Rezultate din textul definițiilor
PRAPADI, prapadesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) narui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omori, a rapune. ♦ Refl. A-si pierde viata, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prapadi de ras (sau de plans, de rusine etc.) = a rade (sau a plange etc.) foarte tare. A se prapadi dupa cineva (sau ceva) = a iubi, a-i placea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prapadi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prapadi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prapadi cu firea = a-si da foarte mare osteneala; a-si face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inima. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaste, a nu mai gasi; a rataci. A prapadit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevazut; a disparea. – Din bg. propadam.

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa-si piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea sau sa nu mai vada (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele sau a insela pe cineva (in legatura cu ceva care poate fi vazut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, facand ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. – Din chior.

RAZLET, -EATA, razleti, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care s-a departat de ceilalti, care a ramas singur. ♦ (Si adv.) Situat la distanta (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legatura, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rataceste din loc in loc; pribeag, instrainat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Ratacit, pierdut. – Din razleti (derivat regresiv).

A CHIORI ~asc 1. intranz. 1) A-si pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina slaba. 2. tranz. 1) A face sa-si piarda un ochi; a face sa devina chior. 2) A face sa vada slab (temporar). 3) fig. (persoane) A incerca sa insele. /Din chior

CHIORI, chiorasc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A-si pierde sau a face pe cineva sa piarda un ochi; p. ext. a-i slabi sau a face sa-i slabeasca cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A incerca sa insele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumina) A da o lumina foarte slaba. 4. Intranz. (Inv.) A ochi, a tinti. – Din chior.

DISPAREA, dispar, vb. II. Intranz. 1. A se face nevazut, a iesi din campul vizual, a nu mai putea fi vazut (desi continua sa existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fara urma, a nu mai putea fi gasit. 2. A inceta sa mai existe; a se stinge, a pieri. ♦ (Despre fiinte) A muri. [Var.: dispare vb. III] – Din fr. disparaitre (dupa parea).

A SE SCURGE pers. 3 se scurge intranz. 1) (despre fluide) A iesi (dintr-un recipient) incet si in cantitati mici. 2) (despre suvoaie, torente de apa) A curge in josul pantelor pana la epuizare. 3) (despre ochi) A-si pierde lichidul pe care il contine ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, saptamani, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; p. ext. a baga de seama, a fi atent. ◊ Compus; casca-gura s. m. = gura-casca. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Lat. *cascare.

A SE IMPAIENJENI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impanzi. /in + paianjen

A SE IMPANZI pers. 3 se ~este intranz. (despre ochi, vedere) A-si pierde capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se impaienjeni. /in + panza

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4).Lat. *cascare.

IMPAIENJENI, pers. 3 impaienjeneste, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu panze de paianjen, a (se) umple cu paienjenis. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-si pierde claritatea, a vedea ca prin sita, ca prin ceata; a se incetosa. ♦ Tranz. si refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pa-ien-.Var.: (reg.) impaiejena vb. I, impaienjini, impainjeni, impainjini vb. IV] – In + paianjen.

ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-si pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cat sau macar) sa orbesti un soarece = foarte putin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva sa-si piarda ratiunea, clarviziunea, a-l face sa nu mai judece obiectiv. ♦ A insela, a amagi pe cineva, a minti. – Din orb2.

IMPANZIT, -A, impanziti, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care si-a pierdut claritatea; impaienjenit. ♦ Fig. (Despre o multime) Raspandit pe o mare intindere. – V. impanzi.

CUFUNDA, cufund, vb. I. 1. Refl. si tranz. A intra sau a face sa intre intr-un lichid sau intr-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adanci, a (se) scufunda. 2. Refl. A intra in adanc; a disparea (undeva). ♦ A prezenta o adancitura. ♦ (Despre ochi) A fi infundat in orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (in umbra, in intuneric etc.). ♦ Fig. (Despre astri) A trece dincolo de orizont; a apune (dupa linia orizontului). ♦ (Despre pamant) A se prabusi. 3. Refl. Fig. A se lasa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [Var.: (inv.) acufunda vb. I] – Lat. confundare.

INCRUCISAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INCRUCISA si A SE INCRUCISA.A sta (sau a sedea) cu bratele (sau mainile) ~te a) a sta si a privi pasiv la cele din jur; b) a sta degeaba; a pierde vremea. 2) (despre persoane) Care se uita crucis; sasiu. 3) (despre ochi, privire) Care este orientat crucis; sasiu; ceacar; poncis; zbanghiu. /v. a (se) incrucisa

poneava (ponevi), s. f. – (Banat) Pres. Sb. ponjava (Candrea). – Der. ponivos (var. ponevos), adj. (miop, greoi), probabil de la ideea „care are un val pe ochi” (dupa Cihac, II, 276, din sl. poniknąti „a-si pierde vederea”).

Anna Perenna, veche divinitate romana. Anna, fiica lui Belus si sora lui Dido, s-a refugiat dupa moartea acesteia din urma (v. si Dido) in Italia, unde a fost gazduita de Aeneas. Rascolind amintirile si trecutul eroului, sosirea ei nu e insa privita cu ochi buni de Lavinia, sotia lui Aeneas, care hotaraste s-o piarda. Dido i se infatiseaza Annei in vis si-i dezvaluie uneltirile Laviniei. Inspaimintata, Anna paraseste in miez de noapte palatul lui Aeneas si se arunca in apele riului Numicius. Transformindu-se in nimfa, ea devine nemuritoare, luind numele de Anna Perenna.

ZVANTA, zvant, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa piarda sau a pierde din umezeala; a (se) zbici. ♦ Tranz. A sterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Detera in pagani de-i zvantara (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvanta (pe cineva) in bataie (sau in batai) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secatui (prin jafuri, furturi). ◊ (In propozitii consecutive, legat de diverse verbe, exprima intensitatea actiunilor respective) Fura de zvanta. Bea de zvanta. [Prez. ind. si: zvantez] – Lat. *exventare.

SECA, sec, vb. I. I. 1. Tranz. si intranz. A face sa dispara sau a disparea apa dintr-un rau, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a disparea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminte) A-si pierde seva, germenele de viata; a se vesteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emotie puternica, o durere; a chinui. 2. (Inv.) A ucide. – Lat. siccare.

HEMIANOPSIE, hemianopsii, s. f. Slabire sau pierdere a vederii intr-o jumatate a fiecarei retine, intalnita in unele boli nervoase, nepermitand ochilor sa cuprinda decat o parte din campul vizual. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. hemianopsie.

RATACIT, -A, rataciti, -te, adj. 1. Care a gresit drumul sau a pierdut directia; dezorientat. ♦ Fig. Care greseste prin purtari, prin atitudine; cu mintea intunecata. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uita in gol, fara o tinta precisa; care exprima nedumerire, nesiguranta, tulburare, absenta. 2. Care s-a pierdut, s-a instrainat de ai sai; razletit. – V. rataci.

ZVANTA, zvant, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa piarda sau a pierde din umezeala; a (se) zbici, a (se) usca putin. ♦ Tranz. A-si sterge, a-si usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prapadi, a nimici. ◊ Expr. A zvanta (pe cineva) in bataie (sau in batai) = a bate zdravan. ♦ A slei, a epuiza, a secatui. ♦ (In propozitii consecutive, legat de diverse verbe, exprima intensitatea actiunilor respective) Fura de zvanta. Mananca de zvanta. [Prez. ind. si: zvantez] – Lat. *exventare.

A SE SPALACI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-si pierde culoarea initiala sub actiunea unor factori externi; a se sterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spala + suf. ~aci

A SE INCETOSA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) A aparea ceata. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se innegura; a se tulbura; a se intuneca. S-au ~at ochii. /in + cetos

A SE USCA ma usuc intranz. 1) A ramane fara apa sau umezeala. Pamantul se usuca. Rufele s-au uscat. ◊ A i ~ cuiva ochii (sau lacrimile) a nu mai plange. A i ~ cuiva gura (sau limba, gatul) a avea o senzatie puternica de sete. 2) (despre vegetatie) A-si pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a pieri. Iarba s-a uscat. 3) (despre fiinte) A slabi tare (din cauza unei suferinte fizice sau morale). ~ de jale. ~ de durere. 4) (despre tesuturi sau organe) A suferi o atrofie; a se degrada fizic; a se atrofia; a seca. /<lat. exsucare

pierde vb. 1. a rataci, (reg.) a prapadi. (A ~ un obiect.) 2. v. rataci. 3. v. razleti. 4. a se rataci, (reg.) a se zahatui, a se zarasti. (S-a ~ in padure.) 5. v. disparea. 6. (reg.) a prapadi. (L-a ~ din ochi, in multime.) 7. (inv. si reg.) a pune. (Si-a ~ intreaga avere.) 8. (inv.) a pagubi. (A ~ doi galbeni la joc.) 9. v. irosi. 10. a rata, a scapa. (A ~ o mare ocazie.) 11. a consuma, a folosi, a intrebuinta. (Si-a ~ intreaga zi reparand bicicleta.)

A PRAPADI ~esc tranz. 1) A inceta de a mai poseda; a nu mai avea in posesie; a pierde. 2) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A folosi in mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. ~ ziua. 3) A face sa se prapadeasca; a distruge; a nimici. 4) A inceta de a mai avea in campul vizual. ◊ ~ din ochi (pe cineva sau ceva) a) a nu mai vedea (pe cineva); b) a avea o afectiune deosebita (pentru cineva sau ceva). /<bulg. propadam

A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma.Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare.A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire

STINS2, -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.

A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare

A SE INMUIA ma inmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tarie; a se flescai. Ceara s-a inm**at. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scadea in intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se imbiba cu apa (sau cu alt lichid). Lutul s-a inm**at. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) A deveni mai bun (sau mai putin dur); a se imbuna; a se imblanzi; a se indulci. Vocea i s-a ~t.A i ~ inima cuiva a se induiosa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /in + a m**a

ILUZIE, iluzii, s. f. 1. Perceptie falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor, determinata de legile de formare a perceptiilor sau de anumite stari psihice sau nervoase. 2. Fig. Situatie in care o aparenta sau o fictiune este considerata drept realitate; speranta neintemeiata, dorinta neindeplinita; amagire; himera. ◊ Expr. A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile; a (se) amagi. A-si pierde iluziile = a ramane dezamagit. [Var.: (inv.) iluziune s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)