tara Romaneasca si „vecin”, in Moldova.)

SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nataflet, natarau, natang, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prapadit, prost, prostanac, schilod, slabanog, stupid, tont, tontalau.

SINCER adj., adv. 1. adj. adevarat, real. (Un sentiment de sincera admiratie.) 2. adj. cinstit, neprefacut, (livr.) franc, leal, loial, (inv.) nefatarit, prost, (fig.) deschis. (O fire sincera.) 3. adv. v. fatis.

SLAB adj. v. chircit, degenerat, influentabil, inchircit, mic, neadanc, nedezvoltat, neplacut, pipernicit, pirpiriu, pricajit, prizarit, prost, rau, sfrijit.

STANGACI adj. v. necorespunzator, neizbutit, nerealizat, nereusit, nesatisfacator, prost, slab.

STRICAT adj., adv. v. defectuos, gresit, incorect, necorect, prost, rau.

STUPID adj., s., adv. 1. adj. v. absurd. 2. adj., s. v. prost. 3. adj. v. prostesc. 4. adj. idiot, tampit. (O gluma ~.) 5. adv. v. prosteste.

SUI adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

SUIETIC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TANAU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TALALAU adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TALASMAN adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TALAMB adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TARANTUC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TONT adj., s. v. prost.

TONTAN adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TONTALAU adj., s. v. prost.

TONTOLETE adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TONTOLOG adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

TONTOVAN adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

URAT adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fata ~!) 2. adj. diform, hidos, had, monstruos, pocit, respingator, schimonosit, slut, stramb, (pop. si fam.) b****u, scalamb, scalambaiat, (reg.) pacles, (Mold.) balcaz, (Mold. si Transilv.) pogan, (inv.) grozav, (fam.) sui. (O fiinta ~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, slutit, stramb, strambat, uratit, (reg.) stropsit, zgamboit, (Mold.) sontit. (O fata ~ din cauza ...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. innorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplacut. 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplacut, prost, rau. (A facut o impresie ~.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseala.

URSUZLAC s. morocaneala, posacie, posomoreala, ursuzenie, (rar) posaceala. (~ul unui om prost dispus.)

VERTICAL adj., adv. 1. adj. drept. (Stalp ~.) 2. adj. v. e***t. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (inv.) prost. (Muntele se inalta ~ inaintea noastra.)

ZEVZEC adj., s. v. bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.

deservire (proasta servire, prestare a unui serviciu) s. f., g.-d. art. deservirii; pl. deserviri

prost adj. m., s. m., pl. prosti; f. sg. proasta, pl. proaste

prosti (a deveni prost, a cersi) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. prostesc, imperf. 3 sg. prostea; conj. prez. 3 sg. si pl. prosteasca

ACASA adv. 1) In casa in care locuiesti. ◊ Cei de ~ cei apropiati. Acum (sau asa) mai vii de ~ asa te mai inteleg; asa mai merge. A nu-i fi cuiva boii ~ a fi prost dispus. 2) fig. In locul natal; in patrie. 3) Spre casa in care locuiesti. Ma duc ~. /a + casa

BLEG bleaga (blegi, blege) 1) (despre animale) Care are urechi mari, lasate in jos; clapaug. 2) (despre urechi) Care este moale si atarna in jos; pleostit. 3) fig. fam. (despre persoane) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; natarau; netot; nerod; stupid; nauc; tont; natang. /cf. sb. bleka

BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

BUTAC ~ca (~ci, ~ce) pop. 1) si substantival (despre animale cornute) Care are coarne scurte si groase. 2) fig. fam. (despre persoane) Care vadeste lipsa de inteligenta; greu de cap; neghiob; netot; natang; natarau; nauc; nerod; prost; tamp; tont. /<ung. buta

BUTUC ~ci m. 1) Bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva ~cul a pacali pe cineva. 3) Bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etc.); trunchi. 4) inv. Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig. Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Orig. nec.

CAMELOTA ~e f. 1) Marfa de valoare mica. 2) Lucru de carpaci; obiect de calitate proasta. /<fr. camelote

CAPSOMAN ~a (~i, ~e) m. si f. depr. 1) Persoana care nu se lasa convinsa; indaratnic. 2) Persoana care vadeste lipsa de inteligenta; prost. /Orig. nec.

CHIOMP chioampa (chiompi, chioampe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vadeste lipsa de inteligenta; natarau; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec.

CLOACA ~ce f. 1) Galerie subterana unde se varsa murdariile dintr-un oras. 2) Masa de apa murdara si fetida. 3) fig. Mediu social vicios; mocirla. 4) fig. Loc cu reputatie proasta. 5) (la amfibii, reptile, pasari etc.) Orificiu comun al canalelor u*****e si genitale. [G.-D. cloacei; Sil. cloa-ca] /<fr. cloaque, lat. cloaca

C****N ~i m. 1) Om bolnav de c*******m. 2) fig. Persoana lipsita de inteligenta; natarau; natang; neghiob; nerod; tamp; tont; nauc; prost. /<fr. c****n

DEOCHEAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DEOCHEA si A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputatie proasta; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care depaseste limitele bunei-cuviinte; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea

DISPUS ~sa (~si, ~se) Care este gata sa faca ceva. ◊ A fi (bine sau prost) ~ a) a avea buna (sau rea) dispozitie; b) a fi vesel, multumit (sau nemultumit). /v. a dispune

DOBITOCESTE adv. 1) In felul dobitoacelor; ca dobitoacele. 2) fig. Ca prostii; prosteste. /dobitoc + suf. ~este

FAMAT ~ta (~ti, ~te): Rau ~ care are o reputatie proasta; compromis. /<fr. [mal]fame

F****R ~i m. 1) Persoana care nu poate profita de anumite imprejurari; om nedescurcaret; prost. 2) Persoana care iese din comun prin imbracaminte si tinuta extravaganta. [Sil. fra-ier] /<germ. Freier

GROAPA gropi f. 1) Gaura mare in pamant. ◊ Da in gropi de prost (ce e) sau prost de da in gropi foarte prost. 2) Sapatura in pamant pentru inhumarea celor decedati. ◊ A fi cu un picior in ~ a fi aproape de moarte. A sapa ~a cuiva a unelti contra cuiva. [G.-D. gropii] /Cuv. autoht.

GROSIER ~a (~i, ~e) Care este de calitate proasta sau care este insuficient prelucrat; grosolan. Haina ~a. /<fr. grossier

GROSOLAN ~a (~i, ~e) 1) Care vadeste lipsa de delicatete; fara menajamente; brutal. 2) Care este lipsit de finete. Gusturi ~e. 3) Care este de calitate proasta sau care este insuficient prelucrat; grosier. /<it. grossolano

GUST ~uri n. 1) Simt al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii si mucoasei bucale) proprietatile chimice ale substantei cu care vine in contact. 2) Senzatie produsa, in special de alimente, asupra mucoasei bucale si limbii. ~ sarat. ~ amar. ~ neplacut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a incepe sa placa. 3) Facultate a omului de a intelege si a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simt estetic. De prost ~ a) lipsit de simt estetic; b) care produce o impresie neplacuta. 4) Preferinta deosebita pentru ceva; predilectie. ~ pentru carti vechi. ~ pentru calatorii. 5) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; pofta; chef. ◊ A-i trece (sau a i se taia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus

HAL n. Stare nespus de rea. ◊ Intr-un ~ fara de ~ in cea mai proasta stare; intr-o stare vrednica de plans. In asa ~ in asa masura. /<turc. hal

HABAUC ~ca (~ci, ~ce) si substantival pop. 1) Care nu poate judeca limpede fiind intr-o stare de tulburare temporara; buimac; nauc; zapacit. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tont; natarau; natang; netot. /<ung. haboka

HARB ~uri n. 1) Bucata dintr-un vas spart; ciob. 2) Vas de bucatarie de calitate proasta sau stirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. Persoana neputincioasa (din cauza varstei sau a unei boli). /cf. bulg. harbel

IDIOT ~oata (~oti, ~oate) si substantival (despre persoane) 1) Care sufera de idiotie; cu capacitati mintale foarte reduse; imbecil; c****n. 2) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tampit; stupid; nerod; netot. [Sil. -di-ot] /<fr. idiot

INDISPUS ~sa (~si, ~se) 1) Care este prost dispus; fara dispozitie. 2) Care este afectat de o indispozitie; usor bolnav. /v. a (se) indispune

INFECT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre aer) Care este greu de respirat; cu miros greu; viciat; stricat; puturos. 2) (despre persoane si manifestarile lor) Care provoaca dezgust (prin aspectul exterior neingrijit sau caracterul josnic); desgustator; neingrijit; repugnant. 3) (despre obiecte) Care este de proasta calitate; rau; necalitativ. /<fr. infect, lat. infectus

INFERIOR1 ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

A IMPOPOTONA ~ez tranz. (mai ales persoane) A gati cu prea multe podoabe (de prost gust); a inzestra cu zorzoane; a inzorzona. /Orig. nec.

INGUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (in opozitie cu lat) Care are latime mica; care nu este lat; stramt. Strada ~sta. Talie ~sta. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de orizont; marginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste.~ la minte prost. /<lat. angustus

JARCA jarci f. 1) Oaie batrana si slaba. 2) Piele de oaie de proasta calitate. 3) Cojoc vechi si jerpelit. /Orig. nec.

KITSCH [pr.: kici] kitschuri n. 1) Produse cu caracter de pseudoarta, caracterizate prin platitudine, imitatie superficiala a operelor de arta; lipsa de originalitate. 2) Reproducere sau copiere pe scara industriala a unor opere artistice, multiplicate si valorificate comercial. 3) Obiect (tablou, carte etc.) de proasta calitate. [Monosilabic] /< germ. Kitsch

LAMENTABIL ~a (~i, ~e) 1) Care inspira mila; vrednic de plans. Voce ~a. 2) Care este de calitate proasta; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable

LATURI f. la pl. 1) Apa murdara ramasa dupa spalatul vaselor. 2) Resturi de mancare m****e in apa, folosite ca hrana pentru porci. 3) fig. Mancare de proasta calitate. /<lat. lavaturae

LESIE f. 1) Apa fiarta cu cenusa de lemn si limpezita, folosita la spalatul rufelor. ◊ A avea (sau a simti) ~ pe suflet a avea o dispozitie proasta. 2) Solutie alcalina cu diferite intrebuintari in industrie. [G.-D. lesiei] /<lat. lixiva

LIUR n. reg. Vin slab, prost. /<ucr. ljura

LUCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casa. ◊ ~ prost (sau rau) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, munca pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi in care se lucreaza. ~ manual a) lucru de mana; b) obiecte lucrate de mana. Metoda de ~ metoda folosita in procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furca cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei masini care functioneaza cu transmisii mecanice; b) lucru facut in mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o solutie; chestiune; problema. 5) Intamplare care a avut loc in realitate; fapt; eveniment. ◊ ~ de nimic lucru fara insemnatate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neinsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

MAZETA ~e f. fam. (la unele jocuri de noroc, la biliard) Jucator prost, neindemanatic. /<fr. mazette

MAGAR ~i m. 1) Animal domestic din familia calului, dar mai mic decat acesta, cu urechi mari, cu coama bogata, folosit ca animal de povara; asin. ◊ Nici cal, nici ~ se spune despre cineva care n-are o situatie precisa, clara. A fi ~ul cuiva a face cuiva servicii umilitoare. 2) fig. depr. Om prost, incapatanat sau obraznic. /cf. alb. magar, bulg. magare

MAGARITA ~e f. 1) Femela a magarului. 2) fig. depr. Femeie PROASTA, incapatanata sau obraznica. [G.-D. magaritei] /magar + suf. ~ita

MANTUIALA ~ieli f. v. A MANTUI si A SE MANTUI. ◊ De ~ superficial, prost. [G.-D. mantuielii] /a mantui + suf. ~eala

A MIORLAI miorlai intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A canta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut, tragand repetat si zgomotos aerul pe nas; a se smiorcai; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subtire si tanguitor. /Din miorlau

MIZERABIL ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care este in stare sa comita fapte nedemne; marsav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. 2) Care este de calitate proasta; lipsit de valoare. 3) Care traieste in mizerie; in stare de saracie. /<fr. miserable

MOACA ~ce f. 1) pop. Bata ciobaneasca. 2) Bat mare, gros si noduros, avand o maciulie la un capat; bata; ciomag; ghioaga; maciuca. 3) pop. Ansamblu de trasaturi specifice fetei; chip; figura; cap. 4) fam. Persoana (mai ales de s*x feminin) PROASTA, fara vioiciune si inceata la lucru. /Orig. nec.

MOCOFAN ~i m. 1) Persoana care vadeste lipsa de inteligenta; prost. 2) Persoana care vadeste lipsa de educatie; badaran; marlan; mojic. /Orig. nec.

NATARAU ~oaica (~i, ~oaice) substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tamp; tont; natang; netot; nerod; nauc. /Din netare

NATANG ~ga (~gi, ~ge) 1) si substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob: tamp; tont; natarau; netot; nerod; nauc; stupid. 2) Care vadeste lipsa de supunere; incapatanat; indaratnic. Fire ~ga. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fara noima; nerod. Spaima ~ga. /<sl. netengu

NAUC ~ca (~ci, ~ce) si substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind intr-o stare de tulburare temporara (din cauza fricii, somnului, bauturii etc.); buimac; zapacit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tamp; tont; natarau; natang; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku

NEAJUNS1 ~sa (~si, ~se) : ~ de cap (sau de minte) care nu are judecata sanatoasa; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns

NEROD ~oada (~ozi, ~oade) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tont; natarau; natang; tamp; netot; nauc; stupid. 2) Care nu are nici un sens; care este fara noima; prostesc; stupid; natang. /<bulg. neroda

NETOT ~oata (~oti, ~oate) si substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; nerod; tamp; tont; natang; nauc; stupid. /ne- + tot

NIZNAI adv. pop. De parca nu ar sti nimic; cu un aer de nepasare si indiferenta. ◊ A se face ~ a se face ca nu stie nimic. A face pe ~iul a o face pe prostul; a se preface ca nu stie nimic. /<rus. ne znaju

OAIE oi f. 1) Mamifer rumegator domestic, crescut pentru lana, lapte si carne. ◊ Ca oile buluc; in dezordine. Siret (sau destept) ca oaia naiv, prost. 2) Femela matura a acestui animal. 3) fig. depr. Om marginit. 4) mai ales la pl. (in limbajul bisericesc) Om credincios in raport cu preotul. [G.-D. oii] /<lat. ovis

ORB2 oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi.A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

ORDINAR ~a (~i, ~e) 1) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obisnuit. 2) Care urmeaza in ordinea stabilita; de rand. 3) Care are o calitate inferioara; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinar

PASA ~e f. 1) sport Transmitere a mingii catre un coechipier. 2) (la jocurile de carti) Suma de bani care trebuie depusa la fiecare tur nou. ◊ A fi in ~ buna (sau proasta) a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rau). /<fr. passe, engl. pass

PACATOS1 adv. fam. In mod nesatisfacator; rau; prost. /pacat + suf. ~os

PACATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) pacate; cu (multe) pacate. 2) (despre persoane) Care duce lipsa de mijloace de existenta; nevoias; sarac; sarman; mizer. 3) Care este de calitate proasta; cu (multe) defecte. Productie ~oasa. /pacat + suf. ~os

PATRAT2 ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte, contururi) Care are patru laturi egale si patru unghiuri drepte. Camera ~ta. Oglinda ~ta.Cap ~ om prost. 2): Metru (milimetru, centimetru, kilometru) ~ unitate de masura a suprafetelor egala cu aria unui patrat, avand latura de lungimea respectiva. [Sil. -trat] /Din patru

POMINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

PORCESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru porci; de porc. ◊ A avea noroc ~ a avea noroc mare, neasteptat. 2) fig. Care vadeste obraznicie sau grosolanie; plin de obraznicie sau de grosolanie. Apucaturi ~esti. 3) (despre fructe sau legume) Care este de soi rau; de calitate proasta. /porc + suf. ~esc

POSIRCA ~ci f. pop. fam. Bautura alcoolica slaba si de proasta calitate. /Orig. nec.

PRESA1 f. 1) Ansamblu de publicatii periodice si cotidiene; literatura publicata (gazete, reviste, carti). ◊ Conferinta de ~ consfatuire a reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pentru discutarea unor probleme actuale; b) intalnire a unor persoane oficiale cu jurnalistii pentru convorbiri si raspunsuri la intrebarile acestora. A avea ~ buna (sau ~ proasta) a se bucura de o apreciere buna (sau rea). 2) Activitate editoriala. 3) Corp al ziaristilor. [G.-D. presei] /<fr. presse

prost1 adv. In mod nesatisfacator; rau. A trai cam ~. /<sl. prostu

prost2 proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu

prostAN ~a (~i, ~e) si substantival Care vadeste lipsa de caracter si de inteligenta; bleg. /prost + suf. ~an

prostESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru prosti; de prost. 2) Care vadeste prostie; lipsit de inteligenta; neghiobesc; nerozesc. /prost + suf. ~esc

prostESTE adv. In felul prostilor; ca prostii. ◊ A rade ~ a rade fara motiv. /prost + suf. ~este

A prostI ~esc tranz. 1) A face sa se prosteasca. 2) fam. A trata ca pe un prost (pacalind, inseland). /Din prost

A SE prostI ma ~esc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenta; a se nauci; a se tampi. 2) A ajunge in stare de buimaceala; a se buimaci; a se zapaci; a se nauci. 3) fam. A avea o comportare afectata, plina de mofturi. /Din prost

prostIE ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Fapta sau vorba de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanta; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva sa renunte la intentiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie

prostIME f. inv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloata. /prost + suf. ~ime

prostOVAN ~a (~i, ~e) pop. fam. v. prostANAC. /prost + suf. ~ovan

prostUT ~a (~i, ~e) (diminutiv de la prost) Cam prost; putin prost. /prost + suf. ~ut

PUSCOCI ~oace n. 1) Jucarie in forma de teava facuta dintr-un bat de soc sau de cucuta, avand un piston, cu care copiii improasca cu apa sau cu gloante de calti. 2) Pusca uzata. 3) iron. Pusca de proasta calitate. /pusca + suf. ~oci

PUTIN2 ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu mult) Care este in cantitate sau in numar mic; care nu este indeajuns; insuficient. ~i cercetatori. ~a umezeala. ◊ ~ la minte cam prost; prostut. ~ la simtire nesimtitor. 2) (in opozitie cu mare) Care este de dimensiuni, proportii sau volum redus. ~ pamant. 3) (despre timp) Care este de scurta durata. /<lat. putinus

QUOLIBET [pr.: cvolibet] n. Joc de cuvinte rautacios sau glumet; gluma proasta. /Cuv. fr.

RAU1 adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

A SCARTAI scartai intranz. 1) (despre obiecte) A produce un zgomot ascutit, strident, neplacut in urma frecarii sau apasarii. Scartaie zapada sub picioare. Scartaie incaltamintea.~ usa cuiva a sacai pe cineva cu una si aceeasi rugaminte. 2) (despre care incarcate) A merge anevoios, producand un zgomot caracteristic, cauzat de povara incarcaturii. 3) (mai ales despre insecte) A scoate sunete asemanatoare celor produse prin frecarea a doua obiecte. 4) fig. (despre instrumente muzicale sau despre interpreti) A produce sunete stridente si suparatoare. ~ din vioara. 5) pop. (despre mecanisme) A functiona prost. 6) fig. (despre actiuni sau despre activitati) A se desfasura incet si anevoios. 7) (despre persoane) A o duce rau cu sanatatea. /scart + suf. ~ai

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

SEC seaca (seci) 1) Care este lipsit de apa sau de umezeala; uscat. Teren ~.Tuse seaca tuse fara expectoratie. Ger ~ ger uscat, fara zapada. Vin ~ vin nealcoolizat. A manca de ~ a posti. 2) si fig. Care nu are nimic in interior; gol; desert. Nuca seaca.Cap ~ om prost. In ~ a) in gol; b) in zadar. A inghiti in ~ a) a inghiti fara a avea ce inghiti; b) a-si infrana o dorinta. 3) (despre membre) Care nu functioneaza; atrofiat. Mana seaca. 4) si adverbial (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de caldura sufleteasca; rece. /<lat. siccus

SERVICIU ~i n. 1) Munca efectuata in timpul unei activitati; slujba. ◊ A fi (sau a se pune) in ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rau) ~ cuiva a pricinui cuiva un rau, o neplacere (neintentionat). A intra in ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a indeplini insarcinari speciale la locul de munca. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic.~ divin (sau religios) ceremonie rituala bisericeasca. 3) Garnitura de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium

A SE SLAVI ma ~esc intranz. A-si face o reputatie (de obicei proasta). /<sl. slaviti

STANG ~ga (~gi) si substantival 1) (despre unele organe sau despre parti ale corpului) Care este situat in partea unde se afla inima. Ochiul ~. Mana ~ga.Nu stie ~ga ce face dreapta se spune pentru a indica o totala lipsa de coordonare. A calca cu ~gul a) a incepe in mod gresit ceva; b) a fi prost dispus. 2) Care se afla in directia mainii din aceasta parte. Aripa ~ga a cladirii.Din ~ga din directia mainii stangi. A tine ~ga a merge pe partea stanga a unui drum. (La) ~ga imprejur formula prin care se comanda cuiva o intoarcere de 180° spre stanga. A face ~ga imprejur a se intoarce si a pleca (inapoi de unde a venit). 3) (despre grupari politice, partide, curente etc.) Care, din punct de vedere politic, este radical sau mai radical decat altii. Aripa ~ga a parlamentului. /<lat. stancus

