Rezultate din textul definițiilor
ELOGIA vb. I. tr. A lauda, a aduce elogii, a preamari. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. elogier].

ELOGIA vb. tr. a aduce elogii. (< fr. elogier, it. elogiare)

CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A savarsi cu solemnitate un act de insemnatate publica sau privata, in special o casatorie; a oficia. 2. A sarbatori (aducand elogii) un eveniment insemnat, o persoana etc. – Din fr. celebrer, lat. celebrare.

ELOGIA, elogiez, vb. I. Tranz. a aduce elogii, a lauda (in cuvinte entuziaste), a preamari. [Pr.: -gi-a] – Din fr. elogier.

PANEGIRIST ~sti m. 1) Autor sau interpret de panegirice. 2) fig. Persoana care aduce elogii exagerate la adresa cuiva sau a ceva; apologet. /<fr. panegyriste

AUTOELOGIA vb. I. refl. a aduce elogii propriei persoane. [Et. incerta].

AUTOelogiu s.n. elogiu adus propriei persoane. [Et. incerta].

AUTOelogiu s. n. elogiu adus propriei persoane. (< auto1- + elogiu)

HOC CAVERAT MENS PROVIDA REGULI (lat.) mintea prevazatoare a lui Regulus s-a gandit la asta – Horatiu, „Ode,” III, 5, 13. elogiu adus clarviziunii senatorului Regulus, care a salvat astfel Senatul de la luarea unei hotarari ce ar fi primejduit intr-un viitor mai indepartat insasi existenta statului roman.

VITA SINE LITTERIS MORS EST (lat.) viata fara invatatura este moarte – Maxima aducand elogiul instruirii si cultivarii spiritului.

AUTOELOGIA, autoelogiez, vb. I. Refl. A-si aduce singur elogii. [Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + elogia.

DITIRAMB s.m. Poem liric dedicat zeului Dionysos; (p. ext.) poem liric entuziast. ♦ (Fig.) elogiu exagerat adus unei persoane. [Cf. fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dithyrambos].

DITIRAMB s. m. 1. (ant.) cantec in onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificarii unei victime, menit sa produca extazul colectiv cu ajutorul unor miscari ritmice si prin aclamatii rituale. 2. poem liric pe un ton entuziast. 3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva. (< fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)

SINE AMICITIA VITAM ESSE NULLAM (lat.) fara prietenie n-ar fi viata – Cicero, „De amicitia”, XXIII, 86. elogiu suprem adus prieteniei intre oameni.

DITIRAMB, ditirambi, s. m. 1. (La vechii greci si la romani) Poem liric in onoarea lui Bachus; p. ext. poem liric caracterizat prin inspiratie entuziasta. 2. Fig. elogiu exagerat, in termeni bombastici, adus cuiva. – Din fr. dithyrambe, lat. dithyrambus.

PANEGIRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci si la romani in care se elogiau faptele de vitejie ale inaintasilor sau se aduceau laude unui oras, unei persoane insemnate. 2. elogiu, lauda. ♦ Tamaiere, lauda exagerata si nemeritata, lingusitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panegyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].

PANEGIRIC s. n. 1. discurs la vechii greci si la romani in care se elogiau faptele de vitejie ale inaintasilor sau se aduceau laude unui oras, unei persoane insemnate. 2. elogiu, lauda. ◊ tamaiere, lauda exagerata si nemeritata, lingusitoare. (< fr. panegyrique)

SLAVA s., interj. I. 1. s. v. glorificare. 2. s. cinste, cinstire, elogiu, glorie, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire, (inv.) marie, pohfala, pohvalenie. (aduceti ~ eroilor patriei.) 3. s. glorie, grandoare, maretie, marire, splendoare, stralucire, (inv.) marie, marime. (Trecutul plin de ~.) 4. s. binecuvantare, glorificare, lauda, marire, preamarire, preaslavire, proslavire, slavire. (~ vremurilor noastre.) 5. interj. v. osana! 6. s. (BIS.) har, multumire, multumita. (aducea ~ divinitatii.) II. s. aer, atmosfera, cer, spatiu, vazduh, zari (pl.), (livr. fig.) eter, tarie. (S-a ridicat in ~.)

GLORIE s. 1. grandoare, maretie, marire, slava, splendoare, stralucire, (inv.) marie, marime. (Trecutul de ~ al neamului.) 2. cinste, cinstire, elogiu, lauda, marire, omagiu, preamarire, preaslavire, proslavire, slava, slavire, (inv.) marie, pohfala, pohvalenie. (Sa aducem ~ eroilor patriei.) 3. v. fala. 4. v. celebritate. 5. (concr.) celebritate, (inv.) ilustratiune. (A ajuns o ~ a medicinei.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)