Rezultate din textul definițiilor
A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare
PACK s.n. 1. (Geol.) Fragmente din banchiza polara care plutesc pe apa duse de curenti si vanturi. 2. (Rar) Nume colectiv pentru jucatorii din inaintarea echipei de rugbi; pachet. [Pron. pec. / < engl., fr. pack].
fedeles, fedelese si fedelesuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la camp; bota. 2. butoias in care taranii isi duc apa la camp. 3. petrecere a baietilor si fetelor din sat in sambata nuntii tinerilor. 4. nume de joc taranesc.
i(e)ruga, i(e)rugi, s.f. (reg.) 1. brat de rau ce duce apa la moara; iazul morii, garla morii. 2. canal sau parau ce duce apa din mlastini si din balti in Dunare; ierec.
iuruguta, iurugute, s.f. (reg.) canal mic ce duce apa la moara.
PACK [PEC] s. n. 1. fragment dintr-o banchiza care pluteste pe apa, dus de curenti si vanturi. 2. jucatorii din inaintarea unei echipe de rugbi; pachet (4). (< engl., fr. pack)
MATARA, matarale, s. f. (Reg.) Vas in care taranii duc apa la camp. – Tc. matara.
1 bota f., pl. e (ruda cu bute. D. rom. vine bg. bota, putinica de tinut iaurt. si poate si alb. bote, urcior, care poate fi si it.). Munt. Mold. Fedeles, putinica cu capac si cu fundu eliptic de dus apa la cimp tinind-o atirnata. Trans. Donita (cofa) de dus apa. – In Olt. boata (cu capac si fund eliptic).
cofa f., pl. e (sas. germ. kufe, galeata, d. lat. cupa, cada. De aici: bg. sirb. rut. kofa, alb. kova, turc. koga, kuga, pop. kova, kofa, kuva, mgr. kufa, ngr. kufas. V. cupa). Est. Vas de lemn compus din doage de brad si cercuri, care are o toarta pe [!] care-l apuci si care serveste la dus apa c´o singura mina sau atirnat de cobilita. A pune pe cineva in cofa, a-l infunda, a-l intrece. Ploua cu cofa, ploua torential, cu galeata. – In vest donita.
HAIT2, haituri, s. n. (Reg.) Iaz artificial creat prin colectarea, cu ajutorul unui baraj, a apelor de munte; barajul cu care se deschide sau se inchide acest iaz pentru a da drumul plutelor; p. ext. unda de apa care duce plutele. – Din ucr. hat'.
SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. a se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.
CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum
SAMBATA sambete f. A sasea zi a saptamanii. ◊ a se duce pe apa sambetei a se prapadi; a se pierde. /<lat. sambata, sl. sonbota
apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).
cufundat (est) si sc- (vest), -a adj. Dus supt [!] apa. Fig. Adincit: cufundat in ginduri in somn, in mizerie.
CORLI, corlesc, vb. IV. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) cufunda in apa, a (se) duce la fund. – Din corla.
COPCA2 ~ci f. 1) Gaura pe suprafata inghetata a unei ape, facuta pentru a prinde peste sau pentru a lua apa. ◊ A se duce pe ~ a) a disparea fara urma; a se duce fara intoarcere; b) a o pati. 2) Scobitura mica facuta intr-un mal, servind drept treapta pentru urcus. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka
MATURA, matur, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A curata o suprafata de praf, de gunoi etc. cu matura (1); a strange, a indeparta praful, gunoiul etc. cu matura. ♦ Tranz. A atinge in trecere. 2. Tranz. P. a**l. (Despre vant, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a strabate cu repeziciune o suprafata, indepartand totul din cale. 3. Tranz. Fig. A inlatura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvarli, a goni. – Din matura.
REZIDUAL ~a (~i, ~e) Care ramane ca reziduu. apa ~a. [G.-D. -du-al] /<fr. residuel, it. residuale
COPCA2, copci, s. f. 1. Gaura, spartura facuta in gheata unui rau, a unei balti etc. pentru pescuit sau pentru scos apa. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe copca = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra intr-o mare incurcatura, a o pati. 2. Gaura facuta intr-o sira de paie, in care se tine uneori pleava. 3. Scobitura, groapa facuta in pamant, in piatra etc. 4. (Reg.) Saritura pe care o fac animalele cand fug repede. – Din bg. kopka.
A SE duce ma duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. ~ la scoala. ◊ ~ dupa cineva a se marita. ~ drept (sau glont, intr-un suflet, fuga, pusca) a merge repede si fara ocoliri. ~ pe copca (sau pe garla, pe apa sambetei) a se pierde. Du-te-vino intr-o parte si in alta. 2) (despre zvonuri, vesti) A se raspandi repede. /<lat. ducere
paos s. m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apa si miere, care se duce la inmormintare impreuna cu un colac si o luminare; cu vinul se stropeste mortul; colacul si luminarea se dau de pomana. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsa „sfirsit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauza, s. f. (odihna), din fr. pause.
cobilita f., pl. e (bg. kobilica, dim. d. kobila, iapa; vsl. kobylica. V. cobila. Cp. cu iapa). Sud. Coromisla, paringa de dus greutati pe umar atirnindu-le de amindoua capetele ei. Constelatiunea Casiopeii. Cosas, lacusta mica (numita cobelita in Bucov.).
GARLA, garle, s. f. 1. apa curgatoare (mai mica); brat al unei ape curgatoare. ◊ Expr. (Fam.) A se duce pe garla = a se pierde, a se risipi. A da pe garla = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) in mare cantitate, din belsug. 2. Depresiune alungita (si sinuoasa) aflata in lunca unei ape curgatoare si care, acoperita de apa, leaga de obicei un rau de lacurile sau de baltile din jurul acestuia. – Din bg. garlo.
VIITURA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tura.
FANTANA s. 1. apa, put, (reg.) bunar, (inv.) cismea. (Du-te la ~ si adu o galeata plina.) 2. fantana (arteziana, tasnitoare) v. arteziana.
A CARA car tranz. (obiecte sau fiinte) A duce dintr-un loc in altul. ◊ ~ apa cu ciurul a munci fara nici un rost. /<lat. carrare
ceacsiri m. pl. (turc. caksyr, probabil de orig. pers., ca si salvari, si inrudit cu vgr. anaxyris; sirb. caksire, ngr. tsahsiri). Vechi. Un fel de salvari mai suptiri [!] si mai putin largi, pe care-i purtau boierii, apoi si ciocoii si haiducii. V. caravani, cioareci, poturi.
conduct n., pl. e (dupa fr. conduit, d. conduire, a conduce, sau d. lat. con-, impreuna, si ductus, conduct, ducere). Canal inchis, teava: conduct de apa (acueduct), de petrol, de gaz.
MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.
A TRIMITE trimit tranz. 1) (persoane) A face sa se duca (printr-o rugaminte, hotarare sau dispozitie). ~ dupa apa. ~ la invatatura. ◊ ~ (pe cineva) pe lumea cealalta (sau in rai) a ucide; a omori. ~ (pe cineva) in judecata a da in judecata; a intenta un proces impotriva cuiva. 2) (persoane) A face sa se adreseze (la o sursa oarecare). ~ la un articol de revista. 3) (obiecte) A face sa ajunga la destinatie (pe o cale anumita sau prin intermediul cuiva); a expedia. ~ un colet prin posta. 4) (despre divinitati) A face sa apara in mod miraculos. /<lat. tramittere
canta f., pl. e (sirb. ung. kanta, d. germ. kante si kanne. V. cana si canata. Cp. Bern. 1, 481). Ban. Olt. Galeata de metal. Cofer, vas metalic (de 6-8 litri) de adus si de tinut apa in casa. (Astazi sint smaltuite). Garnita (bidon) de dus lapte. Ial. Stropitoare de gradina. V. polomeac.
BRAT s. 1. (ANAT.) mana, (inv. si reg.) branca. (A duce pe cineva de ~.) 2. (GEOGR.) ramificatie, (pop.) crac. (~ al unei ape curgatoare.) 3. (TEHN.) parghie. (~ al unei balante.) 4. (TEHN.) crac, margine, mana, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 5. (TEHN.) chinga, coarda, speteaza, stinghie, (pop.) curmezis. (~ la podul cosului morii.) 6. v. bata. 7. (TEHN.) furca, mana, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)
REGRADARE s. f. proces de pedogeneza care duce la carbonarea unui orizont superior al solului de catre apa freatica antrenata ascendent sau de catre fauna solului; progradare. (dupa fr. regradation)
Rapa ~e f. 1) Surpatura de pamant, lunga si adanca, aparuta in urma actiunii torentilor de apa. ◊ A da de ~ (ceva) a face sa nu se aleaga nimic (din ceva); a face sa esueze (ceva). Bun de dat la ~ a) bun de aruncat; b) nemernic. A se duce (sau a merge) de ~ a se solda cu nereusita. 2) pop. apa curgatoare mica; parau. [G.-D. rapei; Pl. si rapi] /<lat. ripa
proora, proorez, vb. I (reg.) 1. (despre oi; in forma: proori) a porni, a duce la pasune in timpul proorului. 2. a uda, a stropi cu apa.
BALTA balti f. 1) Intindere de apa statatoare, de adancime mica, cu vegetatie si cu fauna specifica. ◊ A lasa (ceva) ~ a) a parasi (ceva) fara a duce la bun sfarsit; b) a nu se mai interesa (de ceva). 2) apa adunata intr-o adancitura in urma unei ploi mari sau a revarsarii unui rau. 3) Cantitate mare de lichid varsat pe jos. [G.-D. baltii] /<sl. blato
REZIDUAL, -A adj. Care ramane (ca reziduu). ◊ apa reziduala = apa utilizata in procesele tehnologice, continand anumite impuritati sau substante toxice. [Pron. -du-al. / cf. it. residuale, fr. residuel, engl. residual].
STRATEGIE s.f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa cu conducerea tuturor fortelor armate de uscat, aer si apa, pe toata durata razboiului si pe durata fiecarei campanii, organizand si conducand operatiile duse de mari grupari de forte. 2. Stiinta conducerii luptei revolutionare prin determinarea directiei principale a actiunilor si prin elaborarea planului de unire si de utilizare justa a fortelor revolutionare, a rezervelor revolutiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta. [Gen. -iei. / cf. fr. strategie, lat., gr. strategia].
aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. Fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. Fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.
CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a munci in gol, a se agita fara rezultat. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravan pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatele = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. (Rar) A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva; a se carabani. – Lat. *carrare.
GARLA1 ~e f. 1) apa curgatoare cu debit mic; rau mic. 2) fam. Brat mic al unui rau. ◊ A se duce ca pe ~ a se pierde fara rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. garlo
CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).
IMPOTMOLI, impotmolesc, vb. IV. Refl. A se intepeni in namol, in nisip etc.; a se ingloda, a se innamoli. ♦ (Despre albia unei ape curgatoare) A se innamoli, a se ingusta din cauza aluviunilor. ♦ Fig. A nu putea fi dus pana la capat, solutionat, rezolvat. – In + potmol.
SANT, santuri, s. n. 1. Sapatura lunga si ingusta facuta pe ambele parti ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice sapatura in forma de mai sus, facuta pentru scurgerea apei, pentru ingroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului intre doua suprafete de pamant etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la sant = a se risipi, a se prapadi. 2. Transee. ♦ (In evul mediu) Fortificatie de forma unui canal adanc si lat (uneori plin cu apa), care imprejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestatura sau scobitura in forma de sant (1), la diferite organe sau piese de masini, in scoarta unor arbori, in pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze
SFANT1 ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. apa ~a. /<sl. sventu
CALUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).
STREASINA, stresini, s. f. Prelungire a acoperisului unei constructii in afara zidurilor, care apara peretii si fundatiile de ploaie. ◊ Expr. A(-si) pune mana (sau palma) streasina (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mana streasina (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mana streasina (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-si) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apara de soare cand priveste sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperisului caselor. ♦ Acoperis (de sindrila) inclinat, cu care se acopera la tara unele garduri sau porti. ♦ Partea iesita mai in afara la o claie sau la o sira, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei paduri; terenul din marginea unei paduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) strasina, stresina s. f.] – Cf. sl. streha.
