Rezultate din textul definițiilor
ciocoti, ciocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre pasari) a ciuguli. 2. (despre animale) a paste pe camp. 3. (despre oameni) a manca cu zgomot, a ciofai. 4. a lucra un lemn din topor, a ciopli.
PLESCAI, plescai, vb. IV. Intranz. 1. a manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul-gurii (in semn de placere); a pleoscai. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau plesnirea unui corp (elastic) de altul sau prin lovirea de ceva tare; a pleoscai. 3. (Despre lichide, substante vascoase etc.) A se lovi sau a fi lovit de sau cu un corp tare, producand un zgomot caracteristic; a pleoscai. – Pleasc + suf. -ai.
PLESCAI, plescai, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. a manca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii, in semn de placere. 2. Intranz. A lovi intr-un lichid, producand un zgomot caracteristic; (despre lichide) a se lovi de un corp tare, facand sa se auda un zgomot caracteristic; a pleoscai. – Din pleasc.
A CLEFAI clefai intranz. 1) A manca lacom facand zgomot cu limba si cu buzele; a plescai. 2) A plesni din buze (in semn de placere sau de uimire); a plescai. 3) fig. A vorbi nedeslusit, producand un zgomot urat la pronuntarea cuvintelor. /Onomat.
A MOLFAI molfai 1. tranz. 1) A mesteca in gura cu saliva, fara a musca cu dintii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu in gura, numai cu gingiile si cu limba din cauza lipsei dintilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A manca, scotand un zgomot (urat) in timpul mestecarii alimentelor in gura; a clefai. 2) fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a morfoli. /Onomat.
A PLESCAI plescai intranz. 1) A scoate un sunet caracteristic, desprinzand brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (in semn de placere sau de uimire); a plesni din buze. 2) A manca lacom, facand zgomot cu limba si cu buzele; a clefai. 3) (despre corpuri) A produce un zgomot caracteristic prin lovire de suprafata unui lichid; a face „pleosc”. Vaslele plescaie. 4) (despre lichide) A se lovi cu zgomot de ceva tare. Valurile plescaie. /pleasc + suf. ~ai
CLEFAI, clefai, vb. IV. 1. A manca urat si cu zgomot; a plescai, a clefeti. 2. Intranz. A deschide si a inchide gura plescaind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslusit, articuland prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi. – Formatie onomatopeica.
LIPAI, lipai, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergand descult sau in papuci ori lovind cu palma; a cepai. 2. (Despre animale) A bea sau a manca ceva facand un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. si: lipaiesc. – Var.: lapai, lepai, leopai vb. IV] – Lipa + suf. -ai. Cf. bg. lapam.
polfai, polfaiesc, vb. IV (reg.) 1. a manca lacom si cu zgomot; a clefai. 2. a molfai, a morfoli (a mesteca incet si cu greutate un aliment). 3. a vorbi incet si nedeslusit.
HAPAI, hapaiesc, vb. IV. Tranz. 1. A manca inghitind repede si cu zgomot. 2. (Rar) A vorbi repede si fara sir (mancand cuvintele). – Hap1 + suf. -ai.
LINCHI, linchesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A manca un aliment lichid lingandu-l (si facand un zgomot caracteristic cu limba). ♦ A manca fara pofta, in sila, abia atingand mancarea. – Formatie onomatopeica.
TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitura, crapare, ardere etc.; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cu zgomot sau cand casca cu pofta. ♦ (Despre pepeni verzi copti) A parai cand sunt stransi in palme. [Var.: (pop.) trasni vb.IV] – Cf. trasni1.
A HAPAI ~iesc tranz. fam. 1) A manca, inghitind repede si cu zgomot. 2) fig. (enunturi, vorbe etc.) A rosti pripit si fragmentar. /hap + suf. ~ai
LEORPAIT, leorpaituri, s. n. Faptul de a leorpai; zgomot (neplacut) produs de cel care mananca sau bea ceva cu lacomie. – V. leorpai.
LAPAI2, pers. 3 lapaie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a manca un aliment lichid facand un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mananc, sorb cu lacomie”.
PLESCAIT, plescaituri, s. n. 1. zgomot facut de cineva cu gura cand mananca repede si lacom; sunet produs prin desprinderea brusca a limbii de cerul-gurii sau a buzelor una de alta, prin care se exprima mirarea, placerea, admiratia. 2. zgomot produs de un lichid sau de o substanta vascoasa care se loveste sau care este lovita de un corp tare; plescaire, plescaitura; pleoscait. 3. (Rar) Pocnet. – V. plescai.
LEORPAI, leorpaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A manca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. – Formatie onomatopeica.
A RONTAI rontai tranz. (alimente tari sau uscate) A manca, sfaramand cu dintii si producand un zgomot caracteristic. ~ o ca-ramela. /ront + suf. ~ai
PLEASC interj. Onomatopee care imita zgomotul produs de limba cand se desprinde brusc de cerul gurii (cand se mananca cu lacomie). – Onomatopee.
smarci, smarcesc, vb. IV (reg.) 1. (despre apa) a musti; a plescai. 2. (despre oameni) a plange inabusit (alintat si prefacut) tragand aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcai. 3. (despre vite) a sorbi. 4. a ravni (sa bea, sa manance).
LIPAIT s. n. Faptul de a lipai. ♦ zgomot caracteristic produs de cineva care umbla descult sau in papuci ori de o lovitura data cu palma; cepait. ♦ zgomot caracteristic pe care il fac (cu limba) unele animale cand beau sau cand mananca ceva. – V. lipai.
RONTAI, rontai, vb. IV. Tranz. A manca sfaramand intre dinti putin cate putin dintr-un aliment tare, crocant, producand un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dintii un obiect. – Ront + suf. -ai.
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
TROSNI, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne si despre obiecte de lemn) A produce zgomot prin rupere, prabusire, izbitura; a crapa, a pocni, a plesni cu zgomot. ♦ Fig. (Fam.) A avea rasunet, a deveni vestit. ♦ A pocni, a detuna. 2. A plesni din bici. 3. A-i parai cuiva incheieturile. ◊ Expr. A-i trosni (cuiva) falcile, se spune cand cineva primeste o lovitura puternica, cand mananca cu lacomie si cand casca. ♦ Tranz. A-si intinde incheieturile si a le face sa paraie. ♦ (Despre pepeni verzi) A parai cand sunt stransi in maini. ♦ Tranz. A incerca un pepene pentru a vedea daca este copt facandu-l sa paraie in maini. [Var.: trasni vb. IV] – V. trasni2.
BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu