Rezultate din textul definițiilor
A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare

NEGATIVISM s.n. 1. Atitudine de ignorare voita a calitatilor cuiva sau a ceva. 2. Tulburare psihica manifestata prin tendinta bolnavului de a se opune oricarei solicitari din exterior. [Cf. fr. negativisme].

ignora vb. tr. I. a nu cunoaste, a nu sti. 2. a neglija, a simula ca nu observa (pe cineva sau ceva). (< fr. ignorer, lat. ignorare)

ignora vb. I. tr. 1. A nu cunoaste, a nu sti. 2. A neglija, a simula ca nu observa (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignor, 3,6 -reaza si -ra. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer].

DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. Persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura!Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.

OCOLI, ocolesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A strabate o distanta facand un ocol; a merge de jur-imprejur, a inconjura. ♦ (Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ Tranz. A evita sa atingi sau sa lovesti pe cineva sau ceva, ferindu-te intr-o parte, facand un mic ocol. ♦ Intranz. Fig. A spune ceva cu inconjur, a divaga. ◊ Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦ Tranz. A evita sa intalnesti pe cineva sau ceva. ♦ Tranz. Fig. A lasa ceva (in mod intentionat) deoparte; a ignora. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A pune gard imprejurul unui loc; a imprejmui, a ingradi. ♦ Fig. (Inv. si reg.) A apara, a proteja, a ocroti. ♦ (Inv. si reg.) A incercui din toate partile, a impresura, a asedia. – Din ocol.

ignora, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu sti, a nu cunoaste ceva. 2. A neglija in mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua in seama, a trece cu vederea, a face abstractie de... – Din fr. ignorer, lat. ignorare.

SUBIECTIVISM s. n. 1. conceptie filozofica idealista care neaga existenta lumii obiective, reducand realitatea la constiinta, la subiect (II, 1). ◊ (in teoria si practica sociala) tendinta de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltarii, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personala, partinitoare fata de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme)

desmanta (-t, -at), vb. – (Trans.) A face sa se razgindeasca. Origine incerta. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a astepta”, intensiv de la manēre; in acest caz *dismantāre ar insemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. Dupa Tiktin, de la un lat. *dismentāre, de la mens; dupa Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dismonitāre. Candrea trece sub tacere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvintul, care este destul de rar.

descoperi (descopar, it), vb.1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acopera. – 2. A gasi, a afla. – 3. A revela, a dezvalui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. discooperῑre (Puscariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. decouvrir, sp. descubrir.Der. descoperitor, adj. (care descopera); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)