Rezultate din textul definițiilor
BELI, belesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A jupui. 2. Tranz. si refl. A (se) juli. 3. Tranz. (In expr.) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. ◊ Refl. Ce te belesti asa la mine? - Din sl. beliti.
CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; p. ext. a baga de seama, a fi atent. ◊ Compus; casca-gura s. m. = gura-casca. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Lat. *cascare.
FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3. A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in... Faceti din piatra aur. ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de... L-a facut magar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcatura ◊ Expr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria. ◊ Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii. ♦ Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala. II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...; a o coti (spre...). Am facut la dreapta. ◊ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el? ♦ Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a facut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu. = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapinire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ◊ Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni. S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca. ◊ Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.
destepta (desteptat, desteptat), vb. – 1. A trezi. – 2. A insufleti, a inviora, a stimula. – Mr. disteptu; disteptare, megl. distet, distitari. Lat. dispectāre „a deschide ochii”. Rezultatul rom., in mod normal *dispept, a suferit o asimilatie, aceeasi ca in aspept › astept. Semantismul este normal, daca se pleaca de la sensul „a deschide ochii”, care apare in lat. si care este firesc, astfel incit dispectāre nu este altceva decit un frecventativ de la dispicere „a deschide ochii si a incepe sa vada”. Aceasta der. a fost deja indicata de Candrea, Rom., XXXI, 307, dar nu a fost acceptata si pina la urma a fost abandonata chiar de autor, din motive pe care nu le intelegem. A influentat poate in lipsa ei de succes constiinta diferentei semantice prea mari intre rezultatul rom. si reprezentantii romanici ai lui dispectāre (it. dispettare, cat. despitar, sp. despechar), toti cu sensul de „a provoca suparare”. Acest criteriu, totusi, nu pare suficient, intrucit der. romanici sint mai putin clari decit rom., si este mai probabil sa provina direct din despicere, prin intermediul part. despectus (Parti 374; Corominas, II, 153). Este adevarat ca s-a semnalat in rom. un corespondent despeta, vb. (a supara, a necaji), care ar reprezenta acelasi etimon (Lacea, Dacor., IV, 777; REW 2579); dar, pe de o parte, acest cuvint lipseste in toate dictionarele rom., ne este necunoscut si pina la un anume punct este indoielnic, iar pe de alta parte, paralelismul cu astepta demonstreaza ca rezultatul rom. al lui dispectāre nu putea fi despeta. Celelalte ipoteze sint insuficiente: din lat. *deexpergere (Cihac, I, 77; Lambrior, Rom., VII, 92) sau lat. *disperrectāre (Tiktin), la fel de dificil fonetic; din lat. *deexcitāre (Puscariu 528; REW 2515; Candrea-Dens., 494; Iordan, Dift., 49; Pascu, I, 76; Densusianu, GS, II, 8; Candrea; Scriban), al carui fonetism nu se intelege la rindul lui. Der. destept, adj. (ager; inteligent, istet, patrunzator), a carei formatie este putin clara, dar care deriva probabil direct de la dispectus, part. de la dispicere (dupa autorii mentionati, din lat. *deexcitus); desteptaciune, s. f. (inteligenta, patrundere); desteptator, adj. (care desteapta).
mindru (mandra), adj. – 1. (Inv.) Intelept, prudent. – 2. Falnic, orgolios. – 3. Frumos, dragut. – Megl. mǫndru. Sl. mądru „intelept” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Seineanu, Semasiol., 206; Conev 58), cf. ceh. moudriti se „a se infumura”. – Der. mindra, s. f. (iubita, prietena); mindrenie, s. f. (Trans., frumusete); mindreta (var. mindreata), s. f. (frumusete, splendoare; orgoliu, mindrie); mindri, vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se fali); mindrie, s. f. (inv., intelepciune; orgoliu); inmindri, vb. (a initia, a deschide ochii), inv., din sl. umądriti se; posmindri, vb. ( Banat, a socoti), a carui der. nu este clara; preamindru, adj. (intelept), din sl. premądru; preamindrie, s. f. (intelepciune), sec. XVI, inv.
BELI, belesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(si) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prosteste. – Slav (v. sl. beliti).
CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4). – Lat. *cascare.
clipesc v. intr. (rut. klipati, a clipi: ceh. klipiti, klepiti, a lasa in jos, klapati, a se lasa in jos. Bern. 1, 512. V. clapa). Inchid si deschid ochii repede. Sclipesc, cum ni se arata unele stele.
BULBUCAT, -A, bulbucati, -te, adj. Iesit in afara, formand o proeminenta; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.
A SE BLEOJDI se ~esc intranz. (despre ochi) A deschide larg (de spaima, de nedumerire sau de mirare); a se holba; a se zgai. /Orig. nec.
A BOLDI ~esc tranz. 1) v. A IMBOLDI. 2) (ochii) A deschide larg, privind incordat; a zgai; a holba. /Din bold
A HOLBA ~ez tranz. (ochii) A deschide larg (de mirare, de spaima etc.). /<lat. volvere
A INTREdeschide intredeschid tranz. (usi, ferestre, gura, ochii) A deschide partial. /intre + a deschide
A ZGAI ~iesc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgau
turchez, turcheaza, turchezi, turcheze, adj. (reg.) albastru-deschis, azuriu; (ochi) caprui; (s.f.) albastreala pentru rufe.
A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere
A CRAPA crap 1. tranz. 1) (obiecte) A desface printr-o taietura adanca si lunga; a spinteca. 2) (usi, ferestre, ochii etc.) A deschide putin. 2. intranz. 1) (despre invelisuri, textile, haine) A se rupe partial prin intindere; a pocni; a plesni. 2) (despre obiecte de piele, buze etc.) A capata crapaturi (din cauza gerului, vantului, caldurii etc.); a plesni. ◊ Crapa lemnele (sau pietrele) de ger e ger mare. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine a fi cuprins de o rusine mare; a-i fi foarte rusine. 3) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca; a se despica. 4) depr. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda. 5) pop. A manca repede si cu lacomie; a infuleca. /<lat. crepare
A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare
LAGOFTALMIE s.f. Afectiune care se manifesta prin aceea ca pleoapa superioara nu mai acopera ochiul, acesta ramanand deschis si in timpul somnului. [Gen. -iei. / < fr. lagophtalmie, cf. gr. lagophtalmon – ochi de iepure].
BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.); a (se) holba. 2. Intranz. si refl. (Despre apa, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.
HOLBA, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii mariti de curiozitate, de spaima etc.; a se zgai. – Din lat. volvere.
INTREDESCHIS, -A, intredeschisi, -se, adj. Care este deschis incomplet, crapat2. ♦ (Despre ochi) Mijit. – V. intredeschide.
MARIT4, -A, mariti, -te, adj. 1. Devenit mai mare1; crescut. ♦ (Despre ochi) Care este larg deschis; largit. 2. Slavit, maret, inaltat, glorios; cinstit. ♦ Vestit, celebru, ilustru, nobil. – V. mari.
CAPRUI ~ie (~i) (despre culoarea ochilor) Care este cafeniu-deschis. /capra + suf. ~ui
CASCAT ~ta (~ti, ~te) si substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A ramane (sau a privi) cu gura ~ta a privi sau a ramane mirat, uluit de ceva. 2) Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) casca
LIPIT2, -A, lipiti, -te, adj. 1. Prins, unit, impreunat, imbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secretii patologice; fig. care se inchide fara voie din cauza somnului. 2. (Si adv.) Foarte apropiat, alaturat strans de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flamand. Sarac (sau calic) lipit(-pamantului) = foarte sarac. – V. lipi.
PLEOAPA ~e f. Cuta mobila de piele avand pe margini gene, formata din doua parti, care se inchid si se deschid pe suprafata anterioara a ochiului, protejand-o si umezind-o uniform. [G.-D. pleoapei; Sil. pleoa-] /cf. bulg. pohlupka
SLEAU1 ~ri n. 1) Drum de tara natural, care uneste doua sau mai multe localitati. ◊ A vorbi (sau a spune) pe ~ a vorbi (sau a spune) deschis, fara inconjur, verde in ochi. 2) fig. rar Cursul unei ape. /<pol. szlak, szla-ch, ucr. sljah
ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A deschide tare, a casca, a holba ochii; a se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.
ZGAURA, zgaur, vb. I. Tranz. (Trans.) A deschide tare, a casca, a holba ochii. (din pl. zgauri; sau din lat. *excavulāre)
ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a casca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.
CHITCAN, chitcani, s. m. 1. Animal insectivor asemanator cu soarecele, brun-castaniu pe spate si mai deschis pe burta, cu botul alungit, cu ochii mici si cu urechile ascunse in blana, care traieste prin paduri, dumbravi etc. in galerii superficiale (Sorex araneus). 2. Nume dat mai multor specii de soareci de diverse marimi. – Chitcai + suf. -an.
PUPILA, pupile, s. f. 1. Deschizatura rotunda din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii in functie de luminozitate, de distanta etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., in sintagmele) Pupila de intrare = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza cantitatea de lumina care patrunde intr-un instrument optic. Pupila de iesire = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza conul de raze de lumina emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.
PUPILA s. f. 1. orificiu central al irisului ochiului, prin care patrund razele de lumina. 2. deschidere, reala sau imaginara, care limiteaza fluxul luminos ce strabate o lentila sau un sistem optic. (< fr. pupille, lat. pupilla)
INTREdeschide vb. tr. a deschide putin o usa, o fereastra, (p. ext.) ochii, gura etc. (dupa fr. entrouvrir)
CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.
casc, a casca v. intr. (lat. cascare, d. vgr. hasko, casc, ruda cu lat. hiscere, a se casca, a se crapa; sard. cascare, V. dehiscent). Rasuflu adinc deschizind convulsiv gura (de plictiseala sau de osteneala). Doresc, ma lacomesc (Vechi): casca sa cuprinda averea altuia. V. tr. Deschid (putin): a casca usa. Iron. A casca ochii, a holba ochii, a privi mirat ori atent. A casca gura, a perde [!] timpu privind.
Amphiaraus, vestit prezicator si erou grec care a domnit in Argos. Era fiul lui Oecleus si al Hypermnestrei. A participat la vinatoarea mistretului din Calydon si la expeditia argonautilor. S-a casatorit cu Eriphyle, sora lui Adrastus (v. si Adrastus), cu care a avut patru copii: pe Alcmaeon, Amphilochus, Eurydice si Demonassa. Indemnat de Eriphyle, careia Polynices ii cistigase complicitatea daruindu-i colierul Harmoniei, Amphiaraus il insoteste pe cumnatul sau Adrastus in expeditia organizata de acesta impotriva cetatii Thebae, desi cunostea dinainte sfirsitul ei tragic si faptul ca-i va aduce moartea. La plecare, ii cere insa fiului sau Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle de indata ce-i va sosi vestea mortii lui (v. si Alcmaeon). In luptele de la portile cetatii Thebae Amphiaraus savirseste minuni de curaj, dar nu poate schimba voia soartei. Urmarit de Periclymenus, el incearca sa scape fugind. Cind e gata sa fie insa ajuns din urma, dispare din ochii dusmanului sau, fiind inghitit, impreuna cu car, cai si vizitiu, de pamintul care se deschisese inaintea lui. Dupa moarte, Amphiaraus a fost onorat ca un erou. Se spunea ca Zeus i-ar fi daruit nemurirea. I s-a ridicat un templu si i s-a instituit un oracol in Attica, la Oropos.
LUMINA ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume
AIEVEA adv. I. Adv. 1. In realitate. Intelese... ca... tot ce i se intampla nu-i in vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevarat, intr-adevar. Credeam aievea in basmul Cosanzenei (BENIUC) ♦ Ca si cum ar fi sau s-ar intampla in realitate. Inchise ochii si-l vazu pe Mitrea aievea in fata (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. In vazul tuturor, pe fata; deschis. ♦ Limpede, lamurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. jave, bg. jave).
A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare
GRILA s.f. 1. Panou de vergele de metal sau de lemn care se asaza la o deschidere (usa, fereastra, vitrina etc.) 2. (Fiz.) Electrod in forma de gratar, intercalat intre anodul si catodul unei poliode; gratar. 3. Obstacol la o fortificatie facut intr-un gard de vergele de otel. ♦ Gratar din bare de otel care inchide tuburile de ventilatie ale unei cazemate. ♦ Aparat de ochire a obiectivelor aeriene. 4. (Cib.) Dispozitiv pentru cifrarea si descifrarea mesajelor, a caracterelor alfanumerice. [< fr. grille].
A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere
A SE deschide ma deschid intranz. 1) (despre rani) A se desprinde, incepand sa supureze. 2) (despre pamant sau formatii ale lui) A crapa, capatand fisuri adanci; a se despica. 3) (despre flori, boboci) A-si rasfira petalele; a se desface; a se desfoia. 4) (despre culori) A deveni mai putin intens. 5) (despre privelisti, peisaje) A se intinde in fata ochilor; a se desfasura. 6) (despre cer) A deveni senin; a se insenina. 7) (despre oameni) A capata o infatisare luminoasa. 8) si fig. (despre drumuri, perspective etc.) A-si face aparitia. /<lat. discludere