Rezultate din textul definițiilor
CIUDA, s. f. Sentiment de parere de rau, de invidie amestecata cu suparare sau de invidie amestecata cu dusmanie. ◊ Loc. adv. si prep. In ciuda cuiva = cu intentia de a supara pe cineva, in necazul, in pofida cuiva; infruntand impotrivirea cuiva sau a ceva. ◊ Loc. conj. In ciuda faptului ca... = cu toate ca..., desi. ◊ Expr. A face (cuiva) in ciuda = a necaji intentionat (pe cineva). – Din sl. cudo „minune”.
CIUDA f. 1) Sentiment puternic de insatisfactie cauzat de o perspectiva ratata. A fierbe de ~. 2) Pornire ascunsa (impotriva cuiva); necaz. A avea ~ pe cineva. ◊ In ~a cuiva a) cu intentia de a provoca suparare cuiva; b) nesocotind vointa cuiva, infruntand pe cineva. In ~a faptului ca cu toate ca; macar ca; desi. 3) Sentiment de nemultumire egoista provocat de situatia in societate sau de calitatile cuiva; pizma; invidie. [G.-D. ciudei; Sil. ciu-da] /<sl. tudo
SFIDA, sfidez, vb. I. Tranz. a infrunta pe cineva cu dispret, cu ostentatie; a desfide. – Din it. sfidare.
SUMUTA, sumut, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A atata, a indemna pe cineva sa porneasca impotriva cuiva; a asmuti. ♦ Refl. (Reg.) a infrunta pe cineva cu vorba; a se ratoi. 2. Intranz. (Reg.) A scoate sunete specifice tuguind buzele, pentru a indemna caii sa porneasca sau sa mearga mai repede etc. – Lat. *submotiare (< submotum).
cotobani, cotobanesc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se agata ca sa ajunga mai sus; a se aburca, a se cocota. 2. a se cazni, a se trudi, a se opinti, a se indarji. 3. a se ratoi, a se cotofeni, a infrunta (pe cineva).
cotofani, pers. 3 sg. cotofaneste, vb. IV refl. (reg.) 1. a se cocota unde nu merita. 2. a se ratoi (la cineva), a infrunta (pe cineva).
OCARA, ocari, s. f. (Pop.) Vorba sau fapta care mustra, cearta, rusineaza pe cineva; ocarare; umilire, infruntare; defaimare, jignire, insulta; situatie rusinoasa, dezonoranta in care se afla cineva; rusine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocara = compromitator, jignitor, rusinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lasa, a ramane de ras si de ocara = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispret, de batjocura; a (se) compromite. (Rar) A da de ocara cu... = a (se) face de ras cu... – Din ocari (derivat regresiv).
SFIDARE s. 1. bravada, bravare, desfidere, (inv.) desfid. (~ mortii.) 2. infruntare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 3. provocare, sfruntare. (Arunca cuiva o ~.)
SFIDA vb. I. tr. A infrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispret; a desfide. [< it. sfidare].
SFIDA vb. tr. a infrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispret; a desfide. (< it. sfidare)
infruntaRE s. 1. sfidare, (rar) sfruntare. (~ cuiva.) 2. v. incaierare.
afront n., pl. uri (fr. affront). Injurie; rusine: a suferi, a primi un afront de la cineva, a face cuiva un afront. – Curat rom. infruntare.
DESFIDE vb. tr. 1. a provoca (pe cineva) sa dovedeasca un lucru stiind ca nu va reusi; a declara, a spune cuiva ca nu este crezut, ca e considerat incapabil. 2. a infrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. (dupa fr. defier, lat. deffidere)
DESFIDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva sa dovedeasca un lucru, stiut fiind ca nu va reusi. ♦ A spune cuiva ca nu este crezut sau ca este considerat incapabil. 2. A infrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. [Forme gramaticale: nu are timpuri trecute] – Din fr. defier, lat. diffidere (dupa sfida).
A infrunta infrunt tranz. 1) A intampina cu hotarare si curaj, opunand rezistenta. ◊ ~ privirea cuiva a) a se uita drept si fara sfiala in ochii cuiva; b) a nu se lasa intimidat de cineva sau de ceva. 2) A trata cu ocari si reprosuri (in public). [Sil. in-frun-] /<lat. infrontare
JIGNIRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) ranire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insulta, ocara, ofensa, rusine, umilinta, (livr.) ultraj, vexatiune, (pop.) hula, sudalma, suduitura, (inv.) basau, dosada, infruntare, necinste, obida, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusa cuiva.)
DESFIDE vb. III. tr. 1. A declara, a spune cuiva ca nu il crezi; a spune, a declara cuiva ca il crezi incapabil de ceva. ♦ A chema, a provoca (pe cineva) sa dovedeasca un lucru despre care se stie ca nu va reusi sa-l faca. 2. A infrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie. [P.i. desfid. / dupa sfida, cf. it. desfidare, fr. defier, lat. diffidere].
SACRIFICIU, sacrificii, s. n. 1. Renuntare voluntara la ceva (pretios sau considerat ca atare) pentru binele sau in interesul cuiva sau a ceva; jertfa. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegatie). ◊ Echipa de sacrificiu = grup de oameni care infrunta o mare primejdie ca sa indeplineasca o misiune, o datorie. 2. Ofranda rituala adusa unei divinitati, in cadrul careia se jertfeste o fiinta; jertfa. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.