Rezultate din textul definițiilor
PUNE, pun, vb. III. A aseza, a instala, a plasa intr-un loc. ◊ Expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a inrautati situatia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) actiunii focului (pentru a fierbe, a gati etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros). A pune (cuiva ceva) inainte = a da (cuiva ceva) de mancare. A pune (ceva) la cantar (sau in cumpana, in balanta) = a cumpani, a chibzui (importanta, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotarare intemeiata. A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a manca (ceva). A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori sa obtina; a supraveghea. A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva). A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) in pamant = a avea o atitudine modesta, plecand privirea; a se rusina, a se sfii. (Fam.) A pune osul = a munci din greu. A pune umarul = a-si aduce contributia la o actiune; a contribui. A(-si) pune (ceva) in (sau de) gand (sau in cap, in minte) = a avea intentia de a..., a planui, a decide. A pune o vorba (buna) sau un cuvant (bun) (pentru cineva) = a interveni in favoarea cuiva. A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-si insela sotul. A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) in discutie. Unde (mai) pui ca... = fara a mai socoti ca...; presupunand, considerand ca... A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la inrautatirea unei situatii grave, dificile. A pune (pe cineva) jos = a tranti (pe cineva) la pamant. A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide. A pune (pe cineva) la zid = a) a impusca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba. (Fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rau, uneltind impotriva lui. A(-si) pune capul (sau gatul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-si primejdui viata; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva. A pune (ceva) pe hartie = a insemna, a nota. A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale. (Refl.) A se pune bine cu (sau pe langa) cineva = a intra in voie cuiva, a se face placut cuiva (prin adulare, linguseli, spre a obtine avantaje). ♦ Tranz. A intinde, a expune. ◊ Expr. A pune (cuiva ceva) in vedere = a atrage (cuiva) atentia, a aduce la cunostinta. ♦ Refl. A se depune, a se asterne; fig. a incepe, a se ivi. S-a pus zapada. S-a pus o iarna grea. 2. Tranz. A aduce pe cineva intr-o situatie noua neasteptata, a face pe cineva sa ajunga intr-o anumita stare. L-a pus in inferioritate. ♦ A aseza, a numi pe cineva intr-un rang, intr-o demnitate, intr-o slujba; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva intre mai multi. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in paine = a angaja (pe cineva) intr-o slujba spre a-si castiga existenta. A pune (pe cineva) in disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujba. 3. Tranz. si refl. A (se) aseza intr-un anumit fel, intr-o anumita pozitie. ◊ Expr. (Tranz.) A pune (fire, fibre) in doua (sau in trei, in patru etc.) = a forma un manunchi din doua (sau trei etc.) fire. ♦ Tranz. A atarna, a agata. 4. Tranz. A face sa stea intr-un anumit loc, a aseza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a aseza intr-un anumit loc fata de alte obiecte de acelasi fel, a aranja, a situa. ◊ Expr. A pune caii = a inhama. A pune in scena = a regiza, a monta o piesa de teatru. ♦ A planta, a sadi, a semana. 5. Tranz. si refl. A(-si) aseza pe corp obiectele de imbracaminte necesare; a (se) imbraca sau a (se) incalta. 6. Tranz. A depune valori banesti (in pastrare, spre fructificare etc.); a investi valori banesti. ◊ Expr. A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva). A pune pret = a oferi un pret mare; p. ext. a considera valoros, merituos. 7. Tranz. A fixa, a stabili; orandui, a institui. A pune impozite. A pune un diagnostic. 8. Refl. (Pop.) A se impotrivi, a sta impotriva. Te pui pentru un fleac!Expr. A se pune in calea cuiva = a impiedica pe cineva sa actioneze. 9. Refl. recipr. A se lua la intrecere, a se masura sau a se compara cu cineva. ◊ Expr. (Tranz.). A pune (de) fata sau fata in fata = a compara; a confrunta. 10. Refl. A tabari asupra cuiva, a se repezi la cineva. 11. Tranz. A face, a determina pe cineva sa execute un lucru; a indemna; a sili, a obliga. ♦ A imboldi; a asmuti. 12. Refl. (Adesea cu determinari introduse prin prep. „pe”) A incepe o actiune, a se apuca (cu staruinta) de ceva. ◊ Expr. A se pune cu gura pe cineva = a cicali pe cineva sau a insista pe langa cineva. (Reg.) A se pune (cu rugaminti, cu vorbe dulci etc.) pe langa cineva = a ruga insistent pe cineva. A se pune pe ganduri = a deveni ganditor, ingrijorat. E pus pe... = e gata sa... (Tranz.) A-si pune puterea sau (toate) puterile = a-si da toata silinta, a se stradui. 13. Tranz. (In loc. si expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la proba (sau la incercare) = a incerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaste valoarea, insusirile). A pune (pe cineva) la cazne = a cazni, a chinui. A pune o intrebare (sau intrebari) = a intreba, a chestiona. A pune stavila = a stavili. A pune in primejdie = a primejdui. A-si pune nadejdea (sau speranta, credinta) in cineva sau ceva = a nadajdui, a se increde in ajutorul cuiva sau a ceva. A pune temei = a se bizui, a se intemeia. A pune vina (pe cineva sau ceva) = a invinui (pe nedrept). A pune in (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept). A pune graba = a se grabi. A pune nume (sau porecla) = a numi, a porecli. A pune in valoare = a valorifica. A pune in evidenta = a evidentia, a sublinia, a releva. A pune la indoiala = a se indoi. A pune la socoteala = a socoti, a ingloba. A pune in loc = a inlocui. A pune iscalitura = a iscali. A pune ramasag (sau pariu) = a paria. A pune aprobarea = a aproba. [Prez. ind. si: (reg.) pui] – Lat. ponere.

MANECA ~ci f. Portiune a unor obiecte de imbracaminte, care acopera bratul (pana la incheietura mainii sau pana in regiunea cotului). ◊ A da cu ~ci largi a da din toata inima, cu multa bunavointa. A nu se lasa tras de ~ci a nu se lasa prea mult rugat. A o baga pe ~ a fi speriat tare; a fi cuprins de frica. A-si sufleca ~cile a se apuca cu toata seriozitatea de un lucru. Pe sub ~ pe nevazute; pe neobservate. A trage de ~ (pe cineva) a) a ruga insistent; b) a da de inteles ca intrece masura, ca exagereaza. [G.-D. manecii] /<lat. manica

SFANT2 sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

INSISTA, insist, vb. I. Intranz. A starui, a persista, a persevera intr-o actiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate in evidenta, in relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.

STARUI, starui, vb. IV. Intranz. 1. a ruga insistent si in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A ramane statornic, neclintit (intr-o actiune, intr-un sentiment, intr-o hotarare etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverenta la ceva. 3. A continua sa fie, sa existe; a se mentine, a dainui. [Prez. ind. si: staruiesc] – Din bg. staraija se.

A ruga rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasa sau umila. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formula de politete, cand cineva se adreseaza unei persoane, cerandu-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toti dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretia interlocutorului sau. /<lat. rogare

ruga, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva staruitor indeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toti dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formula de politete cu care te adresezi cuiva cand ii ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-si ruga moartea = a-si dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (In practicile religioase) A face o rugaciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau ingaduinta de a face ceva. ◊ Expr. Ma rog, formula intrebuintata ca element incidental, fara legatura cu restul frazei, insemnand uneori „daca vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)