Rezultate din textul definițiilor
PIROfiLIT s. n. (Min.) este un mineral secundar (Al2Si4O10(OH)2) din grupa filosilicatilor, destul de moale cu un numar de doar 3 pe scara Mohs si a fost format prin sedimentare acum 2,8 miliarde de ani. Pe de alta parte globurile, care au o structura fibroasa pe dinauntru cu o carcasa sferica in jurul acesteia, sunt foarte dure si nu pot fi zgariate, nici chiar de otel.

MERCUR 1. V. Hermes. 2. Prima planeta a sistemului solar, situata la o distanta medie de Soare de 58.343.169,3 km (70.310.998,9 km la afeliu si 46.375.339,7 km la periheliu). Are un diametru de 4.880 km si masa de 3,28 • 1023 kg (0,055 din masa Pamantului), cu o densitate de 5,42 g/cm3 (a doua ca marime dupa cea a Pamantului). Perioada de revolutie (anului mercurian): 87,97 zile terestre; perioada de rotatie: 58,64 zile (o zi pe M. dureaza doi ani mercurieni). Temperatura in timpul zilei atinge 700 K (427ºC), iar in timpul noptii 100 K (-173ºC). Suprafata planetei, fotografiata de nava spatiala Mariner 10, in anii 1974 si 1975, prezinta regiuni foarte accidentate, cu numeroase cratere avand diametre cuprinse intre 100 m si 30-40 km. Datorita, probabil, impactului cu un asteroid, in urma cu c. 3,8 • 109 ani, a fost format un crater cu diametrul de 1.300 km (Bazinul Caloris), care a lasat urme si la antipod. M. are o atmosfera extrem de rarefiata (presiunea este de 10-7 din cea terestra), cu urme de sodiu, oxigen, heliu, potasiu si hidrogen. Nucleul planetei, cu un diametru de c. 3.600 km este metalic (fier, nichel s.a.) si constituie 70% din masa planetei. Nava spatiala Mariner 10 a detectat si un camp magnetic mult mai slab decat cel terestru (1974-1975).

REVOLUTIA RUSA DIN FEBRUARIE 1917, izbucnita pe fondul contradictiilor regimului tarist, agravate de infrangerile din razboi, a rasturnat tarismul, marcand inceputul transformarii razboiului in razboi civil. In fruntea miscarii s-a aflat partidul bolsevic. Inceputul revolutiei l-a constituit greva muncitorilor de la uzina „Putilov” din Petrograd sub lozincile „Paine”, „Jos razboiul”, „Jos absolutismul” (18 febr./3 mart. 1917). La 24 febr./9 mart. a avut loc o mare demonstratie care s-a transformat la 25 febr./10 mart. in greva politica generala, iar la 26 febr./11 mart., in insurectie. La semnalul insurectiei din Petrograd in intreaga sara s-au constituit sovietele de deputati ai muncitorilor si soldatilor, organe ale dictaturii proletariatului si taranimii. Comitetul Executiv al Sovietelor din Petrograd, in conducerea caruia precumpaneau mensevicii si socialistii revolutionari, a acceptat ca guvernul sa fie format de Comitetul provizoriu al Dumei de Stat (constituit in 27 febr./12 mart.). La 2/15 mart. a fost format Guvernul provizoriu, iar tarul Nicolae II a abdicat si a fost arestat. In tara s-a creat o situatie politica instabila, caracterizata prin dualismul puterii: dictatura burgheziei exercitata de Guvernul provizoriu – si dictatura bolsevica, exercitata prin Sovietele de deputati ai muncitorilor si soldatilor. Intors din imigratie, Lenin a elaborat „Tezele din aprilie”, in care a formulat planul etapelor urmatoare. In perioada dualitatii puterii, bolsevicii au desfasurat o propaganda incisiva in vederea cuceririi maselor, organizand marile demonstratii de la 18 iun./1 iul. si 4/17 iul. 1917, sub lozinca „Toata puterea in mainile sovietelor”. Dupa reprimarea in sange a demonstratiilor din iul., dualitatea puterii a luat sfarsit, intreaga putere fiind preluata de guvernul provizoriu condus de Kerenski, care a fost rasturnat de Revolutia din Octombrie.

PROTOPLASMA s.f. Materia din care sunt formate organismele vii si care reprezinta substratul material caracteristic vietii.

PNEUMATOLITE s. f. pl. Roci magmatice ale caror minerale sunt formate prin fenomenul de pneumatoliza. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolyte.

POLISINTETIC, -A, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale carei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor partilor frazei intr-un lung cuvant compus. – Din fr. polysynthetique.

SEROS, -OASA, serosi, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozitatii, avand caracterul serozitatii. ◊ Sange seros = sange in compozitia caruia predomina serul. 2. (Despre tesuturi) Care secreteaza o serozitate. ◊ Membrana seroasa = membrana care inlesneste miscarile unui organ, fiind formata din doua foi subtiri, una care adera strans la organ, cealalta care captuseste cavitatea in care se gaseste organul, spatiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrana care protejeaza articulatiile osoase. – Din fr. sereux.

fiLDES s. (ZOOL.) 1. defensa. (~ al unui elefant.) 2. ivoriu. (Coltii de elefant sunt formati din ~.)

ALTERN ~a (~i, ~e) 1) (despre unghiuri) Care sunt formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele intretaiate de o secanta. 2) (despre frunze, flori) Care creste de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurii la niveluri diferite. 3): Sistem ~ sistem care se bazeaza pe alternarea culturilor. /<fr. alterne, lat. alternus

MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) Substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

SUBSTANTA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

TRITEISM s.n. Doctrina care sustinea ca trinitatea ar fi fost formata din trei persoane si trei esente. [Pron. -te-ism. / < fr. tritheisme].

TRITEISM s. n. doctrina care sustinea ca trinitatea ar fi fost formata din trei persoane si trei esente. (< fr. tritheisme)

OASTE (lat. hostis) s. f. 1. (In Evul Mediu, in Tarile Romane) Armata. O. se compunea din: oastea domnului, alcatuita din curteni, tarani liberi (mosneni, razesi), nemesi, targoveti, si oastea stapanilor feudali (steagurile marilor boieri), alcatuita din slugile boieresti (in Transilvania, familiares). O. era formata din calarime (in special in oastea stapanilor feudali) si din pedestrime. 2. Ostire.

REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.

coclet m. (var. din goglet, gogleaza). fir drept care are un lat pin [!] care trec firele urzelii si care, unindu-se cu alte fire, formeaza ita. Greseala la navadit cind firu trece pintre [!] ita si spata si formeaza ochiuri (noduri, inele). fig. A cauta cuiva cocleti, a cauta nod in papura, a-i cauta defecte. – In Trans. coclet, corlet si coglet, n., pl. e; in Mold. nord. si cotlet. – P. int. de „diareie”, V. coleti, crimpita.

consist, a -a v. intr. (fr. consister, d. lat. con-sistere. V. asist si constau). Am fiinta, constau: fericirea consista in virtute. Is compus, is format, constau: apa consista din idrogen [!] si oxigen.

CIL cili, s. m. Prelungire protoplasmatica mobila in forma de fire subtiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge si a unor celule animale, care serveste de obicei la locomotie si la deplasarea secretiilor in organism. – Din fr. cil.

GOGOASA, gogosi (gogoase), s. f. 1. Produs de patiserie facut din aluat dospit si prajit in grasime, peste care se presara zahar. ♦ fig. (mai ales la pl.) Minciuna (evidenta). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care arata felul) Excrescenta sferica (de marimea unei alune) care se formeaza pe ramurile unor specii de stejar. 3. Invelis protector format din fire (matasoase), in interiorul caruia are loc transformarea larvelor unor insecte in nimfe. ◊ Gogoasa de matase = gogoasa (3) a viermelui de matase; cocon2. 4. Nume dat unor obiecte umflate si sferice. [Var.: (reg.) gugoasa s. f.] – Et. nec. Cf. cocoasa.

EMBRION, embrioni, s. m. 1. Nume dat oricarui organism din momentul fecundarii ovulului pana in momentul cand toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viata independenta. ♦ Germen al unei plante, existent in samanta din care planta va lua nastere prin germinatie. 2. fig. Inceput al unui lucru, al unei actiuni etc.; prima faza a dezvoltarii unui proces. [Pr.: -bri-on] – Din fr. embryon.

fiDEA s. f. Pasta fainoasa (industriala), in forma de fire lungi si subtiri (prezentate mai ales sub forma de gheme). – Din ngr. fides.

SPIRIL, spirili, s. m. Nume generic dat bacteriilor in forma de fire in spirala cu unul sau mai multi bacili la unul dintre capete. – Din fr. spirile.

CORD2 s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. Planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria).Fata + suf. -ica.

CABLU ~ri n. 1) Franghie groasa din fire vegetale sau metalice rasucite, folosita la tractiune sau la ridicat greutati. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de masura a lungimii (egala cu o zecime de mila marina) folosita in navigatie. /<fr. cable

CALTI m. pl. Deseuri, sub forma de fire scurte si groase, ramase dupa daracitul canepei sau inului din care se tese panza de saci, se fac funii etc. /<sl. kluku

COCON ~i m. Invelis de protectie al larvelor si nimfelor unor insecte, facut dintr-o secretie proprie sub forma de fire foarte subtiri; gogoasa. /<fr. cocon

A SE DEZLANA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scama la suprafata; a se scamosa. 2) (despre obiecte impletite din lana) A se desface indepartandu-se fir de fir; a se desira; a se rasfira. 3) fig. (despre ganduri, stil etc.) A-si pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lana

fiLIGRAN s.n. 1. Lucratura artistica de aurarie sau argintarie, formata din fire subtiri intretesute si avand aspect de broderie fina. 2. Desen de fond, transparent, imprimat pe hartie (mai ales pe monede de hartie, pe timbre etc.). Var. filigrana s.f. / < fr. filigrane, it. filigrana].

CIRCUIT s.n. 1. Miscare circulara facuta pe un drum inchis. 2. Traseu inchis (format din fire sau din dispozitive bune conducatoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. Transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. (Sport) Traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].

CORD2 s.n. Tesatura cu urzeala formata din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

ELONGAT, -A adj. (Bot.; despre unele organisme) Care creste in lungime, alungindu-se mai mult decat era in forma primara. [Cf. fr. elonge, lat. elongatus].

spegma, spegme, s.f. 1. (pop.) ata de canepa, rasucita si impletita, in doua fire. 2. (pop.) smoc format din fire de canepa, de bumbac, de lana, dupa daracit; calti de proasta calitate care cad la melitat; smoc de par sau de iarba.

PRIMAR, -A adj. De la inceput, originar; (p. ext.) prim, principal, de primul grad. ♦ (Geol.) Era primara (si s.n.) = paleozoic; terenuri primare = terenuri formate in era primara. ♦ primordial, de baza. ♦ Simplist. [< fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario].

chiciura s. f. – Promoroaca. Bg. kicur (Conev 75; DAR); mai ales in Munt. Se confunda cu bg. kicor „ciorchine” – Der. inchiciuri (var. inchiciura), vb. (a se acoperi de chiciura). Cicura, s. f. (chiciura), pe care Cihac, II, 52, il pune in legatura cu ceh. cikor, trebuie sa fie o forma cu metateza a aceluiasi cuvant.

scul (-luri), s. n. – Legatura de fire in forma de colac. Ngr. σϰουλί „furca”, σϰουλίδι „scul” (Cihac, II, 697; Roesler 575; Galdi 249).

CHAPPE (cuv. fr.) [sap] subst. Matase naturala extrasa din gogosi cu defecte si folosita, sub forma de fire de batatura; la unele tesaturi, la fabricarea catifelei, a atei de cusut si de brodat, a snururilor etc.

azbest (vgr. asbestos, nestins). O substanta minerala de natura amiantului. Se prezenta [!] supt forma de fire lungi si matasoase care se pot tese. La un foc moderat rezista si nu se topesc de cit la o mare temperatura.

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

SARCOFAG (‹ fr., lat.; {s} sarco- + gr. phagein „a manca”) s. n. (In Antic.) Sicriu monumental executat din lemn, piatra, ceramica sau bronz, decorat uneori cu motive ornamentale, inscriptii s.a. Cele egiptene (din vremea Dinastiei cinci) erau de forma antropoida; cele romane imitau adeseori forma unei case.

SAN PIETRO IN VATICAN, bazilica in Roma, langa Palatul Vaticanului. Cea mai mare bazilica crestina, a carei prima forma a fost ridicata de Constantin cel Mare si consacrata in 326. In 1452 papa Nicolae V ii incredinteaza refacerea lui B. Rossellino. Lucrarile, intrerupte in 1455, sunt reluate din initiativa papei Iuliu II care-i incredinteaza lui Bramante continuarea bazilicii gandita ca un edificiu in forma de cruce greceasca si cupola centrala. Un nou proiect este propus de Rafael in 1514. O data cu Michelangelo si B. Peruzzi (1547) este reluat proiectul lui Bramante. G. della Porta si D. Fontana ridica (1588-1589), marea cupola conceputa de Michelangelo. Bazilica a fost consacrata in timpul papei Urban VIII (1626). In fata altarului principal se afla grandiosul baldachin in bronz al lui Bernini, iar la intrare „Pieta” lui Michelangelo. Bazilica adaposteste mormintele mai multor suverani pontifi.

AEROSOLOTERAPIE s. f. Procedeu terapeutic prin care medicamentele sunt introduse, sub forma de aerosoli, pe caile respiratorii cu ajutorul unor pulverizatoare speciale. [Pr.: a-e-] – Aerosol + terapie.

BARBUN, barbuni, s. m. Peste de mare, de culoare rosiatica, cu inotatoare galbene, cu doua fire lungi in forma de mustati, sub barbie, si cu carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus). – Din ngr. barbuni.

BIfiLAR, -A, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) format din doua fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) format din doi conductori separati. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar.

BUTONARE s. f. Procedeu de apretare a tesaturilor de lana, prin care fibrele sunt aglomerate sub forma de bobite pe una dintre suprafete in scopul obtinerii unui anumit aspect. – Din buton.

CABLAJ s. n. 1. Mod de rasucire sau de impletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor si a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalatii sau ale unui aparat de telecomunicatii. ◊ (Electron.) Cablaj imprimat = cablaj prefabricat in care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub forma de benzi conductoare inguste, pe un suport izolant; circuit imprimat. – Din fr. cablage.

HOLOGRAMA, holograme, s. f. Placa fotografica pe care sunt inregistrate, sub forma unor dungi fine si paralele, atat amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cat si fazele acestor unde. – Din fr. hologramme.

JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formand o unitate de masura la urzit, la depanat etc. – Cf. magh. zsereb.

MACHETAT, -A, machetati, -te, adj. (Despre lucrari de urbanistica, piese tehnice, opere de arta etc.) Care a fost prezentat sub forma de macheta. – V. macheta.

PECTINA, pectine, s. f. (La pl.) Clasa de compusi organici care se gasesc in tesuturile celulelor vegetale si care, prin amestecare cu apa si prin fierbere, capata forma unei gelatine, fiind folositi in industria alimentara, farmaceutica si in cosmetica; (si la sg.) compus organic vegetal din aceasta clasa. – Din fr. pectine.

TRIPTIC, triptice, s. n. Tablou compus din trei parti separate (prinse in balamale in asa fel incat partile laterale sa se inchida peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre si chipuri de sfinti, de zei etc. sau sunt scrise, sub forma de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcatuit din trei parti distincte. – Din fr. triptyque.

REVIZIE, revizii, s. f. Cercetare noua, control, verificare, revizuire. ♦ Corectura facuta in pagini unui text ce urmeaza sa fie tiparit. ♦ Inspectie. ♦ forma de control (intreprinsa de obicei de organe speciale de control) care consta in revederea sau reverificarea documentelor de evidenta privitoare la operatii (contabile) care au avut loc anterior. ♦ Ansamblul operatiilor executate asupra unei instalatii, a unei masini etc., care consta in reglarea pieselor si aparatelor, in inlaturarea jocurilor survenite prin uzura etc. [Var.: reviziune s. f.] – Din fr. revision, lat. revisio, -onis.

DETERMINANT, -A, determinanti, -te, adj., s. m. I. Adj. 1. Care determina sau este de natura sa determine ceva; hotarator. 2. (Despre cuvinte sau propozitii; adesea substantivat) Care precizeaza sensul altui cuvant sau al altei propozitii cu care este in legatura, fiind subordonat acestora. II. S. m. Expresie matematica ale carei elemente sunt asezate sub forma unui tabel si care serveste la rezolvarea sistemelor de ecuatii. – Din fr. determinant.

A AGLOMERA ~ez tranz. 1) A face sa se aglomereze. 2) (materiale in forma de granule, fire etc.) A uni cu un liant incat sa formeze un tot omogen. [Sil. a-glo-] /<fr. agglomerer, lat. agglomerare

BARBUN ~i m. Peste de talie mica, cu doua fire lungi in forma de mustati sub barbie, avand corpul rosiatic si inotatoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasa. /<ngr. barbuni

BATIR ~e n. fir de bumbac format din cateva fire simple, intrebuintat la insailat. /Orig. nec.

BIfiLAR ~a (~i, ~e) (despre circuite) Care este format din doua fire; cu doua fire. /<fr. bifilaire

CRUCIFERA ~e f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, ale caror flori, formate din patru petale si patru sepale, sunt asezate in forma de cruce. 2) Planta din aceasta familie. /<fr. crucifere

FOTOPLAN ~uri n. Plan in care detaliile topografice sunt redate sub forma de imagini fotografice. /<fr. photoplan

LAPTUCA ~ci f. Planta legumicola ale carei frunze, dispuse in forma de rozeta, sunt comestibile. /<lat. lactuca

BUTONARE s.f. 1. Actiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a tesaturilor de lana, prin care fibrele sunt aglomerate sub forma de bobite pe una dintre suprafete, pentru a se obtine un anumit aspect. [< butona].

DIALOG s.n. 1. Conversatie, convorbire intre personajele unei opere dramatice; forma in care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactata sub forma de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, fiind executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discutie intre doua persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos].

RESTAURA vb. I. 1. tr. A reface, a aduce intr-o stare asemanatoare cu cea originara (o cladire, o pictura, un tablou etc.). 2. tr. A reintrona (un suveran, o dinastie); a readuce (dupa ce fusese inlaturata) o forma de guvernamant. 3. refl. (fig.; frantuzism) A-si restabili fortele, a se intrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

TRIBUTAL, -A adj. Referitor la tribut, de tribut. ◊ Mod de productie tributal = mod de productie bazat pe exploatare, cunoscut de o serie de popoare din Asia, Africa si chiar America, aparut in conditiile in care descompunerea comunei primitive a fost urmata de forma patriarhala a robiei. [Cf. it., fr. tributale].

jirebie1, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formand o unitate de masura la urzit, la depanat; jurubita. 2. (la pl.) ferfenite, sufile, zdrente. 3. (fig.) femeie tanara si vioaie.

paradosit, paradosita, adj. (inv.) 1. (despre cunostinte) care este sau care a fost predat. 2. (in forma paradosit) imprastiat, risipit.

duce (duci), s. m. – Titlu nobiliar. – Var. (inv.) duca. It. duca (sec. XVII), in parte prin intermediul ngr. δοῦϰας, sl. duka. forma actuala a fost readaptata lat. dux, -cem.Der. ducal, adj. (care apartine ducelui); ducat, s. m. (ducat, moneda); ducat, s. n. (ducat, provincie, teritoriu in stapinirea unui duce); ducesa, s. f. (sotia unui duce); archiduce, s. m. (titlu dat printilor din casa imperiala a Austriei). Este dublet de la doge, s. m. (titlu purtat de conducatorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge.

BUTONARE s. f. 1. actiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a tesaturilor de lana, prin care fibrele sunt aglomerate sub forma de bobite pe una dintre suprafete, pentru un anumit aspect. (< butona)

TRIBUTAL, -A adj. referitor la tribut. ♦ mod de productie ~ = mod de productie bazat pe exploatare, cunoscut de o serie de popoare din Asia, Africa si chiar America, aparut in conditiile in care descompunerea comunei primitive a fost urmata de forma patriarhala a robiei. (< it., fr. tributale)

minune (minuni), s. f. – Miracol, minunatie. Origine indoielnica. Se considera der. din lat. mirāri, prin intermediul unei forme *miriōnem (Candrea-Dens., 1138; Candrea; Spitzer, BL, XIV, 48); dar aceasta forma nu a fost confirmata de nici un alt rezultat rom. si nici un e sigur ca rezultatul rom. ar fi corect. Dupa Puscariu 1094, din a mira, prin intermediul unei der. *mirune. Cretu 348 se gindea la lat. mirabilia, imposibil din punct de vedere fonetic, si Koerting 6205 la *mirabilionem. Poate deverbal din *miruna, der. expresiv de la mira, ca clati(na), rusi(na), timpi(na). Der. minuna, vb. (a se mira; refl., a se uimi, a fi uluit); minunat, adj. (miraculos; de mirare, grozav); minunatie, s. f. (miracol, minune).

VIERBA, vierbe, s. f. (Reg.) Grup de trei fire de tort, formand o unitate de masura la urzit. [Pr.: vi-er-] – Slav (v. sl. vrubi).

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

2) corn n., pl. coarne (lat. cŏrnu, it. pg. corno, pv. vfr. cat. corn, nfr. cor, sp. cuerno). Un fel de virf dur si ascutit care creste in fruntea boilor si a altor rumegatoare. (La cerbi e in forma de ramuri). fie-care din cele doua minere cu care indrepti plugu la arat. fie-care din cele doua colturi ale lunii noi. Aripa (flanc) a frontului (Cost. 1, 271). Iron. Bucata de pergament cu versuri religioase (filacterii) pe care Jidanii si-o leaga in frunte si la bratu sting cind se inchina si provoaca sarcazmu [!] Romanului (V. avgar si habotnic). Fam. Cu coarne, distins, breaz, priceput: par´ca tu esti mai cu coarne de cit el? Minciuna cu coarne, mare minciuna, minciuna gogonata. Cel cu coarne, d***u. Coarne de mare (nord), roscove. S. n., pl. uri. Trimbita, cornet, goarna, mai ales facuta dintr´un corn de bou (V. goarna). Chifla, franzeluta in forma de semiluna sau alt-fel. Un fel de ploscuta de tinut prafu de pusca la vinat pentru pustile care se incarcau pe la gura.

cub n., pl. uri, si mai rar m. (lat. cubus, d. vgr. kybos, cub). Geom. Corp solid cu sase fete patrate [!] egale: volumu unui cub e egal cu lungimea unei laturi a lui inmultite de trei ori cu ia [!]. Aritm. Cubu unui numar sau un numar la cub, acest numar inmultit de trei ori cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-ca are forma de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doi metri cubi de nisip.

CABLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). 3. Unitate de masura pentru distante, egala cu a zecea parte dintr-o mila marina, adica cu 185,2 m; ancablura. – Din fr. cable.

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

REAMENAJAT, -A, reamenajati, -te, adj. Care a fost amenajat intr-o forma noua. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja.

SALIVA s. f. Lichid apos si putin vascos care se formeaza continuu in gura, fiind secretat de glandele salivare, care serveste la formarea si la inghitirea bolului alimentar, umezeste si spala membrana mucoasa a gurii etc. – Din fr. salive, lat. saliva.

DELNITA s. (IST.) jirebie, sesie. (forma de proprietate numita ~ era cunoscuta in Moldova sub numele de jirebie si in Transilvania sub numele de sesie.)

CONDICA ~ci f. 1) Caiet gros de format mare in care sunt inscrise diferite date sau insemnari cu caracter administrativ; catastif; registru. ◊ A trece (sau a pune) pe cineva la ~ a tine minte pe cineva (pentru o rafuiala ulterioara). 2) inv. Cod de legi. /<ngr. kontikas

GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin infasurare de fire. ~ de ata. ~ de lana. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegatoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus

GONG ~uri n. 1) Instrument de metal in forma de disc, care, fiind suspendat si lovit cu un ciocanas, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etc.). 2) Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument. /<fr., engl. gong

LATUNOAIE ~oi f. 1) Raritura la marginea panzei tesute manual, formata prin ruperea unor fire din urzeala. 2) Scandura cu o parte plana, iar cu alta convexa, taiata de la marginea unui bustean.[Sil. -noa-ie; Var. latunoi] /latura + suf. oaie

MEMENTO n. 1) Nota sau semn care este facut in scopul de a reaminti un lucru trecut sau un lucru care urmeaza sa fie facut. 2) livr. Carnet mic de buzunar in care se noteaza anumite informatii; agenda. 3) Carte de format mic, in care sunt expuse sumar elementele de baza ale unei anumite discipline sau stiinte; memorator. 4) Anunt publicat in presa cotidiana, care indica lista spectacolelor si ale diverselor manifestari culturale. /<fr. memento

SCUL ~uri n. Legatura de fire textile infasurate in forma de colac. /<ngr. skouli

STREPTOCOC ~ci f. Bacterie imobila, de forma sferica sau ovala, fiind un agent patogen al unor infectii grave. /<fr. streptocoque

A TORSADA ~ez tranz. rar (fire) A rasuci in forma de torsada. /<fr. torsader

TRIANGLU ~ri n. Instrument muzical de percutie constand dintr-o vergea de otel, indoita in forma de triunghi, care, fiind lovita cu o bagheta din acelasi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo

VASC ~uri n. Planta parazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente si cu fruct in forma de bobite albe, fiind folosita ca planta medicinala. /<lat. viscum

VIZITA ~e f. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, obligatie etc. 2) Consultatie medicala, acordata (de un medic) prin prezentarea la spital sau la domiciliul unui bolnav. ◊ Carte de ~ bucata mica de carton, de forma dreptunghiulara, pe care sunt scrise numele si datele unei persoane. /<fr. visite

ASPIRANTURA s.f. (In trecut) forma de studiu care era organizata pe langa institutiile de invatamant superior pentru pregatirea specialistilor si cercetatorilor, absolventi ai facultatilor si institutelor, in vederea obtinerii titlului de „candidat in stiinte”. [< rus. aspirantura].

CONSTRUCTIVISM s.n. 1. Orientare estetica, aparuta dupa primul razboi mondial in artele plastice, literatura si muzica, care tinde sa coboare creatia artistica la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de continutul ei emotional. 2. Curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia exclusiva a structurii constructive a cladirii. 3. Conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ♦ Conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii, potrivit careia activitatea constructiva, rational-intuitiva este baza exigentei matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm].

DANTURA s.f. 1. Totalitatea dintilor unui om; (p. ext.) felul in care sunt asezati dintii. 2. Ansamblu format de dintii unor organe de masini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentura s.f. / < fr. denture].

MIMANSA s.f. Scoala filozofica indiana, care sustinea ca lumea se intemeiaza pe un principiu material alaturi de unul spiritual, ea fiind vesnica, necreata si formata din atomi. [< fr. mimansa, cf. sanscr. mimamsa – cercetare].

PERORATIE s.f. 1. Incheiere a unui discurs in care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate intr-o forma restransa si cu un ton emfatic. 2. Expunere ampla, bombastica, incoerenta; perorare. [Gen. -iei, var. peroratiune s.f. / < lat. peroratio, fr. peroration].

TORACE s.n. Cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (In forma toraco-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracica”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

CONCERTINO s. n. 1. mic grup de instrumente solistice in concerto grosso. 2. lucrare muzicala concertanta cu forma libera, in care sunt evidentiate calitatile instrumentistilor solisti. 3. concert de proportii reduse. (<it. concertino)

CUPA1 s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

GEORAMA s.f. Incapere sferica pe a carei fata interioara sunt reprezentate in relief forma si accidentele scoartei terestre. [< fr. georama, cf. gr. ge – pamant, horama – privire].

MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].

prididit, prididita, adj. 1. (inv.; in forma: pridadit) care a fost dat, predat pe mana cuiva. 2. (pop.) care este napadit, coplesit, depasit.

storat, -a, adj. (reg.) 1. (despre obiecte; in forma: sturat) care a fost prefacut cu violenta in bucati; faramitat, zobit. 2. (despre fiinte; in forma: sturat) stalcit, batut rau. 3. (despre lucruri de mancare; in forma: sturat) care este luat fara mila, distrugand, rupand.

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

SORTIMENT s.n. Totalitatea produselor, a materialelor etc. care au aceeasi forma si dimensiuni sau sunt de aceeasi calitate. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sortiment].

TOBRALCO s.n. Panza de bumbac, fina, cu dungi sau carouri formate din combinatia unor fire subtiri cu altele groase. [Nume comercial].

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. Pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-safie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

CONSTRUCTIVISM s. n. 1. orientare estetica, in artele plastice, literatura si muzica, care concepe realitatea intr-o viziune de forme geometrice, spatiale, si care lupta pentru puritatea si simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica moderna. 2. curent in arhitectura care sustine ca forma arhitecturala trebuie sa fie expresia structurii constructive a cladirii. 3. conceptie care recunoaste rolul activ, creator al gandirii in procesul cunoasterii. ◊ conceptie a scolii intuitioniste din filozofia matematicii potrivit careia activitatea constructiva este baza exigentei matematice. (< fr. constructivisme)

DALMATICA s. f. 1. tunica alba, tivita cu purpura, purtata de imparatii romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Frantei. 3. vesmant liturgic catolic, cu maneci largi, despicat in parti, purtat de diaconi si episcopi. 4. imbracaminte cu care sunt infatisati ingerii, sub forma de rochie lunga. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

GEORAMA s. f. incapere sferica pe a carei fata interioara sunt reprezentate in relief forma si accidentele scoartei terestre. (< fr. georama, engl. georama)

MANDAT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii, incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functie, putere pe care o detine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fata justitiei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. (< fr. mandat, germ. Mandat)

MIMANSA s. f. scoala filozofica indiana care sustinea ca lumea se intemeiaza pe un principiu material alaturi de unul spiritual, ea fiind vesnica, necreata si formata din atomi. (< fr. mimansa)

TOBRALCO s. n. panza de bumbac, fina, cu dungi sau carouri formate din combinatia unor fire subtiri cu altele groase. (< fr. tobralco, germ. Tobralko)

palimar (palimare), s. n.1. Balcon, foisor. – 2. Balustrada, parmalic. – 3. Balustru. – Var. (inv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientarii sale in diferite directii. forma primitiva, polimar, a fost asimilata cu palamar „fringhie” si „paracliser”. Sec. XVIII.

CABLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasa obtinuta prin rasucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosita la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conducta electrica formata din mai multe fire izolate (acoperite cu un invelis vegetal sau metalic). – Fr. cable.

SCANDIU (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pamanturilor rare, alb-cenusiu, cu luciu metalic; se gaseste in natura sub forma de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, in 1879. Utilizat pentru obtinerea aliajelor usoare cu mare rezistenta mecanica si la coroziuni, in calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi inalte, ca filtru de neutroni in tehnica nucleara.

2) cirsnic (vest) si crisnic (est) n., pl. e (aceiasi orig. cu cirsnic 1 fiind-ca e in forma de cruce). Ciorpac atirnat care se cufunda in apa si se lasa mai mult timp (pina ce se aduna pestele la mincarea pusa in el). – Si cirstas (Gorj), cristas (Meh.), scirtas (Oltu de jos), pl. e. Si, tirboc, posfat, cirliont, halau si prijinea. V. napatca.

CALUP, calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tipar in caramidarie, olarit, cizmarie. 2. Bucata (de sapun, de branza etc.) de forma tiparului in care a fost turnata. 3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Din tc. kalıp.

IARNA, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmeaza dupa toamna si preceda primavara, cuprins intre solstitiul de la 22 decembrie si echinoctiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarna = necesar in timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarna = fiind inca iarna. ♦ (Adverbial; in forma iarna) In timpul iernii. 2. fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

TRIPLET, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de acelasi fel. ♦ A treia forma a unor cuvinte care sunt de aceeasi provenienta, dar care au intrat in limba in epoci diferite. – Din fr. triplet.

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil.Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

PERIODICITATE, periodicitati, s. f. Proprietate a unui fenomen, a unei marimi, a unei actiuni de a fi periodica (1); repetarea periodica a valorilor unei marimi, a unui fenomen, a unei actiuni. ◊ Periodicitatea elementelor = repetarea proprietatilor chimice si fizice la elementele chimice cu structura analoaga si cu numar atomic diferit, care formeaza un grup si care sunt cuprinse in aceeasi coloana din tabloul periodic al elementelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. periodicite.

STAT2, state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) Stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ Stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

CRIPTOGRAMA, criptograme, s. f. 1. Document, text scris cu caractere secrete. 2. Joc distractiv constand din impartirea cuvintelor unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand sa fie aflat modul si locul in care ele se succeda. – Din fr. cryptogramme.

MEI subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.

ECUSON, ecusoane, s. n. 1. Ornament sculptat, pictat etc., de obicei in forma de scut, pe care sunt infatisate inscriptii, elemente heraldice etc. 2. Mica bucata de metal, de plastic sau tesatura atasata de imbracaminte, avand imprimate unele date despre persoana care o poarta. – Din fr. ecusson.

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanta dintr-un material, a separa o substanta de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul in care s-a format sau in care a fost introdus. 2. (Mat.; in expr.) A extrage radacina patrata (sau cubica etc.) = a calcula radacina patrata (sau cubica etc.) a unui numar dat. – Din lat. extrahere (dupa trage).

SPALIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ Alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

TIMPANON, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit in sec. XVI-XVIII, alcatuit dintr-o cutie de rezonanta in forma de trapez, deasupra careia erau intinse coarde de metal puse in v******e cu doua ciocanele. – Din fr. tympanon.

TERASA1, terase, s. f. 1. Constructie deschisa, anexa a unei cladiri, asezata la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperis (servind ca loc de odihna sau de agrement). ♦ Suprafata plana amenajata pe o ridicatura de teren, in parcuri sau in gradini. ♦ Portiuni de trotuar in fata unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt asezate mese pentru consumatori. 2. forma de relief cu aspect de treapta, provenita din ridicarea scoartei pamantului sau ca rezultat al eroziunii apelor in lungul unei ape curgatoare. – Din fr. terrasse.

RECTANGULAR, -A, rectangulari, -e, adj. Dreptunghiular. ◊ Coordonate rectangulare = coordonate care sunt perpendiculare una pe alta, formand unghiuri drepte. – Din fr. rectangulaire.

ROSTEI, rosteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv in forma unui cadru in care sunt fixate vergele de lemn sau de otel si care se foloseste ca inchizatoare la usi si la ferestre; p. restr. gratie, zabrea. ♦ Gratarul de la soba, prin care cade cenusa. – Din magh. rostely.

COMPOZITIE, compozitii, s. f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire. 2. Opera, bucata, compunere artistica, in special muzicala. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucati muzicale; totalitatea cunostintelor muzicale care permite compozitorului sa se exprime intr-o forma artistica. 3. Felul in care sunt dispuse elementele imaginii intr-un tablou, astfel incat se se echilibreze intre ele. ♦ Gen de pictura, de sculptura, de desen reprezentand personaje in actiune. 4. Joc al unui actor care interpreteaza un rol bazandu-se in primul rand pe trasaturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exercitiu scolar constand in dezvoltarea in scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se captuseste suprafata unei piese metalice care freaca alta suprafata metalica, cu scopul de a micsora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.

SESIE s. (IST.) delnita, jirebie. (forma de proprietate numita delnita era cunoscuta in Moldova sub numele de jirebie si in Transilvania sub numele de ~.)

BUTON1 ~oane n. Piesa de forma unui disc mic, care, fiind apasat sau invartit, asigura contactul pentru un circuit electric sau declanseaza o actiune mecanica. /<fr. bouton

CULEGAR ~e n. poligr. Placa metalica in care zetarul asaza una cate una literele in randuri egale, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; vingalac. /a culege + suf. ~ar

PAMATUF ~uri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un manunchi de carpe prinse de o prajina, cu care se curata funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din incaperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de par prinse intr-un maner cu care se sapuneste fata la barbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare inainte de a fi puse in cuptor. /<sl. pometuhu

PUNCTBAL ~e n. Obiect de forma unei mingi alungite care, fiind atarnat de o funie, serveste pentru antrenament la box. /cf. fr. punching-ball

A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A infasura in forma de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face sa se miste prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafete) A netezi cu ajutorul unui obiect in rostogolire. 4) (fonduri banesti) A face sa circule; a pune in circulatie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul rotilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

SERPENTINA ~e f. 1) Drum serpuit, construit special pentru a usura urcusul in panta. 2) Cotitura a unui astfel de drum. 3) Fasie lunga si ingusta de hartie colorata, infasurata strans, care, fiind aruncata, se desfasoara in forma de spirala si este folosita drept mijloc de amuzament la petreceri. 4) Tub in forma de spirala folosit ca schimbator de caldura. /<fr. serpentin, germ. Serpentine, lat. serpentinus

SITA ~e f. 1) Unealta de cernut formata dintr-o retea de fire (metalice sau textile) ori dintr-o tabla perforata si fixata intr-un cadru (de obicei circular). ◊ A ploua ca prin ~ a ploua marunt si des; a bura. A vedea (sau a zari) ca prin ~ a vedea neclar, ca prin ceata. A trece (pe cineva sau ceva) prin ~ a examina amanuntit si in mod critic (pe cineva sau ceva). ~a noua sade-n cui ceea ce este nou este pretuit intr-un mod deosebit. 2) rar Retea de sarma (sau de alt material) cu ochiuri marunte, pusa la ferestre. /<sl. sito

VINGALAC ~ce n. poligr. Piesa metalica in care zetarul asaza literele culese intr-o anumita ordine, formand textul care urmeaza sa fie tiparit; culegar. /<germ. Winkelhaken

ARHILOC s.m. Vers al poeziei latine si grecesti, prezentand doua variante : mare arhiloc = vers compus din sapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) si ultimele trei sunt trohei ; mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. [Cf. lat. archilochium, gr. archilocheios < Archilochos – poet liric grec din antichitate].

CANETA s.f. Teava pe care se infasoara firele de suveica. ♦ forma de infasurare a acestor fire. [< fr. canette].

ELASTICITATE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-si reveni la forma initiala dupa ce au fost momentan deformate. ◊ Teoria elasticitatii = capitol al mecanicii care se ocupa cu determinarea starii de tensiune si de deformatie a corpurilor elastice supuse actiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. elasticite, it. elasticita].

PENSULA s.f. Unealta formata dintr-un smoc de fire de par legate de un maner, cu care se picteaza, se intinde un clei etc. 2. (fig.; liv.) Pensulatie (1) [in DN]. [< germ. Pinsel].

ALIDADA s.f. Dispozitiv de forma unei rigle cu care sunt echipate instrumentele goniometrice si care serveste la formarea si masurarea unghiurilor. [Pl. -de. / < fr. alidade, cf. lat. med. alidada < ar. al-idhada].

ELASTIC, -A adj. Care are proprietatea de a-si reveni la forma initiala dupa ce a fost momentan deformat; care are elasticitate. ♦ (Despre fiinte) Mladios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adapteaza usor la orice situatie. // s.n. Produs textil continand fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. [< fr. elastique, it. elastico, cf. gr. elastes – care se intinde].

LITA s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subtiri, infasurate impreuna in acelasi sens. [< germ. Litze].

pruncsor, pruncsori, s.m. (pop.) 1. prunculet, pruncut; plod, sugar, s****i. 2. fiu. 3. (inv. si reg.; in forma: pruncsor) baietas; flacaias.

subtiatic, subtiatica, adj. 1. (reg.; despre corpuri cu forma alungita, despre corzi, tuburi, fire etc.) care este aproape subtire; subtiratic. 2. (inv.; despre oameni, animale sau despre corpul lor) suplu, zvelt, suleget, suletic, sugar, sui, suiet, slab. 3. (reg.; despre glas, sunete etc.) care este aproape subtire; subtiratic. 4. (reg.; fig.) plapand.

spront, spronturi, s.n. (reg.) 1. bustean ale carui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (in forma: spiront) capat iesit al unui butuc. 3. (in forma: stront) capatul mai gros al unui bustean.

TEHNICOLOR, -A adj. (Despre filme; adesea s.n.) In care culorile nu se formeaza in timpul revelarii, ci sunt imprimate in pozitivul final; in culori, colorat. [Cf. germ. technikolor].

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

CABLA vb. tr. 1. a instala cabluri de telecomunicatii; a conecta la o retea electrica, telefonica, tv. 2. a rasuci un ansamblu de fire de sarma pentru a forma un cablu. (< fr. cabler)

ELASTIC, -A I. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-si reveni la forma initiala dupa ce a fost momentan deformat; care se intinde. ◊ (despre fiinte) mladios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adapteaza usor la orice situatie, care prezinta elasticitate (3). II. s. n. produs textil continand fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. (< fr. elastique, lat. elasticus)

RACK REC/ s. n. cutie in care sunt instalate pe verticala, sub forma de sertare, diverse amplificatoare si aparate. (< engl. rack)

TEHNICOLOR, -A ajd. in culori. ♦ film ~ = film in care culorile nu se formeaza in timpul revelarii, ci sunt imprimate in pozitivul final. (< fr. technicolor)

TITOISM s. n. forma de socialism practicata in fosta Iugoslavie sub conducerea lui Iosif Broz Tito. (dupa fr. titisme)

TUB2 s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)

incumeta (incumetat, at), vb. refl.1. A se intemeia, a se sprijini. – 2. A indrazni, a cuteza. – Var. incumete, (in)cumeti. Lat. committere (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circula de asemenea, fiind mai ales inv., in forma incumes.

pusche s. f. – Vezicula dureroasa (pe limba). – Var. puschea, puste(a), puscea. Mr. puscl’e „ciuma”. Lat. pustula (Puscariu 1412; Candrea-Dens., 1486; REW 6867). Rezultatul pusche, normal (ca auriculaureche), a fost indicat de Candrea ca forma ipotetica, dar circula in mod curent in Munt. (nu apare in ALR, II, 39, care mentioneaza cuvintul numai in Trans. si Mold.). Necesitatea unui lat. *pustella (Puscariu, Dimin., 172), *pustulella (Tiktin) sau *pustulilla (Iordan, Dift., 59) nu este evidenta.

ANTIMONIU (‹ germ., lat. m.) s. n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p. t. 630 ºC, p. f. 1.645 ºC), semimetalic, intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Tholde in 1450.

AXIOPOLIS, cetate romana, apoi romano-bizantina in Dobrogea. Important centru militar romano-bizantin la Dunare: din sec. 6 a devenit resedinta episcopala. Ruinele au fost identificate pe platoul de forma triunghiulara de pe malul drept al Dunarii, in dreptul ostrovului Hinog. Azi Cernavoda.

BAN2 (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atributii politice, administrative, judiciare si militare. 2. (In sec. 13-16, in Ungaria) Dregator regal, conducator al unor regiuni de granita. 3. (In ev. med. in Tara Romaneasca) Reprezentant al domnului in Oltenia; de la sfirsitul sec. 15 pina in 1831 (si in forma de mare ban), a fost primul demnitar, dupa domn, in ierarhia dregatorilor. Vreme indelungata bania a fost apanajul familiei Craiovestilor. 4. (Din sec. 17, in Moldova) Dregator domnesc. 5. Persoana care avea acest titlu.

BACIL, bacili, s. m. Gen de bacterii de forma unui bastonas, unele specii fiind patogene. – Fr. bacille (lat. lit. bacillus).

CALUP, calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tipar. 2. Bucata (de sapun, de branza etc.) de forma tiparului in care a fost turnata. 3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Tc. kalıp.

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. Initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.

MAGMATOGEN, -A (‹ fr. {i}; {s} gr. magmat- „pasta intarita” + gennaein „a produce”) adj. (Despre procese geologice si zacaminte de substante minerale utile formate in cadrul lor) Care sunt legate de activitatea magmatica, incluzand atat procesul lichid-magmatic, cat si pe cele ulterioare lui: pegmatitic, pneumatolitic, metasomatic si hidrotermal.

KORYO, formatiune statala din Evul Mediu, intemeiata de Wang Kon, in partea central-vestica a pen. Coreea (918-1392), dar care a cuprins ulterior in hotarele sale cea mai mare parte a peninsulei. La inceput capitala a fost in orasul Kaesong, apoi, din 1232, in orasul Kanghwa. Denumirea K. a fost preluata de europeni sub forma de Coreea.

TABLA s. f. Instrument muzical indian format din doua tobe, care sunt lovite cu degetele sau podul palmei.

Faunus, una dintre cele mai vechi divinitati italice. Era considerat drept protectorul muncilor agricole, al turmelor si al pastorilor, la fel cu zeul Pan din mitologia greaca (v. si Pan). Mai tirziu, Faunus si-a pierdut din caracterul sau divin si a ajuns sa fie considerat drept unul dintre primii regi ai Latiumului, urmasul regelui Picus si tatal lui Latinus. Natura divina a lui Faunus a persistat totusi: figura sa a fost multiplicata, cu timpul, sub forma a numerosi fauni (v. si Fauni).

CELULA, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu, reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. 2. (In sintagma) Celula de partid = (in trecut) denumirea organizatiei de baza a partidului comunist. 3. fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor de ceara, in care albinele depun mierea, cresc ouale, puietul sau depoziteaza hrana; alveola. 4. Incapere (stramta) in inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 5. Ansamblu format din aripile (si fuzelajul) unui avion. 6. fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz. 7. (In telecomunicatii) Suprafata geografica limitata acoperita de un releu de emisie-receptie, in cadrul sistemului de telefonie celulara. – Din fr. cellule, lat. cellula.

ICONOCLASM s. n. Miscare sociala, politica si religioasa din sec. VIII-IX, in Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei impotriva cultului icoanelor, a fost indreptata impotriva aristocratiei laice si ecleziastice. – Din fr. iconoclasme.

INTERACTIUNE, interactiuni, s. f. 1. forma de legatura a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestata printr-o influentare, conditionare sau actiune cauzala reciproca. 2. (fiz.) Actiune reciproca intre doua sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ forma de legatura intre corpuri, realizata fie direct, fie prin intermediul campurilor fizice. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. interaction.

NUMULIT, numuliti, s. m. (La pl.) Gen fosil de foraminifere perforate, care cuprinde specii in forma de lentila ale caror cochilii sunt constituite dintr-o lama in spirala; (si la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. nummulite.

PASTAIE, pastai, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din doua valve in care sunt inchise semintele; teaca. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistae.

PERSIANA, persiene, s. f. Oblon de lemn sau de metal format dintr-un cadru pe care sunt fixate lame inguste asezate orizontal, putand fi alipite sau departate unele de altele, care serveste sa protejeze o usa sau o fereastra de lumina prea puternica a soarelui, de ploaie etc.; jaluzea. [Pr.: -si-a-] – Din fr. persienne.

PREPELEAC, prepeleci, s. m. 1. Par cu cracane scurte, infipt in pamant, in care se pun, la tara, oalele spalate ca sa se scurga sau de care se atarna diferite obiecte. ◊ Expr. A fi gol prepeleac = a fi sarac, neimbracat. Cu mustatile in prepeleac = cu mustatile rasucite si intoarse in sus, in furculita. 2. Prajina sau ansamblu de prajini pe care se cladesc capitele. ♦ Capita cladita pe o astfel de prajina. 3. Scara rudimentara formata dintr-un stalp prin care sunt petrecute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. [Var.: prepeleag s. m.] – Et. nec.

CLONAT, -A, clonati, -te, adj. Care a fost selectat din clon pentru a forma o noua generatie. – V. clona.

TOARCE, torc, vb. III. 1. Intranz. si tranz. A trage fire dintr-un caier si a le rasuci cu mana si cu ajutorul fusului, pentru a obtine fire care pot fi tesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor masini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemanator cu sfaraitul fusului (cand cineva toarce 1). – Lat. torquere „a intoarce”.

RAGILA, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scandura in care sunt infipti dinti de fier si prin care se trage canepa sau inul melitat, ca sa se aleaga partea cea mai fina. 2. Zgarda cu tepi de fier care se pune la gatul cainilor ciobanesti spre a-i apara de muscatura lupului. ♦ Curea sau scandurica cu cateva cuie, care se fixeaza la botul viteilor ca sa nu poata suge. [Var.: (reg.) raghila s. f.] – Cf. germ. Raffel.

RESCRIS, -A, rescrisi, -se, adj. 1. Care a fost copiat. 2. Care a fost scris din nou, in alta forma. – V. rescrie.

ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.

SPUMA, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ fig. Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Lat. spuma.

CUTA, cute, s. f. 1. Indoitura (adanca) intr-un obiect de imbracaminte; incretitura, fald, cret, pliu. ♦ Urma, dunga ramasa pe o tesatura sau pe o hartie in locul unde au fost indoite. ♦ Incretitura a scoartei pamantului, formata sub actiunea fortelor tectonice. 2. Zbarcitura (a obrazului); rid, cret. – Din bg. kuta.

JIREBIE s. (IST.) delnita, sesie. (forma de proprietate numita in Moldova ~ era cunoscuta in Tara Romaneasca sub numele de delnita, iar in Tran-silvania sub denumirea de sesie.)

CATEHISM ~e n. 1) Carte in care sunt expuse principiile bisericii crestine (in forma de intrebari si raspunsuri). 2) fig. Lucrare care contine expunerea concisa a unei doctrine sau a unei conceptii. /<ngr. katehismos

ORZ m. 1) Planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenta in forma de spic, ale carei boabe sunt folosite ca furaj si in alimentatie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gaste a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merita. /<lat. hordeum

PALMETA ~e f. 1) forma data coroanei pomilor fructiferi, ale caror ramuri sunt indreptate intr-un singur plan, fiind sustinute de spaliere. 2) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier. /<fr. palmette

SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

VARZA verze f. Planta legumicola ale carei frunze mari, groase, ondulate sunt infasurate strans unele peste altele, formand o capatana compacta folosita in alimentatie. ◊ Varza rosie specie de varza avand frunzele de culoare rosie-violeta. Varza creata specie de varza avand frunzele incretite. A impaca si capra si varza a impaca doua persoane cu interese si dorinte contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia

PENTACRIN s.m. Echinoderm cu corpul in forma de potir pe marginea caruia sunt prinse bratele bifurcate si penate cu aspect de floare, care duce viata sedentara, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul; crin-de-mare. [< fr. pentacrine].

MACRAMEU s.n. Lucratura de mana facuta din fire textile groase, care din impletitura formeaza diferite desene. [Var. macrame – nod].

scarit, scarita, adj. (inv. si reg.; despre terenuri, locuri, plante, povarnisuri, drumuri) care prezinta denivelari in forma de trepte; in care au fost facute trepte; (despre modul de a tunde parul) in forma de scara (tunsoare scarata).

PARIETAL, -A adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavitati. ♦ Os parietal (si s.n.) = fiecare dintre cele doua oase care formeaza partile laterale ale cutiei craniene, fiind situate intre osul frontal si osul occipital. ♦ Pictura parietala = pictura rupestra. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor in perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. parietal(es), cf. lat. paries – perete].

chit adv. – Liber, in pace. Fr. quitte. Se intilneste cu dubletele cfit si fit, care redau pronuntarea germ. quitt.Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi linistit). forma chitui se aude mai putin, fiind inlocuita prin achita. Dupa Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovati.

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ Apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

TEOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care autoritatea, fiind considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat care are o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < fr. theocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].

curmala (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curma. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Seineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurma, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost inlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale.Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale).

ARANJAMENT s. n. 1. acord, intelegere. 2. mod de alcatuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formatii decat acelea pentru care a fost compusa. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilitatilor de asezare a unui numar dat de obiecte, astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

FUNCTIONALISM s. n. 1. curent de gandire care studiaza faptele sociale si de cultura in totalitatea lor si in interrelatiile acestora, urmarindu-se aspectele functionale in intreaga lor complexitate. 2. directie de cercetare in stiintele exacte, ca si in cele umaniste, care considera obiectul lor de studiu in calitatea lui de sistem, ale carui elemente alcatuitoare se conditioneaza reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acorda functiilor o importanta deosebita pentru descrierea limbilor. 3. directie in arhitectura contemporana care cere ca forma unui material de constructie sa fie determinat de destinatia acestuia. (< fr. fonctionnalisme)

SIFON1 s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

SUBCONTRAR, -A adj. (log.; despre propozitii) formata din aceiasi termeni, dar una fiind afirmativa, iar celalata negativa. (< fr. subcontraire)

VEDIC, -A adj. referitor la Vede, al Vedelor. ♦ limba ~a (si s. f.) = forma arhaica a sanscritei, in care sunt scrise Vedele; religie ~a = religie antica indiana, anterioara brahmanismului, bazata pe Vede. (< fr. vedique)

poting (-guri), s. n. – Legatura, impletitura de nuiele sau de fire vegetale. Sl. potęgu, din potęgati „a trage” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Miklosich, Lexicon, 634; Cihac, II, 282; Cancel 25; Conev 70), cf. sb., cr., slov. poteg „varga”, mag. poting „legatura”. Este dubletul lui petoaca (var. peteuca, peteica), s. f. (legatura de fire vegetale; zavor; butoniera), dintr-o forma sl. nenazalizata, ca cea sb.Der. potingos, adj. (Mold., grosolan, noduros); potinji, vb. (Trans., a coase prost); potinjita, s. f. (Trans., gaura la opinci pentru nojite), contaminat cu (no)jita.

ANDREI, unul dintre cei 12 apostoli, fratele lui Petru. A predicat „Evanghelia” in Pont, Tracia, Scythia, inclusiv Scythia Minor (Dobrogea). A fost rastignit pe o cruce in forma de X (Crucea Sf. A.) la Patras. Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste la 30 nov.

CANAVA, canavale, s. f. Tesatura rara de fire de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

CELULA, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treapta in dezvoltarea materiei vii) format in general din nucleu, protoplasma si membrana si reprezentand cea mai simpla unitate anatomica. ♦ fig. (In structura organizatorica a unora dintre partidele comuniste si muncitoresti) Grupa organizatorica, unitate de baza. 2. fiecare dintre cavitatile hexagonale ale fagurilor, in care albinele depun mierea. 3. Incapere (stramta) la inchisori, unde sunt tinuti arestatii sau condamnatii. 4. Ansamblu format din aripile si fuzelajul unui avion. 5. fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alaturate si cu aceeasi functie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celula de siloz.Fr. cellule (lat. lit. cellula).

KARAKORUM (KARAKORAM) 1. Sistem muntos in Asia Centrala, in NE Pakistanului, la granita cu China si India, intre extremitatea de NV a M-tilor Himalaya la S si M-tii Kunlun la E. Lungime: c. 800 km. Alt. medie: 6.000 m; alt. max.: 8.611 m (vf. K2, al doilea din lume dupa vf. Chomolungma). Puternic fragmentat de vai adanci si inguste; culmi cu ghetari (Siachen, Baltoro, Batura) si cu zapezi persistente. Sunt alcatuiti din trei culmi paralele, formate din granite, gnaisuri, roci sedimentare si metamorfice. Versantul sudic este acoperit de paduri pana la 3.500 m, iar pe cel nordic vegetatia este slab dezvoltata. 2. Localitate in Mongolia, la poalele muntilor Hangai-Changajn Nuruu (pe cursul superior al raului Orkhon). Capitala a Imperiului Mongol (1220-1260), fundata de Genghis-Han. Sit arheologic descoperit in 1889; sapaturile incepute in 1948 au scos la iveala bogate sanctuare ale samanilor si numeroase sculpturi in piatra.

care pron. rel. si interog., pl. tot asa; cu alte cuvinte, e invariabil la nominativ. In vechime varia: care, f. carea, pl. carii, f. carile (lat. qualis, ce fel; it. quale, pv. pg. qual, fr. quel, sp. cual). Cine, ce: Munte care arunca foc. Care e muntele cela? Munti care (fals cari) arunca foc. Barbatu a carui femeie, femeia al carei barbat, barbatu ai carui copii, femeia ai carei copii, oamenii al caror gind, oamenii a caror tara, parintii ai caror fii, m****e ale caror fiice.Care de care, fie-care mai mult de cit cel-lalt, unu mai mult de cit altu. – Care... care, unii... altii: s´a (ori s´au) dus care pe jos, care cu caruta. – Care pe care? Cine va invinge? – fie-care: care, cum vedea, se mira (fie-care, indata ce vedea, se mira; indata ce vedea, fie-care se mira. Care cum formeaza o locutiune si se poate scrie si fara virgula: care cum vedea, se mira). – In est se zice si care e acolo? ild. cine e acolo?

CROMATOCIT (‹ fr.; {s} gr. khromat- „culoare” + kytos „celula”) s. n. Celula specializata in elaborarea de pigmenti, care se acumuleaza in citoplasma sub forma de granule. La mamifere, melanina fiind cel mai raspindit pigment, c. poarta numele de melanocit.

CURCAN (‹ curca) s. m. (ZOOT.) Pasare din ordinul galiformelor, care traieste in stare salbatica in S.U.A. si Mexic, de c. 45-70 cm, cu coada lata, ce o desfasoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci, iar europenii l-au adus, la c. 1500, pe vechiul continent, ca pasare domestica; este crescut pentru productia de carne; p. restr. masculul curcii.

ROMANATI, subunitate a Campiei Olteniei, situata in SE acesteia, intre piemontul Oltetului (la N), raul Olt (E), fl. Dunarea (S) si raul Jiu (V), extinsa pe terit. jud. Dolj si Olt. Lungimea si lat. max. sunt aprox. egale (c. 80 km). Este formata din mai multe campuri, relativ netede, cu inaltimi ce scad treptat de la N la S (de la 140-150 m la 40-60 m), precum si din terasele si luncile Jiului, Oltului si Dunarii. In partea de S, terasele sunt ocupate, partial, de nisipuri, mai ales in sectorul Dabuleni-Ostroveni. Sistemul de irigatii partial repus in functiune. In perimetrul celei mai mari parti a C. Romanati a existat pana in 1950, jud. Romanati (3.560 km2; 296.536 loc., 1 iul. 1937), cu 5 plasi, 3 orase si 252 de sate. Este una dintre cele mai originale zone etnografice, in cadrul careia se remarca scoartele bogat decorate cu modele policrome, tesaturile, lazile de zestre, vasele ceramice (in special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (camasa cu poale, valnicul sau zavelciul, betelele, cojocul s.a.).

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

RICKETSIOZA (‹ fr.) s. f. Boala infectioasa provocata de o bacterie din genul Rickettsia. R. se manifesta prin febra foarte mare, stare de prostratie si aparitia de eruptii cutanate caracteristice, netratate avand o evolutie grava ce poate duce la moarte. De obicei, r. sunt localizate geografic si apar sub forma de cazuri izolate, dar unele (mai ales tifosul exantematic) pot afecta colectivitati mari.

CANAVA, canavale, s. f. Tesatura rara din fire groase de bumbac, tari si duble, formand o impletitura de patrate regulate si servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).

GHEM1, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica, rezultat prin depanarea unor fire (de ata, de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem1 (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus).

HARTA, harti, s. f. Reprezentare grafica in plan orizontal a suprafetei pamantului (totala sau partiala), generalizata si micsorata conform unei anumite scari de proportie si intocmita pe baza unei proiectii cartografice. ◊ (In sintagmele) Harta fusurilor orare = harta care indica limitele reale ale fusurilor orare. Harta geologica = harta pe care este reprezentata raspandirea diferitelor formatii geologice. Harta hidrologica = harta pe care sunt reprezentate repartitia proprietatilor fizice si chimice si conditiile de zacamant ale apelor subterane. Harta lingvistica = harta rezultata din cartografierea faptelor de limba. Harta sinoptica = harta facuta din 6 in 6 ore in care se inscriu principalele elemente meteorologice. Harta de anomalii = harta care indica abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, fata de valorile medii multianuale. – Din ngr. hartis.

ITA, ite, s. f. Dispozitiv la razboiul de tesut, format dintr-o rama dreptunghiulara pe care sunt fixate sarme sau sfori paralele, prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatia. A (se) descurca itele = a (se) lamuri o situatie. – Lat. licia (pl. lui licium).

PEGMATIT, pegmatite, s. n. Roca magmatica in care mineralele sunt bine cristalizate si cu structura specifica, formata de obicei din cuart, feldspat si mica, la care se asociaza uneori minerale pretioase. [Var.: pegmatita s. f.] – Din fr. pegmatite.

ORGANZIN, organzine, s. n. fir de matase naturala, foarte rasucit, format din doua sau din mai multe fire subtiri. – Din fr. organsin.

COLHOZ, colhozuri, s. n. forma de cooperativa agricola de productie in fosta U.R.S.S. – Din rus. kolhoz.

RASUCIT, -A, rasuciti, -te, adj. Care a fost supus unei operatii de rasucire (1). ♦ In forma de spirala. ♦ (Despre tigari) Facut cu mana prin infasurarea tutunului intr-o foita. – V. rasuci.

RASCRUCE, rascruci, s. f. 1. Loc unde se incruciseaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspantie. ◊ (Pop.) Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla Soarele la amiaza; zenit. ◊ Loc. adj. si adv. In rascruce = (care este) in forma de cruce; crucis. 2. fig. Moment hotarator in viata unui om, a unui popor etc.; cotitura. 3. Parte a carului de care se prind sleaurile. 4. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartituri. 5. Parte a vartelnitei formata din doua stinghii incrucisate de care sunt prinse fofezele; fofelnita. – Ras- + cruce.

STANDARD, standarde, s. n. 1. Norma sau ansamblu de norme care reglementeaza calitatea, caracteristicile, forma etc. unui produs; document in care sunt consemnate aceste norme. ♦ (Concr.) Produs realizat pe baza unui standard (1). ♦ fig. (Adjectival) Lipsit de originalitate, facut dupa un sablon; comun. 2. (In sintagma) Standard de viata = grad de dezvoltare a conditiilor de viata caracteristice unei persoane sau unei colectivitati; nivel de trai. – Din fr., engl. standard.

AMfiBRAH ~i m. Picior de vers format din trei silabe, prima si ultima fiind scurte (neaccentuate). /<lat. amphibrachus, fr. amphibraque

BATARDOU ~ri n. 1) Constructie hidrotehnica subacvatica, avand forma unei incinte cu pereti etansi, care, fiind evacuata de apa, permite executarea in interiorul ei a unor lucrari. 2) Dig provizoriu construit pe un rau pentru a opri sau a abate apele, in vederea efectuarii in albie a unor lucrari de constructie. /<fr. batardeau

BATISFERA ~e f. Cabina metalica etansa, de forma sferica, inzestrata cu echipament special, care, fiind suspendata de o nava, permite cercetari submarine la mari adancimi. [Sil. -ti-sfe-] /<fr. bathysphere

CARENA ~e f. 1) (la pasari) Proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile. 2) bot. Portiune din corola leguminoaselor care ia nastere din concresterea a doua petale inferioare. 3) Parte exterioara a unei nave care se afla sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena

IAMB ~i m. 1) (in versificatia antica) Unitate ritmica formata din doua silabe, dintre care prima era scurta si a doua lunga. 2) (in versificatia moderna) Unitate ritmica formata din doua silabe cu accentul pe a doua. [Monosilabic] /<fr. iambe, lat. iambus

MOSOR ~oare n. 1) Piesa, constand dintr-un cilindru de lemn sau de metal (deseori cu capetele in forma de discuri), pe care se infasoara fire textile sau metalice. 2) Piesa si firul luate in ansamblu. /<turc. masura, sb. mosur

OBADA obezi f. 1) fiecare dintre bucatile care alcatuiesc partea periferica circulara a unei roti de lemn. 2) Parte a unei roti de automobil pe care se monteaza cauciucul. 3) la pl. inv. Instrument de tortura format din doua bucati de lemn, fiecare fiind prevazuta cu cate o scobitura in forma de semicerc, care, inchizandu-se, imobilizau picioarele sau mainile condamnatilor /<sl. obedu

PAVILION3 ~oane n. 1) Extremitate in forma de palnie a instrumentelor muzicale de suflat. 2) Varietate de portavoce, anexata la diafragma primelor fonografe. 3) Instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. 4) Partea exterioara a urechii. /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PRASNEL1 ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

TITIREZ1 ~i m. 1) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie pastrandu-si echilibrul; prasnel; sfarleaza. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors; prasnel; sfarleaza. 3) fig. Persoana vioaie si sprintena. /cf. alb. tir

TORSADA ~e f. 1) Manunchi de fire (sau de franghii) rasucite impreuna in forma de elice (pentru a servi drept ornament). 2) arhit. Element ornamental care imita o franghie rasucita astfel. /<fr. torsade

TRIUMVIRAT ~e n. (in Roma antica) forma de guvernamant in care puterea suprema era detinuta de trei conducatori politici si militari. ◊ Primul ~ alianta dintre Cezar, Pompei si Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat

DERMA s.f. Tesut fibros conjunctiv care formeaza partea groasa din adancime, a pielii, fiind acoperit de epiderma. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma].

IZOPODE s.n.pl. Ordin de crustacee care au toracele format din sapte segmente libere, la fiecare fiind atasata cate o pereche de picioare; (la sg. izopod) animal din acest ordin. [Var. isopode s.n.pl. / < fr. isopodes].

TETRADINAM, -A adj. (Bot.; despre androceu) format din sase stamine, din care patru sunt mai lungi, ca la crucifere. [Cf. fr. tetradyname].

TRIDINAM, -A adj. (Bot.; despre androceu) format din sase stamine, dintre care trei sunt mai lungi. [< fr. tridyname].

ARTEL s.n. (Inv.) forma a cooperatiei socialiste de productie in fosta U.R.S.S. (mai ales in agricultura), bazata pe socializarea principalelor mijloace de productie. [< rus. artel].

privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.

DEMOCRATIE s. f. forma de organizare politica a societatii care proclama principiul detinerii puterii de catre popor. ◊ ~ sclavagista = tip de democratie in care puterea era exercitata de stapanii de sclavi; ~ burgheza = forma specifica oranduirii capitaliste, prin care se incearca sa se asigure libertatea si egalitatea generala a cetatenilor in fata legilor; ~ populara = forma de democratie aparuta intr-o serie de tari din Europa si Asia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in care puterea apartine clasei muncitoare in alianta cu taranimea si alte categorii de oameni ai muncii; ~ interna de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit caruia toti membrii sai ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului si de viata interna de partid; ~ economica = democratie care presupune participarea sistematica directa sau prin reprezentanti (inclusiv manageri), liber si expres alesi ai poporului, la conducerea si realizarea procesului de productie, repartitie si schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. democratie, gr. demokratia)

DIASTER s. n. stadiu al diviziunii mitotice, la sfarsitul anafazei si inceputul telofazei, in care cromozomii sunt grupati la polii fusului nuclear sub forma de stea. (< fr. diaster)

GHIPURA s. f. 1. gen de dantela cu ochiuri largi, a carei impletitura comporta un sistem de fire ce evolueaza diferit. 2. desen care, prin forma sa, aminteste de ghipura (1). (< fr. guipure)

TRIPARTIT, -A adj. din trei parti. ◊ (despre un acord, un pact, o conventie) incheiat intre trei state sau partide. ♦ (muz.) forma ~a = forma muzicala din trei sectiuni, a treia fiind reluarea celei dintai. (< fr. tripartite)

hem conj. – Se foloseste in forma reduplicata, pentru a indica o alternanta; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR).

AUGIT s. n. Piroxen monoclinic aluminos de culoare brun-verzuie, translucid, important constituent al rocilor magmatice efuzive bazice (andezit, bazalt). Apare sub forma de mase granulare compacte, varietatile alterate fiind utilizate in ind. colorantilor.

CARBONIFER1 s. n. Perioada din era paleozoica in cursul careia s-au format principalele zacaminte de carbuni. – Fr. carbonifere.

BUMERANG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Arma de lupta si de vanatoare, din lemn, folosita de aborigenii australieni; are o forma speciala de baston indoit si, aruncata fiind, revine la locul de pornire daca n-a atins tinta. Cunoscut in antichitate si de alte popoare. 2. Efect b. = reactie de aparare activa a indivizilor si colectivitatilor impotriva opiniilor si atitudinilor pentru care s-a facut propaganda, putand duce la formarea unor opinii si atitudini contrare.

DACO-ROMANI (< dac + roman2) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.

claie f., pl. ai (sirb. kladnja, claie mica, capita, nsl. klaja, nutret, d. vsl. klasti-kladon, a cladi). Mold. sud. Gramada de fin in forma definitiva (stog): cele mai mari clai erau abea ca niste boghece (Sov. 83). Munt. Gramada de fin in forama provizorie (capita). Mold. nord. Gramad [!] de 12 snopi: din polog snop, din snop claie, din claie odobaie si... la arie (Lit. pop.)! Claie peste gramada, unu peste altu, alandala, in dezordine. V. clit si vraf.

LACRIMARIU (‹ fr., lat.) s. n. (La romani) Vas mic de sticla sau de ceramica, de forma alungita, care se punea in mormant, fiind destinat, simbolic, sa primeasca lacrimile celor ce-i plangeau pe disparut.

compus, -a adj. format din bucati, in opoz. cu simplu. S. m. si n., pl. e. Gram. Cuvint format din mai multe parti: compusii lui pun is spun, rapun s. a. Chim. Corp format din combinare: compusii carbunelui. F. pl. Bot. O familie de plante ale caror flori formeaza unu sau mai multe rinduri pe receptacul, ca tufanica, calonfiru, vetricea s.a.

BALSAMINA, balsamine, s. f. Planta ornamentala originara din India, cu flori albe-rosietice, asezate la subsuoara frunzelor, si cu fructe in forma de capsula, care se deschid brusc cand sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru in care este fixat geamul la o fereastra sau la o usa; lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei, in care sunt montate geamurile. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Din tc. cerceve.

HARPA, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o rama mare triunghiulara, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime si ca acordaj (dispuse intr-o cutie de rezonanta si o consola) si care sunt puse in v******e prin ciupire cu degetele de la ambele maini. [Var.: harfa, arpa, arfa s. f.] – Din fr. harpe, germ. Harfe.

PANICUL, panicule, s. n. Tip de inflorescenta in forma de chiorchine compus, ale carui ramuri secundare sunt si ele ramificate si poarta flori, spiculete sau capitule2. [Var.: panicula s. f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.

MONARHIE, monarhii, s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. Stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

DEVENI, devin, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface in..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A incepe sau a ajunge sa fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; in expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a intamplat. – Din fr. devenir.

DIALOG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire intre doua persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc intre reprezentantii a doua parti, a doua tari etc. ♦ (P. spec.) forma de convorbire intre doua personaje, in care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara in care se reda convorbirea dintre doua personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuatie care indica inceputul vorbirii fiecarui participant la o convorbire. 2. Opera literara scrisa sub forma de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus.

SOLTUZ, soltuzi, s. m. Titlu dat in evul mediu in Moldova carmuitorului unui oras, care era ajutat in activitatea sa de un sfat format din 6-12 pargari; persoana care avea acest titlu. – Din pol. szoltys.

PERISTALTISM s. n. Miscare de contractie (urmata de o relaxare periodica) a musculaturii stomacului si intestinului, care se propaga sub forma de unde si face ca alimentele sa fie impinse de-a lungul tubului digestiv; p. ext. miscare de acelasi tip a altor structuri anatomice tubulare; spec. miscare de contractie a muschilor inimii, care se propaga ondulatoriu. – Din fr. peristaltisme.

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesa cilindrica de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele in forma de discuri, pe care se infasoara ata, fire de matase, sarma etc.; p. ext. piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.

CLOPOTNITA, clopotnite, s. f. Turn de biserica sau constructie in forma de turn (situata langa biserica), in care sunt instalate clopotele (1). – Clopot + suf. -nita.

NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam.Loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.

TEMPORAL1, temporale, s. n. Os pereche asezat de o parte si de alta a cutiei craniene, in regiunea tamplelor, fiind cuprins intre occipital, parietal si sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserati muschii gatului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care apartine regiunii tamplelor, privitor la aceasta regiune. – Din fr. temporal.

TROITA, troite, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatra (impodobita cu picturi, sculpturi, inscriptii si uneori incadrata de o mica constructie), asezata la raspantii, pe langa fantani sau in locuri legate de un eveniment. ♦ Icoana, formata din trei parti, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niste obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. si: troita.Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.

RASCHETA, raschete, s. f. 1. Dalta incovoiata cu care se rade vopseaua si rugina de pe o piesa metalica sau de pe un vas. 2. Perie avand cuie in loc de peri si care serveste la raschetarea tencuielilor. 3. Unealta in forma de perie de bordaj, la care perii sunt inlocuiti cu o bucata prismatica de cauciuc, folosita la curatarea puntii. 4. Razuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

DECEMVIRAT, decemvirate, s. n. forma de guvernamant politic prin care conducerea statului era exercitata de o comisie alcatuita din zece persoane (decemviri) – Din lat. decemviratus, fr. decemvirat.

DECOLETA, decoletez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra (la strung) un material de forma unei bare in piese, care, atunci cand sunt gata, sunt taiate succesiv din aceasta. 2. A executa operatia de decoletare. – Din fr. decolleter.

SMANTANA s. f. 1. Produs alimentar gras, de culoare alba-galbuie, care se formeaza la suprafata laptelui nefiert, dupa ce a fost lasat catva timp la temperatura obisnuita, sau care se separa din lapte cu o masina centrifuga speciala. ♦ (Reg.) Caimac. 2. fig. Partea cea mai buna, cea mai valoroasa dintr-un lucru. – Cf. bg., ucr. smetana.

A DECLINA1 declin tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri si numere schimband forma. 2) inv. (nume de persoana) A face sa fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei solutionari negative; a respinge. 4) (functii) A refuza de a-si asuma. 5) A pune la indoiala; a considera ca fiind nesigur. /<fr. decliner, lat. decli-nare

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

GEAMPARALE f. pl. 1) Dans popular romanesc asemanator cu hora. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Instrument muzical mic de percutie, constand din doua piese mici de lemn, in forma de gavan, unite printr-un siret, care, fiind lovite una de alta, produc un sunet special; castaniete. [Sil. geam-] /<turc. calpara

ORIGINAL2 ~e n. 1) (in opozitie cu copie) Exemplar initial unic care constituie originea unei opere de arta sau a unui act scris. 2) (in opozitie cu traducere) Lucrare in limba de origine (in care a fost scrisa). 3) (in opozitie cu varianta) Manuscris in forma prezentata de autor. /<lat. originalis, fr. original

PALEOZOIC1 n. Era a treia geologica in care s-au format muntii, s-a dezvoltat flora continentala, pana la conifere, si fauna, pana la mamifere. [Sil. -le-o-] /<fr. paleozoique

PLESIOZAUR ~i m. Reptila acvatica din era mezozoica, de talie mare, avand membre in forma de vasle. [Sil. -si-o-za-ur] /<fr. plesiosaure

POTASIU n. Metal alcalin moale, alb-argintiu, aflat in natura sub forma de saruri, avand proprietati chimice pronuntate si fiind intrebuintat, mai ales, la fabricarea ingrasamintelor agricole si a sticlei; kaliu. /<fr. potassium

ROMBOEDRIC ~ca (~ci, ~ce) Care are forma unui romboedru. ◊ Sistem ~ sistem de cristalizare avand ca forma funda-mentala o prisma dreapta ale carei baze sunt triunghiulare. /<fr. rhomboedrique

TETRARHIE ~i f. (in Imperiul Roman) forma de conducere in care puterea de stat era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau de guvernare. [G.-D. tetrarhiei; Sil. tetr-] /<fr. tetrarchie

DECOLETA vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are forma de bara, in piese care atunci cand sunt gata sunt taiate succesiv din aceasta. 2. A taia coletul2 si frunzele (la radacinoase). [< fr. decolleter].

FANTEZIE s.f. 1. Imaginatie artistica creatoare. ♦ Imaginatie; reverie. 2. Ciudatenie, capriciu. 3. (la pl.) Plasmuiri. 4. Piesa de muzica instrumentala care nu are o forma prestabilita. V. parafraza. ♦ Piesa instrumentala in stil contrapunctic, a carei muzica are un caracter neobisnuit, fantastic. 5. (Si in forma fantaisie) Tesatura al carei colorit si textura sunt astfel facute incat sa permita maxima imaginatie a autorului. [Gen. -iei, var. fantasie, fantesie, fantazie s.f. / < fr. fantaisie, cf. it. fantasia, gr. phantasia].

GLOSA s.f. 1. Explicatia unui text obscur sau a unui cuvant greu de inteles. ♦ Comentariu, nota la un text. 2. Poezie cu forma fixa ale carei versuri din prima strofa sunt comentate pe rand in cate o strofa urmatoare, ultima strofa continand aceleasi versuri ca si prima, insa in ordine inversa. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].

IN-CVARTO adj., s.n. invar. (format) in care coala de hartie imprimata a fost indoita in patru, alcatuind opt pagini; (carte) care are acest format. [Scris si in-quarto, var. in-cuarto adj., s.n. invar. / cf. fr. in-quarto, lat. in quarto].

LIRAT, -A adj. (Despre frunze) De forma lirei, la care cei doi lobi inferiori sunt mici in comparatie cu lobul terminal. [< fr. lyre, lat. lyratus].

pohoiala, s.f. (inv. si reg.) 1. boala de ochi la cai, datorita careia acestia nu mai vad drumul (cataracta, leucom, epitora, urdoare). 2. membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; prapur. 3. partea de jos a burtii animalelor; vintre. 4. parte a corpului animalelor situata intre ultima coasta si osul soldului, formand o adancitura; desert, flamanzare. 5. (in forma: povaiala) sira spinarii, spatele. 6. (la pl.; in forma: povaieli) marginile blanii de miel care nu sunt acoperite de lana si care din aceasta cauza nu se pot folosi la caciuli si pieptare.

NACELA s.f. 1. Cos deschis sau cabina (metalica) atarnata de un balon, in care se transporta aeronautii, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabina a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele si in care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de forma alungita, folosit pentru calcinari. [< fr. nacelle].

ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

substare, substari, s.f. (inv.) 1. continut, fond, structura, esenta, miez. 2. realitate care exista prin sine insasi si care constituie suportul comun al calitatilor succesive; ceea ce e permanent, substrat care persista de-a lungul transformarilor. 3. specie de substanta caracterizata prin omogenitate, prin compozitie si structura constanta. 4. tesut sau produs organic format din celule, saruri, lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe si parti ale corpului unei fiinte sau ale unei plante.

TRUST s.n. 1. (In economia capitalista) forma de monopol in care intreprinderile care s-au contopit isi pierd independenta comerciala, de productie si juridica, fiind subordonate unei administratii unice. 2. (In economia socialista) forma de organizare a intreprinderilor in care se unesc unitatile unei anumite ramuri sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial (uzine, unitati comerciale etc.). [< engl., fr. trust, cf. rus. trest].

IN-CVARTO adj. inv., s. n. (format) in care coala de hartie imprimata a fost indoita in patru (opt pagini). (< fr. in-quarto)

TRIDENT s. n. 1. (mit.) furca cu trei dinti cu care era infatisat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinaresc in forma de furca cu trei brate. (< fr. trident, lat. tridens)

minti (mintit, mintit), vb. – A spune minciuni. – Megl. mint, istr. mintu. Lat. mentire (Puscariu 1088; Candrea-Dens., 1135; REW 5510), cf. it. mentire, prov., fr., cat., sp., port. mentir. Cf. minciuna.Der. nemintit, adj. (care nu a fost dezmintit nici contrazis); desminti, vb. (a contrazice), format dupa fr. dementir; mintitor, adj. (mincinos), cuvint rar, formatie interna a rom., pe care REW 5511 o deriva din lat. mentitor.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)