Dex a avea la baza

CICERO¹ s. m. invar. (Tipogr.) 1. Corp de litera de 12 puncte tipografice. 2. Albitura avand baza un patrat de un cicero¹ (1). – Din fr. cicero.

POSTEROLINGUAL, -A, posterolinguali, -e, adj. (Fon.; si substantivat, f.) (Sunet) care are baza de articulatie la radacina limbii. [Pr.: -gu-al] – Din fr. postero-lingual.

BUTIRINA ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componentii de baza ai grasimilor. /<fr. butyrine

GAINUSA¹ ~e f. (diminutiv de la gaina) 1) Pasare salbatica semiacvatica, migratoare, de talia unei prepelite, cu cioc scurt si cu penaj cafeniu-verzui. ◊ ~ de alun pasare sedentara de talia unui porumbel, avand penaj cenusiu cu puncte negre, apreciata pentru carnea ei gustoasa; ierunca. ~ de balta pasare acvatica de talie medie, cu cioc scurt, rosu la baza, avand picioare lungi, verzui, si penaj divers colorat; corla. 2) Insecta de talie medie, cu elitre tari, de culoare bruna-cafenie, care apare la inceputul lunii mai si ataca culturile agricole; carabus; gandac de mai. 3) art. astr. pop. Ansamblu de stele din constelatia Taurului; Closca-cu-Pui; Pleiada. /gaina + suf. ~usa

CICERO s.n. 1. Corp de litera de 12 puncte tipografice. ◊ Dublu cicero = litera tipografica cu corpul de 24 de puncte, sau de 2 cicero. 2. Albitura avand baza unui patrat cu dimensiunile unui corp de litera de 12 puncte. [< fr. cicero].

LEZENA s.f. Element aplicat pe marginile panourilor, ramelor etc., cu rol de sustinere, acoperire sau decorare. ♦ Pilastru plat si ingust pe fata unui zid si care nu are baza sau capitel. [< fr. lesene].

TRAPEZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. Aparat de gimnastica format dintr-o bara legata la capete cu doua franghii fixate de plafon. // s.m. Muschi asezat pe partea posterioara a gatului si a umarului. // (In forma trapezo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „patrulater avand baze neegale si paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapeze, cf. gr. trapezion].

abia, adv. – 1. De foarte putina vreme, tocmai (introduce o actiune care tocmai s-a terminat). – 2. Cu greu, anevoie. Mr. avia < Lat. *ad vix (Cipariu, Arhiv.., 109; Philippide, Principii, 91; Puscariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR); cf. surs. vess, v.sp. abes, aves, v.port. tamalaves. A paragogic este normal cu functii adv., cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutila explicatia lui Candrea-Dens., care pleaca de la relatii sintactice. Este gresita ipoteza ca s-ar baza pe sl. abije „imediat” (Cihac). – Din rom. provine sas. (d)abja.

fasiu s. m. – Sotul cumnatei. Cr. fasa (Bogrea, Dacor., III, 730). Totusi, DAR prefera sa plece de la fase insa este putin probabil (acest grad de inrudire ar fi imaginat in crucis, ca fata scutecelor; in acest caz ideea de baza ar fi cea de „incrucisat”, nu cea de „scutec”).

CICERO¹ s. m. 1. corp de litera de 1² puncte tipografice. 2. albitura avand baza unui patrat cu dimensiunile unui cicero¹ (1). (< fr. cicero)

PATRUNGHIULAR, -A adj. (mat.) 1. cu patru unghiuri. 2. a carui baza are patru unghiuri. (dupa fr. quadrangulaire)

decimal, -a adj. (fr. decimal, it. decimale, d. lat. decimus, al zecelea, d. decem, zece). Care are baza numaru zece. Compus din zecimi, sutimi, miimi: fractiune decimala. Sistema decimala, o sistema numerica de masuri care procede din zece in zece. S.f. Fie-care din cifrele care intra intr’o fractiune decimala: a separa decimalele unui produs. Cantar decimal sau numai decimal (n., pl. e), bascula. – Fals zecimal.

ALUNA, alune, s. f. Fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).

BASIC-ENGLISH s. m. Forma simplificata a limbii engleze, avand la baza circa 850 de cuvinte si un minimum de reguli gramaticale, creata cu scopul de a servi ca limba internationala. [Pr.: beizic-inglis] – Cuv. engl.

BERCEUSE s. f. Piesa instrumentala care are la baza un cantec de leagan. [Pr.: bersoz] – Cuv. fr.

BILIOS, -OASA, biliosi, -oase, adj. (Rar) Care sufera de un exces de secretie biliara; care are la baza o secretie biliara excesiva. ◊ Temperament bilios = temperament irascibil. [Pr.: -li-os] – Din fr. bilieux, lat. biliosus.

CENZITAR, -A, cenzitari, -e, adj. Care are la baza censul (3), intemeiat pe cens. ◊ Sistem (electoral) cenzitar = sistem electoral in care recunoasterea dreptului de vot este in functie de indeplinirea de catre alegatori a anumitor conditii, in primul rand in functie de avere. – Din fr. censitaire.

EMPIRIC, -A, empirici, -ce, adj. bazat (numai) pe experienta; care priveste empirismul, care are la baza empirismul. ◊ Formula empirica = formula obtinuta prin prelucrarea pur matematica a unor date experimentale, fara substrat teoretic. Medicina empirica = tratament al bolilor numai pe baza de experienta si de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.

FENOMENOLOGIC, -A, fenomenologici, -ce, adj. 1. Care apartine fenomenologiei, privitor la fenomenologie, care are la baza fenomenologia. 2. Care se limiteaza la descrierea fenomenelor, care priveste fenomenele. Studiu fenomenologic. – Din fr. phenomenologique.

GENERATIVISM s. n. Curent lingvistic avand ca baza teoria generativa. – Din engl. generativism.

GRASET, grasete, s. n. Regiune a membrului posterior la animalele mari, avand ca baza rotula si tesuturile moi din jur. – Din fr. grasset.

GRESIE, gresii, s. f. 1. Roca sedimentara foarte dura, formata prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale. 2. Cute facuta din gresie (1). 3. Olarie dura si opaca, avand la baza o argila plastica. [Var.: grezie s. f.] – Cf. alb. gerese.

IAMBIC, -A, iambici, -ce, adj. Care apartine iambilor, privitor la iambi; scris in iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificatie care are la baza iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus.

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rosii si cu seminte marunte, uleioase, inchise intr-o capsula (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semintele ei se folosesc in alimentatie. ♦ P. restr. Samanta macului (1), folosita in alimentatie. 2. Compuse: mac-cornut = planta erbacee paroasa cu flori rosii, avand la baza fiecarei petale o pata neagra (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zamosita. – Din bg. mak, scr. mak.

SAMANISM s. n. Religie animista, primitiva, care are la baza credinta ca slujitorii cultului pot influenta spiritele bune sau rele printr-un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri si prin formule magice, practicata de unele populatii din nordul si centrul Asiei, de diverse triburi de eschimosi si de indieni din America de Nord, din America de Sud, din Indonezia si din Africa. – Din fr. chamanisme.

TAOISM s. n. Curent in filozofia chineza veche bazat pe actiunea de tao „drum, cale”, inteleasa ca ordine universala, proprie fenomenelor naturii, vietii sociale si gandirii omenesti; religie chineza care a existat pana in sec. XVII si care a avut la baza aceasta conceptie. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoism s. n.] – Din fr. taoisme.

UNIONISM s. n. Tendinta de a se uni, de a se grupa intr-o uniune; curent, conceptie avand la baza aceasta tendinta. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. unionisme.

XEROFAGIE s. f. Regim de alimentatie vegetariana care are la baza alimente uscate, seci. – Din fr. xerophagie.

DIOPTRIE, dioptrii, s. f. Unitate de masura a puterii unei lentile, avand la baza puterea lentilei cu distanta focala de un metru. [Pr.: -di-op-] – Din fr. dioptrie.

EVOLUTIONIST, -A, evolutionisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Privitor la evolutionism (1), care are la baza evolutionismul. 2. S. m. si f. Adept al evolutionismului (1). [Pr.: -ti-o-] – Din fr. evolutionniste.

PATRISTIC, -A, patristici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Doctrina teologica-filozofica prin care s-au pus bazele dogmaticii si cultului crestin, completand Biblia si studiind viata, opera si conceptia parintilor Bisericii; patrologie (1). 2. Adj. (Rar) Care se refera la parintii Bisericii; care tine de patristica (1), propriu patristicii. – Din fr. patristique.

ROMANIC, -A, romanici, -ce, adj. Care se trage din romani² (1), care are legatura cu Roma antica sau cu poporul roman². ◊ Limba romanica = fiecare dintre limbile care au la baza limba latina. ♦ Care se ocupa de limbile derivate din latina. Studii romanice. – Din it. romanico, germ. romanisch.

PENTAGONAL, -A, pentagonali, -e adj. (Despre corpuri geometrice) Care are la baza un pentagon. ♦ (Despre obiecte, suprafete) Care are forma pentagonului, ca un pentagon. – Pentagon + suf. -al. Cf. fr. pentagonal.

MINOR, -A, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanta, neinsemnat, secundar; p. ext. sters, slab. 3. (Muz.; in sintagmele) Mod minor = mod a carui gama are la baza o terta mica. Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.; in sintagmele) Termen minor = termen care serveste de subiect concluziei unui silogism. Premisa minora = premisa care contine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

ZDREANTA, zdrente, s. f. ~ (creatie expresiva avand la baza prob. o radacina onomatopeica *zdrant, care imita zgomotul produs la ruperea unei tesaturi; cf. zdrang, zdrang, crant, cront; relatia care s-a vrut stabilita cu sl. sudranica, din sudrati = a rupe [cf. dranita], este posibila, fara a fi insa necesara)

UVERTURA s.f. ♦ Piesa orchestrala de concert de sine statatoare, dintr-o singura parte si avand la baza un program.

NATIONALIST, -A, nationalisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care propaga nationalismul, care are la baza sau sustine nationalismul, referitor la nationalism. 2. S. m. si f. Adept al nationalismului. [Pr.: -ti-o-] – Din lat. nationalista, fr. nationaliste, it. nazionalista, germ. Nationalist.

DUODECIMAL, -A, duodecimali, -e, adj. Care are la baza diviziunea in 12 unitati; al carui numar de baza este 12. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodecimal.

DECAGONAL, -A, decagonali, -e, adj. (Despre suprafete) In forma de decagon; (despre corpuri geometrice) care are ca baza un decagon. – Din fr. decagonal.

TALAMUS, talamusuri, s. n. Formatie anatomica nervoasa cenusie care constituie o parte a encefalului si care este situata la baza creierului, avand rol principal in integrarea e**********r senzitive si senzoriale care merg la scoarta cerebrala. – Din fr. thalamus.

TRANZACTIONAL, -A, tranzactionali, -e, adj. Care se refera la o tranzactie, care are la baza o tranzactie sau rezulta dintr-o tranzactie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. transactionnel.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

TROHAIC, -A, trohaici, -ce, adj. Compus format din trohei. ◊ Metru trohaic = sistem de versificatie a carui structura are la baza troheul. [Pr.: -ha-ic] – Din fr. trochaique.

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

DINAMITA s. f. Exploziv detonant care are la baza nitroglicerina. – Din fr. dynamite.

SADINA, sadine, s. f. Planta erbacee din familia gramineelor, cu frunze paroase si cu spiculete violete sau galbui, avand la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

SEXAGESIMAL, -A, sexagesimali, -e, adj. (Despre modul de diviziune sau despre subdiviziuni) Care are la baza raportul dintre unu si saizeci; care imparte un intreg in saizeci de parti egale. – Din fr. sexagesimal.

ANALOGIC ~ca (~ci, ~ce) Care are la baza o analogie. /<lat. analogicus, fr. analogique

A baza ~ez tranz. (teorii, argumente) A face sa aiba drept baza; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser

BINAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din doua elemente; cu doua elemente in componenta. Compus ~. Aliaj ~. 2) (despre plante) Care are organele dispuse in perechi simetrice. 3) mat. Care are drept baza numarul doi. ◊ Relatie ~a relatie dintre doi termeni. /<fr. binaire

CALENDAR ~e n. 1) Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, avand la baza diferite fenomene periodice legate de miscarea corpurilor ceresti. ~ iulian. ~ gregorian. ◊ ~ solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agenda etc.) al succesiunii lunilor, saptamanilor si zilelor unui an. ~ de birou. ~ de perete. ◊ A se uita ca mata (sau ca pisica)-n ~ a se uita la ceva fara sa priceapa nimic. A face cuiva capul ~ a supraincarca pe cineva cu informatii inutile. 3) Publicatie anuala cuprinzand cronologia zilelor anului si informatii cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium

CINISM ~e f. 1) Atitudine de ignorare ostentativa a moralei si a convenientelor sociale general acceptate. 2) inv. Conceptie filozofica, care avea la baza o asemenea atitudine fata de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus

DECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui decagon; in forma de decagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un decagon; cu baza in forma de decagon. /<fr. decagonal

A DECLARA declar tranz. 1) A aduce la cunostinta (pe cale orala sau scrisa). 2) (intentii, actiuni) A comunica in mod oficial. 3) (sentimente, atasamente, atitudini) A face sa fie cunoscut; a marturisi. 4) (persoane) A califica, avand la baza anumite circumstante sau motive. 5) (persoane) A invinui printr-o declaratie; a pari; a denunta; a turna. /<fr. declarer, lat. declarare

DOCTRINAR¹ ~a (~i, ~e) Care tine de o doctrina; care are la baza o doctrina. /<fr. doctrinaire

DODECAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (de-spre suprafete) Care are forma unui dodecagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un dodecagon. Prisma ~a. /<fr. dodecagonal

DUALISM n. 1) Conceptie filozofica conform careia la baza existentei ar sta doua elemente opuse, materia si spiritul. 2) Coexistenta a doua principii contradictorii. [Sil. du-al] /<fr. dualisme

DUODECIMAL ~a (~i, ~e) 1) (despre sisteme de numeratie) Care are drept baza numarul 12. 2) Care se imparte la 12. [Sil. du-o-] /<fr. duodecimal

FONETIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de fonetica; propriu foneticii. Studiu ~. ◊ Ortografie ~ca ortografie care are la baza principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. 2) Care tine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere ~ca. /<fr. phonetique

GRAFICA f. Ramura a artei plastice care are la baza desenul executat prin diverse procedee tehnice (cu carbune, cu creion etc.). /<fr. graphique

GRUPA ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care apartine unei organizatii mai mari. ~ de studenti. 2) Subdiviziune in anumite stiinte constand din elemente cu trasaturi comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvina categorie a sangelui avand la baza anumite caracteristici ale globulelor rosii si ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe

HEPTAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui heptagon; in forma de heptagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un heptagon; cu baza in forma de heptagon. /<fr. heptagonal

IAMBIC ~ca (~ci, ~ce) Care consta din iambi. ◊ Metru ~ sistem de versificatie avand la baza iambul. /<fr. iambique, lat. iambicus

IODURA ~i f. Compus avand la baza iodul si intrebuintat in diverse domenii. [Sil. io-du-] /<fr. iodure

MONOGAM ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care practica monogamia; caracterizat prin monogamie. 2) (despre casatorie, familie) Care are la baza monogamia; bazat pe monogamie. 3) (despre plante) Care are flori unisexuate; cu flori unisexuate. /<fr. monogame

PARLAMENTAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e. ◊ Imunitate ~a privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestati sau judecati fara consimtamantul acestui organ. 2) Care are la baza un parlament. Republica ~a. /<fr. parlementaire, it. parlementario

PENTAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui pentagon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are la baza un pentagon. /pentagon + suf. ~al

POLCA ~ci f. mai ales art. 1) Dans popular, de origine ceha, executat de perechi in cerc, intr-un tempo vioi si saltaret, care a capatat o larga raspandire ca dans de bal. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Compozitie muzicala avand la baza ritmul acestui dans. /<rus. polka

POLONEZA² ~e f. mai ales art. 1) Dans ceremonios (originar din Polonia), raspandit, mai ales, ca dans de societate, executat intr-un tempo moderat. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Compozitie instrumental-corala avand la baza ritmul acestui dans. /<fr. polonais

PORECLA ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei in batjocura) avand la baza o anumita trasatura caracteristica a acesteia. 2) inv. Nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo

PRINCIPIAL ~a (~i, ~e) 1) Care are la baza un principiu; care decurge dintr-un principiu; conform unui principiu. Atitudine ~a. 2) Care respecta anumite principii; cu principii; consecvent. Ministru ~. Descriere ~a. [Sil. -pi-al] /principiu + suf. ~al

PSIHOTEHNICA f. Ramura a psihologiei care se ocupa cu studiul orientarii profesionale si al organizarii muncii, avand la baza experimentele psihologice si cele psihofiziologice. /<fr. psychotechnique

RAPSODIE ~i f. 1) Compozitie muzicala instrumentala, de forma libera, care are la baza motive de inspiratie populara. 2) (in Grecia antica) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cantec epic. [G.-D. rapsodiei] /<fr. r[h]apsodie

ROMANIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care se trage din romani; descen-dent din romani. 2) (despre limbi) Care are la baza limba latina; care provine din limba latina. 3) Care studiaza limbile, literaturile si culturile neolatine. Studii ~ce. /<it. romanico, germ. romanisch

TETRAGONAL ~a (~i, ~e) 1) (despre suprafete) Care are forma unui tetragon. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un tetragon. /<fr. tetragonal

TRAPEZOIDAL ~a (~i, ~e) geom. 1) (despre suprafete) Care are forma unui trapez. 2) (despre corpuri geometrice) Care are drept baza un trapez. [Sil. -zo-i-] /<fr. trapezoidal

TROHAIC ~ca (~ci, ~ce) (despre versuri) Care consta din troheu; compus din troheu. ◊ Metru ~ sistem de versificatie care are la baza troheul. [Sil. -ha-ic] /<fr. trochaique

UNIONISM n. Curent social-politic, care are la baza tendinta de grupare intr-o uniune (politica, economica, culturala, religioasa etc.). [Sil. -ni-o-] /< fr. unionisme

VENDETA ~e f. 1) Act constand intr-o ura neimpacata si o dorinta arzatoare de razbunare, care are la baza o ofensa sau un omor. 2) fig. Sete de razbunare sangeroasa. /<it. vendetta

XEROFAGIE ~i f. Regim de alimentatie vegetariana care are la baza alimente uscate. /<fr. xerophagie

ZECIMAL ~a (~i, ~e) Care are la baza numarul zece; decimal. ◊ Fractie ~a fractie ordinara, al carei numar este un numar egal cu o putere intreaga si pozitiva a numarului zece. Numar ~ numar compus dintr-un intreg si dintr-o fractie zecimala. /Din decimal

ATOMISTICA s.f. Teorie, doctrina care are la baza compozitia atomica a corpurilor. ♦ Stiinta despre atom; fizica nucleara. [Gen. -cii. / < fr. atomistique].

AVERROISM s.n. Curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care sustinea ca materia si miscarea sunt vesnice si nu au fost create si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroisme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Rosd].

CUVETA s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, avand latimea bazei aproape egala cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare pana la nivelul crestei barajului; chiuveta (2). [< fr. cuvette].

CVINARIU, -IE adj. Care se divide exact cu cinci. ♦ Care are ca baza numarul cinci. // s.f. Strofa (sau poezie) alcatuita din cinci versuri. [Pron. -riu. / < fr. quinaire, cf. lat. quinque – cinci].

DACTILIC, -A adj. (Despre versuri) Format din dactili. ◊ Metru dactilic = sistem de versificatie care are la baza, ca unitate metrica, dactilul; rima dactilica = rima cu accentul pe silaba antepenultima. [Cf. fr. dactylique].

JAINISM s.n. Doctrina filozofica-religioasa a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la baza principiul reincarnarii si care propovaduieste autoperfectiunea morala si ascetismul ca mijloace principale ale „mantuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jainisme].

EMINESCIANISM s.n. Fenomenul eminescian, reprezentand un moment distinct al istoriei literare universale, ulterior romantismului, care are la baza idealul unei arte nationale ca expresie a geniului poporului roman. [Pron. -ci-a-. / < eminescian + -ism].

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

HISTOGRAMA s.f. (Statist.) Grafic alcatuit din coloane alaturate avand aceeasi baza, proportionale cu cantitatea pe care o reprezinta. [< fr. histogramme, cf. gr. histos – tesut, gramma – scriere].

CLOATA, cloate, s. f. 1. Closca (1). 2. (Art.) Closca-cu-pui, Gainusa, Pleiadele. 3. (Arg.) T***a. 4. (Arg.) Amanta. (prob. creatie spontana avand la baza, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. cloca si, pe de alta, clont si clonta; Dict. Acad. Rom. propune punerea in relatie cu sb. klocati = a striga)

IMUNOGENETICA s.f. Disciplina medicala care are la baza interpretarea si explicarea fenomenelor imunologice in lumina geneticii moleculare si clasice. [Gen. -cii. / cf. engl. immunogenetics].

MASTOZA s.f. (Med.) Modificari ale m*******r, avand la baza o stare de hiperfoliculinie. [< fr. mastose].

MENDELISM s.n. Conceptie referitoare la transmiterea ereditara a caracterelor, care are la baza legile formulate de Mendel in 1865 si care a stat la baza teoriei cromozomice a ereditatii. [< fr. mendelisme, cf. Mendel – biolog austriac].

ORTOROMBIC, -A adj. (Despre o prisma dreapta) Care are ca baza un romb. [< fr. orthorhombique].

ZOROASTRISM s.n. Sistem religios la unele popoare orientale, intemeiat de Zoroastru, avand la baza conceptia dualista a luptei dintre bine si rau; dualismul lui Zoroastru. [Pron. -ro-as-. / < fr. zoroastrisme, cf. Zoroastru – reformatorul religiei iraniene].

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

PSIHOPEDAGOGIE s.f. Pedagogie avand la baza psihologia stiintifica a copilului. [Gen. -iei. / < fr. psychopedagogie].

ROUSSEAUISM s.n. Conceptia lui Jean-Jacques Rousseau, avand la baza principiul revenirii la natura si aplicarea lui in viata si pedagogie. [Pron. ru-so-ism. / < Rousseau – ganditor iluminist si scriitor francez + -ism].

ROZANILINA s.f. baza azotata ai carei derivati sunt culori care vopsesc fibra animala. [< fr. rosaniline].

SOFISTICAT, -A adj. (Liv.) 1. Care are la baza un sofism; propriu sofistilor. 2. Care arata rafinament cautat si o exagerata artificiozitate; nenatural. [Cf. it. sofisticato, fr. sophistique].

SPINOR s.m. (Fiz.) Marime de calcul pentru operatii matematice avand ca baza spinul. [< engl., fr. spinor].

VENTURIMETRU s.n. Aparat care masoara debitul unui curent de fluid intr-o conducta avand la baza principiul tubului venturi. [Cf. it. venturimetro < G. B. Venturi – fizician si inginer italian, constructorul aparatului].

ZOOMORFISM s.n. Credinta religioasa care afirma metamorfozarea oamenilor in animale. ♦ Cult primitiv care are la baza adorarea unor animale ca divinitati. [< fr. zoomorphisme].

XEROFAGIE s.f. Regim de alimentatie vegetariana care are la baza alimente uscate, seci. [Gen. -iei. / < fr. xerophagie].

CONDUCTUS s. n. piesa vocala din evul mediu, initial pentru o singura voce, avand la baza un text latin, cu versuri rituale. (<lat. conductus)

AMONIAC s.n. Gaz incolor, sufocant, cu miros intepator, foarte solubil in apa si care se obtine din combinarea hidrogenului cu azotul. [< fr. ammoniac – nume comercial avand la baza numele zeului egiptean Ammon].

BERCEUSE s.f. 1. (Muz.) Piesa instrumentala care are la baza un cantec de leagan si care exprima un sentiment de duiosie. 2. (Frantuzism) Balansoar. [Pron. -soz. / < fr. berceuse – cantec de leagan].

BILIOS, -OASA adj. Care are (la baza) o excesiva secretie biliara. ◊ Ten bilios = ten galben. ♦ (Fig.) Iritabil, nervos, irascibil. [Pron. -li-os. / < fr. bilieux].

CANTATA s.f. Compozitie solemna ocazionala, pentru voci, solo, cor si orchestra, avand la baza un poem epic. [< it. cantata, cf. fr. cantate].

DUODECIMAL, -A adj. Care are ca baza numarul 12, care se divide cu 12. [< fr. duodecimal, cf. lat. duodecim – doisprezece].

FENOMENOLOGIC, -A adj. Referitor la fenomenologie; care are la baza fenomenologia. [Pl. -ci, -ce. / < fr. phenomenologique].

FOLK s.n. Curent in muzica, sculptura, arta grafica etc., care propaga preluarea unor traditii populare. ♦ Preluare a motivelor folclorice cu mijloace moderne, originale. ♦ Productie artistica care are la baza principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. [< engl. folk].

GRASET s.n. (Anat.) Regiune a membrului posterior la animale, avand ca baza anatomica rotula si partile moi invecinate. [< fr. grasset].

HINDUISM s.n. Religia cea mai raspandita in India, avand la baza principalele dogme brahmaniste si budiste, pe care le combina cu diferite practici magice si superstitii. [Pron. -du-ism. / < fr. hindouisme].

IAMBIC, -A adj. (Despre versuri) Format din iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificatie avand la baza iambul. [Cf. fr. iambique, lat. iambicus].

LOGARITM s.m. (Mat.) Putere la care trebuie ridicat un anumit numar (numit baza) pentru a obtine un numar dat. ◊ Logaritm zecimal = logaritm avand ca baza numarul 10. [< fr. logarithme, cf. gr. logos – proportie, arithmos – numar].

METRIC¹ adj. Referitor la sistemul zecimal de masuri si greutati care are metrul ca unitate de baza. ◊ Sistem metric = ansamblul unitatilor de masura care au la baza metrul. ♦ (Despre marimi) Care are calitatea de a admite o masura. [< fr. metrique].

OCTAL adj.n. Sistem de numeratie octal = sistem de numeratie avand ca baza cifra opt. [< fr. octale].

PARALELIPIPED s.n. Prisma care are ca baza un paralelogram. [< fr. parallelepipede, cf. gr. parallelos – paralel, epipedon – suprafata].

PENTAGONAL, -A adj. In forma de pentagon. ♦ (Despre corpuri geometrice) Care are ca baza un pentagon. [Cf. fr. pentagonal].

POEM s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. Opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].

REGULA s.f. 1. Norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regula = in mod obisnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduita, lege, obicei. 2. Randuiala, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. regle].

TEFROCRONOLOGIE s.f. Cronologie avand la baza studiul depozitelor vulcanice. [Gen. -iei. / < fr. tephrochronologie].

TROHAIC, -A adj. (Despre versuri) Format din trohei. ♦ Metru trohaic = sistem de versificatie avand la baza troheul ca unitate ritmica a versului. [Pron. -ha-ic. / < fr. trochaique].

UMANISTIC, -A adj. Umanist. ♦ Invatamant umanistic = invatamant avand la baza studiul limbilor clasice; stiinte umanistice = stiinte care studiaza aspectele culturii umane in general sau ale celei clasice. [< umanist + -ic].

UVERTURA s.f. Compozitie muzicala orchestrala compusa de obicei ca introducere la o opera, la un balet. ♦ Piesa orchestrala de concert, alcatuita dintr-o singura parte, avand la baza un program, si care nu are legatura cu vreun spectacol. ♦ Piesa instrumentala constituind partea introductiva a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouverture].

UNIONISM s.n. Tendinta de a se uni, de a se grupa intr-o uniune; curent, conceptie care are la baza aceasta tendinta. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme].

daravera (-re), s. f. – 1. Treaba, afacere comerciala. – 2. Incurcatura. – 3. (Arg.) Organ s****l. – Var. daravere, daravela. Mr. daravera. It. dare(e)avere „activ si pasiv”, termen comercial intrat prin filiera orientala, cf. ngr. νταραβέρι „miscare comerciala”, tc. dalavera „inselatorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). In general se indica de obicei ipoteza unei combinatii interne intre dare si avere, pe baza modelului din tc. alisveris (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se refera gresit la tc. dever „miscare comerciala”, cf. dever. Sensul 3 apare si in tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).

ALEATORIC, -A adj. (despre muzica) care are la baza metoda de compozitie proprie aleatorismului. (< fr. aleatorique)

ALUMINA s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, avand la baza un mare numar de pietre pretioase. (< fr. alumine)

AVERROISM s. n. curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care afirma ca materia si miscarea sunt vesnice si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. (< fr. averroisme)

BERCEUSE BER-SoZ/ s. f. piesa instrumentala avand la baza un cantec de leagan, care exprima un sentiment de duiosie. (< fr. berceuse)

BIMETALISM s. n. sistem monetar avand la baza doua metale talon, aurul si argintul. (< fr. bimetallisme)

CAZUISTIC, -A I. adj. bazat pe cazuistica. II. s. f. 1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice si iezuite care incerca sa rezolve cazurile de constiinta, dandu-le interpretari mestesugite. 2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilitati logice; (p. ext.) ingeniozitate, abilitate (in argumentarea unor teze indoielnice). 3. sistem de investigatii, analize si practici avand la baza cazuri particulare, individuale. 4. (med.) ansamblu de cazuri de boala de un anumit profil, studiate si tratate. (< fr. casuistique)

CREMA s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, oua si zahar, la care se adauga cafea, vanilie etc. 2. supa avand la baza un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smantana si galbenus de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la ingrijirea pielii; pomada. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea si lustruirea incaltamintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. creme)

DISTROFIE s. f. 1. leziune organica, tisulara sau glandulara, avand la baza tulburari metabolice. 2. boala cronica de nutritie la sugari. (< fr. dystrophie)

DUODECIMAL, -A adj. care are ca baza numarul 1². (< fr. duodecimal)

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

FOLK I. s. n. 1. curent in muzica, sculptura, arta grafica etc., care propaga prelucrarea unor traditii populare. 2. productie artistica avand la baza principiile acestui curent; folclor prelucrat artistic. II. adj. inv. care apartine folkului (I). (< engl. folk)

GRASET s. n. regiune a membrului posterior la animale avand ca baza anatomica rotula si partile moi invecinate. (< fr. grasset)

HEXADECIMAL, -A adj. (despre un sistem de numeratie) care are la baza cifra 16. (< fr. hexadecimal)

HINDUISM s. n. religia cea mai raspandita in India, avand la baza principalele dogme brahmaniste si budiste, pe care le combina cu diferite practici magice si supersititii. (< fr. hindouisme, germ. Hinduismus)

IAMBIC, -A adj. (despre versuri) format din iambi. ♦ metru ~ = sistem de versificatie avand la baza iambul. (< fr. iambique, lat. iambicus)

IPOTECAR, -A adj. garantat printr-o ipoteca. ♦ credit ~ = credit care are la baza insasi proprietatea ce face obiectul imprumutului convenit prin ipoteca. (< fr. hypothecaire)

JAINISM s. n. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la baza principiul reincarnarii. (< fr. jainisme)

LOGARITM s. m. (mat.) putere la care trebuie ridicat un anumit numar (baza) pentru a obtine un numar dat. ♦ ~ zecimal = logaritm avand ca baza numarul 10. (< fr. logarithme)

MUNICIPALISM s. n. sistem guvernamental avand la baza administratia municipala. (< fr. municipalisme)

NEOLATIN, -A adj. care are la baza limba latina; romanic; (despre popoare) de origine latina. (< fr. neo-latin)

NOVATIE s. f. 1. stingere a unei datorii vechi prin crearea alteia noi. 2. intelegere intervenita intre partile interesate, in baza careia are loc inlocuirea debitorului printr-o alta persoana care preia obligatiile stabilite initial. 3. inlocuire a unui contract de comert exterior prin altul nou. (< fr. novation, lat. novatio)

ORTOROMBIC, -A adj. (despre o prisma dreapta) care are ca baza un romb. (< fr. orthorhombique)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

PSEUDOTUMOARE s. f. aspect macroscopic tumoral avand la baza un proces inflamator. (< fr. pseudo-tumeur)

PSIHOPEDAGOGIE s. f. pedagogie avand la baza psihologia experimentala. (< fr. psychopedagogie)

REGULA s. f. 1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = in mod obisnuit. 2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei. 3. randuiala, ordine, regularitate. (< lat. regula, dupa fr. regle)

ROMANIC, -A adj. descendent din romani. ♦ limbi ce = grup de limbi care au la baza limba latina; neolatin. ◊ care se ocupa cu limbile romanice. ♦ arta ~a = arta dezvoltata, in arhitectura, in tarile europene, supuse influentei catolice, in sec. X-XIII, care preia unele trasaturi ale artei bizantine si in special elemente din arta carolingiana (severitate, masivitate si robustete, volume prismatice si cilindrice ale navelor, absidelor si turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch)

SAVANT, -A I. adj., s. m. f. (om de stiinta) cu cunostinte vaste si profunde; erudit. II. adj. 1. care denota multa eruditie. 2. (lingv.; despre cuvinte, constructii) imprumutat (recent) din greaca sau latina; format din elemente grecesti sau latinesti; (p. ext.) folosit de oamneii instruiti, livresc. ◊ care are la baza limbile si cultura greco-latina; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limba de cultura. (< fr. savant)

SOFISTICAT, -A adj. care are la baza un sofism; propriu sofistilor. ◊ cautat, artificial; pretios, complicat; nenatural. (< fr. sophistique)

SOTIE s. f. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat in mistere¹ (4), care avea la baza ideea ca intreaga lume este o imparatie a nebuniei. (< fr. sotie, lat. soties)

SPINOR s. m. marime de calcul pentru operatii matematice avand ca baza spinul. (< engl., fr. spinor)

TEMPERAMENT s. n. 1. ansamblul particularitatilor legate de latura dinamica si energetica a activitatii psihice a unei persoane, avand o baza ereditara si exprimandu-se stabil in comportament; fire. 2. energie vitala, impetuozitate, elan. (< fr. temperament, lat. temperamentum)

TRAPEZ¹ I. s. n. 1. patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. aparat de gimnastica dintr-o bara legata la capete cu doua franghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (muschi) inserat pe partea posterioara a gatului si a umarului. 2. (osul) cel mai din afara al carpului. (< fr. trapeze)

TROHAIC, -A adj. 1. (despre versuri) din trohei. ♦ metru ~ = sistem de versificatie avand la baza troheul. 2. (despre cezura) care taie al treilea dactil al unui hexametru dupa primele doua silabe, un troheu. (< fr. trochaique)

UMANISTIC, -A adj. umanist. ♦ invatamant ~ = invatamant avand la baza studiul limbilor clasice; stiinte ce = stiinte care studiaza aspectele culturii umane in general sau ale celei clasice. (< germ. humanistisch)

UNIONISM s. n. tendinta de a se uni, de a se grupa intr-o uniune; curent, conceptie avand la baza aceasta tendinta. (< fr. unionisme)

VALS s. n. dans de perechi in masura ternara in miscare vioaie, avand la baza dansuri populare austriece si germane; melodia corespunzatoare. (< fr. valse)

ZOOMORFISM s. n. credinta religioasa care afirma metamorfozarea oamenilor in animale. ◊ cult primitiv care are la baza adorarea unor animale ca divinitati. (< fr. zoomorphisme)

ZOROASTRISM s. n. religie antica proprie popoarelor Iranului, intemeiata de Zoroastru, avand la baza conceptia dualista a luptei dintre bine si rau. (< fr. zoroastrisme)

oara (ori), s. f. – 1. (Inv., rar) Ora, ceas. – 2. Data. – Mr., megl. oara. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Puscariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. here (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-si veni in ori (Bucov., Trans., Banat, a-si veni in fire) pare sa aiba la baza acelasi cuvint. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (inv., o data; cind), cu a- adverbial, cf. alb. ahere.

oca (ocale), s. f. – 1. Greutate inv., egala cu 1271 g in Munt. si 1201 g in Mold. – 2. Masura inv. de capacitate pentru lichide, valorind 1,25 l in Munt. si 1,288 l in Mold. – Var. (Mold.) oca. Mr., megl. oca. Tc. oka (Roesler 600; Seineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. oke, bg., pol. oka; are la baza arab. ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp. onza.

ANA DE BRETAGNE [bretan] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Mostenitoare a ducatului Bretagne; prin casatoria ei cu regii Frantei Carol VIII (1491) si apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franta, realizata efectiv in 1532.

BLOEMBERGEN [blu:mbergən], Nicolaas (n. 1920), fizician american de origine olandeza. Prof. la Universitatea Harvard. Cercetari privind rezonanta magnetica nucleara si electronica cuantica. Lucrari teoretice si experimentale care au pus bazele opticii neliniare (teoria polarizarii neliniare, studiul proceselor ondulatorii neliniare, teoria difuziei combinate fortate etc.). A dezvoltat spectroscopia laser. Premiul Nobel (1981), impreuna cu A.L. Schawlow si K.M. Siegbahn.

ARTEL, arteluri, s. n. Principala forma socialista de productie in comun (in special in agricultura), avand la baza colectivizarea principalelor mijloace de productie si avand ca scop inlocuirea proprietatii private mici si mijlocii prin proprietatea socialista colectiva. – Rus. artel.

BILIOS, -OASA, biliosi, -oase, adj. Care are un exces de secretie biliara; care are la baza o secretie biliara excesiva. ◊ Ten bilios = ten galben (din pricina unei afectiuni a ficatului). [Pr.: -li-os] – Fr. bilieux (lat. lit. biliosus).

CERCUL VIENEZ, grupare filozofica constituita intre anii 1922-1923 de M. Schlick pe linga Catedra de stiinte inductive a Universitatii din Viena. Reprezentanti: R. Carnap, O. Neurath, H. Hahn, K. Godel. A functionat pina in 1936. In cadrul cercului s-au pus bazele „pozitivismului logic” sau „empirismului logic”.

CENZITAR, -A, cenzitari, -e, adj. Care are la baza censul (3), intemeiat pe cens. ◊ Sistem electoral cenzitar = sistem electoral care restrange drepturile electorale ale cetatenilor, facandu-le sa depinda de averea lor. – Dupa fr. censitaire.

ZECIMAL, -A, zecimali, -e, adj. (Mat.) Care se bazeaza pe rapoarte ale numarului zece si ale puterilor lui; decimal. ◊ Numar zecimal = numar a carui parte fractionara este exprimata printr-o fractie zecimala. Fractie zecimala = fractie al carei numitor este egal cu o putere intreaga si pozitiva a numarului zece. Sistem zecimal = sistem de unitati de masura in care multiplii si submultiplii unitatilor principale au valori egale cu puteri intregi, pozitive sau negative, ale numarului zece. Balanta zecimala sau cantar zecimal = balanta cu brate inegale, care permite echilibrarea greutatilor de masurat cu greutati etalonate de zece ori mai mici. Clasificare zecimala = sistem de clasificare a cartilor in biblioteci, dupa continut, folosind pentru notare cifre si avand la baza impartirea cunostintelor omenesti in zece clase, fiecare clasa impartindu-se in zece diviziuni, iar acestea, la randul lor, in zece subdiviziuni etc. – Din zecime (dupa decimal).

H*********M (‹ fr.; {s} h**o- + gr. morphe „forma”) s. n. 1. (MAT.) Aplicatie intre doua structuri algebrice, de ex. grupurile (G, +) si (G', +), cu proprietatea φ(x + y)= φ(x) x φ(y), oricare ar fi elementele x si y din G. Sin. morfism, omomorfism. 2. H. de automate = ansamblu de doua automate a caror functionare are la baza aceasta proprietate.

HALICI, Mihail (c. 1643-c. 1712, n. Caransebes), erudit si poet roman. Rector al Colegiului reformat din Orastie (1667-1669). Autorul unei ode (1674) scrise in romaneste, cu caractere latine, afirmand latinitatea poporului roman. Presupus autor al primului dictionar bilingv avand ca baza limba romana, „Dictionarium valachico-latinum” („Anonymus Caransebesiensis”).

REPETITIVA (MUZ.) Muzica r. = Miscare muzicala americana lansata la sfarsitul anilor ’50 ai sec. 20, avand la baza ideea de repetitie si pulsatie ritmica constanta (La Monte Young, Phil Glass, Terry Riley, Steve Reich). Se mai numeste si muzica minimalista.

BAZIC, -A, bazici, -ce, adj. (Despre substante) Care are proprietatile unei baze (II). – Din fr. basique.

HIPOFIZA, hipofize, s. f. (Si in sintagma glanda hipofiza) Glanda endocrina cu functii multiple, situata la baza creierului si avand o mare influenta asupra celorlalte glande, in special asupra glandelor s*****e si a tiroidei; adenohipofiza. – Din fr. hypophyse.

FUNCIAR, -A, funciari, -e, adj. Care se refera la proprietatea particulara asupra pamantului sau la averi imobiliare. ◊ Fond funciar = totalitatea suprafetelor de teren aflate intre granitele unei tari, unei unitati administrativ-teritoriale sau ale unei unitati agricole. Impozit funciar = impozit pe care il plateste cineva pentru un teren care se afla in proprietatea sa. Carte funciara = registru oficial in care se inventariaza toate proprietatile de pamant individuale din cuprinsul unei regiuni, mentionandu-se numele proprietarului, suprafata terenului si vecinatatile; carte funduara. ◊ Fig. Care apartine naturii, firii cuiva; de baza. [Pr.: -ci-ar] – Dupa fr. foncier.

STIHIE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifesta cu o forta irezistibila, distrugatoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate in conceptiile din trecut ca ar sta la baza fenomenelor si corpurilor din natura. 2. (In superstitii) Duh rau personificand o forta oarba a naturii. ♦ Fig. Himera, naluca. 3. (Poetic) Pustietate, singuratate, salbaticie. – Din sl. stihija.

ALCALIN ~a (~i, ~e) (despre substante) Care are proprietati specifice bazelor. Reactie ~a. /<fr. alcalin

BAZIC ~ca (~ci, ~ce) (despre substante) Care are proprietati de baza; cu proprietati de baza; alcalin. Acid ~. /<fr. basique

GRATUIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este dat sau primit fara plata. Tratament ~. 2) fig. Care nu are nici o baza reala; fara temei; neintemeiat. Afirmatii ~te. /<fr. gratuit, lat. gratuitus

REZON ~oane n. Temei justificativ (al unei actiuni sau atitudini); baza rationala. A avea ~. ◊ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison

ENTELEHIE s.f. Termen folosit de Aristotel, insemnand scopul launtric care ar sta la baza dezvoltarii materiei si ar determina in mod finalist intregul proces al dezvoltarii ei. [Gen. -iei. / < fr. entelechie, cf. gr. entelecheia – activitate].

SESIL, -A adj. 1. (Despre frunze, flori, fructe) Fara petiol sau peduncul. 2. (Despre tumori) Care are o larga baza de implantare. [< fr. sessile, cf. lat. sessilis – cu baza larga].

SOCIAL-DEMOCRATIE s.f. Curent politic de orientare marxista pe baza caruia s-au format partidele socialiste. [Gen. -iei. / cf. fr. social-democratie, germ. Sozial-Demokratie].

ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].

ALCALIN, -A adj. (Despre substante) Care are particularitati specifice bazelor. ◊ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente; medicamente alcaline = medicamente folosite in tratamentul aciditatii gastrice. [< fr. alcalin].

bi- Prefix de origine neol., care indica in principiu reduplicarea ideii exprimate in continuare. In practica, insoteste adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite in rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. fata de formatiile pe baza cuvintelor care au si uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. Lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.

BAZIC, -A adj. (despre substante) care are proprietatile unei baze; alcalin. (< fr. basique)

ENTELEHIE s. f. (fil.; la Aristotel) scop launtric care ar sta la baza dezvoltarii materiei si ar determina in mod finalist intregul proces al dezvoltarii ei. (< fr. entelechie)

EPISTEMA s. f. (fil.) schema, configuratie inconstienta care ar sta la baza cunoasterii. (< gr. episteme)

SOCIAL-DEMOCRATIE s. f. curent ideologic si politic de orientare marxista de la sfarsitul sec. XIX, care sustinea interesele muncitorimii, pe baza caruia s-au format partidele socialiste. (< fr. social-democratie)

ALCALIN, -A, (‹ fr.) adj. 1. (Despre substante chimice) Care are proprietatile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate in tratamentul aciditatii gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul si franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezerva a. = cantitatea de acid carbonic si de bicarbonat de sodiu din singe; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm³. 2. (PETROGR.; despre magma si roci magmatice) Caracterizate prin continut mare in alcalii in raport cu dioxidul de siliciu. In cele subsaturate predomina feldspatoizii, iar in cele paracalcaline predomina piroxenii si amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu continut mare de saruri de sodiu si cu reactie puternic alcalina.

ALEKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.

BASTIAN, Adolf (1826-1905), etnolog german. Promotorul teoriei potrivit careia paralelismele de fond ale unor creatii folclorice s-ar explica prin baza psihologica comuna omenirii.

BAZIC -A (‹ fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietatile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu continut de dioxid de siliciu intre 45 si 52 la suta, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspati calcici, si prin culoare inchisa.

BRETTON WOODS [bretn u:dz], statiune climaterica in NE S.U.A. (New Hampshire), in M-tii Apalasi. Aici a avut loc la 1-22 iul. 1944 o conferinta avind ca scop initierea unor masuri pentru reconstructia economica si financiara a lumii postbelice. Reprezentantii a 44 de state (inclusiv U.R.S.S.) au votat proiectele pentru realizarea Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si a Fondului Monetar International. Intelegerile de la B.W., impreuna cu viitorul Plan Marshall, au stat la baza reconstructiei economice a statelor occidentale.

BAZIC, -A, bazici, -e, adj. (Despre substante) Care are proprietatile unei baze (II). – Fr. basique.

DEDUCTIE (‹ fr., lat.) 1. Forma de rationament in care concluzia rezulta cu necesitate din premise. Bazele teoriei d. au fost puse de Aristotel prin doctrina despre silogism, fiind apoi dezvoltate de Descartes, de Leibniz si de logica simbolista. ♦ (In logica traditionala) Proces de obtinere a unor concluzii particulare din principii mai generale considerate ca adevarate (silogismul aristotelic). ♦ (In logica simbolica) Derivarea din anumite enunturi date (axiome), cu ajutorul regulilor, a unor noi enunturi (teoreme). 2. Retragerea unor sume deja platite. ◊ D. fiscala = ansamblul elementelor componente care care pot constitui obiectul reducerii unei sume impozabile, a unui venit ♦ Sustragerea unor sume.

LAMARCKISM (‹ fr.; {s} n. pr. Lamarck) s. n. (BIOL.) Teorie formulata de J.-B. Lamarck, in 1809, in lucrarea „Filozofia zoologica”, conform careia plantele si animalele se schimba in permanenta, devenind tot mai complicate ca organizare, datorita actiunii factorilor mediului ambiant si a tendintei interne, proprie tuturor organismelor vii, de perfectionare. Sustinand ca principiile evolutiei sunt o lege generala pentru natura vie, Lamarck n-a descoperit adevaratele cauze ale dezvoltarii evolutioniste. Legile de baza ale l. au avut un rol important, influentand ulterior elaborarea teoriei evolutioniste a lui Darwin.

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

DACTILOGRAF, -A, dactilografi, -e, s. m. si f. Persoana care are ca ocupatie de baza dactilografia. – Din fr. dactylographe.

IRENISM s. n. Numele unei orientari teologice care sustine unificarea diferitelor confesiuni crestine pe baza a ceea ce au ele comun. – Din fr. irenisme.

PRISMA, prisme, s. f. 1. Poliedru care are doua fete (numite baze) egale si paralele si cu celelalte fete in forma de paralelogram; corp solid care are aceasta forma. 2. Piesa de sticla, de cuart sau de alt material transparent, de obicei in forma de prisma (1), folosita la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., in lumina... – Din fr. prisme.

ELECTIV, -A, electivi, -e, adj. bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. electif, lat. electivus.

EMAIL, emailuri, s. n. 1. Masa sticloasa obtinuta prin topire sau prin sinterizare, constituita in special din siliciu si din bariu, care se aplica pe suprafata unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja impotriva coroziunii, a le imbunatati rezistenta mecanica, a realiza izolarea lor electrica, in scop decorativ etc.; smalt, glazura. 2. Obiect emailat. 3. Pelicula obtinuta pe baza de rasini, care au in continutul lor pigmenti. – Din fr. email.

ASIGURARE ~ari f. 1) v. A ASIGURA si A SE ASIGURA. 2) Raport juridic in baza caruia cel asigurat are dreptul la o despagubire din partea asiguratorului in caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ari sociale sistem de ocrotire materiala a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., in caz de pierdere temporara sau definitiva a capacitatii de munca. /v. a (se) asigura

CALCE¹ f. : ~ea calului planta erbacee perena, toxica, avand tulpina ramificata la baza, flori mari galbene si frunze groase lucitoare, care creste prin balti si locuri umede. /<lat. calx, calcis

DECLARATIV ~a (~i, ~e) Care are caracter de declaratie; bazat numai pe declaratii. ◊ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. declaratif

A FUNDA ~ez tranz. 1) (intreprinderi, grupuri, publucatii, teorii etc.) A face sa ia fiinta; a intemeia; a infiinta. ~ o teorie. 2) A face sa aiba drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundare

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

IPOTETIC ~ca (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteza; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus

NUCLEU ~e n. 1) Parte interna centrala a unui lucru; sambure; miez; inima. ◊ ~ atomic parte centrala a unui atom incarcata cu sarcina electrica pozitiva si reprezentand masa lui esentiala. ~ul Pamantului parte centrala a Pamantului. 2) biol. Corpus aflat in centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim. Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp, care ramane acelasi la toti derivatii lui. 4) fig. Grup de baza intr-un colectiv, avand idealuri comune. ~ul clasei. /<fr. nucleus, lat. nucleus

A PRESUPUNE presupun tranz. 1) (urmat, de regula, de o propozitie completiva) A admite ca adevarat sau posibil; a banui. 2) (lucruri sau actiuni prealabile) A avea drept conditie de baza. Creatia presupune inspiratie. /pre- + a supune

A REZIDA pers. 3 rezida intranz. 1) A avea drept principiu de baza al existentei; a consta. 2) A se manifesta ca esenta; a consta; a consista. Dificultatea rezida in lipsa de timp. /<fr. resider, lat. residere

TUFAR ~i m. Orice arbore de talie mica cu ramuri dese, care cresc de la baza tulpinii. /tufa + suf. ~ar

BODONI s.n. (Poligr.) Caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian].

SIFONOFORE s.n. pl. Ordin de celenterate care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. sifonofor. / < fr. siphonophores, cf. gr. siphon – tub, phoros – purtator].

TRICLINIC, -A adj. (Despre sisteme cristaline) Care are ca forma de baza o prisma oblica cu baza un paralelogram. [< fr. triclinique].

INTELECTUAL, -A adj. Referitor la activitatea de gandire, la intelect. // s.m. si f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregatiri corespunzatoare, munca intelectuala si lucreaza in domeniul stiintei, al artei, al economiei, tehnicii, invatamantului etc. [Pron. -tu-al. / cf. fr. intellectuel].

banchet (banchete), s. n. – Masa festiva, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explica in DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotriva, un der. rom. Acesta din urma pare a se datora unei pronuntari vechi *banchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).

STIPELA s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele doua frunzisoare situate la baza unei frunze, care au rolul de a inveli frunza in mugur; stipul. [< fr. stipelle].

BODONI s. n. inv. (poligr.) caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. (< germ. Bodoni)

BREC² s. n. 1. comanda data luptatorilor la box sau la catch sa se desparta, sa inceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem castigat de un jucator pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizatie melodica sau ritmica la finele unei fraze, cand se intrerupe acompaniamentul ritmic si canta numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe miscari sacadate, avand puncte comune cu gimnastica acrobatica si cu pantomina. (< amer. break)

INTELECTUAL, -A I. adj. referitor la intelect. II. s. m. f. cel care are ca specialitate, pe baza unei pregatiri corespunzatoare, munca intelectuala. (< fr. intellectuel, lat. intellectualis)

SIFONOFORE s. n. pl. ordin de celenterate hidrozoare care au un organ locomotor bazat pe principiul sifonului¹ (5). (< fr. siphonophores)

TRICLINIC adj. (despre sisteme cristaline) care are ca forma de baza o prisma oblica cu baza un paralelogram. (< fr. triclinique)

ASTRONAUTICA (‹ fr. {i}; {s} astro- + nautikos „de navigatie”) s. f. Stiinta si tehnica zborului cosmic; se ocupa cu studierea si realizarea zborului in spatiul cosmic, cu cercetari in domeniul tehnicii constructiei satelitilor artificiali, rachetelor si navetelor cosmice, a lansarii lor etc.; cosmonautica. Bazele teoretice ale a. au fost puse de K.E. Tiokolvski, R. Goddard si H. Oberth.

DACO-ROMANI (< dac + roman²) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.

MONISM s. n. Conceptie filosofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; p. gener. orice conceptie care explica printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat. – Din fr. monisme.

METRIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre sisteme de unitati de masura) Care are metrul drept unitate de baza; bazat pe metru. Sistem ~. 2) Care tine de metru; masurat in metri. Spatiu ~. /<fr. metrique, germ. Metrik

TEHNOCRATIE f. Orientare social-economica, conform careia societatea poate fi dirijata in exclusivitate pe baza principiilor rationalismului stiintifico-tehnic, ai caror purtatori sunt inginerii si oamenii de stiinta. [G.-D. tehnocratiei; Sil. -no-cra-] /<fr. technocratie

USTUROITA ~e f. Planta erbacee cu miros caracteristic de usturoi, avand tulpina e****a, paroasa la baza, frunze triunghiulare si flori mici albe, utilizata in scopuri alimentare si medicinale. /usturoi + suf. ~ita

VINDECUTA ~e f. Planta cu miros de usturoi, avand tulpina e****a, paroasa la baza, cu frunze triunghiulare, folosita in scopuri alimentare si medicinale. /a vindeca + suf. ~uta

VOINICICA voinicele f. Planta erbacee cu miros caractersitic (de usturoi), avand tulpina e****a, paroasa la baza, frunze triunghiulare, folosita in scopuri alimentare si medicinale; usturoita. /voinic + suf. ~ica

ECHILATER, -A, echilateri, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Cu elemente liniare congruente. ◊ Con echilater = con circular drept care are generatoarea congruenta cu diametrul bazei; hiperbola echilatera = hiperbola cu asimptotele perpendiculare. (din fr. equilatere)

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

SINDICAT s.n. 1. Organizatie de masa care reuneste pe baza de adeziune voluntara oameni ai muncii din intreprinderi sau institutii si care are drept scop sa lupte pentru satisfacerea revendicarilor economice si politice ale membrilor sai. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1). ♦ Sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie economica monopolista in cadrul careia desfacerea marfurilor si uneori achizitionarea materiilor prime se fac in comun, cu scopul de a elimina pe concurenti si de a spori astfel profiturile. [Cf. fr. syndicat, rus. sindikat].

SUBARBUST s.m. Arbust mai mic de un metru. ♦ Planta care are tulpina lemnoasa numai la baza, restul acesteia si ramurile fiind erbacee. [< sub- + arbust, dupa fr. sous-arbrisseau].

deda (dedau, dedat), vb. – 1. A se dedica, a se consacra. – 2. A se obisnui, a se familiariza. Origine incerta. Se considera in general ca reprezentant direct al lat. dedere, prin intermediul unei var. vulg. *dedāre (Puscariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este insa atestat uzul sau popular, sau anterior sec. XIX. Dupa Tiktin si Scriban, ar fi formatie neol., pe baza lui da. Cel de al doilea sens pare a autoriza mai curind prima opinie.

PARTIDAR, -A adj. care se bazeaza pe criterii partinice. (< partid + -ar)

SABIR s. n. limba de circulatie la bazinul mediteranean, compusa pe baza unui lexic italo-spaniol avand si cuvinte arabe. (< fr. sabir)

AXIOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplina filozofica care studiaza valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplina aparte au fost puse in a doua jumatate a sec. 19, de R.H. Lotze si in continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de scoala reprezentantilor neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) carora li se datoreaza distinctiile riguroase intre valoare si existenta, sens si valoare, valori si lucruri. Importante contributii au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum si filozofii romani: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Sperantia, P. Comarnescu.

BALANCHINE, George (pe numele adevarat Gheorghi Melitonovici Balancivadze) (1904-1983), balerin si coregraf american de origine gruzina. Important reprezentant al stilului neoclasic. A fondat Scoala americana de balet (1934) si , pe baza ei, Baletul american (1948), care au marcat profund coregrafia nord-americana.

ACORDAT, -A, acordati, -te, adj. 1. (Despre unele parti ale propozitiei) Pus in acelasi caz, numar, gen sau persoana ca si cuvantul de care e legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile in consonanta (pe baza diapazonului). – V. acorda.

DOCENTISTI ({s} gr. dokeo „a parea, a da impresia”) s. m. pl. Grupare eretica crestina primara, constituita pe baza credintei ca Iisus a avut doar un trup aparent, negandu-i astfel suferinta pe cruce, dar recunoscandu-i divinitatea. Erezia se regaseste si in Islam.

bizui (ma) si -iesc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am incredere, ma sprijin, ma bazez: ma bizui pe bani, pe condei, pe sabie, pe brate; ma bizui la orice cu pusca asta. – Si imb-.

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

SISTEMATIC, -A, sistematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se bazeaza pe un anumit sistem sau are in vedere constituirea unui sistem, care se refera la un sistem sau este alcatuit dupa un anumit sistem. ♦ (Substantivat, f.) Mod de impartire, de sistematizare. ♦ (Adesea adverbial) Care se efectueaza dupa un plan, dupa o metoda dinainte gandita; metodic, organizat; p. ext. care se exercita cu staruinta si cu perseverenta. 2. S. f. (Biol.) Stiinta care studiaza diversitatea organismelor vegetale si animale, diferentele si inrudirile dintre ele; taxonomie. – Din fr. systematique.

CHEAG ~uri n. 1) Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si folosit ca coagulant pentru inchegarea laptelui. 2) Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor. 3) fig. Avere sau capital initial care a stat la baza unei averi mai mari. ◊ A avea ~ a fi bogat; a avea bani. A prinde ~ a se imbogati. /<lat. clagum

DOCUMENTAR¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are caracter de document; care este bazat pe documente. 2) Care serveste la informarea precisa intr-un document. Date ~e. /<fr. documentaire

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

PROTOPLASMA f. Substanta complexa de baza a celulei vii, in care au loc procesele vitale. /<fr. protoplasma

ZAMOSITA f. Planta erbacee cu tulpina paroasa, ramificata, avand flori mari, galbene, purpurii la baza. /zamos pop. + suf. ~ita

FALANGA² s.f. 1. Formatie de soldati pedestri, spartani sau macedoneni, inarmati cu lanci lungi, care atacau intr-o anumita formatie in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa armata. 2. (Fig.) Grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (In doctrina sociala utopica a lui Fourier) Celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. Grupare politica fascista (din Spania). [< fr. phalange, cf. lat. phalanx, gr. phalanx]

ateia (-i, -at), vb. – (Banat) A imbraca de sarbatoare, a gati, a dichisi. Origine necunoscuta. Dupa o parere mai veche a lui Mangiuca, Familia, 1884, 67, si Philippide, ZRPh., XXXI, 294, ar fi cuvint identic cu it. attilarsi, v. prov. atilhar; ipoteza pe drept cuvint combatuta de DAR, cf. REW 2604. Dupa Puscariu, ZRPh., XXXII, 112, ar fi o forma refacuta pe baza lui desteia, si aceasta de la lat. *destilāre (cf. impotriva acestei pareri, Graur, BL, V, 95). Spitzer, BL, VI, 235 se refera, la etimonul tei, putin probabil. – Der. ateietura, s. f. (haine de duminica, podoabe).

bogoslov (-va), adj. – (Inv.) Teolog. Sl. bogoslovi, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulatie pop. – Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).

LOCATIV, -A adj. Referitor la casele de inchiriat. ◊ Valoare locativa = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu locativ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz in declinarea unor limbi care arata locul unde se afla cineva sau ceva sau unde se petrece o actiune. [Cf. fr. locatif].

