Dex a opri trecerea

PLETER, pletere, s. n. Gard pescaresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie si instalat de-a lungul malurilor, in albia majora a raurilor etc., pentru a opri trecerea pestelui dintr-o balta intr-un rau. – Din scr. pleter.

OSTRET, ostrete, s. n. Fiecare dintre sipcile din care se fac garduri sau diferite ingradituri; vergea de fier; zabrea; p. ext. ingraditura, gard. ♦ Spec. Impletitura, leasa, gard de nuiele sau de trestie, asezat in apa de-a curmezisul unui rau sau al unei balti spre a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor; ingraditura de nuiele fixata in apa pentru inchiderea si pastrarea pestilor vii. – Din bg. ostret.

CAHLA ~e f. 1) Placa de metal folosita pentru a opri trecerea caldurii din soba in hogeag. ◊ A-l bate ~a a se intoxica cu oxid de carbon. 2) Placa de ceramica sau de faianta folosita la fatuirea sobelor sau a semineelor. /<ucr. cahlja

OSTRET ~e n. 1) Vergea dintr-un gard. 2) Gard din vergele. 3) Gard de nuiele sau de trestie care se asaza de-a curmezisul unei ape pentru a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor. /<bulg. ostret

SIFON s.n. 1. Tub curbat sub forma de U intors, folosit pentru a transvaza un lichid intre doua niveluri diferite. 2. Piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie de sticla pentru apa gazoasa. ♦ Apa gazoasa dintr-o astfel de butelie. 4. Aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. Organ al cefalopodelor in forma de tub, care serveste pentru locomotie. 6. Canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. [< fr. siphon, cf. lat., gr. siphon].

SIFON¹ s. n. 1. tub curbat sub forma de U intors, pentru a transversa un lichid intre doua niveluri diferite. 2. piesa de metal, de portelan etc. care se monteaza pe o conducta de canalizare cu scopul de a opri trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. butelie de sticla pentru apa gazoasa; apa insasi. 4. aparat pentru spalarea cu presiune a anumitor cavitati ale corpului. 5. organ in forma de tub sau de palnie, la cefalopode, servind pentru locomotie sau hranire. 6. canal natural de forma literei U intors prin care sunt drenate apele din grote sau din alte goluri subterane. (< fr., gr. siphon, germ. Siphon)

POARCA, poarce, s. f. 1. (Pop.) Scroafa. 2. Joc de copii, la care unul dintre jucatori, numit porcar, impinge cu un bat spre o groapa o minge, o bila etc., in timp ce ceilalti jucatori incearca sa-i opreasca trecerea; p. ext. minge, bila etc. cu care se joaca ◊ Expr. A bate poarca = a juca jocul descris mai sus. – Lat. porca.

FILTRU ~e n. 1) Instalatie care serveste la filtrare. ~ de apa. ~ de aer. 2) Material filtrant. Hartie de ~. 3) Aparat care opreste trecerea unor radiatii. ~ optic. ~ acustic. 4) Dispozitiv special prin care se trece cafeaua, dupa ce a fost fiarta, pentru a separa lichidul de drojdie. 5) Cafea obtinuta in acest fel. /<fr. filtre

OCLUZIUNE ~i f. 1) Astupare temporara a unei conducte care opreste trecerea fluidului prin aceasta. 2) lingv. Inchiderea canalului fonator prin apropierea buzelor sau prin lipirea limbii de cerul gurii, intrerupand scurgerea curentului de aer. 3) med. Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin) datorita unui obstacol din interiorul organismului sau unei compresiuni din afara; obstructie. ~ intestinala. 4) Lacuna sub forma de mici bule de gaze ramase in interiorul unui obiect de metal in procesul turnarii. [G.-D ocluziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. occlusion

bariera f., pl. e (fr. barriere, d. barre, bara). Prajina orizontala pusa ca sa opreasca trecerea (de ex., peste o cale ferata). Poarta unui oras, unde odinioara erau biurourile accizelor (unde marfurile plateau o taxa de intrare) si unde carutele erau oprite printr’o prajina orizontala. Fig. Pedica, obstacul. V. rohatca.

LARINGOSPASM (‹ fr. {i}) s. n. (MED.) Contractie a muschilor laringelui, care opreste trecerea aerului. Este cauzata, in general, de un mecanism de aparare, de o reactie alergica sau de o infectie locala acuta; poate avea si o origine neurologica.

RAITA, raite s. f., interj. 1. S. f. (Fam.) Parcurgere a unui drum fara oprire (mari), trecere in graba pe undeva, vizita scurta. 2. Interj. (Inv.; in forma raita) Cuvant de recunoastere rostit de paznicii de noapte, cand se apropiau unul de altul. – Din magh. rajta.

OBSTACOL, obstacole, s. n. 1. Piedica, stavila care inchide drumul, care opreste vederea, trecerea etc. ♦ Fig. Ceea ce impiedica savarsirea unei actiuni; greutate, dificultate; opozitie. 2. (Sport) Piedica naturala sau amenajata care mareste dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizata in atletism, hipism, ciclocros, motocros etc. [Var.: obstacul s. n.] – Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

PASAJ s.n. 1. (Rar) Trecere. ♦ Spatiu (acoperit care traverseaza o cladire sau un grup de cladiri) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. ♦ Incrucisarea unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ♦ trecerea fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. ♦ (Geogr.) Trecatoare, pas. 2. Fragment (mai lung) citat, indicat undeva dintr-o scriere. ♦ Fraza melodica a unei compozitii. 3. Migratiunea periodica a pasarilor. [Pl. -je, var. pasagiu s.n. / < fr. passage, it. passaggio].

PASAJ s. n. 1. spatiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o strada in alta. 2. incrucisare a unui drum cu o cale ferata, a doua drumuri sau a doua cai ferate. ◊ trecere fara oprire a unui tren printr-o statie de cale ferata. 3. (geogr.) trecatoare, pas³ (1). 4. fragment (mai lung) citat dintr-o alta lucrare. ◊ fraza melodica a unei compozitii. 5. migratiune periodica a pasarilor. 6. (echit.) alura a calului constand intr-un trap scurt, mai cadentat si mai elevat. ◊ spatiu al manejului in care se executa acest mers. (< fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila cu care se opreste temporar trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc.; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Dispozitiv de siguranta a circulatiei intr-o mina. ♦ Fig. Obstacol, piedica. 2. Loc pe unde se intra in oras si unde se incasau altadata taxele pentru marfurile care se aduceau spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barriere.

barez v. tr. (fr. barrer, d. barre, bara). Inchid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obstruiez. V. zapbesc si zastesc.

INCETARE s. 1. v. intrerupere. 2. intrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de catre grevisti.) 3. v. sfarsit. 4. disparitie, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. disparitie, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (inv.) precurmare. (~ vantului.)

CANTONA, cantonez, vb. I. Intranz. (Despre unitati militare in trecere) A se opri si a se instala pentru un timp oarecare in casele locuitorilor. – Fr. cantonner.

HATI, hatesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zagazui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.

BARA, barez, vb.I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia, a inchide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arata ca este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

TRECATOR, -OARE, trecatori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fara a se opri multa vreme, care este in trecere pe undeva. II. S. m. si f. Pieton. ♦ Drumet, calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi munti sau printre doua inaltimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. – Trece + suf. -ator.

BARA, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a intrerupe, a impiedica o trecere, circulatia etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arata ca nu este valabil. – Fr. barrer.

SIFON, sifoane, s. n. 1. Tub in forma de U rasturnat folosit pentru a face ca un lichid sa treaca de la un nivel la alt nivel, pe deasupra unui obstacol care impiedica scurgerea libera a lichidului. 2. Dispozitiv in forma de S, de U sau de P montat la punctul de legare dintre un obiect de instalatie sanitara si o conducta de canalizare, cu scopul de a opri, prin formarea unui dop de apa, trecerea gazelor din canal in instalatie. 3. Butelie etansa de sticla, de material plastic etc., cu peretii grosi, folosita pentru pastrarea si debitarea sub presiune a apei acidulate cu bioxid de carbon; p. ext. apa gazoasa obtinuta prin saturarea cu bioxid de carbon, sub presiune, a apei potabile. 4. Aparat pentru spalarea si dezinfectarea anumitor cavitati ale organismului (stomac, nas etc.). 5. Organ de locomotie sau de circulatie in forma de palnie la unele animale acvatice inferioare. – Din fr. siphon, lat. sipho, -onis, germ. Siphon.

BARAJ ~e n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zagaz; stavilar. ~ de beton. 2) mil. Lucrare de fortificatie facuta cu scopul de a intarzia sau de a opri inaintarea inamicului. ~ de fum. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; obstacol; stavila. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; impediment; stavila; bariera. /<fr. barrage

BARA vb. I. tr. 1. A intrerupe, a opri, a impiedica cu o bara, cu un obstacol etc. circulatia, trecerea (pe un drum, o strada etc.). 2. A trage o linie peste..., a sterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].

BARA vb. tr. 1. a intrerupe, a impiedica cu o bara, cu un obstacol circulatia, trecerea (pe un drum, o strada etc.); (fig.) a impiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a sterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)

ABLACTATIE, ablactatii, s. f. 1. trecere treptata si progresiva de la alimentatia exclusiv lactata a sugarului la o alimentatie diversificata. 2. oprire a secretiei lactate la femeile la care alaptarea este contraindicata sau inutila. – Din germ. Ablaktation.

ABLACTATIE s.f. 1. trecere treptata si progresiva de la alimentatia exclusiv lactata a sugarului la o alimentatie diversificata; ablactare. 2. oprire a secretiei lactate la femeile la care alaptarea este contraindicata sau inutila. – Din germ. Ablaktation.

OBTURATOR, obturatoare, s. n. Dispozitiv utilizat in scopul micsorarii sectiunii de trecere a unui material fluid sau pulverulent, a unui fascicul de lumina printr-o deschidere etc. ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic montat pe un aparat fotografic, avand drept scop sa opreasca sau sa permita caderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. – Din fr. obturateur.

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

EXPLOZIE s.f. 1. Detonatie produsa prin descompunerea unei substante explozive sau prin expansiunea unui gaz; reactie fizico-chimica rapida in care se produce o cantitate mare de gaz la temperatura inalta, efectuandu-se si un lucru mecanic. 2. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 3. (Fig.) Manifestare, izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ♦ Explozie demografica = crestere brusca a unei populatii. 4. Iesire brusca a aerului din aparatul fonator dupa ce a fost oprit de un obstacol. [Gen. -iei, var. esploziune, exploziune s.f. / cf. fr. explosion, lat. explosio].

EXPLOZIE s. f. 1. reactie fizico-chimica foarte rapida, violenta, insotita de degajare mare de energie, provocata de descompunerea unei substante explozive; detonatie (2). ♦ ~ vulcanica = iesire brusca a lavei, a bombelor vulcanice si gazelor unui vulcan. 2. (impr.) ardere a amestecului de carburant si de aer din cilindrul unui motor cu ardere interna. 3. trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una noua, prin distrugerea calitatii vechi. 4. (fig.) izbucnire violenta a unui fenomen, a unui sentiment etc. ◊ crestere (brusca) a unei populatii, a cantitatii de informatie etc. 5. a doua faza a articularii unei consoane oclusive, deschiderea brusca a organului fonator si iesirea aerului oprit de organe in actul imploziei. 6. (jaz) punctare foarte puternica executata la baterie. (< fr. explosion, lat. explosio)

PARADA s.f. 1. trecere in revista a unor trupe care defileaza; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicola) a unui sentiment pe care nu-l simti cu adevarat. ◊ A face parada de ceva = a se fali cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Parada-riposta = ansamblu de miscari care duc repede pe un scrimer din aparare direct in atac. [Pl. -rade, -razi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].