Rezultate din textul definițiilor
INSUSI, insusesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept. 2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pron. insusi, v. insumi.

OCUPA, ocup, vb. I. I. Tranz. 1. A pune stapanire pe..., a lua in stapanire cu forta armata un teritoriu, un oras etc.; a cuceri. 2. A lua (temporar) in stapanire, a avea in folosinta un imobil, un spatiu locativ. ♦ A se intinde pe o suprafata, a se situa. ♦ A retine, a rezerva. 3. A lua in primire, a detine un post, o functie etc. ♦ Fig. A detine un loc intr-o ierarhie. II. Refl. 1. A lucra intr-un anumit domeniu, a avea drept ocupatie sau profesiune; a se indeletnici cu... ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) A se consacra unei preocupari temporare. ♦ Tranz. (Inv.) A preocupa, a absorbi. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva sau de ceva; a acorda atentie deosebita. – Din lat. occupare, fr. occuper.

A COTROPI ~esc tranz. 1) (teritorii, tari) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a invada. 2) fig. A cuprinde din toate partile; a invalui; a invalura; a impresura; a infasura. /Orig. nec.

A INVADA ~ez tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a cotropi; a incalca. 2) fig. (despre sentimente, emotii etc.) A pune stapanire deplina. 3) (despre plante si animale daunatoare) A cuprinde in intregime; a impanzi. 4) (incaperi, suprafete) A umple peste masura; a inunda. /<lat., it. invadere

A INCALCA incalc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comitand o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /in + a calca

RUSUI, rusuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Inv.) A uzurpa, a lua in stapanire prin forta. (din sl. rusiti = a lua, a inlatura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a pozitiei pietrelor de hotar ale unei proprietati; de aici, cu l expresiv a devenit raslui; explicatia lui Tiktin, prin interm. lui razlusi (< sl. razluciti), nu este convingatoare)

OCUPA vb. I. tr. 1. a lua in stapanire, a cuceri cu forta armata o tara, un teritoriu. 2. a lua in primire, a detine (un post, o casa etc.) II. refl. a se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. ◊ a se interesa, a urmari indeaproape. (< lat. occupare, fr. occuper)

HAT1, haturi, s. n. 1. Parte a hamului alcatuita din curele (sau franghii) lungi, prinse de inelele capetelei, cu ajutorul carora se conduc caii inhamati. ◊ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in haturi = a tine din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stapani. A lua haturile in mana = a prelua conducerea, manifestand o oarecare autoritate constrangatoare (intr-o intreprindere, o afacere etc.). A scapa haturile din mana = a pierde conducerea sau initiativa (intr-o intreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stapani spiritele. 2. (Reg.) Lat, juvat, streang de care este spanzurat cineva. – Cf. hat.

OCUPATIE, ocupatii, s. f. 1. (luare temporara in) stapanire de catre fortele armate ale unui stat a unei parti sau a totalitatii teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupatie = (despre forte armate) care ocupa temporar un teritoriu, o localitate straina. ♦ (Jur.) luare in stapanire, in posesiune; dobandire a unei proprietati. 2. Indeletnicire, treaba, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujba, post. [Var.: (inv.) ocupatiune s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.

OCUPANT, -A, ocupanti, -te, s. m. si f. (Adesea adjectival) Stat care (prin fortele sale armate) ia in stapanire un teritoriu, un oras strain etc. ♦ P. ext. Persoana care are sau ia (temporar) in posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant.

A ASERVI ~esc tranz. (popoare, tari etc.) a lua in stapanire (prin putere armata); a aduce in stare de serv; a subjuga; a inrobi; a ingenunchea; a supune. /<fr. asservir

A CAPTURA ~ez tranz. 1) (unitati militare, militari) A face prizonier; a lua in prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale apartinand inamicului) A lua in posesie prin lupta. 3) (persoane vinovate de o incalcare de lege) A retine, privand de libertate; a prinde. 4) (animale salbatice) a lua in stapanire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer

A CUCERI ~esc tranz. 1) a lua in stapanire cu forta armata; a ocupa. 2) A capta prin insusiri deosebite (pentru a castiga simpatia, dragostea sau bunavointa). 3) A obtine prin lupta sau prin munca sustinuta. /<lat. conquerire

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. a lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

A DOBANDI ~esc tranz. 1) (castiguri) A obtine in urma unui efort; a capata; a contracta; a obtine. 2) inv. (orase, cetati etc.) a lua in stapanire prin lupta; a cuceri; a ocupa. /<sl. dobyti

A INFEUDA ~ez tranz. (popoare, tari, teritorii) a lua in stapanire; a face sa piarda independenta; a supune; a inrobi. /<fr. infeoder, lat. infeodare

A INGENUNCHEA ~ez 1. intranz. 1) A se aseza in genunchi. 2) fig. A cadea in genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrange la supunere totala. 2) (popoare, tari, teritorii) a lua in stapanire (prin puterea armata); a face sa piarda independenta; a supune; a aservi; a inrobi; a subjuga; a infeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare

A INROBI ~esc tranz. (popoare, tari, teritorii) a lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a supune; a ingenunchea; a subjuga; a aservi; a infeuda. /in + a robi

A INSUSI ~esc tranz. 1) (bunuri straine sau care nu apartin nimanui) a lua in stapanire; a-si apropria. 2) (cunostinte) A dobandi prin invatatura; a asimila. 3) (pareri, idei) A accepta considerand ca bun; a adopta. /Din insusi

A OCUPA ocup tranz. 1) a lua in stapanire cu forta armata; a cuceri. 2) A folosi temporar. ~ un loc in vagon. 3) A cuprinde incluzandu-se ca parte integranta (a intregului). Viile ocupa cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A detine in mod legal (intr-o ierarhie). ~ un post. 5) inv. A urmari in permanenta si complet; a obseda; a stapani; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper

A SUBJUGA subjug tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) a lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a supune; a ingenunchea; a aservi; a infeuda. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a supune. 3) fig. A incanta prin anumite insusiri; a robi. /<fr. subjuguer

A SUPUNE supun tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) a lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a ingenunchea; a subjuga; a infeuda; a aservi. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a subjuga. ◊ ~ la torturi a face sa suporte torturi; a tortura. 3) A face sa sufere efectul (unei actiuni). ~ unui tratament chimic. ~ criticii. 4) inv. A pune dedesubt. /<lat. supponere

OCUPARE s.f. Actiunea de a ocupa si rezultatul ei; luare in stapanire. [< ocupa].

OCUPA vb. I. I. tr. 1. a lua in stapanire, in posesiune; a pune mana pe..., a pune stapanire (pe o pozitie, pe o tara etc.). 2. A avea un loc, a detine un post (undeva). ♦ A locui (o casa). ♦ A stapani gandurile cuiva, a preocupa. II. refl. 1. A se indeletnici cu ceva, a exercita o meserie. 2. A se interesa, a se ingriji de cineva, de ceva. [P.i. ocup. / < fr. occuper, it., lat. occupare].

OCUPATIE s.f. I. Indeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treaba. II. 1. luare in stapanire cu forta a unui teritoriu, a unui oras etc. de catre o putere straina, care impune un anumit regim. 2. luare in posesiune, in stapanire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupatiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].

supunaciune, supunaciuni, s.f. (inv.) 1. asezare dedesubt; ascundere. 2. luare in stapanire a unor teritorii, asezari, populatii, prin forta armata; cucerire, inrobire, ocupare, subjugare.

supusaciune, supusaciuni, s.f. (inv.) 1. asezare dedesubt; ascundere. 2. luare in stapanire a unor teritorii, asezari, populatii prin forta; cucerire, inrobire, ocupare, subjugare.

OCUPANT, -A s. m. f. stat, armata, trupa etc. care ia in stapanire un teritoriu, un oras strain. ◊ cel care ocupa un loc, o masa etc. (< fr. occupant)

OCUPATIE s. f. I. luare (temporara) in stapanire cu forta a unui teritoriu, a unui oras etc. de catre o putere straina; cucerire. II. indeletnicire, profesiune, meserie. (< fr. occupation, lat. occupatio)

SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.

stapani vb. v. cuceri, lua, ocupa.

BELCIUG ~ge n. Veriga de metal, fixata cu o scoaba sau cu un surub (pe o usa, pe o poarta, pe un usor etc.), prin care se trece un lacat, o franghie sau un lant etc. ◊ A pune (sau a atarna) cuiva ~gul la nas a pune stapanire pe cineva; a lua pe cineva in maini. /<sl. belitugu

DEMONOMANIE s.f. Nebunie produsa de credinta de a fi stapanit de demoni. [Gen. -iei. / < fr. demonomanie, cf. gr. daimon – demon, mania – nebunie].

TALASOCRATIE s.f. Putere maritima mare; stapanire asupra marilor. [Gen. -iei. / < fr. thalassocratie, cf. gr. thalassa – mare, kratos – putere].

DOMINATIE s.f. Dominare, stapanire; autoritate, putere suverana. [Gen. -iei, var. dominatiune s.f. / cf. fr. domination, lat, dominatio].

-ARHIE Element secund de compunere savanta a cuvintelor cu semnificatia „stapanire”, „putere”. [Pron. -hi-e, gen. -iei. Scris si -archie. / cf. fr. -archie, it. -archia < gr. archos – stapan].

A RAPI~esc tranz. 1) (fiinte) A lua cu forta, ducand cu sine si tinand in stapanirea sa; a fura. 2) fig. (mai ales despre moarte) A lipsi de zile (smulgand dintre cei vii). ◊ ~ viata (sau zilele) a ucide. 3) (bunuri materiale) A-si insusi prin abuz de putere; a lua cu forta, insusindu-si in mod ilegal; a fura. ~ teritorii straine. 4) A face sa nu mai posede. ~ linistea. 5) fig. (persoane) A ademeni prin farmec; a atrage, cucerind atentia si seducand. Lectura l-a rapit complet.~ inima a cuceri dragostea. /<lat. rapire

ABTINE vb. III. refl. A se stapani, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, dupa tine].

CONTROL s.n. 1. Verificare, analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari. ◊ Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. 2. Institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. controle].

TIRANIE s.f. 1. Forma de guvernamant antica a unor cetati grecesti caracteristica epocii de trecere de la oligarhia aristocratica la democratia sclavagista. ♦ Putere obtinuta prin uzurpare. 2. stapanire nedreapta, bazata pe asuprire si violenta; domnie despotica. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].

TRONA vb. I. intr. A domni, a stapani (peste o tara), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o pozitie afectata de superioritate. [< fr. troner].

TRONA vb. intr. 1. a domni, a stapani (peste o tara), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o pozitie afectata de superioritate. (< fr. troner)

CUCERI vb. 1. a lua, a ocupa, (inv.) a cuprinde, a dobandi, a prinde, a stapani. (Dupa lupte crancene au ~ cetatea.) 2. v. subjuga. 3. v. repurta. 4. v. castiga. 5. a castiga. (A ~ simpatia tuturor.) 6. v. incanta.

A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga.~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare

OCUPAT, -A, ocupati, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu; un oras etc.) Cucerit de o armata straina; stapanit de o putere straina; 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) stapanit, detinut (temporar) de cineva; pe (sau in) care sta cineva. ♦ (Despre posturi) luat in primire, detinut de cineva. 3. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit; prins. – V. ocupa.

DEVALMAS ~i m. 1) inv. Persoana care stapanea impreuna cu altii o parte din hotarul satului; membru al unei devalmasii. 2) Persoana care ia parte la o actiune comuna; partas. /de-a valma + suf. ~as

APOSTAZIE s.f. 1. Revolta, razvratire, rascoala impotriva unei stapaniri. 2. Renuntare publica la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei conceptii. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – parasire].

A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua in posesia sa (ca ceva daruit, trimis, obtinut). ~ un colet. ~ felicitari. 2) (oaspeti, vizitatori etc.) A introduce (benevol) in domeniul stapanit; a lasa sau a face sa intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja in baza unei legislatii; a incadra. 4) (despre fiinte) A fi pus in situatia de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleante, reclamatii etc.) A recunoaste ca fiind valabil; a admite. /

INCHIZITIE s.f. Institutie ecleziastica, cu prerogative judiciare si penale, vestita prin sentintele sale de o mare cruzime si instituita de biserica romano-catolica (in sec. XIII-XIX) pentru a stapani pe asa-numitii eretici si mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatarii feudale si asupririi bisericii. [Gen. -iei, var. inchizitiune s.f. / cf. it. inquisizione, fr. inquisition, lat. inquisitio].

NEOCUPAT, -A, neocupati, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu, oras etc.) Care nu este cucerit de o armata straina, care nu este stapanit de o putere straina. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este detinut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este inca luat in primire, care nu este detinut de cineva. 3, (Despre persoane) Care nu este angajat intr-o intreprindere, institutie. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Ne- + ocupat (dupa fr. non-occupe).

CONTROL s. n. 1. verificare a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ♦ cifra de ~ = exponent care indica limitele cantitative ale productiei; lucrare de ~ = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor si studentilor. ◊ urmarire a functionarii unui sistem tehnic, proces tehnologic etc. ◊ supraveghere continua (morala sau materiala). 2. stapanire. ◊ dirijare a propriilor miscari si manifestari. 3. institutie insarcinata cu supravegherea unor activitati. 4. (pl.) registru de evidenta a personalului (si a animalelor) unei unitati militare. (< fr. controle)

A TINTI tintesc 1. tranz. 1) A lua ca tinta; a lua la ochi; a ochi. 2) A atinge cu proiectilul sau cu ceva aruncat; a ochi. 3) fig. A avea in vedere printr-o aluzie; a viza. 4) rar v. a atinti. 2. intranz. 1) A potrivi din ochi tinta pentru a putea nimeri; a ochi. 2) fig. A-si orienta activitatea spre atingerea unui scop (fiind stapanit de o dorinta puternica); a nazui; a tinde; a aspira. /Din tinta

PARTAS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – Parte + suf. -as.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)