FALANGA s. f. I. 1. formatie de soldati spartani sau macedoneni pedestri, cu lanci lungi, care atacau in randuri compacte; (p. ext.) corp de soldati, trupa, armata. 2. (fig.) grup de oameni strans uniti, care lupta pentru o cauza comuna. 3. (in doctrina sociala utopica a lui Fourier) celula de baza a viitoarei oranduiri sociale, care avea sa efectueze diferite munci. 4. grupare politica fascista (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx)

LOCATIV, -A I. adj. referitor la casele de inchiriat. ♦ valoare ~a = valoare a unui imobil calculata pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin inchiriere; spatiu ~ = ansamblul incaperilor ocupate de cineva. II. s. n. caz al flexiunii nominale (in unele limbi), care arata locul unde se petrece actiunea verbului. (< fr. locatif)

OCULT, -A adj. 1. referitor la ocultism, bazat pe ocultism; ocultistic. ♦ stiinte e = pseudostiinte avand ca obiect fenomene tainice, inaccesibile cunoasterii obisnuite. 2. ascuns; tainic; misterios. ◊ (adv.) pe ascuns, in taina. (< fr. occulte, lat. occultus)

SULFONA s. f. denumire generica pentru compusii pe baza de sulf, inruditi cu sulfamidele, avand actiune antibacteriana asemanatoare acestora. (< fr. sulfone)

AMNESTY INTERNATIONAL [æmnəsti intənesənəl], organizatie internationala independenta, fondata in 1961, cu sediul in Londra. Militeaza pentru respectarea drepturilor omului, eliberarea detinutilor politici (care nu au folosit si nu au apelat la folosirea fortei), impotriva torturilor si a pedepsei cu moartea. Actioneaza pe baza Declaratiei universale a drepturilor omului, are statut consultativ in cadrul O.N.U., UNESCO si colaboreaza cu Consiliul Europei. Are aderenti in peste 150 de tari. Premiul Nobel pentru pace (1977).

CUANTA (‹ fr. {i}; {s} lat. quantum „cit”) s. f. Cea mai mica valoare discreta pe care o poate lua o anumita marime fizica toate celelalte valori ale sale fiind multipli intregi ai acesteia. Constituie unitatea structurala de baza a cimpurilor fizice (ex. fotonul pentru cimpul electromagnetic, gravitonul pentru cimpul gravitational). ◊ C. de lumina = foton. ◊ C. de energie = cantitate determinata si finita de energie care poate fi emisa sau absorbita de un sistem atomic sau nuclear. Notiunea a fost introdusa (1900) de M. Planck.

LACTOFERMENTATOR (‹ fr. {i}) s. n. Aparat folosit la controlul calitatii laptelui, as carui principiu de functionare se bazeaza pe faptul ca, dintre diferitele calitati de lapte incalzite pana la o anumita temperatura, coaguleaza mai intai laptele de calitate inferioara.

SASCHIU (‹ magh.) s. m. Denumirea a doua plante din genul Vinca, familia apocinaceelor, cu tulpina intinsa pe pamant din care se inalta mici tulpini florifere cu flori albastre-violet, roze, rar albe. Vinca herbacea are tulpina ierbacee, de 10-40 cm si frunze subtiri, cazatoare; creste in regiuni de campie si dealuri joase, in locuri insorite. Vinca minor are tulpina mai lunga (60-100 cm), la baza lignificata si frunze pieloase, persistente. Creste in locuri umbrite, frecvent cultivata pe sub arbori sau pe langa ziduri, in gradini si cimitire. Are multiple utilizari ca planta medicinala, continand un numar mare de aminoacizi si elemente minerale. Intra in componenta unor medicamente pentru combaterea hipertensiunii, diminuarea ritmului c*****c, oxigenarea creierului etc.

VINILIN s. n. Masa plastica pe baza de vinil, cu mare rezistenta mecanica, avand multiple intrebuintari in industrie si la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil.

POSTULAT, postulate, s. n. Adevar fundamental care apare ca evident si care nu are nevoie sa fie demonstrat; principiu de baza, norma. ♦ Enunt logic considerat primul intr-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.

OBLIC, -A, oblici, -ce, adj. 1. Inclinat fata de o dreapta sau fata de un plan; piezis, plecat, aplecat. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care face un unghi diferit de 0° sau de 90° cu o alta dreapta sau cu un plan. ♦ (Despre cilindri si prisme) Care are generatoarele (respectiv muchiile) inclinate fata de baza; (despre conuri si piramide) cu dreapta care uneste varful cu centrul bazei inclinata fata de baza. ♦ (Despre ochi) Cu colturile exterioare ridicate spre tample; codat. ♦ Fig. (Despre priviri) Banuitor, iscoditor. 2. (Lingv.; in sintagma) Caz oblic = nume dat uneori in gramatica romana cazurilor genitiv si dativ, iar in gramatica altor limbi, in mod curent, tuturor cazurilor, cu exceptia nominativului si a vocativului. – Din lat. obliquus, fr. oblique.

METONIMIC, -A, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care contine multe metonimii. – Din fr. metonymique.

SUBIECTIVIST, -A, subiectivisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine subiectivismului (1), privitor la subiectivism. 2. S. m. si f. Adept al subiectivismului (1). 3. Adj. Care are un caracter personal (neconform cu realitatea); bazat pe impresii personale. 4. S. m. si f. Persoana care manifesta subiectivitate. – Subiectiv + suf. -ist (dupa fr. subjectiviste).

MUSUROI ~oaie n. 1) Movilita de pamant pe care o fac cartitele sau furnicile in locul unde isi au cuibul. 2) Gramajoara de pamant adunata la baza unei plante (porumb, cartof etc.) in timpul prasitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicatura mica de pamant (naturala sau facuta de om). /<lat. mus araneus

NEUTRU ~a (~i, ~e) 1) (despre state) Care nu adera la nici una dintre partile aflate in conflict; care promoveaza o politica de neutralitate. 2) (despre persoane) Care nu este de partea nimanui. 3) Care este lipsit de proprietati bine pronuntate; lipsit de expresivitate; fad; palid; inexpresiv; sters. Stil ~. 4) lingv.: (Gen) ~ gen gramatical al numelor care nu este nici masculin, nici feminin. 5) chim. Care nu are caracter nici de acid, nici de baza. [Sil. ne-u-; Acc. si neutru] /<fr. neutre, lat. neuter, ~tra, it. neutro

PLUTOCRATIE ~i f. 1) Forma de guvernamant in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati reprezentanti ai societatii. 2) Patura conducatoare dominanta care constituie baza acestei forme de guvernamant. /<fr. plutocratie, germ. Plutokratie

SANATOS² ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sanatos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zalud; smintit. Sa fii ~! a) formula de urare; b) treaba ta; ma rog; nu ai decat. Sa-i (sau s-o) porti ~ se spune unei persoane care imbraca ceva nou. 2) (despre aer, clima etc.) Care are o actiune favorabila asupra organismului; prielnic sanatatii; salubru. ◊ Atmosfera ~oasa ambianta favorabila. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o baza solida;temeinic. O judecata ~oasa. /<lat. sanitosus

TEMEINIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial Care are un temei serios; fondat pe o baza solida; sanatos. ◊ A cunoaste ceva ~ a cunoaste foarte bine. /temei + suf. ~nic

BEAT s.n. (Muz.) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (In muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (In formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

APERITIV s.n. Bautura alcoolica servita inainte de masa, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte bauturi elaborate pe baza de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gentiane) cu adaos de plante sau esente, avand gust amarui, precum si rachiuri pe baza de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, tuica, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este intotdeauna o bautura, iar felul de mancare servit inainte de masa se numeste gustare.

FITOPALEONTOLOGIE s.f. Ramura a paleontologiei care reconstituie pe baza resturilor fosile si studiaza plantele care au existat in perioadele geologice trecute. [Pron. -le-on-, gen. -iei. / < fr. phytopaleontologie].

ORGANOLEPTIC, -A adj. Care se bazeaza pe simturi. // s.n. Substanta care are afinitate deosebita pentru un anumit organ. [< fr. organoleptique].

BINAR, -A adj. 1. Care este compus din doua unitati, din doua parti. ◊ (Muz.) Subdiviziune binara = subdiviziune a unui timp in doua, patru sau opt parti egale. ♦ (Despre plante) Cu organele dispuse cate doua, cate patru etc. ♦ (Chim.) Compus din doua elemente, din doua substante etc. 2. (Mat.) A carui baza este numarul 2. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. [Cf. fr. binaire, lat. binarius].

DIALIPETAL, -A adj. (Despre flori, plante) A carei corola are petale separate. // s.f.pl. Subclasa de plante angiosperme dicotiledonate ale caror flori au corola cu petalele separate pana la baza. [< fr. dialypetale, cf. gr. dialyein – a separa, petalon – foaie].

HETEROPTERE s. n. pl. ordin de insecte himenoptere care au prima pereche de aripi chitinoase la baza si membranoase in rest, iar a doua pereche in intregime membranoase; hemiptere. (< fr. heteropteres)

VELAR², -A adj., s. f. (consoana) care se pronunta prin apropierea bazei limbii de valul palatului; gutural (2). (< vela + -ar, dupa fr. veliaire)

ug (-ghi), s. m. – Veche moneda ungureasca de aur, valora 200 bani sau aspri in 1660. – Var. ughi. Sl. ugrusku „ungar” (Tiktin), abreviat ug in documente. Nu pare sa fi avut circulatie reala. Pl. a stat la baza var. (Byck-Graur 25).

ISLAM (‹ fr.; din araba „supunere fata de Dumnezeu”) s. n. 1. Religie monoteista fondata in V Arabiei, la inceputul sec. 7 (anul 622 fiind considerat inceputul erei musulmane). I. se bazeaza pe Coran, ale carui capitole (sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul si traditia alcatuita din spusele si faptele Profetului (hadit) prescriu credinciosilor cinci obligatii rituale fundamentale (asa-zisii „stalpi ai islamului”): „marturia de credinta” („Nu exista al Dumnezeu decat Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”); rugaciunea (facuta de cinci ori pe zi); dania; postul (cel mai de seama este al Ramadanului); si pelerinajul la Mecca (cel putin o data in viata). Cele doua curente principale ale i. sunt: sunnismul si siismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, inregistrati in toata lumea la mijlocul anilor ’90, se impart in sunniti (85%), siiti, kharigiti si alte secte minoritare. Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practica religia islamica.

bazicitate f. (d. bazic). Chim. Proprietatea pe care o are un corp de a lucra ca baza in combinatiuni.

