Rezultate din textul definițiilor
BINISOR2 n. : A lua cu ~ul (pe cineva) a trata cu blandete; a lua cu binele. /bine + suf. ~isor
bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. Mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.
A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept
MONOBLEPSIE s.f. Defect al vederii constand in neputinta de a vedea clar cu ambii ochi, in timp ce cu fiecare in parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere].
bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.
TRATA vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospata. 3. (MED.) a (se) cauta, a (se) ingriji, (pop. si fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (inv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astma.) 4. v. parlamenta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ urmatoarea tema...)
A SE REVANSA ma ~ez intranz. 1) A-si lua revansa; a intoarce cuiva binele sau raul cauzat anterior. 2) sport A-si lua revansa; a obtine o victorie dupa o infrangere anterioara. /<fr. revancher
ADIO interj. Ramas bun, ramai cu bine. ◊ (s.n.) A-si lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].
BALANTA s.f. 1. Instrument pentru cantarit, bazat pe principiul echivalarii a doua greutati cu ajutorul unui sistem de parghii; cantar; cumpana. ◊ A pune in balanta = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (Cont.; fin.) Raport intre doua sume, doua conturi etc. ◊ Balanta comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari (pe o perioada de un an); balanta de plati = raportul dintre sumele incasate din strainatate de catre o tara si cele pe care le plateste altor state intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an. [Pl. -te. / < it. balanza, cf. lat. bilanx < bis – de doua ori, lanx – tava].
REVANSA vb. I. refl. A-si lua revansa. ♦ A intoarce cuiva binele sau (ironic) raul facut. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. revancher].
BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
REVANSA, revansez, vb. I. Refl. A intoarce cuiva binele sau raul facut; a-si lua revansa. ♦ (Sport) A reusi sa-si invinga adversarul dupa ce, in meciul anterior, fusese invins de el. – Din fr. revancher.
IMPRUMUT ~uri n. 1) v. A IMPRUMUTA. ◊ ~ de stat atragere in bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea si repartizarea unor hartii de valoare (obligatii). De ~ a) care este imprumutat; b) care nu se potriveste bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a imprumuta. 2) Bun material sau suma de bani luate pentru a fi restituite. A inapoia ~ul. 3) Element de limba, de cultura, de arta integrat in alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. im-pru-] /<lat. in promutuum
PRECAUT ~ta (~ti, ~te) Care prevede eventualele consecinte (orientandu-se bine in mediul inconjurator); care actioneaza luand toate masurile de prevedere; prevazator; prudent; circumspect. [G.-D. -ca-ut] /<lat. praecautus
PREVAZATOR ~oare (~ori, ~oare) Care prevede eventualele consecinte (orientandu-se bine in mediul inconjurator); care actioneaza luand toate masurile de prevedere; precaut; prudent; circumspect. /a prevedea + suf. ~tor
PRUDENT ~ta (~ti, ~te) Care prevede eventualele consecinte, orientandu-se bine in mediul inconjurator; care actioneaza luand toate masurile de precautie; prevazator; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis
EUPATIE s.f. (Liv.) Resemnare in fata suferintei. [Gen. -iei. / < fr. eupathie, cf. gr. eu – bine, pathos – suferinta].
EUPRAXIE s.f. (Med.) Capacitate de a executa miscari coordonate. [Gen. -iei. / < fr. eupraxie, cf. gr. eu – bine, praxis – actiune].
EUGENIE s.f. Teorie care preconizeaza ameliorarea calitatilor biologice umane prin masuri genetice (alegerea parintilor, sterilizarea celor tarati etc.), folosita uneori in scopuri rasiste. [Gen. -iei. / < fr. eugenie, cf. gr. eu – bine, gennan – a zamisli].
EUPEPSIE s.f. Digestie usoara. [Gen. -iei. / < fr. eupepsie, cf. gr. eu – bine, pepsis – digestie].
EUSEMIE s.f. (Med.) Totalitatea simptoamelor favorabile in evolutia unei boli. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eusemie, cf. gr. eu – bine, sema – semn].
EUTEXIE s.f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec facut in alte proportii. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi].
EUTOCIE s.f. Nastere normala. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – nastere].
EUTROFIE s.f. Dezvoltare armonioasa a organismului, ca urmare a unei bune nutritii a tesuturilor. [Gen. -iei. / < fr. eutrophie, cf. gr. eu – bine, trophe – hrana].
REVANSA vb. refl. a intoarce cuiva binele (sau raul) facut; a-si lua revansa. (< fr. revancher)
ADIO interj. ramas bun! ramai cu bine! o (s. n.) a-si lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)
CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.
ADIO interj. Ramas bun (pentru totdeauna), ramai cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio. ◊ Expr. A-si lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfarsit cu... – Din it. addio, fr. adieu.
EUFONIE s.f. Imperechere armonioasa de sunete, care impresioneaza placut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].
EURITMIE s.f. 1. Imbinare armonioasa a elementelor componente ale unei opere de arta (sunete, miscari, linii etc.). 2. Functionare regulata a oricarei activitati organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen. -iei. / < fr. eurythmie, lat. eurythmia, cf. gr. eu – bine, rhythmos – ritm].
BINISOR adv. 1. Diminutiv al lui bine1. 2. Cu bagare de seama. ◊ Expr. Sezi binisor! = fii cuminte! astampara-te! 3. Cu blandete, prietenos. ◊ (Substantivat, in expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binisorul = (a proceda) cu blandete, cu binele.
FATUIALA, fatuieli, s. f. 1. Fatuire. 2. Fig. (Pop.) Palmuire; bataie data cuiva (peste fata). 3. (Concr.) Strat subtire de mortar, bine netezit, care formeaza fata unei tencuieli. [Pr.: -tu-ia-] – Fatui + suf. -eala.
GALEROPIE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slaba decat la cea stralucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clara].
MICROFONIE s.f. 1. Reactie care se produce intre un microfon in functiune si difuzoarele sale atunci cand amplificatorul intrece ca volum o anumita limita. ♦ Fenomen care are loc atunci cand la condensatorul variabil al unui radioreceptor nu functioneaza bine gama de unde scurte. 2. Slabire a vocii. [Gen. -iei. / < fr. microphonie].
REVANSA ~e f. 1) Actiune prin care cineva razbuna un rau pricinuit sau rasplateste un bine. ◊ Spirit de ~ dorinta nestramutata de razbunare; revansism. A-si lua ~a a plati cuiva o neplacere suferita; a-si scoate parleala. 2) sport Partida prin care cel invins incearca sa-si biruie adversarul. Meci ~. [G.-D. revan-sei] /<fr. revanche
BINISOR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu bagare de seama; fara graba, cu calm. ◊ Expr. Sezi binisor! = fii cuminte! astampara-te! ♦ Cu blandete, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binisorul = (a proceda) cu blandete, cu rabdare, cu tact. – bine + suf. -isor.
A FORTA ~ez tranz. 1) (fiinte) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a constrange; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine inchise) A supune unei actiuni violente. ~ usa. ◊ ~ nota a) a lua nota care depaseste posibilitatile vocii; b) a intrece masura in comportarea fata de cineva. ~ usi deschise a demonstra adevaruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecatori etc.) A trece efectuand operatii de lupta. ~ raul. /<fr. forcer
EUHARISTIE s.f. Impartasanie, cuminecatura (la catolici). [Gen. -iei, var. eucaristie s.f. / cf. fr. eucharistie, gr. eucharistia < eu – bine, charis – har, gratie].
EUTANASIE s.f. 1. Moarte usoara, fara suferinta. 2. Provocare de catre medic a mortii unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].
ADIO1 interj. 1) (se spune cand cineva isi ia ramas bun pentru totdeauna sau pentru un timp indelungat) Ramai cu bine. 2) iron. S-a zis cu...; s-a terminat cu...; gata. /<fr. adieu, it. addio
ARANJA vb. I. 1. tr. A randui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o intreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri in interes personal. ♦ A se intelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. arranger].
NICTALOPIE s.f. Afectiune a ochiului datorita careia bolnavul nu distinge bine lucrurile decat la o lumina slaba sau in timpul noptii. Gen. -iei. / < fr. nyclalopie].
na interj. – 1. Ia, tine (constituie o invitatie reala sau ironica cind se da ceva). – 2. bine, asta mai lipsea (arata surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscura, dupa Philippide, II, 725.
binete f. pl. (din bine ati venit). Trans. Ban. A da binete, a saluta, a ura fericire. A-si lua binete, a-si lua ramas bun. – Si pl. n. bineturi (Vlah.).
A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar
CHIBZUIALA, chibzuieli, s. f. Faptul de a (se) chibzui. ◊ Loc. adv. si adj. Cu chibzuiala = (in mod) chibzuit, bine gandit. Fara chibzuiala = (in mod) necugetat. ◊ Loc. vb. A sta la chibzuiala = a chibzui. [Pr.: -zu-ia-] – Chibzui + suf. -eala.
ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)
A DREGE dreg tranz. 1) (obiecte stricate, defectate) A repune in functiune; a repara; a tocmi. ◊ A-si ~ gustul a lua ceva in gura pentru a face sa dispara un gust neplacut. A-si ~ glasul (vocea) a tusi usor pentru a-si limpezi vocea. 2) fig. A modifica in bine; a corecta; a corija. 3) A intocmi cu indemanare, aranjand si potrivind. 4) (bucate, bauturi) A imbunatati la gust prin adaugarea condimen-telor. 5) fig. (bauturi) A turna in pahare; a umple paharele. 6) pop. (persoane) A invata minte; a pune la punct. 7) fam. (obrajii) A colora cu fard (pentru a da un aspect placut). /<lat. dirigere
POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu
COJOC, cojoace, s. n. 1. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoaca s. f.] – Din sl. kozuhu.
MERGE vb. 1. a se deplasa, a se duce, a se misca, a umbla, (pop.) a se purta. (~ putin pe strada.) 2. a umbla, (inv. si reg.) a pasa. (~ cam greu din cauza batranetii.) 3. v. trece. 4. v. parcurge. 5. v. colinda. 6. v. zbura. 7. v. coti. 8. v. deplasa. 9. v. pleca. 10. v. apuca. 11. v. duce. 12. v. trece. 13. v. lua. 14. v. iesi. 15. v. intra. 16. v. inrola. 17. v. circula. 18. a duce, a se indrepta. (Acesta e drumul care ~ spre ...) 19. v. intinde. 20. v. desfasura. 21. v. progresa. 22. v. functiona. 23. a o duce. (Stii ca ii ~ bine.) 24. v. consuma. 25. v. cuprinde. 26. v. purta. 27. v. asorta. 28. v. potrivi. 29. v. putea.
CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).
SIMETRIE s.f. 1. Asezare, dispunere a unor parti identice intr-un mod asemanator intr-un ansamblu, intr-un tot. ♦ Armonie, imbinare armonioasa rezultata din anumite combinatii regulate si bine proportionate. 2. Proprietatea unei figuri in raport cu un punct, cu o dreapta sau cu un plan de a avea puncte care sa corespunda doua cate doua. ♦ Proprietatea a doua figuri de a se suprapune exact. [Gen. -iei. / cf. fr. symetrie, it. simmetria < lat., gr. symmetria < gr. syn – cu, metron – masura].
PARA3, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.
A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere
ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.