Rezultate din textul definițiilor
RAZOR1, razoare, s. n. 1. Fasie ingusta de pamant nelucrat, servind drept hotar si poteca intre doua ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. strat de flori sau de legume in gradini; brazda. 4. Cararuie (intr-o gradina). – Din bg. razor.
ROND, -A, (1, 2, 3) ronduri, s. n., (4) ronde, adj. 1. S. n. strat de flori, de obicei circular, ridicat deasupra nivelului terenului din jur. 2. S. n. Piateta rotunda de unde pornesc mai multe artere de circulatie, avand adesea la mijloc o plantatie de flori sau un monument. 3. S. n. Inspectie de noapte care se face la un post de paza militar pentru a controla santinelele; p. ext. oamenii care fac aceasta inspectie. ♦ Serviciu de control al santinelelor, organizat pe garnizoana. ◊ Ofiter de rond = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor pe garnizoana. ◊ Expr. A fi de rond sau a face rondul = a fi insarcinat cu inspectia (santinelelor) sau a face inspectie. 4. S. n. (Cor.) Miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. 5. Adj. (In sintagmele) Scriere (sau litera) ronda = fel de scriere cu litere rotunde, groase si drepte; litera astfel scrisa. Penita ronda = penita speciala cu varful lat, cu care se pot scrie literele ronde. – Din fr. rond, germ. Ronde.
ROND2 ~uri n. 1) strat de flori, de obicei circular, ridicat la un nivel mai inalt decat terenul din jur. 2) Piata mica circulara, de unde pornesc mai multe artere de circulatie, avand in centru o plantatie de flori sau un monument. 3) mil. rar Inspectie de noapte pentru a controla santinelele dintr-o garni-zoana. 4) Figura in forma de cerc. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde
RAZOR ~oare n. pop. 1) Fasie ingusta de pamant nelucrat, care desparte localitati sau terenuri de pamant; hotar; hat. 2) Fasie ingusta de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; strat; vatra. 3) pop. Loc de pe un teren arat, unde se alatura ultimele doua brazde trase in sens opus. /<bulg. razor
ciciclic, ciciclicuri, s.n. (inv.) strat de flori.
ROND s. n. 1. strat de flori (circular) mai ridicat decat terenul din jur. 2. piateta circulara de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. 3. inspectie facuta in timpul noptii la diferite posturi de paza militare pentru a controla santinelele. ◊ ansamblul celor care fac aceasta inspectie. ♦ ofiter de ~ = ofiter insarcinat cu controlul santinelelor din garnizoana. 4. (coregr.) miscare circulara a piciorului, executata liber pe sol sau in aer. (< fr. rond)
bordura f., pl. i (fr. bordure, d. border, a margini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornata ori nu (ca la un tablou, la un strat de flori, la un trotuar).
cloamba, cleoamba si croamba f., pl. e (rus. klumba, d. pol. klomb, strat de flori, iar aceasta d. engl. clump, grupa [!] de copaci. Cp. si cu bg. klon, ramura, cotor. Bern. 1, 521). Trans. (J. B. 121). Ramura. – Si adj. = „teapan, ca lemnu”: ii ingheata miinile cleoambe pe toporiste (Agrb. Int. 133).
rond (ronduri), s. n. – 1. Cerc, rotund. – 2. strat (rotund) de flori. – 3. Inspectie, paza. – Var. (sensul 2) ront. Fr. rond confundat cu fr. ronde. – Der. ronda, s. f. (mantou, palton; adj., [litera] rotunda); rondel., s. n., din fr. rondeau.
BRAZDA, brazde, s. f. 1. Fasie ingusta de pamant, taiata si rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug; brazdatura. ◊ Loc. adj. Din (sau de) brazda = (despre vite de jug) din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a indrepta pe cineva; a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant inierbata, de forma paralelipipedica, desprinsa de pe terenurile acoperite cu iarba, care serveste la ornarea parcurilor, la protejarea taluzurilor etc. ◊ Brazda de udare = element provizoriu al sistemului de irigatie, prin care apa este adusa la radacina plantelor. 3. Rand de iarba, de grau etc. cosit; polog1. 4. strat de legume sau de flori; razor1. 5. Urma, dara, partie. ♦ Crestatura. 6. Fig. Zbarcitura, cuta a fetei; rid. – Din sl. brazda.
POSTATA, postate, s. f. 1. Portiune dintr-un teren cultivat, lucrata de unul sau mai multi lucratori (intr-un anumit timp). ♦ Portiune dintr-o padure de unde se taie copacii. ♦ strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucata de drum; distanta. [Var.: (reg.) postata s. f.] – Din sl. postatĩ.