DADAISM (< fr.) Miscare literar-artistica dezvoltata in perioada Primului Razboi Mondial si in anii imediat urmatori. Primele manifestari apar la Zurich in 1916, cand poetul francez, originar din Romania, Tristan Tzara, scriitorii germani Hugo Ball si Richard Huelsenbeck, sculptorul francez Hans Arp s.a. fondeaza cabaretul Voltaire-club literar, galerie de expozitie si sala de teatru. Din 1919, gruparea s-a mutat la Paris, initiind manifestari nihiliste impotriva culturii, puternic discreditata dupa Primul Razboi Mondial; s-au facut experimente de poezie si colaje in pictura si sculptura. Hazardul este ridicat la rang de principiu de creatie, iar negatia este cuvantul de baza in vocabularul dadaist. Mijloacele principale folosite au fost imprumutate din miscare f*******a: manifeste, poezii fonetice, poemul simultan, muzica zgomotoasa, spectacole publice provocatoare. Printre reprezentantii miscarii: M. Duchamp, Man Ray, F. Picabia, Marcel Iancu, Max Ernst.

ACID, -A, acizi, -de, s. m., adj. 1. S. m. Substanta chimica, cu gust acru si miros intepator, care inroseste hartia albastra de turnesol si care, in combinatie cu o baza, formeaza o sare. 2. Adj. (Adesea fig.) Care are proprietatile unui acid (1), cu gust acru, intepator. – Din fr. acide, lat. acidus.

BINAR, -A, binari, -e, adj. 1. Compus din doua unitati, din doua elemente; care se divide in cate doua elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A carui baza este numarul doi. ◊ Relatie binara = relatie care are loc intre doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius.

INTEGRITATE s. f. 1. Insusirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Insusirea de a fi sau de a ramane intact, intreg. 3. (In sintagma) Integritate teritoriala = principiu de baza al dreptului international potrivit caruia fiecare stat are dreptul sa-si exercite deplin si nestingherit suveranitatea asupra teritoriului sau. – Din fr. integrite.

INTEMEIA, intemeiez, vb. I. 1. Tranz. A infiinta, a funda (un stat, o institutie etc.). ♦ (Rar) A zidi, a cladi. ♦ Fig. A pune temelii durabile; a consolida. 2. Refl. Fig. A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pr.: -me-ia] – In + temei.

NUCLEIC, nucleici, adj. (In sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care contine in molecula baze azotate de tip special, acid fosforic etc., avand un rol fundamental in sinteza proteinelor din organism si in transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. nucleique.

EXTENSIV, -A, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spatiu. ◊ Agricultura (sau cultura) extensiva = agricultura (sau cultura) care isi bazeaza sporirea productiei pe marirea suprafetelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif.

ELECTROTERAPIE s. f. Tratament medical bazat pe actiunea curentilor electrici ca agenti terapeutici ai anumitor boli. – Din fr. electrotherapie.

BAZICITATE s.f. Proprietate pe care o are un corp de a juca rolul de baza (II) intr-o combinatie; numarul de atomi de hidrogen al unei molecule de acid care pot fi inlocuiti printr-un metal. [cf. fr. basicite].

REVERSIUNE s.f. 1. Intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. Tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ♦ (Fiz.) Schimbarea ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari; reversare. 3. Conversie. [Var. reversie s.f. / < fr. reversion, cf. lat. reversio].

ALCALIU s.n. (Chim.) Compus chimic caustic care albastreste hartia rosie de turnesol si care, in unire cu un acid, formeaza o sare; baza. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. alcali, cf. ar. al-kali – planta marina].

bizui (-uesc, it), vb. – 1. (Trans., rar) A avea incredere, a incredinta ceva in grija cuiva. – 2. (Refl.) A se increde, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu incredere; a avea curaj pentru a infaptui ceva. Mag. bizni „a se increde” (Cihac, II, 482). – Der. bizuiala, s. f. (incredere); bizuinta, s. f. (incredere).

ROMBOEDRIC, -A adj. Care are forma unui romboedru. ♦ Sistem romboedric = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele triunghiuri. [Pron. rom-bo-e-. / cf. fr. rhomboedrique].

ROMBIC, -A adj. In forma de romb; romboidal. ♦ (Min.) Sistem rombic = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele romburi. [Cf. fr. rhombique].

UTOPIC, -A adj. Care are caracterul unei utopii; iluzoriu, fantezist; irealizabil; utopist. ♦ bazat pe o utopie, nestiintific. [< fr. utopique].

fior (-ri), s. m. – Senzatie usoara de frig, insotita de tremur. Lat. febris (Puscariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febra”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (dupa Puscariu si Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. infiora, vb. (a scutura; a face sa tremure, a speria; a agita, a scutura usor; a nelinisti, a tulbura); infiorator, adj. (cumplit, inspaimintator, cutremurator). Pentru fioros, cf. fiara. Infiora nu pare a fi cunoscut in Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explica printr-un lat. *infebrāre.

REVERSIUNE s. f. 1. (jur.) intoarcere, revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, cand persoana careia i-au fost donate moare fara a avea copii. 2. tratament termic aplicat unor aliaje cu baza de aluminiu pentru a elimina efectele imbatranirii. ◊ (fiz.) schimbare a ordinii de succesiune in timp a starilor prin care trece un sistem in cursul unei transformari. 3. (biol.) reversie. 4. conversie. (< fr. reversion, lat. reversio)

ROMBIC, -A adj. in forma de romb; romboidal. ♦ sistem ~ = sistem de cristalizare avand ca forma fundamentala o prisma dreapta cu bazele romburi. (< fr. rhombique)

TONOMETRIE s. f. 1. procedeu de determinare a greutatii moleculare prin masurarea tensiunii de vapori ai solutiilor unor substante nevolatile. ◊ studiu al solutiilor bazat pe acest procedeu. 2. masurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; masurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonometrie, germ. Tonometrie)

gluma (glume), s. f. – Banc, poveste plina de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumu (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminatie se explica, fie printr-un caz flexionar de la glumu, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerusinare”, sau, mai curind, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. Dupa Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumet, adj. (care glumeste), cf. sl. glumici, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; inv., a se ocupa; inv., a birfi), sensurile inv. fiind imprumuturi lit. din sl., fara circulatie reala.

BRACTEE, bractee, s. f. Organ membranos, avand forma unei frunzisoare, care se afla la baza florilor. – Fr. bractee (lat. lit. bractea).

SOFOCLE (SOPHOKLES) (c. 495-c. 405 i. Hr.), poet tragic grec. Impreuna cu Eschil si Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecesti. Creatie fecunda, din care au ramas sapte piese de inspiratie mitologica („Aiax”, „Antigona”, „Electra”, „Filoctet”, „Trahinienele”, „Oeidp la Colonos”, „Oedip, rege”). Prin el, tragedia greaca se laicizeaza, isi dobandeste forma definitiva si isi imbogateste continutul psihologic. Inovatii in tehnica teatrala: renuntarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, marirea numarului choreutilor de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanta acordata decorului si costumelor.

UNIVERSITATE, universitati, s. f. Institutie de invatamant superior cu mai multe facultati si sectii. ◊ (Iesit din uz) Universitate de partid = scoala superioara in care se preda ca disciplina de baza marxism-leninismul. Universitate populara = institutie pentru educatia adultilor, avand ca forma principala de activitate ciclul de prelegeri din domenii variate. ♦ Localul acestor institutii. – Din fr. universite, lat. universitas, -atis.

PROTOPLASMA s. f. (Biol.) Substanta albuminoida complexa avand aspectul unei mase vascoase, incolore, semifluide, care alcatuieste baza celulei vii. – Din fr. protoplasma.

OFICIALITATE, (1) oficialitati, s. f. 1. Persoana oficiala; (la pl.) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii. 2. (Jur.; in sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor. 3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialite.

DISCRIMINARE, discriminari, s. f. Actiunea de a discrimina si rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuata intre mai multe elemente. 2. Politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate. ♦ Discriminare rasiala = segregatie. – Dupa fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

CROMATINA s. f. Substanta care reprezinta componenta chimica de baza a nucleului celular la animale si la plante, avand o mare afinitate pentru colorantii bazici. – Din fr. chromatine.

FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia

PLUTA² ~e f. 1) Varietate de plop, avand ramuri drepte, aproape verticale, ce pornesc de la baza tulpinii, formand o coroana ingusta, piramidala. 2) Material poros si impermeabil, usor si elastic, extras din scoarta unor specii de stejar, avand diferite intrebuintari (la fabricarea dopurilor, ca material izolant etc.). 3) Piesa mica, confectionata dintr-un material usor (pana, lemn etc.), care se leaga de sfoara unei undite, pentru a o mentine la suprafata apei. /<sb. plut

ROMBOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) Care are forma unui romboedru. ◊ Sistem ~ sistem de cristalizare avand ca forma funda-mentala o prisma dreapta ale carei baze sunt triunghiulare. /<fr. rhomboedrique

SEMICONDUCTOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre materiale) Care are conductibilitate electrica intermediara. 2) (despre dispozitive) Care functioneaza pe baza materialelor cu conductibilitate electrica intermediara. /<fr. semi-cunducteur

CONTA vb. I. intr. 1. A se intemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanta, insemnatate. [Var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].

NODULAR, -A adj. 1. Cu noduli, cu aspect de noduli. 2. Fonta nodulara = fonta modificata in care masa de baza este formata din perlita sau ferita, iar grafitul are forma de noduli. [Cf. fr. nodulaire].

TRANSCENDENTALISM s.n. 1. Doctrina filozofica idealista, intemeiata de Kant, care se bazeaza pe ideea ca formele apriorice ale constiintei ar preceda experienta si ar constitui conditiile existentei ei. 2. Scoala filozofica americana, initiata de R. W. Emerson (1836) si caracterizata printr-un misticism panteist, care critica de pe pozitii romantice capitalismul, propunand rezolvarea problemelor sociale prin autoperfectionarea morala. [Cf. fr. transcendantalisme].

MONOGAM adj. 1. (Despre oameni) Care nu are decat un singur sot (sau sotie). 2. (Despre casatorie) bazat pe monogamie; monogamic. 3. (Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr. monogame, lat.bis. monogamus].

CIBERNETIC, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)

NODULAR, -A adj. 1. cu noduli, cu aspect de nodul. 2. fonta ~a = fonta modificata in care masa de baza este formata din perlita sau ferita, iar grafitul are forma de noduli. (< fr. nodulaire)

VIRAMENT s. n. 1. plata fara numerar efectuata intre intreprinderi, institutii etc. care au conturi de decontare deschise la banca. ◊ document pe baza caruia se face o asemenea plata. 2. operatie contabila constand in trecerea unei sume dintr-un cont in altul. (< it. viramento, fr. virament)