Rezultate din textul definițiilor
MĂR2 mére n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum
MĂR2, mere, s. n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum.
VIÉSC, viești, adj. n. (Reg., în expr.) măr viesc = varietate de mere cu coaja roșie bătând în vânăt și cu gust dulce. – Din vie + suf. -esc.
TÚRTĂ1 ~e f. 1) Produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră. ◊ A face (sau a lăsa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se îmbăta ~ a se îmbăta foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenușa (sau spuza) la ~a lui a-și apăra interesele proprii. 2) (nume generic) Prăjitură de orice fel, având o asemenea formă. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prăjitură făcută din făină de grâu, ouă, miere, mirodenii, acoperită cu glazură sau presărată cu zahăr farin 3) Substanță presată care are o asemenea formă. ~ de ceară. /<lat. turta