Rezultate din textul definițiilor
NEOCUPAT, -A, neocupati, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oras etc.) Care nu este cucerit de o armata straina, care nu este stapanit de o putere straina. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este detinut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este inca luat in primire, care nu este detinut de cineva. 3, (Despre persoane) Care nu este angajat intr-o intreprindere, institutie. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Ne- + ocupat (dupa fr. non-occupe).
CEVA pron., adj., adv. 1. pron. (inv. si reg.) cevasi, cevasilea, oarece, oareceva, (inv.) oaresice. (S-a dus sa ia ~.) 2. adj. catva, oarecare, oaresicare, (inv. si reg.) cevasi, cevasilea, oarecat, oarecatva, oaresice. (Are ~ treaba.) 3. adv. v. intrucatva.
OARECARE pron., adj. 1. pron. careva, cineva, unul, vreunul, (pop.) cinevasilea, (inv. si reg.) oarecine, oaresicine, (inv.) cinevasi, nestine. (~ dintre ei a intarziat.) 2. adj. vreun, (prin Transilv.) atare. (~ om.) 3. adj. obisnuit. (Un individ ~.) 4. adj. neinsemnat, (livr.) insignifiant. (Un ziar ~.) 5. adj. catva, nitel, putin. (~ vreme a stat in casa.) 6. adj. ceva, catva, oaresicare, (inv. si reg.) cevasi, cevasilea, oarecat, oarecatva, oaresice. (Are ~ treaba acolo.) 7. adj. anumit, (inv.) oarecine. (Vorbea cu un ~ dispret.)
OARESICARE adj. ceva, catva, oarecare, (inv. si reg.) cevasi, cevasilea, oarecat, oarecatva, oaresice. (Are ~ treaba.)
CEVA2 adj. Care este in cantitate mica; putin; catva. Mai are ~ treaba. ~ bani. ◊ Mai ~ mai bun; mai frumos. /ce + va
steamat s.n., s.f. (reg.) 1. ramasita, urma, tipenie. 2. (s.n.; in loc. adv.) cu de-a steamatu = tiptil, pe furis. 3. (s.n.; in forma: steamat) pretext. 4. (s.n.; s.f.) sunet, zgomot; zgomot usor facut de vanatori pentru a deruta vanatul. 5. (s.n.; in loc. vb.) a face steamat = a da de veste, a vesti. 6. (s.f.) aratare, vedenie, aparitie; fiinta foarte slaba, epuizata de boala, umbra. 7. (s.f.; in expr.) a face steamata = a se preface ca are treaba; a-si face de lucru.
AFERAT, -A, aferati, -te, adj. Care este sau care pare ca are multe treburi, ca este foarte ocupat. – Din fr. affaire.
LINISTIT adj., adv. 1. adj. v. tacut. 2. adj. calm, tacut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oras ~.) 4. adj. mut, tacut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpatat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. usor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (inv. fig.) seninos. (O viata ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. asezat, chibzuit, cumpatat, echilibrat, pasnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerete ~.) 19. adj. usurat. (Sunt mai ~ acum cand mi-am incheiat treaba.)
STRATEG s.m. 1. Titlu dat generalilor care aveau conducerea treburilor militare in vechea Atena. 2. Comandant de osti cunoscator al strategiei. [Cf. fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos < stratos – armata, ago – a conduce].
AFERAT, -A, aferati, -te, adj. Care pare ca are multe treburi, ca este foarte ocupat. – Dupa fr. affaire.
MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
SPORNIC, -A, spornici, -ce, adj. 1. Imbelsugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care tine mult, care nu se consuma repede; economic. ♦ Fig. (Pop.) Vorbaret. Spornic la vorba. 2. Care are spor2 la treaba; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuieste o actiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucreaza cu spor2. – Din sl. sporĩnu.
NEPOTISM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor sai. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau in conducerea treburilor publice nepotii anumitor papi. [< fr. nepotisme, cf. lat. nepos – nepot].
NEPOTISM s. n. 1. autoritate pe care o aveau in conducerea treburilor publice nepotii anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor sai. (< fr. nepotisme)
VORNIC, vornici, s. m. 1. (In evul mediu, in tarile romanesti) Mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari. Vornic de Tara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti. 2. (Inv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ Functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩniku.
NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a pali, (reg.) a talni, (Transilv.) a talali. (A ~ drept in tinta.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treaba.) 6. (pop. si fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibaci. (Cum de ai ~t-o atat de bine?) 7. a se intampla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (inv. si reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a talali, (prin Maram.) a se talni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ sa fiu si cu acolo.) 8. a apuca, a se intampla, (Munt.) a ragadui. (Il lovea cu ce a ~.) 9. v. cadea.
AMESTEC ~uri n. 1) Complex format din lucruri diferite; amestecatura. 2) chim. Produs obtinut prin amestecarea a doua sau mai multe substante. 3) Interventie (neceruta sau fortata) in treburile altora. ◊ A nu avea nici un ~ a nu avea nici o legatura cu ceva sau cu cineva. /v. a amesteca
PRIBEAG, -A, pribegi, -ge, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care merge din loc in loc fara a avea o tinta sau o treaba precisa; hoinar; strain. ♦ (Om) refugiat, fugar, emigrant. 2. Adj. Singur, izolat, razlet. – Din sl. prebegu.
MUNICIPIU, municipii, s. n. 1. Oras mare, avand un rol economic, social, politic si cultural insemnat; p. ext. administratia unui astfel de oras; municipalitate. 2. Nume dat oraselor romane (din Italia sau din imperiu) care aveau dreptul la autonomie in treburile interne. – Din lat. municipium.
SANATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sanatos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zalud; smintit. Sa fii ~! a) formula de urare; b) treaba ta; ma rog; nu ai decat. Sa-i (sau s-o) porti ~ se spune unei persoane care imbraca ceva nou. 2) (despre aer, clima etc.) Care are o actiune favorabila asupra organismului; prielnic sanatatii; salubru. ◊ Atmosfera ~oasa ambianta favorabila. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o baza solida;temeinic. O judecata ~oasa. /<lat. sanitosus
VORNIC ~ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Mare dregator al curtii domnesti avand misiunea de a conduce treburile interne si cele gospodaresti. 2) Primar al unui sat sau oras. /<sl. dvorinicu
CONDUCE vb. III. 1. tr. A fi in frunte, a indruma un grup de oameni, o institutie, un sector al treburilor publice, o activitate etc., avand asupra sa intreaga raspundere in domeniul respectiv. ♦ (Fig.) A dirija o discutie; a calauzi, a supraveghea desfasurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (dupa anumite norme, principii etc.). 3. tr. A calauzi, a insoti pe cineva (aratandu-i drumul). 4. tr. A dirija miscarea, mersul unui vehicul. [P.i. conduc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere].
BAGATOR, -OARE, bagatori, -oare, adj. (Mai ales ir.; in sintagma) Bagator de seama = care nu face decat sa observe fara a actiona; care nu are un rol precis intr-o treaba. – Baga + suf. -ator.
OCUPAT, -A, ocupati, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu; un oras etc.) Cucerit de o armata straina; stapanit de o putere straina; 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Stapanit, detinut (temporar) de cineva; pe (sau in) care sta cineva. ♦ (Despre posturi) Luat in primire, detinut de cineva. 3. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit; prins. – V. ocupa.
STAT1, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat1; b) care e condus si controlat de stat1, care apartine statului1; c) care angajeaza statul1, care se refera la stat1. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).
DESFASURA vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depanat.) 2. v. desface. 3. a (se) intinde, (Mold.) a (se) disterne. (Actiunea se ~ pe o anumita perioada.) 4. a se derula, a evolua, a se intampla, a se petrece, (inv.) a se purta. (Iata cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ in bune conditii.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a indeplini, a intreprinde, a presta. (A ~ acolo o munca utila.) 9. a da, a duce, a purta, a sustine, (inv.) a sta. (Au ~ o lupta continua pentru ...)
NEAMESTEC n. (negativ de la amestec): Politica de ~ principiu de drept international potrivit caruia nici un stat nu are dreptul sa se amestece in treburile altui stat. [Sil. ne-a-] /ne + amestec
negot, negoturi, s.n. (inv. si pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupatii; daraveri. 2. marfa. 3. bunastare, avere, bogatie. 4. numele unui joc de copii.
NEINTERVENTIE, neinterventii, s. f. Lipsa de interventie. ♦ Principiu de drept international potrivit caruia nici un stat nu are dreptul de a se amesteca in treburile interne sau externe ale altui stat. – Ne- + interventie.
CUMSECADE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este de treaba; de isprava. 2) rar (despre obiecte) Care are calitati corespunzatoare destinatiei; bun. /cum + se + cade
AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecatura (1), combinatie, mixtura. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante care isi pastreaza proprietatile caracteristice. 2. Amestecatura (2). 3. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora; ingerinta. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol intr-o afacere, a (nu) avea (vreo) legatura cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).
DIFICIL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (inv. si reg.) ostenicios. (O treaba ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingas, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problema ~ la matematica.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de inteles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretentios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretentios. (O planta ornamentala ~.)
PROBLEMA ~e f. 1) Chestiune teoretica sau practica care poate fi rezolvata pe baza anumitor cunostinte si rationamente. ~ de aritmetica. ~ de sah. 2) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri; tema. 3) Situatie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesita rezolvare; chestiune; treaba; lucru. 5) Lucru greu de inteles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema
FRUNZA, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care ii serveste la respiratie, la transpiratie si la asimilatie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsa de tulpina printr-o codita (petiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza si ca iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatie serioasa, a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunza-de-potca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor si cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor, provocata de un virus si manifestata prin ingustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luand infatisarea frunzelor de feriga. – Lat. frondia (< frons, -ndis).
RANDAS ~i m. inv. Persoana angajata la stapan, mai ales pentru treburi casnice; sluga; servitor. ~ la mosier. /a randui + suf. ~as
DARAVERA, daraveri, s. f. 1. Patanie; incurcatura; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravela s. f.] – Dare + avere (dupa it. dare et avere).
corchezi, corchezesc, vb. IV (reg.) 1. a impestrita limba, a poci, a schimonosi vorbirea, a o corci, a o stropsi. 2. a incepe o treaba si a o tine mereu incurcata. 3. a nu mai avea incotro, a se feri, a da din colt in colt. 4. a incalzi putin un lichid; a dezmorti.
daravere si (mai des) daravera f., pl. i (d. dare si avere dupa turc. alysveris. V. alisveris). Fam. Afacere, negustorie, treaba. Belea: sa scap si de daravera asta! – Pop. si -vela, pl. e si i.
A SE INTOARCE ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere
OBSTESC ~easca (~esti) 1) Care tine de obste; propriu obstii. Viata ~easca. Interese ~esti. 2) Care se refera la deservirea benevola (politica, culturala, profesionala etc.) a necesitatilor societatii. Munca ~easca. Treburi ~esti. 3) Care este comun pentru toti; destinat tuturor; comun; colectiv. Avut ~. Datorie ~easca. /obste + suf. ~esc
TREBUINTA, trebuinte, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuinta = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Imi face trebuinta (sau am trebuinta de...) = imi este necesar, imi trebuie... ♦ Interes. 2. (Iesit din uz) treaba, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -inta.
ACATARII adj. invar. pop. 1) (despre obiecte) Care are calitati corespunzatoare destinatiei; bun. ◊ Mai ~ deosebit. 2) (despre persoane) Care este de treaba; cumsecade. /Orig. nec.
daravera (-re), s. f. – 1. treaba, afacere comerciala. – 2. Incurcatura. – 3. (Arg.) Organ s****l. – Var. daravere, daravela. Mr. daravera. It. dare(e)avere „activ si pasiv”, termen comercial intrat prin filiera orientala, cf. ngr. νταραβέρι „miscare comerciala”, tc. dalavera „inselatorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). In general se indica de obicei ipoteza unei combinatii interne intre dare si avere, pe baza modelului din tc. alisveris (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se refera gresit la tc. dever „miscare comerciala”, cf. dever. Sensul 3 apare si in tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).
HAIDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) Lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) Haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! Haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.
EVOLUA vb. 1. v. dezvolta. 2. a se desfasura, a merge. (treaba ~ bine.) 3. a se desfasura, a se intampla, a se petrece, (inv.) a se purta. (Iata cum au ~ faptele.) 4. a decurge, a se desfasura, a se petrece. (Partida a ~ in bune conditii.)
LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A efectua, a presta o munca, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-si vedea de treaba. 2. Intranz. A fi in miscare, in actiune; a dezvolta o activitate intr-o directie oarecare; a functiona. 3. Intranz. A actiona in chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma, facand din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A cladi, a construi. ♦ A face, a confectiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a impleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti impotriva cuiva. [Prez. ind. si: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.
treaba treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba
AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reunire de lucruri diverse; complex format din elemente diferite. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante. 2. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora. Toti intorsesera capetele, mirati de amestecul unui strain in conversatia lor (REBREANU). ◊ Expr. A avea (vreun) amestec = a juca un rol intr-o afacere, a avea legatura cu cineva sau ceva. ♦ (Inv. si arh.) Intriga. – Postverbal al lui amesteca.
SOCOTEALA s. 1. calcul, (inv. si reg.) socoata, socotinta, (Transilv. si Maram.) samadas, (inv.) schepsis, seama, (inv., in Transilv.) comput. (Face o ~ elementara.) 2. calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.) 3. (MAT.) calcul, operatie. (Cele patru ~eli.) 4. cont, seama. (Cate nu i se puneau in ~!) 5. seama. (Vei da ~ de cele facute.) 6. chibzuiala, cumintenie, cumpat, intelepciune, judecata, masura, minte, moderatie, ratiune, tact. (Demonstreaza multa ~.) 7. ratiune, rost. (Are si aceasta o ~.) 8. rost. (Toate au ~ lor.) 9. ordine, regula, randuiala. (Stie ~ lucrurilor.) 10. rost, seama. (Nu mai stia ~ averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricina, problema, treaba. (S-a lamurit ~ aceea?) 12. calcul, gand, idee, intentie, plan, proiect. (Nu si-a putut realiza ~.)
BOTOS ~oasa (~osi, ~oase) depr. 1) (despre persoane) Care are gura mare (ca un bot). 2) Care isi manifesta nemultumirea, bosumflandu-se. 3) fig. Care nesocoteste buna cuviinta, amestecandu-se in treburile altora. /bot + suf. ~os
SARACI/E ~i f. 1) Lipsa a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sarac. ◊ ~ lucie (sau neagra) saracie extrema. A-si vedea de ~ a-si vedea de lucrul sau (si a nu se amesteca in treburile altora). Vorba lunga (sau multa) ~a omului a) se spune atunci, cand cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arata, ca nu are rost sa mai continue discutia. 2) Cantitate neinsemnata si insuficienta de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinta lipsita de valoare, de importanta. [G.-D. saraciei] / sarac + suf. ~ie
afacere (afaceri), s. f. – 1. Tranzactie financiara, comerciala sau industriala. – 2. treaba, indeletnicire, ocupatie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, dupa paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formatie strict identica, bazata pe a- si inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face”. – Der. afacerist, s. m. (om de afaceri fara scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affaire.
NEGLIJA vb. 1. (inv. si reg.) a napusti. (Si-a ~ treburile.) 2. a omite, (reg.) a intrelasa, (inv.) a negriji, a neingriji. (A ~ sa-si ia doctoria.) 3. a omite, a uita, (latinism rar) a pretera. (N-a ~ nimic din cate stia ca i-ar face placere.) 4. v. ignora.
bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. Mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.
AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) situatie favorabila in evolutia unei actiuni, in starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Mai) de Doamne-ajuta = (mai) de seama, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.
TERMINA vb. 1. a (se) ispravi, a (se) incheia, a (se) sfarsi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) gati, a (se) istovi, a (se) mantui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (inv.) a (se) savarsi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a ispravi, a incheia, a sfarsi, (inv.) a fini. (A ~ o lucrare inceputa.) 3. v. desavarsi. 4. a epuiza, a ispravi, a incheia, a sfarsi, (astazi rar) a slei, (pop.) a gata, a mantui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. incheia. 6. v. iesi. 7. a se incheia, a se sfarsi, (inv. si pop.) a se petrece, (inv. si reg.) a se obarsi. (Toate trec si se ~.) 8. v. absolvi. 9. v. solda. 10. v. lichida. 11. v. sfarsi. 12. v. expira. 13. v. consuma. 14. v. inceta.
PORTAR, portari, s. m. 1. Persoana insarcinata cu paza (intrarii) unei intreprinderi, a unei institutii, a unei case de locuit etc. 2. Boier insarcinat cu paza curtii domnesti (si cu alte treburi de protocol, administrative etc.). ◊ Portar de Suceava (sau al Sucevei) = mare dregator insarcinat cu apararea capitalei si a curtii domenesti moldovene; comandant suprem al ostirii moldovene din trecut; hatman. 3. Sportiv dintr-o echipa care apara spatiul portii proprii spre a evita primirea de goluri. – Poarta + suf. -ar.
INCHEIA vb. 1. a (se) inchide, (reg.) a (se) imbumba. (A ~ o haina.) 2. v. imbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a ispravi, a sfarsi, a termina, (astazi rar) a slei, (pop.) a gata, a mantui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) ispravi, a (se) sfarsi, a (se) termina, (livr,) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) gata, a (se) gati, a (se) istovi, a (se) mantui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (inv.) a (se) savarsi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 8. a finaliza, a ispravi, a sfarsi, a termina, (livr.) a fini. (A ~ o lucrare inceputa.) 9. v. desavarsi. 10. v. sfarsi. 11. a se duce, a (se) sfarsi, a se termina, a trece. (S-a ~ si vacanta!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (inv.) a aseza, a lega, a statornici. (A ~ o pace onorabila.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.
STAT1, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. Statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).
dela (dele), – s. f. – 1. Dosar. – 2. Pricina in curs de judecata. – 3. Teanc de hirtii, dosar. – Var. (inv.) deala, s. f. (treaba; afacere). Sl. delo „opera, lucrare, lucru facut”, de la deti „a face” (Cihac, II, 93), cf. rus. djelo (Tiktin; Candrea). Inv. – Der. delar, s. m. (inv., arhivar); deletnic, adj. (sirguincios, silitor), cf. sb. delatnik „muncitor”; indelete, adv. (in locutiunea pe indelete), a carei formatie este putin clara (dupa Scriban, s-ar explica plecindu-se de la reprezentanta lat. libitum); indeletnici, vb. refl. (a-si petrece timpul, a se ocupa, a se dedica), cf. Draganu, Dacor., V, 347-52.
AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita de catre cei credinciosi la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajuta = (mai) de seama, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.
AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A lua cunostinta despre ceva; a capata informatii, vesti, noutati despre ceva. 2. Tranz. A gasi, a descoperi (cautand sau intamplator). 3. Refl. A fi, a se gasi intr-un loc, intr-o pozitie, intr-o imprejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla in treaba = a interveni intr-o discutie sau intr-o actiune numai de forma, fara a aduce vreo contributie. Sa nu se afle (ca) sa... = sa nu cumva sa... Cum nu se (mai) afla = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) afla! = nu-i adevarat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A nascoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca sa nu uite cursul anului (DRAGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respiratia”.
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus