Rezultate din textul definițiilor
pérper (pérperi), s. m.1. Monedă bizantină, valorînd 18 aspri în sec. XV. – 2. Contribuție suplimentară la așa numitul gărdurărit, reprezentînd 12 bani pentru butea de vin. – Var. (2) părpăr. Mgr. ύπέρπυρον, prin intermediul sb. perper, cf. sp. parpalla, parpallota (Corominas, III, 670).

CEHO-SLOVACIA, Republica Federativă Cehă și Slovacă, stat în Europa Centrală; 127,9 mii km2; 15,64 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: ceha și slovaca. Cap.: Praga. Orașe pr.: Bratislava, Brno, Ostrava, Pizeň, Košice, Olomouc. Este formată din două republici federale: Cehia și Slovacia. Împărțită în 10 reg. și două orașe autonome. Relieful de podiș cuprinde 4/5 din supr. țării. Trei reg. geografice sînt bine conturate: Cehia, Moravia și Slovacia. Cehia cuprinde Pod. Boemiei cu alt. de 350-550 m, încadrat de M-ții Sudeți, Metalici, Pădurea Boemiei Šumava, și în E Colinele Moraviei. Moravia, în partea centrală a țării, este formată din depr. Ostrava (la N) și bazinul Moraviei (în S), culoar de trecere între Oder și Dunăre. Slovacia este predominant muntoasă: Carpații Mici, Tatra Înaltă (vf. Gerlachovka, 2.663 m alt. max. din C.) și Tatra Joasă, Beskizii de Vest și de Est, M-ții Metaliferi ai Slovaciei; în S Slovaciei se află C. Dunării și a Tisei. Ape importante: Dunărea (172 km) cu afl. său Morava, Váh, Hron, apoi Oder și Labe (Elba) cu afl. săi Ohre și Vltava. Lacuri alpine în Tatra. Climă temperat-continentală cu influențe oceanice în V. Resurse importante de cărbune (mai ales lignit); rezerve mici de de min. de fier, metale neferoase, caolin, uraniu, nisipuri cuarțoase ș.a. C. are dezvoltată ind. energetică (cărbuni 119 mil. t. 1989), a energiei electrice (86,1 miliarde Kw/h, 1989), siderurgică (15,5 mil t. oțel și 10,1 mil. t. fontă, 1989), electrotehnică, material feroviar, avioane, autovehicule (279.600 buc., din care 188,4 mii autoturisme, 1989), mașini-unelte, instalații și utilaje ind., produse chimice, ciment (10,9 mil t. 1989); tradiție în prod. de porțelanuri, ceramică, sticlărie, prelucr. lemnului (creioane), textilă, alim. (bere, zahăr, carne, lactate), poligrafică, marochinărie, încălț. Terenuri arabile (39 %), pășuni și fînețe (12,9 %), păduri (36 %). Se cultivă grîu (6,4 mil t. 1989), orz (3,55 mil t. 1989), secară, porumb (1 mil t., 1989), sfeclă de zahăr (6,4 mil. t. 1989), cartofi (3,2 mil. t. 1989), in, hamei, tutun, plante furajere. Pomicultură și viticultură. Creștere intensivă a animalelor: porcine (7,4 mil. capete, 1989), bovine (5,1, il. capete, 1989), ovine (1 mil. capete, 1989), păsări. Cf.: 13,3 mii km (dintre care 3.798 km electrificate, 1988). Căi rutiere non-urbane: 73.112 km (489 km autostrăzi, 1989). Căi navigabile interioare: 483 km. Flotă fluvială: 615.000 trb (1988). Moneda: 1 koruna (coroană) = 100 haléřu. Exportă mașini, utilaje și mijloace de transport (c. 60%), produse metalurgice, textile, încălț., bere, produse ceramice, coloranți și importă petrol și gaze naturale, produse chimice, mașini și utilaj ind., min. de fier, produse siderurgice ș.a. – Istoric. Locuit din timpuri străvechi de triburi celtice, terit. C. a fost ocupat în sec. 1 d. Hr. de triburi germanice: începînd din sec. 5 s-au așezat aici triburi ale slavilor de apus. În 623 a apărut primul stat al acestora (destrămat în 658). În sec. 9 s-au pus bazele statului feudal, cunoscut în istorie sub numele statul Marilor Moravi, care a existat pînă în anul 906, cînd s-a destrămat în urma atacurilor triburilor maghiare. În prima jumătate a sec. 11, Slovacia a fost inclusă în componența statului ungar. Statul ceh, apărut la sfârșitul sec. 9, sub conducerea dinastiei Přemysl, a devenit nucleul în jurul căruia s-a constituit, în a doua jumătate a sec. 12, regatul Cehiei (Boemiei), intrat ulterior în componența „Sfîntului Imperiu Roman”. În prima jumătate a sec. 15, în Cehia a avut loc mișcarea cunoscută sub numele de războaiele husite (1419-1434). În sec. 16-17 Cehia