Rezultate din textul definițiilor
ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotarare judecatoreasca ca persoana trimisa in judecata penala este nevinovata. 2. Tranz. si refl. A(-si) plati, a(-si) indeplini o obligatie materiala sau morala. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfarsit o obligatie. 3. Tranz. (Arg.) A omori, a ucide. – Din fr. acquitter.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit1, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).
INDEPLINI, indeplinesc, vb. IV. Tranz. A savarsi, a face, a infaptui, a realiza ceva; a duce la bun sfarsit. – In + deplin.
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) Apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
CAPAT ~ete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafata, lucru, stare, perioada de timp etc.); margine; extrema. ~atul podului. ◊ Fara ~ fara sfarsit. De la ~ de la inceput. Pana la ~ pana la sfarsit. A pune ~ a face sa inceteze. A da de ~ a duce la bun sfarsit. 2) Parte a ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; ramasita; rest. Un ~ de lumanare. /<lat. capita
A FINISA ~ez tranz. (obiecte) A aduce la conditiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfarsit; a definitiva. /<fr. finir
ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotarare judecatoreasca. 2. Tranz. si refl. A(-si) plati, a(-si) lichida o obligatie materiala sau morala. ♢ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfarsit o sarcina. 3. Tranz. (Fam.) A omori, a ucide. – Fr. acquitter.
CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).
GINGAS (GINGAS), -A, gingasi, -e, adj. 1. (Despre fiinte si obiecte) Plapand, firav; delicat, fin1. ♦ (Despre manifestarile fiintelor) Plin de delicatete (sufleteasca); sensibil. 2. (Despre oameni si animale) Mofturos, dificil la mancare. ♦ (Despre plante) Care nu rezista la frig sau la caldura excesiva. 3. (Despre lucruri, actiuni etc.) Care cere multa pricepere pentru a putea fi dus la bun sfarsit; anevoios, dificil. – Din magh. dial. dsingas.
INCUNUNARE, incununari, s. f. Actiunea de a incununa si rezultatul ei; fig. ducere la bun sfarsit, desavarsire. – V. incununa.
TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.
PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. a duce la bun sfarsit, a desavarsi, a definitiva, a incheia (un acord, o tranzactie etc.). – Din perfect.
A BIRUI birui tranz. 1) (dusmani, adversari etc.) A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a bate; a invinge. 2) rar (actiune greu de realizat) a duce la bun sfarsit; a scoate la capat; a ispravi; a termina; a sfarsi; a incheia. 3) fig. (stari, sentimente) A face sa nu se manifeste; a invinge. ~ frica. [Sil. -ru-i] /<ung. birni
A DESAVARSI ~esc tranz. 1) A face sa se desavarseasca; a perfectiona. 2)(actiuni) a duce la bun sfarsit. /de + a savarsi
A SAVARSI ~esc tranz. 1) (fapte, actiuni) A face sa aiba loc; a transforma in fapt; a infaptui. 2) inv. a duce la bun sfarsit; a termina cu bine. /<sl. suvrusiti
IMPLEMENTA vb. I. tr. (Liv.) A pune in functiune. ♦ a duce la bun sfarsit, a indeplini; a realiza. [< engl. implement].
prespori, presporesc, vb. IV (reg.) a reusi sa faca, sa realizeze, sa duca la bun sfarsit (ceva).
IZBUTI, izbutesc, vb. IV. Tranz. si intranz. A duce ceva la bun sfarsit; a reusi, a izbandi. – Et. nec.
MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.
SAVARSI, savarsesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a infaptui, a indeplini; a comite. 2. Tranz. (Inv. si reg.) A duce ceva la bun sfarsit, a termina cu bine. 3. Refl. (Inv. si pop.) A muri. – Din sl. suvrusiti.
TINDA ~e f. 1) Prima incapere prin care se intra in casele taranesti. ◊ A face (ceva) pana in ~ a face un lucru partial; a nu duce (ceva) la bun sfarsit. 2) Incapere de la intrarea in biserica. [G.-D. tindei; Pl. si tinzi] /<lat. tenda
plinitor, plinitoare, s.m. si f. (inv.) persoana care indeplineste ceva, care duce ceva la bun sfarsit.
TERMINAT2, -A, terminati, -te, adj. 1. (Despre actiuni) Care a fost dus pana la capat; sfarsit. 2. (Fam.; despre oameni) Pentru care nu mai exista sanse de revenire la situatia mai buna de dinainte; sfarsit din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. termina.
SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.