Rezultate din textul definițiilor
sanfranciscaN, -A, sanfranciscani, -e, s.m. si f., adj. (Persoana) care face parte din populatia de baza a orasului sau a regiunii san francisco din Statele Unite ale Americii sau este originara de acolo. (san francisco (n.pr.) + suf. -an)

ALBERTI, Leon Battisti (1404-1472), arhitect, pictor, sculptor si scriitor renascentist italian. A publicat primul tratat modern de pictura, in care preconizeaza tipul de perspectiva al Renasterii (perspectiva albertiana) si un tratat de arhitectura. Opere: Palatul Rucellai si fatada Bisericii santa Maria Novella din Florenta, Biserica san francisco din Rimini. A scris o comedie in latina, iar in italiana eseuri filozofice-morale (tratatul „Despre familie”). Pentru vastele preocupari umaniste, considerat prototip al omului Renasterii.

AREZZO [aretto], oras in Italia centrala (Toscana); 91,5 mii loc. (1989). Nod de comunicatii. Ind. matasii, conf., produse din piele. Fresce celebre (Piero della Francesca) in biserica san francisco (sec. 14); ateliere de tapiserii din ev. med. Oras etrusc, apoi roman, celebru prin productia de ceramica de extrema finete, cunoscuta sub denumirea de ceramica arretina (terra sigilatta).

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la san francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la san francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la san francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

BERKELEY [bə:cli], oras in V S.U.A. (California), port la G. san francisco, in conurbatia san francisco-Oakland; 107,3 mii loc. (1988). Ind. de prelucr. a metalelor, chimica, alim. Seruri si vaccinuri. Universitatea California (1868). Observator astronomic.

BOGOTA (sanTA FE DE BOGOTA), cap. Columbiei situata in partea centrala a tarii, la 2.660 m alt.; 5,71 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii pe autostrada pan-americana. Aeroport international (El Dorado). Pr. centru comercial, financiar, politic si cultural al tarii. Fabrici textile, alim., de incalt., producatoare de ciment. Anvelope, ingrasaminte chimice, montaj automobile. Universitate (1536). Colegiul national san Bartolome (1604). Academie de stiinte. Monumente: bisericile La Conception (sec. 16) si san francisco (sec. 16-17). Muzee. Intemeiat in 1538 de conchistadorii spanioli sub conducerea lui G. Jimenez de Quesada. Din 1819, cap. Rep. Federative Marea Columbie, iar din 1830 cap. a Noii Granada (care a luat, in 1886, numele de Columbia).

BUNIN, Ivan Alekseevici (1870-1953), scriitor rus. A trait in emigratie. Povestiri si romane realiste, de investigatie psihologica si de tonalitate lirica („Satul”, „Domnul din san francisco”, „Dragostea lui Mitia”); versuri. Premiul Nobel (1933).

CELAYA, oras in Mexicul central (Guanajuato), la SE de Leon, la 1.760 m alt.; 219 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de c. f. Centrul unei reg. agricole (porumb, fasole) irigate si de cresterea animalelor. Ind. textila si a zaharului. Biserica san francisco (1715) si catedrala Nuestra Senora del Carmen (1807). Fundat in 1571 sub numele de Purisima Concepcion de Celaya.

OAKLAND [ouklænd], oras in V S.U.A. (California), in conurbatia san francisco, port la Oc. Pacific; 399,5 mii loc. (2000). Nod feroviar si rutier. Aeroport. Baza navala (Alameda). Constr. navale si de automobile. Ind. metalurgiei feroase (otel) si neferoase (aluminiu), electronica (computere), de prelucr. a lemnului si petrolului, chimico-farmaceutica, textila si alim. Muzeu de stiintele naturii (1910). Muzeul zapezii (1922), cu colectii din Antarctica. Este legat de san francisco prin Podul Golfului (Bay Bridge), lung de 13,2 km, construit in 1936, avand un punct de sprijin pe ins. Comorii (Treasure Island). A suferit importante distrugeri la cutremurul din 1989. Fondat in 1849 pe locul unei asezari spaniole din 1820 (oras cu actuala denumire din 1854).

CUERNAVACA, oras in centrul Mexicului, centru ad-tiv al statului Morelos; 232,4 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de transport. Fabrici de ciment, zahar, hirtie si bere. Piata agricola. Centru turistic. Statiune climaterica. Catedrala san francisco. Curtea lui Cortez. Universitate.