și Slovacia au ajuns în stăpînirea Habsburgilor. Înfrîngerea răscoalei antihabsburgice (1618-1620), prolog la Războiul de 30 de ani (1618-1648) a dus la pierderea totală a independenței Cehiei (care se bucurase de o oarecare autonomie în statul habsburgic). Lupta popoarelor ceh și slovac pentru independență, împotriva asupririi feudale, s-a intensificat în sec. 17-19, culminînd cu revoluția de la 1848-1849, reprimată cu cruzime. La 14 nov. 1918, după înfrîngerea Austro-Ungariei în primul război mondial și ca urmare a luptei de eliberare națională a popoarelor ceh și slovac, s-a format Republica Cehoslovacă independentă (președinte Tomáš Masaryk). În sept. 1938, în urma acordului de la München, C. i-au fost răpite regiunile sudete, iar în nov. 1938 partea de sud a Slovaciei a fost anexată de Ungaria; în mart. 1939 țara a fost ocupată de Germania fascistă. Hitleriștii au înființat pe terit. ceh așa numitul „Protectorat al Cehiei și Moraviei”, Slovacia fiind proclamată stat „independent”. În anii celui de-al doilea război mondial s-a desfășurat o puternică mișcare de rezistență, culminînd cu insurecțiile armate din Slovacia (1944) și Praga (1945). În luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, alături de armata sovietică au participat și trupele române. La 9 mai 1945, în urma insurecției naționale, cu sprijinul armatei sovietice, Praga a fost eliberată de sub ocupația germană. Edvard Beneš (aflat în exil între 1940 și 1945) a revenit în țară, preluînd prerogativele prezidențiale (deținute pînă în 1948). În alegerile generale din 1946, partidul comunist s-a plasat pe primul loc (38% din voturi). Guvernul de coaliție, prezidat de C. Gottwald s-a dezagregat prin demisia miniștrilor ce s-au opus intervențiilor sovietice în politica țării și a metodelor brutale ale comuniștilor. Criza politică a fost soluționată prin acțiunile de forță ale partidului comunist, care și-a asigurat controlul puterii („Lovitura de la Praga” din 25 febr. 1948). Regimul comunist s-a caracterizat prin măsuri represive, care au avut un larg spectru politic (de la executarea fostului secretar general al partidului comunist, R. Slansky, la arestarea arhiepiscopului de Praga, monseniorul Beran). Dificultățile economice și tensiunile politice au determinat schimbări majore în conducerea de partid și de stat. Noul secretar general al P.C.C., Al Dubček (ales la 5 ian. 1968) a inițiat o politică de reformă („Socialismul cu chip uman”), care a alertat Pactul de la Varșovia. Membrii acestuia, cu excepția României, au invadat C. în noaptea de 20/21 aug. 1968 punînd capăt „Primăverii de la Praga”. La 1 ian. 1969, Republica Socialistă Cehoslovacă a devenit stat federal compus din două republici egale: Republica Socialistă Cehă și Republica Socialistă Slovacă. Politica represivă și stagnarea economică au provocat mari nemulțumiri, care și-au găsit expresia în mișcarea contestatară „Carta 77”. În 1989, în cadrul modificărilor majore petrecute în viața politică internațională și ca urmare a intensificării nemulțumirii poporului au avut loc manifestații de stradă în urma cărora regimul comunist a fost înlăturat („revoluția de catifea”, nov. 1989). Alegerile generale din 1990 au fost cîștigate în Cehia de Forumul Cetățenesc și în Slovacia de Opinia Publică împotriva Violenței, Vaclav Havel devenind președintele republicii. Puterea executivă este deținută de președinte și un cabinet de miniștri, iar cea legislativă de Adunarea Federală. Alegerile parlamentare din 5-6 iun. 1992 au fost câștigate de Partidul Democrat Cetățenesc al lui Vaclav Klaus și de Mișcarea pentru o Slovacie Democrată a lui Vladimir Meciar. După patru runde de negocieri bilaterale (19-20 iun.) s-a semnat un acord politic care prevede declanșarea procesului de separare a Ceho-Slovaciei în două state independente începînd cu 1 ian. 1993. Președintele Vaclav Havel, nereușind să stopeze acest proces de destrămare a statului federal, a demisionat la 20 iul. 1992.

așá-numít adj. m., art. așá-numítul, pl. așá-numíți; f. sg. așá-numítă, pl. așá-numíte

ESENȚIALÍSM s.n. Doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecărei boli. [< fr. essentialisme].

SOIA s.f. Plantă anuală din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizată ca plantă furajeră, iar boabele de soia și în alimentația umană, soia fiind una din cele cinci semințe sfinte ale Chinei. Există boabe de soia galbene, verzi, roșii și negre. Din ele se prepară ulei de soia, tofu („brânză de soia”), miso (pastă dulce de soia), făină de soia, din care se produc harusame (tăiței subțiri, transparenți ca sticla); preponderent, din soia se obține așa-numita carne vegetală, un extract de proteine vegetale utilizat ca înlocuitor de carne în preparatele dietetice, iar semințele încolțite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate în diverse preparate culinare.

INCHIZÍȚIE s.f. Instituție ecleziastică, cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime și instituită de biserica romano-catolică (în sec. XIII-XIX) pentru a stăpâni pe așa-numiții eretici și mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatării feudale și asupririi bisericii. [Gen. -iei, var. inchizițiune s.f. / cf. it. inquisizione, fr. inquisition, lat. inquisitio].

NEOIMPRESIONÍSM s.n. (Arte) Direcție modernistă în pictură introdusă de pictorii francezi și belgieni, care, alături de ideea observației naturii, țin seama și de rezultatele așa-numitei experimentări științifice. [< fr. néo-impressionnisme].

NOOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului influențează o forță superioară, așa-numita lume a spiritului. [Gen. -iei. / < germ. Noologie, cf. gr. noos – spirit, logos – știință].

PATRÍSTICĂ s.f. Disciplină consacrată studiului doctrinei teologico-filozofice creștine, operelor și vieții marilor sfinți, așa-numiții părinți ai bisericii; patrologie (1). [< fr. patristique].

TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică. [Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr. theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune].

PATROLOGÍE s.f. 1. Patristică. 2. Colecție cuprinzând scrierile așa-numiților părinți ai bisericii; (p. ext.) carte din această colecție. [Gen. -iei. / < fr. patrologie, lat. patrologia, cf. lat. pater – părinte, gr. logos – știință].

ciortán (ciortáni), s. m. – Crap (Cyprinus carpio); se numește așa cînd are o greutate medie de 500 la 2000 grame. Tc. çortan „țipar” prin intermediul sb. čortan „crap mic” (DAR). – Der. ciortănică, s. f. (crap de mărime medie); ciortocrap, s. m. (crap mare).

ESENȚIALÍSM s. n. 1. orientare metafizică, dogmatică care postulează existența unor calități absolute ale realului. 2. orientare în pedagogia americană care vede educația ca transmitere a moștenirii culturale, ce conține valorile spirituale fundamentale ale umanității. 3. doctrină medicală mai veche care atribuia bolile unor așa-numite „esențe”, proprii fiecăreia dintre ele. (< fr. essentialisme)

NOOLOGÍE s. f. 1. studiul științelor spiritului. 2. teorie idealistă potrivit căreia omul este influențat de o forță superioară, așa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie)

mălúră (mălúri), s. f. – Tăciune, ciupercă parazită a grîului (Tilletia tritici). Probabil ngr. μελέρι, μέλουρι „gărgăriță” (Scriban). – Der. mălurit, adj. (atacat de mălură); mălurici, s. m. (plantă, Orobus niger), numită așa pentru că la uscare devine neagră, ca acoperită de mălură; măluros, adj. (cu mălură).

ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar.Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale.

pécie (pécii), s. f. – Carne de fript. Sl., dar lipsește etimonul exact, care depinde de sl. pešti, petą, pečeši (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Tiktin), sf. slov. péči „friptură”. E dubletul lui peci, s. n. (înv., autorizație matrimonială), numită așa pentru că poartă sigiliul episcopal aplicat la fum, cf. pecetie.Der. pecenie (var. pecine, pecină), s. f. (carne de fript), cf. bg. pečeno „friptură”, sb., cr. pečenije „friptură”, mag. peczenye „friptură”.

plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platicaplătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).

sarageá (saragéle), s. f. – Corp înv. de voluntari, în Munt.Var. sarigea, sărăcel. Tc. sarica „galben” (Șeineanu, II, 103) numiți așa poate din cauza culorii steagului sau a uniformei lor; var. indică o contaminare cu sărac. Sec. XVII, înv.

stîrlíci s. m. – Hematom, purpură. – Var. sterlici, strelice. Probabil în loc de *sdrelici, de la sdreli „a se stîlci, a produce contuzii”. După Cihac, II, 363, din sl. strĕla „săgeată”, dacă socotim că sdreli a avut aceeași origine. Este cuvînt identic cu strelici, s. m. (mariposa nocturna), numit așa pentru că ar lăsa dintre degete un prăfușor care, după concepția populară, ar produce o inflamație.

véu (-uri), s. n. – Piesă care fixează hîrtia pe masa de desen. De la V, numită așa din cauza formei sale, cf. teu.

BONTÓN s. n. (Franțuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de așa-numita societate aleasă. – Fr. bon ton.

babóĭ m., pl. tot așa (d. babă; bg. baboĭ și baban. Cp. cu bubuĭoc, biban, ghiban, ghiborț, ghigorț). – Dim. baboĭaș.Ceata lui Baboĭ (Isp.), ceata unor răĭ, după numele căpitanuluĭlor numit așa.

alcáic adj. Un fel de strofă grecească și latină numită așa după poetu grecesc Alceŭ.

alcmanián, -ă adj. Un fel de vers grecesc, numit așa după poetu Alcman.

anidrídă f., pl. e (fr. anhydride, d. vgr. an-, fără, și ýdor, apă). Chim. Corp compus din oxigen și un metaloid, fără idrogen [!], din care cauză s' a și numit așa, – Și anh-.

ardézie f. (it. ardésia, fr. ardoise). O peatră [!] cenușie închisă lamelară cu care se acopere casele, numită așa după ținutu Ardes din Irlanda, de unde aŭ fost aduse primele ardeziĭ.

berzéliŭ n. (d. numele chimistului Berzelius). Chim. Un corp luminos rezultat din descompunerea toriuluĭ și ale căruĭ raze străbat corpurile opace. Descoperit de profesoru Brauner din Praga la 1897 și numit așa de Americanu Baskerville la 1904.

áŭgust m., gen. al luĭ (din forma maĭ veche Avgust, d. ngr. ávgustos, lat. Augústus). Numele luniĭ a opta (numită așa în onoarea împăratuluĭ Augúst). – Și Augúst ca formă maĭ noŭă.

azót n. (vgr. ázotos, fără vĭață). Chim. Un gaz care formează vre-o patru cincimĭ (79%), din aeru atmosferic și care nu poate întreținea nicĭ respirațiunea, nicĭ arderea, din care cauză Lavoisier l-a și numit așa. Are o greutate atomică de 14. – Se numește și nitrogen.

carolíniŭ n. (d. Carolina, un stat în America de Nord). Chim. Un corp luminos ale căruĭ raze străbat metalele și stofele. (Descoperit de profesoru Brauner din Praga la 1897 pin [!] discompunerea [!] toriuluĭ și numit așa de Americanu Baskerville la 1904).

RĂZBOIUL CELOR DOUĂ ROZE, denumirea războiului civil din Anglia (1455-1485), dintre familiile nobiliare Lancaster și York. Se numea așa deoarece familia Lancaster avea ca blazon trandafirul roșu, iar familia York, trandafirul alb. În lupta de la Bosworth Field (aug. 1485), Henric Tudor, ultimul descendent al dinastiei Lancaster, unit cu o parte a partidului york, pune capăt domniei lui Richard III și întemeiază dinastia Tudor.

clor n. (vgr. hlorós, galben verziŭ). Chim. Un corp simplu monovalent, descoperit de Suedezu Scheele la 1774 și numit așa de G*y-Lussac. Se găsește și liber, și combinat, ca´n sarea de bucătărie, care e o clorură de sodiŭ. Gazos saŭ disolvat [!] în apă, din cauza afinitățiĭ sale pentru idrogen [!], distruge partea clorantă a materiilor vegetale și animale și produce sîngerare cînd îl respirĭ. Cu el se albesc pînzele, se șterge scrisu de cerneală și se distrug miazmele.

UNIVERSÁLE (UNIVERSÁLII) (‹ lat.) Proprietate care poate fi predicată despre toți indivizii de un anumit fel (precum „roșul”) sau relație (relația de rudenie, cum ar fi cea de frate, relațiile cauzale, relațiile de spațiu sau timp). Introducerea conceptului în filozofie se atribuie lui Socrate. Chestiunea de ordin metafizic cu privire la u. se referă la natura reală a u., generând așa-numita ceartă (disputa, problema) universaliilor. În Antic., discutată în contradictoriu de Platon și Aristotel, ea devine centrală în Ev. med. când s-au conturat trei poziții principale: realismul (u. există independent de lucrurile particulare); nominalismul (u. nu există independent de lucrurile particulare); conceptualismul (u. există numai în minte). În sec. 20 problema u. a renăscut mai ales în tradiția filozofiei analitice (Frege, Russell, Wittgenstein, Quine). V. realism, nominalism, conceptualism.

ROMMEL, Errwin (1891-1944), general-feldmareșal german. A comandat o divizie blindată în campania din Franța (1940). În anii 1941-1943 a comandat corpul expediționar italo-german din N Africii („Africa-Korps”) care, inițial, după unele succese în Libia, a fost înfrânt în bătălia de la El-Alamein. În 1943 a comandat gruparea de armate „B” în Franța. În 1944, comandant al unui sector din așa-numitul „Zid al Atlanticului”. Implicat în conspirația generalilor împotriva lui Hitler (iul. 1944), a fost silit să se sinucidă. Supranumit „Vulpea deșertului” pentru temerarele sale atacuri surpriză.

dáctil n., pl. e (vgr. dáktylos, deget). Proz. Picĭor din versurile Grecilor și Romanilor, compus dintr’o silabă lungă și doŭă scurte (ca în dûcĕrĕ), și numit așa pin comparațiune cu degetu, care are o falangă mare și doŭă micĭ. – Și dactíl (după fr. dactyle) și rar masc.

daldón n., pl. -óane. Dobr. Undiță de sistema veche (de 20-30 cm.), numită așa după numele unuĭ ferar.

dálie f. Numele științific al gherghineĭ, numită, așa după botanistu suedez Dahl, care la 1790 a adus-o din America (dáhlia varíabilis saŭ georgína varíabílis). E din familia compuselor și face niște florĭ marĭ, cu multe petale îndesate, fără miros.

PAESTUM, oraș antic din S Italiei (Campania), la S de Napoli, colonie greacă fondată (650 î. Hr.) de coloniști proveniți din Sibaris sub numele de Poseidonia. Cucerit de lucani (400 î. Hr.), P. a primit numele de Paiston și a intrat în stăpânirea Romei (273 î. Hr.) cu numele de P. Decade la începutul Imperiului. Ruinele zidurilor și ale porților orașului, temple (bazilica, templul Herei; așa-numitul templu al lui Poseidon, în stil doric, sec. 6-5 î. Hr.), amfiteatru. În afara orașului, la N și la S – necropole și morminte risipite („Mormântul scufundătorului” cu fresce din sec. 4). Întregul complex arheologic aparține din 1998 patrimoniului cultural universal.

