Rezultate din textul definițiilor
BAHCISARAI, oras in Ucraina (C.S.I.), in Crimeea; 15,9 mii loc. (1979). Ciment. uleiuri eterice. A fost intemeiat in 1502 de catre hanul Mengli-Ghirei; resedinta hanilor tatari din Crimeea pina in 1783.

BAHCISARAI, oras in Ucraina (C.S.I.), in Crimeea; 15,9 mii loc. (1979). Ciment. uleiuri eterice. A fost intemeiat in 1502 de catre hanul Mengli-Ghirei; resedinta hanilor tatari din Crimeea pina in 1783.

ABSINT, absinturi, s. n. Bautura alcoolica tare, de culoare verde, cu gust amar, preparata cu uleiuri eterice de pelin, anason si alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

ANASON s. m. Planta erbacee aromatica cu flori mici si albe, cultivata pentru uleiul eteric si substantele grase care se extrag din fructe cu diverse intrebuintari in industria alimentara si cea farmaceutica (Pimpinella anisum). ♦ Bautura alcoolica preparata din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.

CIMEN s. n. Lichid cu miros aromatic, care se gaseste in uleiurile eterice izolate din diferite plante, din rasina coniferelor si din unele petroluri. – Din fr. cymene.

GERANIUM s. n. (in sintagma) ulei de geranium = ulei eteric cu miros de trandafir obtinut din unele specii de plante. [Pr.: -ni-um.Var.: geraniu s. n.] – Din fr. geranium.

GHIMBER s. m. Planta erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat in uleiuri eterice (Zingiber officinale). [Var.: ghimbir s. m.] – Din magh. gyomber.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum).ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

HESPERIDA, hesperide, s. f. Fruct asemanator cu baca, moale, care contine uleiuri eterice. – Din fr. hesperidees.

eteric, -A, eterici, -ce, adj. 1. Care are proprietati asemanatoare eterului (1). ◊ ulei eteric = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, care se extrage din florile, fructele sau frunzele plantelor parfumate si care se foloseste in industria parfumurilor si in cea alimentara. 2. Fig. Subtil, fin; inconsistent. – Din germ. atherisch.

PACIULI s. f. invar. Planta erbacee labiata din regiunile tropicale, din frunzele careia se extrage un ulei eteric cu parfum puternic (Pagostemon patchouly); p. ext. parfum care se fabrica din acest ulei. [Var.: paciulie s. f.] – Din fr. patchouli.

EUCALIPT, eucalipti, s. m. Gen de arbori giganti, tropicali si subtropicali, cu flori mici verzi si frunze persistente, din frunzele si scoarta carora se extrag uleiuri eterice folosite in farmacie si in parfumerie, iar lemnul, rezistent si dur, se foloseste in constructii (Eucalyptus); arbore din acest gen. [Pr.: e-u-] – Din fr., lat. eucalyptus.

FENICUL, feniculi, s. m. Planta erbacee inalta, cu frunze penate, cu flori mici, galbene, ale carei seminte contin un ulei eteric folosit in alimentatie si farmacie (Foeniculum vulgare). – Din lat. Foeniculum [vulgare], numele stiintific al plantei.

CORIANDRU, coriandri, s. m. Planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros patrunzator si fructe in forma de globulete, bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care semintele uscate se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koriandron.

LAURACEE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori si arbusti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate in uleiuri eterice; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracees.

TIMOL, (2) timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. 2. (Med.) Proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. – Din fr. thymol.

TERPENA, terpene, s. f. (La pl.) Clasa de hidrocarburi naturale, nesaturate, care se izoleaza din uleiuri eterice; (si la sg.) hidrocarbura care face parte din aceasta clasa. – Din fr. terpene.

CREMA, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistenta unei paste, obtinut din lapte, oua si zahar, cu adaos de cafea, ciocolata, vanilie etc., care se serveste ca desert sau se adauga ca ingredient la unele prajituri. ♦ (Cu determinari) Lichior fin. 2. Produs obtinut prin emulsionarea unor grasimi, ceruri, gume etc. cu apa, uleiuri eterice si ingrediente, in vederea utilizarii in tehnica, cosmetica sau medicina; alifie. ♦ Crema de ghete = preparat asemanator cu o alifie, pentru uns si lustruit incaltamintea din piele. 3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioara. – Din fr. creme.

ANASON m. 1) Planta erbacee aromatica, cu flori mici albe, cultivata pentru fructele sale, care contin ulei eteric intrebuintat in farmaceutica si in industria alimentara. /<truc. anason

CATUSNICA ~ci f. Planta erbacee melifera, din familia labiatelor, cu flori rosii si miros placut, care contine uleiuri eterice si substante tanante. /catusa + suf. ~nica

CITRIC ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic care se gaseste, mai ales, in sucul de lamaie si de portocale, avand diferite intrebuintari (in industria alimentara, in medicina etc.). ◊ Culturi ~ce familie de arbori si arbusti cu fructe bogate in vitamine, uleiuri eterice etc. (reprezentanti: lamaiul, portocalul, mandarinul etc.). Fructe ~ce fructe ale acestor culturi. /<fr. citrique

EUCALIPT ~ti m. Abore tropical si subtropical foarte inalt (cu lemn dur, care se foloseste in constructii), cu frunze bogate in uleiuri eterice, folosite in medicina si in parfumerie. [Sil. e-u-ca-lipt] /<fr. eucalyptus

GHIMBER m. Planta erbacee tropicala din al carei rizom se extrag uleiuri eterice. [Var. ghimbir] /<ung. gyomber

HELIOTROP1 ~i m. 1) Planta exotica cu tulpina e****a, cu frunze eliptice si flori mici, albastrui sau albe, intrebuintata in industria parfumului. 2) ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. heliotrope

LABIATA ~e f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu tulpina in patru muchii, cu frunze opuse si cu flori in inflorescente compuse, bogate in uleiuri eterice (reprezentanti: levantica, izma, urzica-moarta etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. labile

MIRTACEE ~ n. 1) la pl. Familie de plante exotice, lemnoase, cu pungi secretoare de uleiuri eterice (reprezentant: mirtul). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. myrtacees

MOLURA ~i f. Planta erbacee cu tulpina ramificata si cu flori galbene dispuse in umbele, din ale carei seminte se obtine un ulei eteric folosit in medicina si parfumerie. /cf. malura

TIMOL ~i m. 1) Compus organic sub forma de cristale incolore, extras din unele uleiuri eterice sau obtinut pe cale sintetica, folosit in medicina ca antihelmintic si antiseptic. 2) med. Analiza prin care se verifica functiile ficatului. /<fr. thymol

ANETOL s.n. Component principal al uleiului eteric extras din frunzele de piper si din radacinile unor plante. [< fr. anethol].

AZULENA s.f. (Chim.) Hidrocarbura care se gaseste in uleiurile eterice extrase din plante si in unele gudroane, utilizata ca infuzii pentru gargarism. [< germ. Azulen].

ESENTA, esente, s.f. Lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.

eteric, -A adj. 1. Fluid si curat ca eterul, cu proprietatile eterului. ◊ ulei eteric = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, care se extrage din plante si se foloseste in industria parfumurilor, in farmacie etc. 2. (Fig.) Foarte curat. ♦ Subtil, fin. ♦ Inconsistent. [Cf. germ. atherisch].

GERANIU s.m. Planta salbatica sau cultivata, cu flori ornamentale; muscata. V. pelargonie. ◊ ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit in parfumerie si in cosmetica. [Pron. -niu. / < fr. geranium, cf. gr. geranion].

TERPENE s.f.pl. Nume generic dat unor substante lichide, incolore, cu miros caracteristic, placut, care se gasesc in diferite uleiuri eterice. [Sg. terpena. / < fr. terpenes].

EUCALIPT s.m. Arbore urias din Australia, din frunzele si din scoarta caruia se extrage un ulei eteric si al carui lemn, de o duritate exceptionala, este folosit in constructii. [Pron. e-u-. / < fr. eucalyptus].

HELIOTROP1 s.m. Planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, intrebuintata in industria parfumului. ♦ ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [< fr. heliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se indrepta].

LAURACEE s.f.pl. Familie de arbori si arbusti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate in uleiuri eterice; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracees].

ANETOL s. n. component principal al uleiului eteric din frunzele de piper si din radacinile unor plante. (< fr. anethol)

ANIS s. m. planta aromatica din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, continand ulei eteric; anason, anison. (< fr. anis, lat. anisum)

CIMEN s. n. lichid aromatic in uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rasina coniferelor si din petrol, folosit in parfumerie si ca solvent pentru lacuri. (< fr. cumene)

CORIANDRU s. m. planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori mici, albe sau roz, si fructe globuloase, bogate in uleiuri eterice. (< fr. coriandre, gr. koriandron)

FENICUL s. m. planta erbacee inalta, cu flori mici, galbene, din ale carei seminte se extrage un ulei eteric. (< lat. foeniculum)

GERANIU s. m. planta salbatica sau cultivata, cu flori ornamentale. ♦ ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit in parfumerie si cosmetica. (< fr. geranium, gr. geranion)

HELIOTROP2 I. s. m. 1. materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglinda plana care reflecta razele Soarelui la o mare distanta. (< fr. heliotrope)

LAURACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori si arbusti din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate in uleiuri eterice. (< fr. lauracees)

PACIULI s. f. inv. planta erbacee tropicala din familia labiatelor, din ale carei frunze se extrage un ulei eteric, folosit in parfumerie. (< fr. patchouli)

TERPENE s. f. pl. hidrocarburi de origine vegetala, incolore, cu miros caracteristic, placut, din uleiuri eterice. (< fr. terpenes)

TIMOL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic si gust piscator, in unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. proba de laborator pentru verificarea functiilor ficatului. (< fr. thymol)

TIMOL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se gaseste in unele uleiuri eterice sau se prepara pe cale sintetica, fiind folosit in special ca medicament. – Fr. thymol.

ABSINT, (2) absinturi, s.n. 1. Bautura alcoolica tare, de culoare verde, cu gust amar, preparata cu uleiuri eterice de pelin, anason si alte plante aromatice. 2. Portie de absint (1). – Din fr. absinthe.

HESPERIDA (‹ fr.) s. f. Fruct baciform, multisperm, cu epicarpul gros, moale, prevazut, cu buzunare secretoare de uleiuri eterice; mezocarpul este subtire, iar endocarpul este carnos si comestibil (ex. lamaia, portocala).

LABIAT, -A (‹ fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corola, caliciu) Prevazut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbusti, bogate in uleiuri eterice, cu tulpina in patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile si cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale si melifere (ex. levantica, izma, talpa gastei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moarta, jalesul).

OBLIGEANA s. f. Planta erbacee, perena, din familia araceelor, originara din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom carnos, cu frunze liniare lungi si cu flori galbui (Acorus calamus). Cultivata (a fost naturalizata in Europa in sec. 16) sau salbatica, pe marginea baltilor ori a raurilor; rizomii, care au miros aromatic datorita unui ulei eteric, sunt folositi in terapeutica (anorexii, dispepsii), in parfumerie si in patiserie.

eteric ~ca (~ci, ~ce) 1) Care are proprietati asemanatoare eterului. ◊ ulei ~ substanta volatila cu miros puternic, extrasa din plante mirositoare si intrebuintata in industria parfumurilor, in cea alimentara si in cea farmaceutica. 2) fig. Care vadeste sensibilitate si rafinament; fin. /<germ. atherisch

eteric, -A adj. 1. fluid si curat ca eterul, cu proprietatile eterului. ♦ ulei ~ = substanta uleioasa, volatila, cu miros puternic, extrasa din plante, folosita in industria parfumurilor, in farmacie etc. 2. (fig.) foarte curat. ◊ subtil, inconsistent. (< germ. atherische, it. eterico)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)