Rezultate din textul definițiilor
EXPLICA, explic, vb. I. Tranz. A face sa fie mai usor de inteles; a lamuri. ♦ A expune, a preda o lectie, o tema etc. 2. Intranz. si tranz. (Despre axiome, principii, legi stiintifice) A servi drept lamurire, a constitui o justificare, a reprezenta o motivare a unui fenomen, a unei proprietati etc. 3. Refl. A-si motiva actiunile, vorbele etc.; a se justifica. ♦ Refl. si tranz. A intelege, a pricepe, a gasi sau a constitui o explicatie. ♦ Tranz. si refl. recipr. (Despre doua sau mai multe persoane) A (se) lamuri asupra unei chestiuni (in litigiu), a limpezi o situatie cu scopul de a inlatura un conflict. – Din fr. expliquer, lat. explicare.

EXPLICA vb. I. tr. a arata, a clarifica, a lamuri. ◊ a descoperi, a lamuri cauza; a demonstra. ◊ (fam.) a preda o lectie; a face expunerea unor cunostinte. II. refl. a se justifica. ◊ a se intelege, a se pricepe. III. refl., tr. a (se) lamuri, a (se) intelege. (< fr. expliquer, lat. explicare)

PARTICULAR, -A adj. 1. Care apartine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ In particular = in mod deosebit, in special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatie sau de esenta individuala. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecati) In care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. // s.n. Categorie filozofica, reprezentand o veriga de legatura intre singular si general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis].

PARTICULAR, -A I. adj. 1. care apartine numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ in ~ = in mod deosebit, in special. ◊ care constituie proprietatea individuala a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic, specific. ◊ (log.; despre judecati) in care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. II. s. n. categorie filozofica, veriga intermediara intre singular si general. III. s. m. persoana care nu detine o functie oficiala; (p. ext.) persoana considerata ca individ in raport cu statul. (< fr. particularis, germ. partikular, /III/ Partikular)

EXPLICA vb. I. 1. tr. A arata, a clarifica, a lamuri (ceva obscur). ♦ A descoperi, a lamuri cauza; a demonstra, a arata. ♦ (Fam.) a preda o lectie; a face expunerea unor cunostinte in cadrul lectiei. 2. refl. A se justifica, a-si lamuri (vorbele, faptele etc.) ♦ A se intelege, a se pricepe. ♦ (Despre persoane) A-si da lamuriri reciproce referitor la o chestiune, a limpezi o situatie. [P.i. explic, var. esplica vb. I. / cf. fr. expliquer, lat. explicare].

COMENIUS (Jan Amos KOMENSKY) (1592-1670), pedagog ceh. Episcop al comunitatii protestante a „fratilor boemi”. Fondatorul pedagogiei moderne si al didacticii ca disciplina de sine statatoare. A conceput procesul instructiv-educativ ca un sistem in patru trepte, potrivit virstelor de dezvoltare a a omului, pentru fiecare grupa de sase ani de viata, pina la 24 de ani; scoala materna, scoala elementara, gimnaziul si invatamintul academic. A introdus invatamintul colectiv pe clase si a stabilit sistemul de predare pe lectii, cu orare si planuri zilnice, lunare si anuale („Didactica magna”). Cartile sale au cunoscut numeroase editii si in Romania.

EXPLICATIE, explicatii, s. f. 1. Lamurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicatii = a cere cuiva socoteala. A avea o explicatie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lamuri asupra unui lucru, pentru a inlatura un conflict etc. ♦ predare a unei lectii, expunere a unei teme. 2. Cauza. – Din fr. explication, lat. explicatio.

EXPOZITIV, -A, expozitivi, -e, adj. In care se spune; care explica. ♦ (Despre o lectie, un text etc.) Prezentat in forma unei expuneri, a unei naratiuni. ◊ Metoda expozitiva = metoda de predare in invatamant, care consta in prezentarea continutului lectiei in forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive.

preda (predau, predat), vb.1. A remite, a incredinta. – 2. A explica o lectie sau un obiect de studiu. – 3. (Refl.) A se da in mina dusmanului. – Mr., megl. pridau. Sl. predati (Cihac, II, 90), conjugat ca a da.Der. predanie, s. f. (tradare; traditie), inv., din sl. predanije. Cf. prididi.

CURS2, cursuri, s. n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lectii sau de prelegeri; p. ext. ora sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lectii tiparite, sapirografiate sau dactilografiate in volum (si servind ca manual). – Din fr. cours.

A preda predau tranz. 1) (obiecte) A da in mana; a remite. 2) (persoane) A da in puterea cuiva. 3) (lectii, materii de studiu) A expune oral in fata auditoriului (intr-o institutie de invatamant) cu scop instructiv; a explica. /<sl. predati

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, facuta la o catedra de invatamant superior sau forma unui ciclu de lectii sau prelegeri; (p. ext.) ora sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reuneste un ciclu de lectii sau de prelegeri. II. Pret al unitatii banesti dintr-o tara, exprimat in unitatile banesti din celelalte tari; pret variabil, stabilit la bursa, pentru valuta, hartii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].

A EXPLICA explic tranz. 1) (persoane) A face sa inteleaga; a lamuri; a arata. 2) (lectii, materii de studiu) A expune oral in fata auditoriului (intr-o institutie de invatamant) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiza serioasa. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare

preda, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva in primire un obiect, un bun care ii revine de drept sau de care trebuie sa raspunda; a inmana, a incredinta, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaste invins si a se pune la dispozitia dusmanului, urmaritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva in mana cuiva care sa dispuna de el. 3. Tranz. A transmite cuiva in mod sistematic cunostintele unei discipline (in cadrul unei institutii de invatamant, al unor cursuri speciale); a expune o lectie. – Din sl. predati.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)