criválă f., pl. e, ca nicovală, -le (vsl. krivalo, d. krivŭ, curb; sîrb. krivalja, un fel de viță. V. crivea). Est. Crivea, un fel de jug care se pune la peptu [!] cailor cînd treĭeră. Crivea, scîrleĭcă (de răsucit funiile). Un fel de strîngătoare dulgherească de forma unuĭ pătrat c´o lature [!] formată de un mare șurub tot de lemn de ținut strîns doŭă pĭese. O bucată de ramură maĭ groasă retezată și fixată în al căreĭ vîrf ramificat se pune drobu de sare pe care-l ling oile (în vest se numește așa și troaca în care se pune drobu). Vest. Manivelă la joagăr.

ZIS zísă (ziși, zíse) Care este poreclit.așa-zis numit astfel (nemotivat sau convențional). /v. a zice

capucheháie (capuchehắi), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor români pe lîngă imperiul turc. Stabiliți în sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot așa se numeau și agenții domnitorilor pe lîngă pașii orașelor dunărene, și uneori soldații din garda personală a vizirului. – Var. capichehaie. Tc. kapu kehayasi (Șeineanu, II, 28).

cónci (cónciuri), s. n.1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moț de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greșit direct din mag., recunoscînd că așa se numește pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin.

babá f. (turc. babá, V. babă). Dun. Stîlp scurt fixat pe mal de care se leagă corăbiile. (Și stîlpu de pe corabie tot așa se numește).

SAXA-COBURG-GOTHA, casă regală britanică (1901-1917) care a succedat dinastia de Hanovra, la moartea ultimei sare reprezentante, regina Victoria (22 ian. 1901). Numele dinastiei de Saxa-Coburg-Gotha vine de la soțul reginei Victoria (din 1840), născut german, principele Albert (Franz Albrecht August Karl Emmanuel) de Saxa-Coburg-Gotha (1819-1861), ca principe consort al reginei Victoria. Într-o vie atmosferă antigermană din timpul Primului Război Mondial, regele George V (1910-1936) a proclamat, la 17 iul. 1917, că descendenții masculini ai reginei Victoria au adoptat numele de familie Windsor (așa se numește un castel, situat în orașul New Windsor, comitatul Berkshire, din S Angliei, la 32 km S de Londra, principala reședință a regilor englezi începând cu sec. 11, din timpul lui William Cuceritorul).

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj. numit, poreclit. ◊ Loc. adj. așa-zis = pe nedrept numit astfel; fals; aparent. – V. zice.

ZIS, ZÍSĂ, ziși, zise, adj., s. f. 1. Adj. numit, denumit, poreclit. ◊ Loc. adj. așa-zis (sau -zisă, -ziși, -zise) = pe nedrept sau în mod convențional numit astfel; aparent, fals. 2. S. f. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.

aromân, aromânésc. Forme literare contaminate din Armân și Român. Aceste forme-s formate greșit de literațiĭ neștiutorĭ. După cum Istrienilor nu le zicem Rumerĭ, nicĭ Francejilor Français, cum se numesc eĭ în limba lor, tot așa e greșit a zice Aromân îld. Român Macedonean saŭ Macedoromân.

AȘÁ1 adv. 1) În felul acesta; în modul acesta; astfel. ◊ ~-zis sau ~-numit convențional numit astfel; pretins; fals; aparent; impropriu. Și ~, și ~ și într-un fel, și într-altul. Ori ~, ori ~ sau într-un fel, sau într-altul. ~ și ~ nu prea bine; potrivit. Azi ~, mâine ~ mereu în felul acesta. 2) În același fel; în același mod. 3) Întru totul; întocmai; exact. O faptă ~ de frumoasă. /<lat. eccum-sic

2) aĭ m. pl. tot așa (cuv. brazilian). Un mamifer edentat tardigrad din America de Sud numit și leneș, care strigă aĭ, de unde-ĭ și vine numele.

chíndros, chíndrus și chíndru (est) și chinorós (sud) n. (germ. kienruss, funingine). Funingine calcinată, un fel de praf negru (numit și sajă) care se întrebuințează la văpsit [!]. (Une-orĭ se zice așa și prafurilor de altă coloare [!]). V. lutișor.

brașoávă f., pl. e. Un fel de covrigĭ cu sare, numițĭ așa după numele orașuluĭ Brașov. Fig. Iron. Palavre, mincĭunĭ gogonate (ca și gogoșĭ, după numele prăjiturilor numite „gogoșĭ”).

ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunța. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăți.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susține. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i așa cum susții.) 12. a conține, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ți ~ el!) 14. a obiecta, a reproșa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

cucurbitacéŭ, ée adj., pl. f. tot așa (d. lat. cucúrbita, bostan. V. curcubătă). Bot. Din familia bostanuluĭ. S. f. pl. Familie de plante erbacee cu tulpina (numită curpăn saŭ vrej) tîrîtoare saŭ agațătoare [!] al căreĭ tip e bostanu și din care face parte și pepenele, castravetele, tivda, tărtăcuța ș. a.

A POMENÍ ~ésc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A păstra bine în memorie; a ține minte (pentru mult timp). ◊ Are să mă ~ească amenințare prin care cineva este avertizat că va avea de suferit pentru cele săvârșite. Nici că se ~ește nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (într-un anumit fel). Mă va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi în timpul slujbei (pentru a atrage harul divinității). 5) (în construcții interogative sau negative) A se întâmpla să vezi sau să auzi. Unde s-a mai ~it așa ceva? 2. intranz. A aduce vorba în treacăt (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pominĕti

colibrí m., pl. tot așa (d. caraibicu colibri). Zool. O păsărică din America tropicală, cea maĭ mică din cîte păsărĭ există, cu cĭocu puțin încovoĭat și cu penele de niște colorĭ [!] foarte strălucitoare, numită și pasărea muscă.

anúme adj. și pron. indefinit fix (d. nume și a 4). numit, care se numește, cu numele de: un om anume (vechĭ și pre anume). Ion. Adv. În adins, cu intențiune: anume n' am venit. Vechĭ. Crezînd, închipuindu-țĭ: anume că este și el unul den [!] Grecĭ l-aŭ lovit (Cost. I,293). așa zicînd, sanchi, supt cuvînt că, pretinzînd că, pretextînd că: Hmil cu oștile gata era, anume spre părțile Mosculuĭ (Cost. I,319). Un anume, o anume (pron. indefinit fix) un oare-care, o oare-care: un anume Ion. Anumit, determinat, special: o anume femeĭe (saŭ o femeĭe anume) care să-l îngrijească. Anumit, determinat, precis, fix: o anume cantitate.Și anume (adv.), anume, pe nume, după nume: eraŭ treĭ, și anume: Vasile, Grigore și Ion. – Ardeleniĭ, traducînd după germ. nämlich, fac abuz de acest anume, ca și de adică.

butúc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, căpătîi, butuc; engl. buttok, crupă. D. rom. vine rut. butúk, id. Cp. cu bont 2). Buștean, trunchĭ (maĭ mare orĭ maĭ mic, retezat și fără ramurĭ). Restu trunchiuluĭ rămas la pămînt. Bucată de lemn gros: a pune un butuc în foc (V. năclad). Mijlocu roateĭ, în care-s înțepenite spițele și pin care trece osia. Bucată de trunchĭ pe care măcelaru taĭe carnea orĭ pe care se despică lemne orĭ se bate ceva cu ciocanu (Cînd e de fer se numește nicovală). Dibă, lemn gros în care prindeaŭ odinioară picioarele criminalilor și și se întrebuințează și azĭ contra celor îndărătnicĭ. Fig. Om prost orĭ trîndav: ce butuc și acest om! Butuc de viță, trunchĭ de viță: o vie cu o mie de butucĭ. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l înșela, a-l păcăli. A fi din butucĭ, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adînc, greŭ, bumben, buștean, tun. A lega butuc, a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca.

SPÚNE, spun, vb. III. Tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ◊ Expr. Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ Fig. A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta?Expr. A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ Fig. (Pop.) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ Refl. impers. A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – Lat. exponere.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)