Rezultate din textul definițiilor
slab (-ba), adj. – 1. Uscat, macru, fara grasime. – 2. Debil, firav, plapind. – 3. Indulgent, blind, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I, 62). – Der. slaban, adj. (slab, uscativ, paralitic), din sl. slabu si noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slabanogi, vb. (a paraliza; a-si pierde vlaga, a se debilita); slabatura, s. f. (momiie, sperietoare; persoana sau animal fara putere, slab); slabanogie (var. slabanogeala), s. f. (lipsa de putere); slabi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micsora, a reduce; a relaxa; a lasa, a lasa in pace; a se debilita; a se micsora; a se relaxa), mr. slaghire, din sl. slabiti; slabiciune (var. Mold. slabaciune), s. f. (debilitate, slabire; defect, punct slab); slabie, s. f. (inv. si Trans., debilitate, decadenta); slabina, s. f. (Banat, coapsa, sold), din sb. slabina (Candrea); slabut (var. slabulean, slabusor, Maram. slabotean), adj. (cam slab); slabitor, adj. (care slabeste).
TICNI, ticnesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-si pierde puterea de judecata; a innebuni, a se sminti. a se zapaci, a se tacani. – Cf. scr. ciknuti.
OSTENI, ostenesc, vb. IV. (Inv. si pop.) 1. Intranz. A-si pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl., Intranz. A depune eforturi, a se stradui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl., Intranz. A obosi umbland, mergand; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan'a, rus. ustat'.
PROSTI1, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-si pierde puterea de gandire, inteligenta, a deveni prost; a se tampi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturala, afectata, plina de mofturi, de pretentii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul, dreapta judecata; a (se) zapaci. ♦ (Despre lucruri) A-si pierde din calitati, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva in eroare, a-l duce cu vorba; a pacali, a insela. – Din prost.
OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se vesteji, a pali; a se ingalbeni. ◊ Tranz. Seceta ofileste plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-si pierde culoarea, prospetimea fetei; a se fana, a se trece; a-si pierde puterea, vigoarea, a se vlagui. [Var.: (inv. si reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”.
OBOSI, obosesc, vb. IV. Intranz. si refl. a pierde puterile (fizice sau intelectuale) in urma unui efort indelungat; a osteni. ◊ Tranz. M-au obosit drumurile. ♦ Refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi.
RABLAGI, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se invechi, a se uza, a se deteriora (prin intrebuintare indelungata); (despre fiinte) a-si pierde puterile, vigoarea, sanatatea; a se ramoli. [Var.: rablagi vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv).
MOLESI, molesesc, vb. IV. Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda puterea, energia (fiind adesea cuprins de somnolenta); a (se) m**a, a slabi. – Cf. moale.
STINS2, -A, stinsi, -se, adj. 1. Care nu mai arde. 2. (Despre ochi, privire etc.) Lipsit de stralucire, de vioiciune. 3. (Despre sunete, glas etc.) Lipsit de sonoritate, de intensitate; slab. 4. (Despre culori) Palid, sters. 5. Disparut, mort. 6. (Jur.; despre obligatii, actiuni penale, privilegii etc.) Care a incetat, care nu mai are curs, care si-a pierdut puterea juridica. 7. (Despre reflexe conditionate) Care a disparut treptat in urma faptului ca e********l conditional n-a mai fost insotit de e********l neconditional corespunzator. 8. (In sintagma) Var stins = pasta vascoasa, alba, obtinuta prin reactia dintre piatra de var arsa si apa (cu numeroase folosiri in constructie). – V. stinge.
SLABANOGI, slabanogesc, vb. IV. Intranz. si refl. A-si pierde puterea, vigoarea; a slabi (2). – Din slabanog.
SLABANOGIT, -A, slabanogiti, -te, adj. Care si-a pierdut puterea, vigoarea; slabit, istovit. ♦ (Rar; despre glas, sunete) Lipsit de intensitate, stins. – V. slabanogi.
A OBOSI ~esc 1. intranz. (despre fiinte) A-si pierde puterile (in urma unui consum de energie); a ajunge in stare de slabiciune; a osteni. 2. tranz. (fiinte) A face sa-i slabeasca puterile; a aduce intr-o stare de slabiciune; a osteni. /<bulg. oboseja, sb. obositi
A OSTENI ~esc pop. 1. intranz. (despre fiinte) A-si pierde puterile (in urma unui consum de energie); a ajunge in stare de slabiciune; a obosi. 2. tranz. (fiinte) A face sa-i slabeasca puterile; a aduce intr-o stare de slabiciune; a obosi. /<sl. ustanon
ANEMIA vb. I tr., refl. A(-si) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mi-a, p.i. 4 -iem (pron. -mi-em), ger. -iind. / < fr. anemier].
DECADEA vb. II. intr. A cadea, a ajunge intr-o stare inferioara, mai rea (decat inainte), a ajunge rau; a slabi, a-si pierde puterile, a fi in declin, a da indarat. ◊ A decadea din drepturi = a pierde un drept prin neindeplinirea in termenul prevazut de lege a unor conditii sau formalitati. [P.i. decad. / < de- + cadea, dupa it. decadere].
ANEMIA vb. tr., refl. a (-si) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s'/anemier)
DECADEA vb. intr. a cadea, a ajunge intr-o stare inferioara, a ajunge rau; a-si pierde puterile, a fi in declin, a da indarat. ◊ a se deprava. ♦ (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neindeplinirea in termenul prevazut de lege a unor conditii sau formalitati. (dupa it. decadere)
AMORTI, amortesc, vb. IV. Intranz. (Despre fiinte, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A deveni insensibil; a intepeni. ♦ (Despre unele animale) A intra in perioada de hibernare. ♦ Fig. A-si pierde puterea, a se diminua. – Lat. *ammortire (= admortire).
ATROFIA, pers. 3 atrofiaza, vb. I. Refl. (Despre tesuturi sau organe) A-si pierde puterea vitala; a degenera. [Pr.: -fi-a] – Fr. atrophier.
SLABICIUNE, slabiciuni, s. f. 1. Faptul de a fi slab (1), uscativ; p. ext. lipsa de forta fizica. ♦ Stare, senzatie (trecatoare) de sleire, de pierdere a puterilor; sfarseala. 2. Fig. Lipsa de energie, de fermitate. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Defect, lipsa, scadere, cusur. 4. Fig. Pornire, inclinatie pentru cineva sau ceva; afectiune; p. ext. pasiune. 5. Fig. (Rar) Lipsa de valoare, de merite, de pregatire. [Var.: slabaciune s. f.] – Slabi + suf. -ciune.
APUNE, pers. 3 apune, vb. III. Intranz. (Despre astri) A disparea sub orizont; a asfinti, a scapata. ♦ Fig. A-si pierde intreaga stralucire, putere, faima etc., a disparea pentru totdeauna. ◊ (Fam.; in expr.) A(-i) apune steaua (cuiva) = a-si pierde pozitia, faima; a decadea. – Lat. apponere.
A DEGERA deger intranz. 1) (despre fiinte) A capata iritatii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre parti ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorti de frig; a ingheta. 3) (despre plante, legume) A-si pierde calitatile si puterea de germinatie, fiind atins de ger. /<lat. degelare
A SLABI ~esc 1. intranz. 1) (despre fiinte) A deveni slab (pierzand din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultati mintale etc.) A incepe sa nu mai functioneze normal. I-au ~it vederile. 3) (despre procese, actiuni etc.) A deveni mai putin intens; a scadea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lasa sa fie liber; a elibera. ◊ A nu ~ pe cineva a urmari cu insistenta pe cineva (incomodand). ~este-ma! da-mi pace! /Din. slab
SLABI, slabesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. Intranz. (Despre fiinte) A pierde din forta, din putere, din rezistenta. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultati etc.) A nu mai functiona normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, actiuni) a-si incetini ritmul, a se domoli. 3. Tranz. A face sa fie mai putin strans, mai putin incordat, a da drumul din stransoare; a lasa liber, a s*****i. ◊ Expr. A nu slabi pe cineva = a nu lasa in pace pe cineva; a urmari de aproape, a tine din scurt. – Din slab. Cf. bg. slabja, scr. slabiti.
A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti
SLABIRE, slabiri, s. f. Faptul de a slabi; pierdere a greutatii sau a puterii; slabit1. – V. slabi.
A INGENUNCHEA ~ez 1. intranz. 1) A se aseza in genunchi. 2) fig. A cadea in genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrange la supunere totala. 2) (popoare, tari, teritorii) A lua in stapanire (prin puterea armata); a face sa piarda independenta; a supune; a aservi; a inrobi; a subjuga; a infeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare
A INROBI ~esc tranz. (popoare, tari, teritorii) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a supune; a ingenunchea; a subjuga; a aservi; a infeuda. /in + a robi
A SUBJUGA subjug tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a supune; a ingenunchea; a aservi; a infeuda. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a supune. 3) fig. A incanta prin anumite insusiri; a robi. /<fr. subjuguer
A SUPUNE supun tranz. 1) (popoare, tari, teritorii etc.) A lua in stapanire (prin putere armata); a face sa piarda independenta; a inrobi; a ingenunchea; a subjuga; a infeuda; a aservi. 2) A subordona influentei proprii; a pune in dependenta; a subjuga. ◊ ~ la torturi a face sa suporte torturi; a tortura. 3) A face sa sufere efectul (unei actiuni). ~ unui tratament chimic. ~ criticii. 4) inv. A pune dedesubt. /<lat. supponere
SECA, sec, vb. I. I. 1. Tranz. si intranz. A face sa dispara sau a disparea apa dintr-un rau, dintr-un lac etc.; a (se) usca. ♦ Intranz. (Despre lichide) A se pierde, a disparea. 2. Tranz. Fig. A stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva. 3. Intranz. (Despre plante, seminte) A-si pierde seva, germenele de viata; a se vesteji. ♦ (Pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) A se atrofia, a paraliza. II. Tranz. Fig. 1. A pricinui cuiva o emotie puternica, o durere; a chinui. 2. (Inv.) A ucide. – Lat. siccare.
DIZGRATIE s.f. pierdere a favorii, a bunavointei unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, var. dezgratie s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrace].
SARBEZI, sarbezesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. (Despre lapte) A se altera, a se acri. 2. (Despre vopsele) A-si pierde culoarea, stralucirea. 3. Fig. (Despre oameni) Adeveni slab, palid, fara putere. – Din sarbad (= searbad).
SLABIT2, -A, slabiti, -te, adj. 1. Care a pierdut din grasime, din greutate; care a devenit slab. 2. Lipsit de putere, de energie; istovit. ♦ (Despre organe ale corpului, facultati ale omului etc.) Care nu-si mai indeplineste bine functia, atins de o infirmitate; debilitat. – V. slabi.
RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.
DESPERARE/DISPERARE s. f. faptul de a despera; deznadejde; desperatie. ♦ cu ~ = in mod deznadajduit; (fig.) din toate puterile; a impinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) sa-si piarda nadejdea. (< despera)
A SE SFARSI ma ~esc intranz. 1) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se ispravi; a se termina. 2) A avea drept sfarsit; a se incheia; a se termina. 3) A pierde forta si energia ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se istovi. 4) (despre persoane) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a deceda; a raposa. /<sl. suvurusiti, svrusiti
FURIE, furii, s. f. Stare de extrema iritare in care se pierde stapanirea de sine; manie nestapanita; violenta. ◊ Loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestavilita. ♦ Fig. (Rar) Dorinta puternica, patima, pornire nestapanita. [Acc. si: furie] – Din fr. furie, lat. furia.
A SE PALI ma ~esc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-si incalzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-si pierde vlaga si fragezimea; a se vesteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti
HAR, haruri, s. n. 1. (In religia crestina) Dar2, ajutor spiritual, gratie divina acordata omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamatie prin care cineva isi exprima satisfactia pentru reusita unui lucru; slava Domnului! ♦ puterea sacramentala a preotilor de a oficia actele de cult. 2. Calitate, insusire, dispozitie naturala care face pe cineva vrednic de admiratie; p. ext. talent, vocatie, dar2. 3. (Inv.) Dar2 sau rasplata acordata cuiva ca un semn de bunavointa, ca o favoare deosebita. – Din sl. chari.
REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoana care detine puterea suprema intr-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanta, prin competenta sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de sah, a carei pierdere aduce infrangerea jucatorului. ♦ Numele uneia dintre cartile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popa, riga. – Din lat. rex, -gis.
A SE CONSUMA ma consum intranz. (despre persoane) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se epuiza; a se extenua; a se sfarsi; a se istovi. /<fr. consumer, lat. consumere
A SE ISTOVI ma ~esc intranz. 1) A pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a nu mai avea puteri; a se sfarsi; a se epuiza; a se extenua; a se consuma; a se slei. 2) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana nu mai ramane nimic; a se epuiza; a se consuma. /Din istov
DESPERARE, desperari, s. f. Faptul de a despera; desperatie. ◊ Loc. adv. Cu desperare = (in mod) desperat, deznadajduit; fig. (in legatura cu modul de a munci, de a se stradui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ◊ Expr. A duce (sau a impinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) sa-si piarda nadejdea; a exaspera. [Var.: disperare s. f.] – V. despera.
CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.
tisti interj. – Exprima ideea de saritura neasteptata. – Var. tusti. Creatie expresiva, cf. fis(t). – Der. tisni (var. tisni), vb. (a izvori, a iesi; a iesi in sus cu putere, a emana), in loc de *tistni, cu suf. expresiv -ni; tisnitor, adj. (care izvoraste, care emana cu avint); tisnitura, s. f. (salt, saritura; suvoi); tusca, s. f. (batista cu noduri cu care se bat cei ce pierd la anumite jocuri; varietate de oi); tispoaca (var. tismoaca), s. f. (posirca; Mold., lapte acru); tistoaca, s. f. (tinerica, domnisoara); tosca (var. tosca), s. f. (sac, desaga), comtaminat cu tasca.
LESIN, lesinuri, s. n. 1. pierdere subita si trecatoare a cunostintei, fara oprirea inimii si a miscarilor respiratorii, provocata de o anemie a creierului, ca urmare a unei stari maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emotii puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slabiciune mare, de lipsa de putere, de vlaga, provocata de foame, de sete etc.; sfarseala. [Acc. si lesin] – Din lesina (derivat regresiv).
CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu
cirpi (cirpesc, cirpit), vb. – A palmui, a bate, a lovi. Lat. *colapῑre, din gr. ϰολαπίζω. Familia lui colaphus, bine reprezentata in limbile romanice, a disparut din rom. (cf. REW 2034); aceasta pierdere „importanta” dupa Puscariu, Lr., 259, ajunge totala, data fiind confuzia acestui unic rezultat rom., cu a cirpi „a petici”; cf. calabr. curpire „a bate, a lovi”, it. colpire. DAR explica acest cuvint rom. prin asemanarea cu actiunea de a astupa gaurile dintr-un perete prin mortarul care se lipeste, cind este aruncat cu putere. Asemanarea cu tig. kuripen „a lupta” ‹ sp. curar „a lipi” (Claveria 241) pare intimplatoare.
NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun
A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere