Rezultate din textul definițiilor
OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) a face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ.

OU ouă n. 1) Celulă s*****ă feminină la organismele animale sau vegetale din care, în urma fecundării, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albuș și gălbenuș și învelit într-o coajă calcaroasă, eliminat din organism de păsări și de alte animale ovipare, în care se dezvoltă (prin clocire) puiul și care se poate folosi, în majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ și cu oțet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atenție exagerată unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problemă ușor rezolvabilă, dar care anterior părea foarte complicată. 3) Obiect de formă ovoidă. ◊ ~l genunchiului rotulă. ~l piciorului gleznă. /<lat. ovum

CUIB ~uri n. 1) Culcuș pe care și-l fac păsările pentru a depune ouă și a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăiește cineva; locuință. ◊ A-și face ~ a-și face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se uneltește ceva. ~ de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Mușuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menți care produc acrirea laptelui, oțetului, a borșului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit și amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer îngrămădire de animale și plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)