BRAZDA, brazde, s. f. 1. Fasie de pamant rasturnata cu plugul; urma ramasa in pamant dupa plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazda = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazda = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreapta, a-l face sa se acomodeze. A se da pe brazda = a se indrepta; a se deprinde cu o noua situatie, a se acomoda. 2. Bucata de pamant desprinsa cu iarba cu tot; glie. 3. Rand de iarba (sau de grau etc.) cosita; polog. 4. strat (de legume sau de flori); razor. 5. Urma, dara, partie; crestatura. ♦ Fig. Zbarcitura, cuta a fetei. – Slav (v. sl. brazda).
A INflori ~esc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-si deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta in conditii favorabile si in toata plenitudinea; a prospera. Arta ~este. 4) A capata aspectul unei flori; a deveni parca presarat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, fata) A deveni rumen; a se face rosu (ca bujorul); a se rumeni; a se imbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subtire de mucegai. /<lat. inflorire
BRUMA1 s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.
RAZOR s. 1. v. hat. 2. brazda, strat, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.)
alternanta f., pl. e (d. alternant; fr. alternance). Actiunea de a alterna: alternanta straturilor in terenele [!] stratificate. Bot. Dispozitiunea frunzelor si florilor alterne.
strat s. 1. brazda, razor, (rar) postata, (inv. si reg.) tabla. (~ de flori, de legume.) 2. patura, (rar) pala. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. panza. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, patura, treapta. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpa, (reg.) pitruca, starciog. (~ la sucala, la vartelnita.) 10. (TEHN.) batator, scaun, trup. (~ la melita.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbeaza cu 24 de zile inainte de rusalii.)
CIPOLIN s. n. 1. roca metamorfica din marmura alba continand straturi de mica alba sau alte minerale cristalizate. 2. motiv decorativ din flori, frunze, fructe, imprumutat de la portelanurile japoneze. (< it. cipollino)
CIPOLIN s.n. 1. (Geol.) Marmura alba continand straturi de mica alba sau de alte minerale. 2. Motiv decorativ compus din flori, frunze si fructe, imprumutat de la portelanurile japoneze. [< it. cipollino, cf. gr. cipolin].
PAROS, -OASA, parosi, -oase, adj. 1. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Acoperit cu mult par2 (1). 2. (Despre tesaturi sau obiecte confectionate din astfel de tesaturi) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies in afara. 3. (Despre plante, frunze, flori, tulpini) Acoperit cu par2 (3). – Par2 + suf. -os.
CIPOLIN s. n. 1. Marmura alba care contine mica sau alte minerale colorate in straturi ce traverseaza roca. 2. Motiv decorativ oriental pentru portelanuri, compus din frunze, fructe si flori. – Din it. cipollino.
H******N s. n. 1. (geol.) succesiune de straturi care se inclina in acelasi sens si cu acelasi unghi fata de orizontala. 2. (despre flori) autogam. (< lat. h********s)
astern, -ut, a asterne v. tr. (lat. asternere. – Sa astearna. V. strat). Intind, lungesc: a asterne mantaua pe pamint. Pregatesc: a asterne patu, masa. Trintesc: a asterne pe cineva la pamint. Acoper [!]: a asterne mormintu cu flori, a asterne flori pe mormint. Pavez: a asterne soseaua cu peatra [!]. Redactez: a asterne pe hirtie o reclamatiune. Fig. Raportez, incondeiez, dau de gol: a asterne un pungas la judecata. V. refl. Alerg grozav, vorbind de cai: s´a asternut drumului.
strat, straturi, s. n. 1. Material, substanta repartizata relativ uniform pe o suprafata de alta natura (pentru a o acoperi) sau intre alte doua suprafete de alta natura (pentru a le desparti). 2. Fasie compacta dintr-o materie, aflata in interiorul unei mase de natura diferita. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compozitie relativ omogena, care se gaseste, sub forma unei panze, intre alte depozite. 3. Influenta externa exercitata asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasa sociala; categorie, patura sociala. 5. Fasie de pamant, cu carari pe margini, pe care se seamana legume sau flori; fasie de pamant impreuna cu vegetatia respectiva. 6. (Pop.) Culcus, asternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, asternut pentru oameni. 8. Nume dat partii de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul pustii. [Pl. si: strate] – Lat. stratum.
strat ~uri n. 1) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; patura. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime si o structura aproximativ omogena. 3) Fasie de pamant mai ridicata, pe care se seamana legume sau flori; vatra; razor. 4) fig. Patura, categorie sociala. 5) Partea de jos pe care se reazema unele obiecte sau unelte. ◊ ~ al pustii partea de lemn a pustii pe care se fixeaza teava si mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate