Rezultate din textul definițiilor
AUTONOMIE s. f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati sau al unei minoritati nationale etc.) de a se administra singur, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ♦ Situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pana la care se poate deplasa un avion, o nava, un vehicul, fara a avea nevoie sa se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.
CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; ora. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp indelungat, mult. La tot ceasul = intruna, mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curand) = cat mai repede cu putinta, pana nu e prea tarziu. In ceasul al doisprezecelea = in ultimul moment. ♦ Spatiu, distanta care se poate parcurge in timp de o ora. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucuresti. ◊ Expr. A face un ceas bun pana... = a avea nevoie de o ora intreaga (sau de mai bine de o ora) pana... ♦ Fiecare dintre cele 24 de parti in care este impartita o zi si care sunt marcate pe cadranul si cu acele unui ceasornic; p. ext. bataie a ceasornicului, cand acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului. 2. Moment, clipa; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rau) = (in superstitii) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (Sa fie) intr-un ceas bun! formula prin care se ureaza cuiva sucees cand intreprinde ceva. (Pop.) A se da de ceasul mortii = a se agita; a se framanta, a se zbuciuma. 3. Aparat care serveste la determinarea si masurarea timpului in limitele unei zile; ceasornic. ◊ Ceas electronic = ceas a carui functionare se bazeaza pe folosirea circuitelor integrate specializate. Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicata prin cifre atasate pe un ecran. Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este anuntata verbal; b) magnetofon pentru redarea inregistrarilor de semnal orar si a unor informatii vorbite asociate, folosit pentru anuntarea orei exacte in reteaua telefonica. Ceas solar = suprafata marginita de numere, avand in centru o tija a carei umbra indica cu aproximatie orele zilei; cadran solar. ◊ Expr. A merge ca ceasul = (despre masini, aparate etc.) a functiona perfect. ♦ Aparat in forma de ceas (3), ale carui limbi inregistreaza miscarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujba religioasa savarsita la anumite ore din zi. – Din sl. casu.
CLEPTOMANIE s. f. Manie caracteristica prin impulsul patologic de a-si insusi prin furt bunuri straine fara a avea nevoie de ele si fara a urmari vreun profit material. – Din fr. cleptomanie.
treaba (-ebi), s. f. – 1. Problema, ocupatie, afacere, grija. – 2. Necesitate, nevoie, exigenta. – 3. Nevoi personale, materii evacuate din corp. – 4. Interes, proiect. – Var. pl. treburi. Sl. treba „negot” (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 421; Conev 67), trebe „necesitate”. – Der. trebalui, vb. (inv., a utiliza, a folosi, a se ocupa cu ceva, a roboti); trebnic, s. n. (altar; ritual al bisericii ortodoxe), din sl. trebiniku cu sensul special de treba „sacrificiu”, cf. jertfelnic; trebnic, adj. (util, folositor, capabil), cf. sl. trebinu; netrebnic, adj. (inutil; mizerabil); trebui, vb. (a fi necesar, a lipsi; a avea nevoie, a se cere; a fi probabil, a fi neindoielnic; inv., a face, a indeplini, a aplica), din sl. trebovati, cf. megl. tribuies, tribuiri; trebuinta (var. trebuiala), s. f. (necesitate; utilitate, folos); trebuincios (var. trebuitor), adj. (necesar, util); netrebuincios (var. netrebuitor), adj. (inutil); intrebuinta, vb. (a folosi, a utiliza, a se servi de).
CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp cuprinzand 60 de minute; ora. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile = timp indelungat. La tot ceasul = intr-una, mereu. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curand) = fara intarziere, pana nu e prea tarziu. In ceasul al doisprezecelea = in ultima clipa. ♦ Spatiu parcurs in timp de o ora. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucuresti. ◊ Expr. A face un ceas bun pana... = a avea nevoie de o ora intreaga (sau de mai bine de o ora) pana... ♦ Fiecare dintre cele 24 de parti in care este impartita o zi si care sunt determinate de cadranul si acele unui ceasornic; p. ext. bataie a ceasornicului, cand acele cadranului ajung la unul dintre cele 12 puncte principale ale cadranului. 2. Moment, clipa; timp, vreme. O, ceas al tainei, asfintit de sara! (EMINESCU). ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊ Expr. Ceas bun (sau rau) = (in superstitii) moment norocos (sau nenorocos). (Sa fie) intr-un ceas bun! formula prin care se ureaza cuiva succes cand intreprinde ceva. A se da de ceasul mortii = a se framanta, a se zbuciuma. 3. Aparat care serveste la determinarea si masurarea timpului in limitele unei zile; ceasornic. ◊ Expr. A merge ca ceasul = a functiona perfect. ♦ Aparat in forma de ceas (3), ale carui limbi inregistreaza miscarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujba religioasa savarsita la anumite ore din zi. – Slav (v. sl. casu).
SATELIT (‹ fr., lat., 2 si dupa rus.) s. m., adj. 1. S. m. Corp ceresc luminos sau obscur, natural sau artificial, care graviteaza pe o orbita circulara sau eliptica in jurul altui corp ceresc (cu masa mai mare decat a primului), sub actiunea a doua forte egale si de sens contrar: forta de atractie universala si forta centrifuga (ex. Luna este s. Pamantului, planetele sunt s. Soarelui etc.). 2. S. m. S. artificial = obiect construit de oameni, care se lanseaza in spatiul circumterestru cu ajutorul rachetelor cosmice si care, dupa plasarea pe orbita, continua sa graviteze in jurul Pamantului fara a avea nevoie de propulsie. In general s.a. reprezinta sisteme tehnice complexe, prevazute cu dispozitive pentru corectarea traiectoriei, pentru orientare si stabilizare, cu surse de energie electrica, cu emitatoare si receptoare radio, precum si cu aparataj destinat efectuarii unor anumite activitati stiintifice sau tehnice (exista sateliti geofizici, geodezici, meteorologici, de telecomunicatii, militari, de spionaj etc.). Primul s.a. a fost lansat de U.R.S.S. – Sputnik, la 4 oct. 1957. ◊ S. stationar (sau geostationar, de tip sincron) = satelit care se misca pe o orbita circulara, de la V catre E, la o altitudine de c. 36.000 km; perioada sa de revolutie in jurul Pamantului este de 24 de ore, astfel incat el ramane tot timpul deasupra aceluiasi punct de pe suprafata terestra. 3. S. m. (TEHN.) Roata dintata a uni mecanism planetar care se roteste liber pe fusul unui portsatelit si, eventual impreuna cu acesta, in jurul axului unei roti planetare, si care serveste la transformarea unei miscari de rotatie in raporturi de transformare variabile, in functie de conditiile de functionare ale mecanismului. 4. (GENET.) Segment cromozomial scurt si contractat. ◊ ADN satelit = portiune de ADN avand densitate diferita de cea a majoritatii ADN-ului genomic, alcatuita din secvente repetitive de perechi de nucleotide. 5. Adj. Care insoteste; secundar. 6. S. m. Fig. Persoana care urmeaza si executa orbeste sfaturile cuiva; acolit (1). 7. S. m. Localitate de importanta secundara din apropierea unui oras, depinzand de acesta.
AMAN interj., subst. 1. Interj. (Inv.) Indurare! iertare! 2. Subst. (In expr.) A fi (sau a ajunge) la aman = a fi (sau a ajunge) la mare stramtoare. A lasa (pe cineva) la aman = a parasi (pe cineva) cand are nevoie de ajutor. – Din tc. aman.
MANTA, mantale, s. f. 1. Haina lunga, groasa sau impermeabila care apara de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniforma militara. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi in seama decat atunci cand ai nevoie de el. A-si intoarce mantaua dupa vant a-si schimba atitudinea dupa imprejurari. A-si gasi mantaua (cu cineva) = a o pati (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Inv.) Mantie. 2. Invelis care serveste pentru a proteja o piesa sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Rasfrangere a tegumentului care captuseste cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta.
PRESCRIE, prescriu, vb. III. 1. Tranz. A indica, a arata; (p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav. 2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie facut; a dispune, a hotari. 3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a inceta prin prescriptie (2); a-si pierde valabilitatea. 4. Tranz. (Inv.) A transcrie un text. – Din fr. prescrire (dupa scrie).
FERTILITATE s. f. 1. Insusire a pamantului de a produce multe roade, de a asigura din belsug plantelor cultivate apa si substantele nutritive de care au nevoie; rodnicie, fecunditate. 2. Capacitate de a procrea. – Din fr. fertilite, lat. fertilitas, -atis.
POSTULAT, postulate, s. n. Adevar fundamental care apare ca evident si care nu are nevoie sa fie demonstrat; principiu de baza, norma. ♦ Enunt logic considerat primul intr-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.
PRETINDE, pretind, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. si intranz. A sustine, a afirma ceva cu tarie. ♦ Refl. A-si atribui o calitate, insusiri pe care nu le are; a-si aroga. 3. Tranz. (Despre actiuni, realizari) a avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. pretendre (dupa intinde).
TALAS s. n. (Colectiv) 1. Aschii lungi, subtiri si rasucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tais lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriasi (cizmari, dulgheri). [Var.: talaj s. n.] – Din tc. talas.
TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. a avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = asa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Asa-ti trebuie! = asa ti se cuvine, asa meriti. Atata i-a trebuit (ca sa...) = asta a asteptat (ca sa...) 2. Tranz. unipers. si impers. Este necesar sa..., este obligatoriu sa..., se cere (neaparat) sa... 3. Tranz. unipers. si impers. A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. ind. pers. 1 sg.: (rar) trebui si trebuiesc] – Din sl. trebovati.
TRIENAL, -A, trienali, -e, adj. Care dureaza trei ani; care are loc din trei in trei ani; care are nevoie de trei ani pentru a se termina sau a se dezvolta complet. [Pr.: tri-e-] – Din fr. triennal.
SALVARE, salvari, s. f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. Serviciu medical destinat sa dea primul ajutor accidentatilor sau bolnavilor care au nevoie de o interventie medicala urgenta. ♦ Vehicul special amenajat care transporta accidentati sau grav bolnavi la o institutie spitaliceasca de urgenta; ambulanta. – V. salva.
CROI2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect. 2. Tranz. A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etc.; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Fig. A ticlui o minciuna. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o sosea etc., inlaturand obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; in expr.) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din sl. krojiti.
REZISTA vb. 1. a se impotrivi, (inv.) a (se) nevoi. (Au ~ pana la ultimul om.) 2. a se tine. (A ~ bine pana la sfarsitul cursei.) 3. a dura, a se pastra, a tine. (O incaltaminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a tine. (O haina care ~ la tavaleala.)
AUTOTROF ~a (~i, ~e) (despre plante si unele bacterii) Care isi produce singur substantele de care are nevoie. [Sil. a-u-to-trof] /<fr. autotrophe
LIMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impuritati; curat; straveziu. Apa ~. 2) (despre cer, atmosfera) Care este fara nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflecta curatenie sufleteasca; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebita; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecata) Care intelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, ganduri) Care este clar, usor de inteles; clar; inteligibil; accesibil. Raspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicatii; clar. /<lat. limpidus
A SE SATURA ma satur intranz. 1) A-si potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni satul. 2) A se simti intru totul satisfacut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi satul, plictisit sau dezgustat. ◊ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau padurete) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ pana in gat a-i fi lehamite. /<lat. saturare
A SE VINDE ma vand intranz. 1) (despre marfuri) A avea cautare. ◊ Calul bun se vinde din grajd un lucru bun nu are nevoie de reclama. 2) (despre oameni) A face compromisuri morale, in schimbul unui avantaj material. /<lat. vendere
HETEROTROF, -A adj. (Despre un organism) Care nu-si poate produce singur substantele de care are nevoie. [Var. eterotrof, -a adj. / < fr. heterotrophe, cf. gr. heteros – altul, trophe – hrana].
SEMIFABRICAT s.n. Material sau piesa care mai are nevoie de o serie de operatii de prelucrare pentru a reprezenta un produs finit; semiprodus. [Dupa fr. demi-fabrique].
AUTOTROF, -A adj. (Biol.; despre organisme) Care isi produce singur substantele de care are nevoie. [Pron. a-u-, pl. -fi, -fe. / < fr. autotrophe, cf. gr. autos – insusi, trophe – hrana].
MANCOLISTA s.f. Lista pe care un filatelist o trimite unui partener de schimb, cuprinzand marcile postale de care are nevoie. [< it. mancolista].
slabie1, slabii, s.f. (inv.) 1. (pop.) slabiciune, debilitate fizica. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tarie morala, de energie si de fermitate in actiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahna, narav, patima, viciu. 5. (reg.) lipsa (de avere), nevoie, neavere, saracie.
SEMIPREPARAT s.n. Preparat (alimentar) care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. [< semi- + preparat].
TRIENAL, -A adj. Care dureaza trei ani; care are loc din trei in trei ani; care are nevoie de trei ani pentru a se dezvolta complet. // s.f. Festival, expozitie care se organizeaza din trei in trei ani. [Pron. tri-e-. / < fr. triennal, cf. lat. triennalis].
AUTOCONSISTENTA s. f. principiu in filozofia materialista potrivit caruia materia nu are nevoie de nimic din afara ei pentru a se desfasura pana la formele cele mai inalte de constiinta; proprietate fundamentala a materiei de a se sustine prin ea insasi. (< auto1- + consistenta)
DIOECIC, -A adj. 1. (despre specii animale) care are nevoie pentru dezvoltare de doua organisme gazda. 2. (despre flori mascule sau femele) care se afla pe indivizi diferiti ai aceleiasi specii. (< fr. dioecique)
FREATOFIL, -A adj. (despre plante) 1. care creste in bazinele de apa. 2. care are nevoie de apa subterana foarte aproape de suprafata. (< fr. phreatophile)
POSTULAT s. n. 1. enunt exprimand un adevar fundamental, care apare evident si nu are nevoie sa fie demonstrat. ◊ axioma, premisa. 2. (mat.) principiu recunoscut ca adevarat fara demonstratie. (< fr. postulat, lat. postulatum)
SEMIFABRICAT, -A adj., s. n. (produs) care nu a trecut prin toate fazele prelucrarii prevazute de procesul tehnologic al productiei, avand nevoie de o serie de operatii pentru a deveni un produs finit; semiprodus. (dupa fr. demi-fabrique)
SEMIPREPARAT s. n. preparat alimentar care nu mai are nevoie decat de mici pregatiri pentru a fi servit la masa. (< semi- + preparat)
TRIENAL, -A I. adj. care dureaza trei ani. ◊ care are loc din trei in trei ani; care are nevoie de trei ani pentru a se dezvolta complet. II. s. f. 1. festival, expozitie care se organizeaza o data la trei ani. 2. conventie semnata de trei state; trilaterala. (< fr. triennal/e/)
MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovada – Principiu de drept civil roman.
PANEM ET CIRCENSES (lat.) paine si jocuri de circ – Iuvenal, „Satirae”, X, 81. In perioada de decadenta a Romei imperiale, multimilor plebee nemultumite li se ofereau spectacole de circ in arene, la sfarsitul carora li se imparteau gratuit alimente. In atmosfera de coruptie generala, insasi gloata reclama aceste spectacole. In sens general, a da panem et circenses, a oferi oamenilor pomeni neinsemnate, de care nu au nevoie, pentru a le distrage atentia de la problemele lor reale.
SIRE, JE N’AVAIS PAS BESOIN DE CETTE HYPOTHESE (fr.) sire, n-aveam nevoie de aceasta ipoteza – Raspunsul lui Laplace la intrebarea lui Napoleon de ce n-a amintit de Dumnezeu in lucrarea sa „Mecanique celeste”.
de cat prep. +pr./adj. pr. (~ are nevoie/~ timp are nevoie)
NEAPARAT, -A, neaparati, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poti lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neaparata nevoie (sau trebuinta) = a fi de (sau a avea) absoluta nevoie. 2. (Rar) Caruia nu i te poti impotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. In mod necesar, cu orice pret; negresit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aparat.
NEVOIAS, -A, nevoiasi, -e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sarman, sarac; p. ext. care duce o viata grea; necajit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (Pop.) Care este lipsit de vlaga, de putere, slab; incapabil de a face ceva (bun), becisnic, neputincios. [Pr.: -vo-ias] – nevoie + suf. -as.
NEVOIAS ~a (~i, ~e) si substantival Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer. /nevoie + suf. ~as
A PUTEA pot tranz. (urmat, de obicei, de un verb la conjuntiv sau la infinitiv) 1) A se simti in stare; a fi capabil sau apt. ◊ A nu mai ~ de ... a) a fi cuprins de un sentiment sau de o senzatie puternica; b) a nu-i pasa de ... A nu (mai) ~ fara (cineva sau ceva) a avea neaparat nevoie de (cineva sau de ceva). 2) A fi in drept; a avea tot temeiul. Pot confirma. Tribunalul poate executa sentinta. 3) v. A SE PUTEA. ◊ Poate ca e cu putinta; e posibil. Fara doar si poate fara nici o discutie; in mod sigur. /<lat. potere
A SIMTI simt tranz. 1) (e*******i interni sau externi) A percepe cu ajutorul simturilor. ~ foame. ~ durere. ◊ ~ lipsa cuiva (sau a ceva) a suferi din cauza lipsei cuiva (sau a ceva). ~ nevoia a avea necesitatea. 2) A sesiza logic sau intuitiv ~ primejdia. /<lat. sentire
TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta
A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.
A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere
SPAGA s.f. (Mold., TR) Arma alba. A: Au sarit pe o fereastra cu spaga a mina in gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepadat spagile. NECULCE. Au intrat in Iasi cu mare alai si cu multa oaste cu spegele scoase din teaca. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos spaga si l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie vazind straordinariul si ceialalti, au scos spagile sa se
apere. IM 1730, 102r.
Variante: spaga (NECULCE; CANTA).
Etimologie: rus. spaga.
buza f., pl. e (de orig. romana, ruda cu fr. bouder, a fi bosunflat, norm. boudsoufler, a unfla pelea; sp. buz, sarutare de impacare; alb. buza, buza. D. rom. vine bg. buza, buza, obraz. V. bosunflu). Parte de afara a gurii si care acopera dintii. Marginea unui vas, unei tevi: a ajunge in buza tunului. A raminea cu buzele unflate, a raminea pacalit. inselat, mofluz. A bate din buze la nevoie (ca calu flamind), a avea mare nevoie de un lucru. A raminea batind din buze, a raminea fara cele necesare.
MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
SETE s. f. Senzatie fiziologica pe care o au oamenii, animalele sau pasarile cand simt nevoia sa bea apa din pricina deshidratarii tesuturilor organismului. ♦ Fig. Pofta, dorinta arzatoare; dor. ♦ Loc. adv. Cu sete = cu pasiune, cu nesat; p. ext. cu putere, cu violenta, tare. – Lat. sitis.
MANCARICI n. fam. Senzatie de furnicare a pielii (provocata de diferite boli, de intepatura unor insecte etc.) si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarime. ◊ A avea ~ a nu avea astampar; a se fatai. A avea ~ pe limba a fi limbut; a vorbi neintrebat. /mancare + suf. ~ici
MANCARIME ~i f. Senzatie de furnicare a pielii (provocata de diferite boli, de intepatura unor insecte etc.) si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ A avea ~ de (sau la) limba a) a nu fi in stare sa pastreze tacerea; b) a fi vorbaret; palavragiu. /mancare + suf. ~ime
MANCARIME, mancarimi, s. f. Senzatie (neplacuta) provocata de anumite boli ale pielii, de o iritatie trecatoare, de intepatura unor insecte etc. si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ Expr. A avea mancarime de (sau la) limba = a simti mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbaret, palavragiu, limbut; a nu putea pastra un secret. – Mancare + suf. -ime.
CASNIC, -A, casnici, -ce, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care tine de casa1, de gospodarie. ◊ Industrie casnica = activitate industriala neevoluata, desfasurata in mod auxiliar in gospodarie cu unelte relativ simple, care are ca obiect obtinerea unor produse destinate, de obicei, nevoilor proprii. 2. Care isi petrece timpul liber acasa, in familie. II. 1. S. f. Femeie care se ocupa numai cu gospodaria; gospodina. 2. S. m. (Rar) Casean. – Casa1 + suf. -nic.
SEMNIFICATIV, -A, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprima (cu claritate) ceva, care are inteles precis, care scoate in evidenta ceva; care are o anumita semnificatie. 2. Care exprima ceva, care este concludent, fara a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de inteles; expresiv. 3. Care are insemnatate; important. – Din fr. significatif (dupa semnifica).
NECESITATE ~ati f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerintelor); trebuinta; nevoie. ◊ De prima ~ absolut necesar. 2) Categorie filozofica care reflecta insusirile si raporturile ce au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a f*******r si urinei. [G.-D. necesitatii] /<lat. necessitas, ~atis, fr. necessite
INCERCARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativa. 5. v. eseu. 6. efort, osteneala, sfortare, silinta, stradanie, straduinta. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferinta, vicisitudine, (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpana.
NECAZ s. 1. v. mahnire. 2. neplacere, suparare, (inv. si pop.) price, (inv.) sablazna, scadere, siclet. (Multe ~uri a avut de indurat.) 3. pas, suparare. (Si-a spus pe indelete ~.) 4. v. incercare. 5. greutate, incercare, nevoie, suferinta, vicisitudine, (inv.) ispita. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, incurcatura, napasta, neajuns, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, rau, suparare, (inv. si pop.) pozna, rautate, (pop.) alagea, daravera, pacat, ponos, potca, poticala, zaduf, (inv. si reg.) nacafa, nagoda, (reg.) dananaie, incurcala, nazbaca, nazdravanie, pacostenie, suga, sugubina, toroapa, (prin Mold.) bacala, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. si Bucov.) beda, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoarba, (Olt., Ban. si Transilv.) dabila, (inv.) nesosinta, nevointa, patima, satara, stenahorie. (Ce ~ a cazut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. v. invidie.
URS ursi m. 1) Mamifer omnivor, de talie mare, greoi si masiv, cu blana deasa, de obicei de culoare bruna, cu botul alungit si coada scurta. ◊ ~ alb (sau polar) urs cu blana alba raspandit in regiunile arctice. A se aduna (sau a se uita) ca la ~ a se aduna multa lume sa priveasca ceva neobisnuit. De cand avea ~ul coada din timpuri foarte indepartate. ~ul nu joaca de voie, ci de nevoie constrangerea e necesara pentru acei care nu inteleg de buna voie (ca trebuie sa faca ceva). Cum merge ~ul la deal incet si apasat; greoi. Mierea-~ului planta erbacee de padure, avand tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze late, paroase si cu flori mici, rosii, violacee sau albe. 2) fig. Om greoi si matahalos. ◊ A trai ca ~ul in barlog a evita societatea; a duce un mod de viata retras. 3) reg. Bot de mamaliga cu branza in mijloc; cocolos; bulz. /<lat. ursus
SEMNIFICATIV, -A adj. 1. Cu un inteles precis, care arata ceva clar. 2. Care are o semnificatie, un inteles (ascuns), un talc; care arata ceva fara a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. Insemnat, important. [Dupa fr. significatif, it. significativo].
TREBUINTA, trebuinte, s. f. 1. nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuinta = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Imi face trebuinta (sau am trebuinta de...) = imi este necesar, imi trebuie... ♦ Interes. 2. (Iesit din uz) Treaba, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -inta.
SUPARARE, suparari, s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere, necaz, suferinta; nevoie, neajuns, lipsa. ◊ Expr. Sa nu-ti (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu ti-ar (sau v-ar) fi cu suparare, formula de politete prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politete prin care cineva arata ca nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate, povara, piedica. ♦ (Pop.) Paguba, stricaciune, deranj. 2. Intristare, amaraciune, tristete. 3. Furie, iritare, manie. – V. supara.
FINANTE s.f.pl. 1. Ansamblul relatiilor economice, exprimate valoric, care apar in procesul repartitiei produsului social in legatura cu satisfacerea nevoilor colective ale societatii. 2. Stiinta care se ocupa cu finantele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei intreprinderi. ♦ (Fam.) Avere baneasca a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanta = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].
TIGAN ~i m. 1) Persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. Tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. Persoana bruneta. 3) peior. Persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin
APARA, apar, vb. I. Tranz. 1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l sustine impotriva unei actiuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu, un oras etc., respingand atacul armat al inamicului; a mentine o pozitie prin lupta. Eu merg sa apar cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se impotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am aparat cat am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adapost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Imi apar saracia si nevoile si neamul (EMINESCU). 3. A sustine pe cineva sau ceva, respingand obiectiile aduse impotriva; a pleda o cauza inaintea justitiei. ♦ Refl. A se dezvinovati. – Lat. apparare „a pregati, a dispune”.
CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).
BAIERA baieri f. Sfoara sau curea prinsa la un obiect pentru a-l putea transporta, atarna sau lega. ◊ A i se rupe (cuiva) baierile inimii a avea o mare durere sufleteasca. A ofta din baierile inimii a ofta foarte tare, adanc. A strange baierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. baierii; Sil. ba-ie-; Pl. si baiere] /<lat. bajulus, bajula
DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliste, piedica, stavila, (pop.) opreala, poticala, potrivnicie, (inv. si reg.) scandal, sminteala, (inv.) anevointa, nevointa, poprire, stenahorie, (fig.) bariera, h******p, hop. (A avut de depasit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problema. 4. v. impas. 5. v. sicana. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.
crisnic (crisnici), s. m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Navod patrat. – 3. Plasa in general. Sl. kristu „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explica prin urzeala in forma de cruce pe care o are de obicei navodul. Sensurile 2 si 3 sint n. (pl. crisnice1) vezi comentariul). – De la aceeasi radacina sl. provine cristas, s. n. (navod), si probabil cristie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvint rar, pe care DAR il pune in legatura cu crisca. Cf. si cristac, s. n. (navod), din bg. krustak „cruce”.
MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)
NECESITATE, necesitati, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; ceea ce este de absoluta trebuinta; trebuinta, nevoie. ◊ Expr. De prima necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. 2. Categorie filozofica care desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor. ◊ Loc. adv. Cu necesitate = in mod imperios, obligatoriu, neaparat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. necessite.
DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
OBIECT, obiecte, s. n. 1. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumita intrebuintare. ◊ Obiect al muncii = lucru sau complex de lucruri asupra carora actioneaza omul in cadrul procesului de productie, direct sau cu ajutorul mijloacelor de munca, pentru a le modifica potrivit nevoilor sale. Obiect de inventar = tot ceea ce este sau poate fi inventariat. 2. Element, materie asupra careia e indreptata gandirea, activitatea intelectuala a omului. ◊ Loc. adj. si adv. La obiect = (despre discursuri, expuneri etc.) in tema, fara divagatii inutile. ♦ (Fil.) Ceea ce se afla in afara eului; lucru care afecteaza simturile noastre sau asupra caruia se indreapta gandirea noastra. ♦ Continutul asupra caruia se indreapta cunoasterea; ceea ce este cunoscut. 3. Ceea ce formeaza materia unei discipline, disciplina de studiu; materie. 4. Scop, tinta, tel; obiectiv. 5. (Gram.; in sintagmele) Obiect direct = complement direct. Obiect indirect = complement indirect. – Din lat. obiectum, germ. Objekt.
havalea, havalele, s.f. (inv.) 1. indatorire, sarcina constand din prestarea de zile de claca, corvoada, podvezi etc. pe care o aveau taranii in vremea clacii; prestatia in bani sau in natura facuta in contul haraciului. 2. ordin, mandat al Portii otomane prin care se cerea Tarilor romane haraciul (contributie in bani si in natura). 3. contributie in bani si natura ceruta de Poarta, in contul haraciului. 4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.
REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)
REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].