RODRIGUEZ, Lorenzo (c. 1704-1774), arhitect spaniol. Reprezentant al stilului baroc churrigueresc. Dupa planurile sale s-a construit catedrala Sagrario (1749) si capela bisericii san francisco (1770) din Ciudad de Mexico.

sanTIAGO DEL ESTERO 1. Oras in N Argentinei, centrul ad-tiv al provinciei omonime, situat pe Rio Dulce, la 925 km NV de Buenos Aires si la 142 km SE de san Miguel de Tucuman; 230,4 mii loc. (2001). Nod feroviar. Centru comercial si piata agricola pentru porumb, bumbac, zahar, tutun, animale, lemn. Ind. de prelucr. a lemnului (mobila), textila si alim. Centru turistic. Muzeul „Wagner”. Biserica san francisco Solano (1570-1590), in stil gotic. Fundat in 1553 de colonistii spanioli in frunte cu conchistadorul francisco de Aguirre (cea mai veche asezare din Argentina). 2. Prov. in N Argentinei, situata in zona de contact a C. Gran Chico cu prelungirile C*********i Andine si ale Sierras de Cordoba, pe Rio Dulce; 136,3 mii km2; 804,4 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: santiago del Estero. Numeroase mlastini si lacuri sarate. Culturi irigate de bumbac, alfalfa, pepeni, vita de vie, cartofi dulci s.a. Cresterea bovinelor, catarilor si caprinelor.

sanTIAGO DE CUBA, oras in extrenitatea SE a Cubei, situat pe tarmul golfului omonim al M. Caraibilor, la poalele Sierrei Maestra, la 80 km v de Guantanamo si 765 km SE de Havana; centrul ad-tiv al provinciei omonime; 441,5 mii loc. (2002), al doilea oras ca marime al tarii. Port comercial prin care se exporta min. de cupru, de fier si de mangan, zahar, rom, tutun, fructe s.a. Centru minier (cupru, fier, mangan) si agricol. Rafinarie de petrol. santier naval. Ind. metalurgica, chimica, textila, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a tutunului si alim. (zahar, rom). Statiune balneara. Universitatea Oriente (1947). Catedrala in stil colonial (1522). Biserica san francisco (sec. 16) si fortareata Castillo del Morro, declarata (in 1997) in Patrimoniul cultural universal. Fundat in 1514 de Diego Velasquez de Cuellar (primul guvernator al Cubei) pe un alt loc, situat la cativa km de vatra actuala, care dateaza din 1522. Capitala Cubei pana in 1589.

sanTIAGO DE COMPOSTELA, oras in NV Spaniei, centrul ad-tiv al Comunitatii autonome Galicia, situat in zona de confl. a raului Sar cu raul Sarela, la 51 km SSV de La Coruna; 90,1 mii loc. (2001). Nod feroviar. Ind. electronica, de prelucr. a cauciucului si a lemnului (mobila), textila, pielariei si incaltamintei, hartiei, tanantilor, cosmeticii (sapun) si alim. (lichioruri). Obiecte de artizanat din argint. Piata agricola pentru animale. Universitate (1501). Muzeul Galiciei de etnografie si antropologie; Muzeu de arta contemporana (1994). Festival anual „Sf. Iacob” (25 iul.). Are 40 de biserici si manastiri, intre care se remarca manastirea san francisco (1214), biserica santa Maria la Real del Sar (sec. 12) si catedrala romanica Sf. Apostol Iacob (1075-1087, completata in 1211 si in sec. urmatoare cu adaugiri baroce), in care se afla mormantul Sf. Apostol Iacob (descoperit in anul 813, deasupra caruia a fost construita catedrala din ordinul lui Alfonso II al Asturiei), devenit un renumit loc de pelerinaj crestin. In piata Obradoiro sunt mai multe cladiri baroce construite in anii 1730-1750; Spitalul regal (azi hotel) construit in anii 1501-1511 de Enrique de Egas. Orasul, construit in jurul mormantului Sf. Apostol Iacob, a fost distrus in 997 in urma unui atac al musulmanilor din Pen. Iberica, dar a fost refacut, treptat, de-a lungul Ev. med. Partea veche a orasului si drumul catre oras (marginit de c. 1.800 de cladiri civile si religioase) au fost incluse (in 1985 si 1993) in Patrimoniul cultural universal.

sanTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de san francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

sanTA CRUZ DE TENERIFE [santa kruθ], oras in Spania insulara, centrul ad-tiv al Comunitatii autonome Canare, situat pe tarmul de NE al ins. Tenerife; 188,4 mii loc. (2001). Aeroport. Port comercial. la Oc. Atlantic, prin care se exporta banane, fructe tropicale, tutun, rosii s.a. si punct de escala pe rutele transatlantice. Rafinarie de petrol. Ind. de prelucr. a tutunului si alim. (conserve de legume si fructe, vin). Centru de ceramica. Pescuit. Statiune balneoclimaterica. Turism. Muzeu de arta; Muzeu de antropologie. Teatru. Biserica din sec. 16-17; manastirea san francisco (sec. 17-18), in stil baroc. Castelul san Cristobal (sec. 17-18). Fundat in 1494. Atacat de catre englezi (in 1657 si 1797), la cel din urma asalt aici si-a pierdut bratul drept capitanul (viitorul amiral) englez Horatio Nelson, in incercarea (nereusita) de a cuceri orasul.

sanTA FE [sæntəfei] 1. Oras in ENE Argentinei, centrul ad-tiv al prov. santa Fe, situat pe dr. lui Rio Salado del Norte, in apropiere de varsarea acestuia in fl. Parana, la 145 km N de Rosario si 480 km NV de Buenos Aires; 368,3 mii loc. (2001). Aeroport. Nod feroviar si rutier. Port fluvio-maritim pentru vase oceanice, situat la 300 km de estuarul La Plata, prin care se exporta cupru, zinc, cereale, piei, produse lactate s.a. Constr. de automobile. Ind. metalurgiei neferoase, chimica, textila, de prelucr. a lemnului (mobila), hartiei, a tanantilor, pielariei si incaltamintei, alim. (zahar, faina, bere, bauturi alcoolice, produse lactate s.a.). Universitate (1919); Universitate catolica (1960). Bisericile san francisco (1680) si La Merced (1660-1754); Catedrala santa Fe (1685). Palatul guvernatorilor. Fundat in 1573 cu numele santa Fe de Vera Cruz de catre Juan de Garay – locotenent-guvernator de Asuncion (Paraguay). Centru al iezuitilor in perioada coloniala. 2. Prov. in NE Argentinei, situata in pampas, pe fl. Parana; 133 mii km2; 3,1 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: santa Fe. Culturi de grau, porumb, soia, bumbac, sorg, trestie de zahar s.a. Cresterea bovinelor. 3. Oras in SV S.U.A., centrul ad-tiv al statului New Mexico, situat in extremitatea SSV a m-tilor sangre de Cristo, la 2.118 m alt., pe raul santa Fe; 62,2 mil. loc. (2000). Nod rutier. Expl. de aur, argint, plumb si zinc. Ind. de prelucrare a metalelor, aluminiului, electronica, textila si alim. Centru comercial si turistic. Statiune climaterica. Muzeu de arta indiana; Muzeu de arta folclorica internationala; Muzeu militar; Opera. Monumente: ruinele fortului Marcy (1846); catedrala Saint Francisc (1869-1886), construita de John B. Lamy, primul episcop de santa Fe; biserica san Miguel (1620), reconstruita in 1710 si restaurata in 1955; palatul guvernatorilor (1610, restaurat in 1914 si transformat in muzeu de istorie); Capitoliu (1966). In iarna anilor 1609-1610, Don Pedro de Peralta, al treilea guvernator spaniol al provinciei New Mexico, a intemeiat asezarea santa Fe pe ruinele unui sat indian, numind-o La Villa Real de santa Fe de san francisco de Assisi. Dupa batalia cu indienii in 1680, spaniolii au abandonat asezarea pana in 1692, cand au recucerit-o. In 1846, S.U.A. cuceresc aceasta zona de la mexicani, organizand statul New Mexico, iar in 1912, santa Fe devine capitala statului.

san LUIS POTOSI 1. Oras in centrul Mexicului, centrul ad-tiv al statului cu acelasi nume, situat pe un platou din Sierra Madre Oriental, la 1.877 m alt., la 360 km NV de Ciudad de Mexico; 629,2 mii loc. (2000). Nod feroviar. Aeroport. Expl. de min. de argint, cupru, plumb, zinc si antimoniu. Ind. metalurgiei neferoase, chimica, textila, incaltamintei, de prelucr. a lemnului (mobila) si alim. Piata agricola pentru cafea, tutun, trestie de zahar, lemn. Universitate (1923), teatru, Piata Hidalgo. Catedrala in stil baroc colonial (1701); biserica Nuestra Senora del El Carmen (sec. 18), san francisco y Guadalupe. Fundat de misionari franciscani in 1583, a devenit oras in 1658. 2. Stat in partea centrala a Mexicului; 63,1 mii km2; 2,2 mil. loc. (2000). Centrul ad-tiv: san Luis Potosi. Expl. de min. neferoase. Expl. si prelucr. lemnului. Cresterea animalelor.

san FRANCSICO [sæn frənsiskou] 1. Golf al Oc. Pacific, in V S.U.A., legat de apele oceanului prin canalul Golden Gate; 1,8 mii km2; 97 km lungime (de la N la S); 3-20 km latime; ad. max.: 109 m. In el se varsa fl. Sacramento si san Joaquin. Ins. pr: Angel, Yerba Buena, Alcatraz, Treasure. Traversat de podurile rutiere Golden Gate, in NV (de 1.280 m lungime, situat la 80 m deasupra nivelului apei, deschis traficului la 27 mai 1937), Bay Bridge (care leaga S. f. cu Oakland), lung de 6,95 km, construit in 1936, cu punct de sprijin pe ins. Comorii, si san Mateo, in partea central-sudica a golfului (13,2 km lungime), cu punct de sprijin pe ins. Yerba Buena, dat in folosinta la 12 nov. 1936. G. S. f. a fost descoperit in 1542 de exploratorul portughez Juan Rodriguez Cabrillo. In 1579 in acest g. a acostat Sir Francis Drake, iar in 1769 a fost vizitat de exploratorul spaniol Don Gaspar de Portola. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat in pen. san Mateo, pe tarmul golfului omonim, pe falia san Andreas, extins pe 40 de dealuri (Davidson, 280 m, Nob, Russian Hill s.a.); 776,8 mii loc. (2000). Impreuna cu orasele Oakland, san Jose, Berkeley, san Mateo, Palo Alto, Richmond si Almeida formeaza o conurbatie de 6,2 mil. loc. (1999), cu numerosi imigranti din Asia (chinezi – cea mai mare comunitate din S.U.A. -, japonezi, filipinezi, coreeni, thailandezi, vietnamezi, laotieni s.a.). Nod de comunicatii. Port. Aeroport (la 11 km S de oras). Punct terminus al caii ferate transcontinentale. Important centru comercial, financiar (sediul lui Bank of America), ind., cultural si turistic. Constr. navale, de rachete, avioane, masini-unelte, aparataj electronic si electrotehnic, de computere s.a. Ind. metalurgica, de prelucr. si chimizare a petrolului, chimica (mase plastice, produse din cauciuc), hartiei, poligrafica, textila, a conf. (blue jeans produsi de renumita firma Levi Strauss & Co.) si alim. Rafinarie de petrol. Exporta cereale, legume, petrol, produse chimice si ind. Universitatea san francisco (1855), Universitatea de Stat (1899), Universitatea Golden Gate (1901), Conservator (1917), Orchestra simfonica ((1911), Academia de Stiinte ale Californiei, Muzeu de arta moderna, Galerie de arta, teatre. Parcurile Golden Gate (400 ha), Hyatt s.a. Pe ins. Alcatraz din G. san francisco se afla penitenciarul Alcatraz, una dintre cele mai bine pazite inchisori din lume, astazi muzeu. Simbolul orasului S. f. este tramvaiul tras pe cablu (din 1873), initial tras de cai, cu trei linii (16 km lungime). Orasul S. f. este afectat de frecvente cutremure, din cauza ca se afla pe falia activa san Andreas, cele mai distrugatoare fiind cele din anii 1868, 1898, 1900, 18 apr. 1906 (acesta insotit si de puternice incendii, in urma carora orasul a fost distrus aproape in intregime) si din 17 oct. 1989 (7,1 grade pe scara Richter). Monumente: cladirea Primariei (1935) de 94 m inaltime, Pagoda pacii, Turnul pompierilor. Tunel subacvatic cu sosea intre S. f. si Oakland (5,6 km lungime), cel mai lung tunel de acest fel din America de Nord. Acvarium. Planetarium „Morrison”. Gradina botanica. In 1595, exploratorul portughez Sebastian Rodriguez Cermeno a patruns in G. san francisco, ajungand pana in zona actualului oras, numit locul respectiv Puerto de san francisco. In 1769, expeditia spaniola condusa de Don Gaspar de Portola a redescoperit locul unde se afla orasul si l-a revendicat in numele Spaniei. In 1776, misionarii franciscani din expeditia spaniola a lui Juan Bautista de Anza au intemeiat asezarea cu numele Yerba Buena. A apartinut statului mexican (1821-1846). Ocupat de fortele americane ale S.U.A. (in 1846), a cunoscut o rapida dezvoltare o data cu descoperirea de aur in tinuturile invecinate. In 1869 a devenit punct terminus al primei cai ferate transcontinentale americane. Din 1848 are actualul nume. ◊ Conferinta de la ~, conferinta internationala (25 apr.-26 iun. 1945) cu participarea a 51 de tari la care a fost adoptata Carta Organizatiei Natiunilor Unite. ◊ Tratatul de pace de la ~, trata separat de pace cu Japonia (8 sept. 1951) la Conferinta de la S. f. de catre 49 de state. ◊ Pactul de securitate americano-japonez (8 sept. 1951) de la ~, care prevede stationarea, pe timp nedeterminat, a trupelor americane pe terit. Japoniei.

san ANDREAS, una dintre cele mai mari falii active ale scoartei terestre, situata in SV S.U.A., pe tarmul NV al G. California, extinsa pe directie NV-SE, pe c. 970 km lungime, de la N de Point Arena (trecand prin san francisco, san Jose, Palmdale, Palm Springs, lacul Salton) si pana in apropiere de granita S.U.A. cu Mexic pe fl. Colorado. In prezent, falia S.A. se largeste cu c. 6 cm pe an. In aceasta zona se produc cutremure de intensitati diferite (cele mai puternice cutremure au avut loc in 1857, 1906 si 1989) dar exista temerea ca in viitor este posibila producerea unui seism de magnitudine exceptionala.

PACIFIC, Oceanul ~, cel mai intins si mai adanc ocean al Pamantului, limitat de peninsulele Alaska si Ciukotka (la N), de Asia si Australia (la V), Americile de Nord si de Sud (la E) si Antarctida (la S). Comunica cu Oc. Arctic prin str. Bering, cu Oc. Atlantic prin str. Drake, str. Magellan si Canalul Panama, iar cu Oc. Indian prin marile si stramtorile din Arh. Malaez. In S comunica larg cu Oc. Indian si Oc. Atlantic. 165,3 mil. km2 (179,7 mil. km2 cu marile marginase – c. 50% din Supr. Oc. Planetar). Volum: 707,6 mil. km3 (iar cu marile marginase 723,7 mil. km3). Salinitatea medie: 34,9‰, max.: 36,5‰ si minima: 32‰. Temp. apei este in febr. 28ºC la Ecuator si -1ºC la lat. mari, iar in aug. 29ºC la Ecuator si +8ºC in N si 0ºC in S. Se intinde de la N la S pe 15,8 mii km, iar de la V la E pe 19,5 mii km. Ad. medie: 3.028 m; ad. max.: 11.033 (fosa Marianelor, cea mai mare adancime oceanica). Tarmuri abrupte insotite de lanturi muntoase. Paralel cu tarmurile vestice se intind siraguri de insule ce delimiteaza mari marginale. Regiunea sa periferica cuprinde zone cu seismicitate puternica si activitate vulcanica intensa („Cercul de foc al Pacificului”) si cu gropi abisale. In centru si SV se afla numeroase insule care formeaza Oceania, iar in partile marginale in N ins. Aleutine, in V Kurile, Sahalin, arhipelagul japonez, arh. Filipine, Noua Guinee, Noua Zeelanda, in E arh. Galapagos. Relieful fundului cuprinde cel mai mare numar de munti submarini (c. 1.400), in cea mai mare parte de origine vulcanica, formand o dorsala cu o latime considerabila si cu inaltimi de 2.000-3.000 m deasupra nivelului general al fundului; alt. max. se afla in partea de E a arh. Tonga, respectiv de 8.325 m, varful muntelui aflandu-se la 365 m sub nivelul apei. In alte cazuri, varfurile muntilor se ridica deasupra nivelului apei, aparand la suprafata ca insule vulcanice (ex. Mauna Kea, in Hawaii atinge 4.205 m deasupra nivelului marii) sau se afla la mica adancime, in jurul lor formandu-se insule coraligene. Curentii formeaza doua circuite: in emisfera nordica Curentul Ecuatorial de N, Kuroshivo (Kuroshio), Curentul P. de N si Curentul Alaskai – curenti calzi si Oyashivo (Oyashio), Kamceatka si Curentul Californiei – curenti reci; in emisfera sudica Curentul Ecuatorial de S, Curentul Australiei de E – curenti calzi si Curentul P. de S, Curentul Perului (Humboldt) – curenti reci. In zona ecuatoriala se formeaza contracurentii ecuatoriali de N si de S. Un fenomen natural aparte, care se manifesta in partea central-sudica a P., este El Nino. Strabatut de importante cai de navigatie. Principalele porturi: Vladivostok, Vancouver, san francisco, Los Angeles, Valaparaiso, Shanghai, Sidney. Flora si fauna bogata si variata. Importante zone de pescuit (c. 60% din cantitatea de peste de peste pescuit pe glob). P. a fost descoperit la 29 sept. 1513 de conchistadorul spaniol Vasco Nunez de Balboa, in urma expeditiei de traversare a istmului Panama, care l-a numit Mar del Sur (Marea Sudului). Traversat pentru prima data de Magellan, care i-a atribuit numele Mar Pacifico(Marea Linistita). Este strabatut de meridianul de 180º, care constituie (cu mici abateri legate de impartirea administrativa a arhipelagurilor) linia internationala de schimbare a datei. – Batalia din ~, ansamblul operatiunilor militare duse in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial intre Japonia si S.U.A., asistata de aliatii ei (1941-1945).

PACHUCA DE SOTO [patʃuka], oras in partea central-sudica a Mexicului, centrul ad-tiv al statului Hidalgo, situat pe versantul de V al Sierrei Madre Oriental, la 2.484 m alt., la 92 km NNE de Ciudad de Mexico; 287,4 mii loc. (2000). Centru minier (aur, argint, plumb, cinabru). Metalurgia neferoaselor; ind. textila, a incaltamintei si alim. Universitate (1869). Muzeu. Teatru. Biserica san francisco (1590). Casa Colorado (1785). Fundat in 1534 pe locul unei vechi asezari toltece.

san francisco DEL QUITO v. Quito.

san SALVADOR DE JUJUY, oras in NNV Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Jujuy, situat la poalele E ale m-tilor Anzi, la 1.220 m alt., pe valea raului Jujuy; 230,9 mii loc. (2001). Aeroport. Prelucr. produselor agricole. Turism. Catedrala (1606). Fundat in 1593 de francisco de Arganaras y Murguia.

san BERNARDINO 1. Culme si pas de altitudine in SSE Elvetiei, in Alpii Lepontini la izv. Rinului, la 2.065 m alt., strabatuta de un tunel rutier (6,6 km lungime) la 1.400 m, deschis pentru trafic in 1967; are pe versantul de S statiuni pentru sporturi de iarna. 2. Oras in VSV S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor cu acelasi nume, pe valea san Bernardino, la 96 km E de Los Angeles. 185,4 mii loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgica, chimica, a cimentului, mobilei, textila si alim. Constr. de rachete (Kaiser Steel Corporation) si de aparataj electronic. Piata agricola (cereale, portocale, struguri). Plantatii de citrice si vita de vie. Cresterea pasarilor si a bovinelor. Universitate (1960). Festival anual national al portocalelor (din 1915). Statiune climaterica. Fundat de misionarul spaniol francisco Dumez, in 1810, poarta numele Sf. Bernardino din Siena. In 1851, o colonie de mormoni s-a stabilit aici, dar a plecat in 1857 in statul Utah pentru a intemeia asezarea Salt Lake City.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)