Rezultate din textul definițiilor
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat.Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi.Expr. A da (pe cineva sau ceva) d******i (sau la d***u, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda.Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini.Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit1. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de d***u = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca.Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie).Lat. dare.

iusti interj. – Imita zgomotul facut de plesnitul biciului. Creatie expresiva, cf. bisti, tusti.Der. iusca, s. f. (pleasna de bici; lovitura de bici; femeie neastimparata; posirca), al carui ultim sens ar proveni, dupa Bogrea, Dacor., IV, 825 si DAR, din rut. juska „supa”; iusti (var. iusni), vb. (a lovi cu biciul); iusnita, s. f. (bici). Cf. Iordan, BL, IX, 65.

BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subtire ca biciul), producand usturime; a flagela; a cravasa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fara crutare. [Prez. ind. si biciui. - Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] – Bici + suf. -ui.

A BICIUI ~iesc tranz. 1) a lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producand usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici

BICIUI, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subtire ca biciul, producand usturime. Ierburile il biciuiau (GIRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fara crutare. [Prez. ind. si biciui.Var.: (reg.) zbiciui vb. IV] – Din bici.

A PISCA pisc tranz. 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si fig. (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ◊ Cat te-ar ~ un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

A STRICNI ~esc tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lasa sa curga sangele rau). 2) (pesti) A deschide printr-o taietura lunga si adanca (pentru a scoate maruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (pana la sange); a sfichiui. /<ucr. striknuti, rus. streknuti

PLESNI vb. 1. v. sparge. 2. a se rupe. (Au ~ doua coarde la vioara.) 3. v. crapa. 4. a exploda, a pocni. (Ce-a ~?) 5. v. deschide. 6. a pocni, a trosni. (~ din bici.) 7. v. trage. 8. a izbi, a lovi, a pocni. (Acum te ~!)

priscali, priscalesc, vb. IV (reg.) a lovi sau a plesni cu o nuia, cu sfichiul biciului sau cu priscala (v.).

bici (bice), s. n.1. Obiect din impletitura de curele cu care se lovesc sau indeamna animalele sa mearga. – 2. lovitura data cu acest obiect. Sl. bici de la biti „a lovi” (Miklosich, Lexicon, 22; Slaw. Elem., 14; Cihac; Berneker 56); cf. bg. bicu, sb., cr., ceh., rus. bic, pol. bicz. Cf. si bat. Der. biciui, vb. (a bate cu biciul); biciuiala, s. f. (bataie cu biciul, flagelare); biciuitor, adj. (care biciuieste); biciusca, s. f. (bici). Din rom. provine sas. bitsch. Ngr. βίτσα si alb. bisk se trag direct din sl. (cf. G. Meyer, 34).

priscalit s.n. (reg.) lovire sau plesnire cu priscala, cu o nuia sau cu sfichiul biciului.

A POCNI ~esc 1. intranz. 1) A produce un pocnet; a face „poc”. ~ din bici. Ii ~esc oasele. 2) (despre textile, invelisuri etc.) A se rupe partial (prin intindere); a plesni; a crapa. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a plesni. /poc + suf. ~ni

bici, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect alcatuit dintr-o curea sau o impletitura de curele, mai rar de canepa, legata de un bat, cu care se lovesc sau se indeamna animalele sa mearga. ♦ lovitura data cu obiectul descris mai sus. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Din sl. bici.

A PLESNI ~esc 1. intranz. 1) A produce un plesnet. ~ din bici.Cat ai ~ din palme intr-o clipa; dintr-o data. 2) (despre textile, invelisuri, haine etc.) A se rupe partial (prin intindere); a pocni; a crapa. ◊ ~ de necaz a nu mai putea de necaz. 3) (despre obiecte de sticla, ceramica etc.) A capata fisuri la suprafata (din cauza lovirii, gerului, caldurii etc.); a crapa. 4) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a pocni. ◊ A o ~ (sau a o pocni) bine a spune ceva (cuiva) nimerit intr-o anumita situatie. /<sl. plesnonti



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)