STUPID ~da (~zi, ~de) 1) Care este lipsit de logica; fara rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte ~da. 2) si substantival (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota lipsa de inteligenta; neghiob; tamp; nerod; netot; natarau; prost; tont; nauc. /<fr. stupide, lat. stupidus

STIR m. 1) Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori verzi, dispuse in ghemulete rotunde si cu frunze comestibile. ◊ Bors (sau ciorba) cu ~ se spune despre ceva de calitate proasta. 2) Planta erbacee cu tulpina dreapta, cu flori verzi, marunte, reunite intr-un spic, folosita ca nutret. 3) Planta cu frunze rosii si flori purpurii, dispuse in ghemulete rotunde, folosita in scopuri decorative. /< bulg., sb. stir

TARAB/A ~e f. 1) Masa improvizata in piete sau pe strazi, pe care negustorii ambulanti isi expun marfa. ◊ De ~ de prost gust; vulgar; trivial. 2) Tejghea la care sta negustorul intr-o carciuma. /<turc. daraba, sb., bulg. taraba

TARTACUTA ~e f. Cap de om (prost). /tatarca + suf. ~uta

TAMP ~a (~i, ~e) 1) si substantival rar (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tont; natarau; natang; netot; nerod; stupid; nauc. 2) reg. (despre obiecte de taiat) Care are taisul sau varful ros si nu mai taie. /<sl. tonpu

TINICHEA ~ele f. 1) Foaie subtire de metal, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tabla. 2) pop. Obiect de calitate proasta confectionat din metal. [Art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. teneke

TONT toanta (tonti, toante) si substantival (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tamp; natarau; netot; nerod; stupid; nauc; natang; talalau. /Orig. nec.

TOAPA ~e f. fam. Femeie necioplita, prost crescuta; toparlanca; mitocanca; badaranca. /top + suf. ~a

VITA ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimtit si prost. /<lat. vita

ZALUD ~da (~zi, ~de) 1) Care si-a pierdut facultatea de a judeca normal; care si-a iesit din minti; zanatic; zapacit; smintit; ticnit; scrantit; bezmetic. 2) Care este nestatornic; fluturatic. 3) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; nerod; nauc; stupid; netot; tont; natarau; natang. /<bulg. zaluden

RABLA, rable, s. f. ~ (etim. incerta; relationat cu sb. rabatno = in stare proasta si rabljenje = purtare, folosire, dar lipseste veriga de legatura; relatie mai putin probabila cu sas. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovina, borhot)

BAVURA s.f. 1. Portiune de material in relief fata de profilul cerut al unei piese metalice, rezultata din prelucrare. 2. (Poligr.) Contur ingrosat, lasat de o cerneala proasta. [< fr. bavure].

MALNUTRITIE s.f. (Med.) Nutritie proasta. [Gen. -iei. / < fr. malnutrition].

MEDICASTRU s.m. (Peior.) Medic prost, sarlatan. [< fr. medicastre, it. medicastro].

MEZALIA vb. I. tr. 1. A casatori pe cineva cu o persoana de conditie considerata inferioara. ♦ refl. A face o mezalianta. 2. (Fig.) A face o proasta alianta. [Pron. -li-a. / < fr. mesallier].

MORON, -A s.m. si f. (Med.) Debil mintal. [< engl. moron, cf. gr. morosprost].

MUZICASTRU s.m. (Depr.) Muzician prost. [< fr. musicastre].

OXIMORON s.n. Procedeu stilistic care consta in a uni doua cuvinte in aparenta contradictorii (de ex. tacere elocventa) pentru a da expresiei un caracter neasteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – destept, morosprost].

PICHET4 s.n. Rachiu de drojdie indoit cu apa. ♦ (p. ext.) Vin de calitate PROASTA, contrafacut. [< fr. piquette].

REDUS, -A adj. 1. Micsorat, scazut. ♦ (Despre fractii si expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenta; marginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substante) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].

SEMICRETIN, -A adj. Deficient mintal; prost, prostalau. [Cf. it. semicretino].

SONAT, -A adj., s.m. si f. (Peior.) (Om) trasnit, ticnit; prost. [< it. sonato].

TIPESA s.f. (Fam.; peior.) Femeie, individa (de proasta calitate); tipa (1) [in DN]. [< fr. typesse].

TURLUPINADA s.f. (Liv.) Gluma nereusita, proasta. ♦ Calambur nereusit. [< fr. turlupinade, cf. Turlupin – personaj in vechile farse franceze].

BALETA vb. intr. 1. A dansa (prost). 2. A topai, a umbla saltand. (< it. ballettare)

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)