CATARACTA, cataracte, s. f. I. Cadere naturala de apa produsa pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada. II. Boala de ochi, care consta in opacifierea cristalinului si care poate duce la orbire totala sau partiala. – Din fr. cataracte, lat. cataracta.
2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.
balta f., pl. balti si (est) belti, iar vechi balte (il. baltom, pl. balta, vsl. bg. blato, rut. rus. boloto, rut. [d. rom.] si balta. Tot de aci: ung. Balaton, germ. Pla’ten-see, lacu Balaton; dalm. balta, it. nord balta, alb. balita, ngr. baltos, mgr. balti, balta. V. bolatau). Lac (mai mic sau chear format din ploaie), apa statatoare in natura. Adv. A lasa, a raminea balta (un lucru), a lasa, a raminea neterminat. Dun. de jos. Insula baltoasa (ca in Ial., Br. si Tulcea): a duce vitele’n balta. V. helesteu, iaz.
STREASINA stresini f. 1) Prelungire a acoperisului peste marginea de sus a peretilor unei constructii, pe care o apara de ploaie. ◊ A(-si) pune (sau a duce) mana ~ (la ochi) sau a se uita cu mana ~ (la ochi) a(-si) pune mana deasupra ochilor, pentru a se apara de soare si a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperisului unei case; uluc. 3) Partea iesita mai in afara a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furca de tors. [G.-D. stresinii] /<sl. stresina
TRATA vb. I. tr. 1. a avea fata de cineva sau de ceva o anumita comportare, a se purta intr-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mancare, bautura. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o intelegere. 4. a dezvolta o tema stiintifica etc. 5. a supune (un corp, o substanta) actiunii unui agent oarecare in vederea unui anumit scop. ◊ a supune semintele, apa sau solul (actiunii unor agenti chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)
circel m., pl. ei (d. circi sau d. vsl. kruciti, a suci, gruciti sen, a se stringe, a se zgirci. V. zgircesc). Mustata (filament) care ajuta vitei sa se agate. Strugure mic sau bucatica dintr´un strugure: da-mi un circel din strugurele tau. Contractare convulsiva si dureroasa a muschilor: scalda-te, dar nu te duce la adinc, ca te apuca circeii (sau ti se pune circelu) si nu mai poti intinde picioarele (fr. crampe). Dun. Un fel de gindaci negriciosi lungi si subtiri care plutesc pe apa lina sprijiniti pe lungile lor picioare si carora poporu le atribuie zgircirea picioarelor la cei ce inoata. Gorj. Circeaba mai mica. Adv. cu paru circel, cu paru incretit (ca circeii de vita). A se stringe circel, a se zgirci, a se rasuci. V. ciorchin.
limpede adj. – Clar, curat. – Mr. limbid, limbit. Lat. limpidus (Puscariu 972; Candrea-Dens., 987; REW 5056; cf. sard. limpiu, sp. limpio, lindo. – Der. limpejor, adj. (aproape limpede); limpezi, vb. (a face clar, curat; a purifica; a depura; a clarifica, a lamuri; a spala a doua oara cu apa curata); limpezeala, s. f. (clarificare; purificare; clateala); limpeziciune, s. f. (limpezire, claritate); limpezie (inv., puritate, claritate); limpezime, s. f. (puritate, claritate, curatenie); limpezis, s. n. (seninatate, lumina); limpezitor, adj. (purificator); limpeziu, adj. (senin, transparent); limpiditate, s. f. (limpezime), din fr. limpidite.
A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage
1) covrig m. (rus. kovrig si -iga, pine ratunda [!], vsl. kovriga, cerculet, d. turc. kyvryk, kyvrak, sucit, incovoiat; bg. kovrig; ung. [d. rom.] kovrics. V. covrag). Cerculet de coca fert [!] si apoi copt (sa nu se confunde cu colacu, care e din aluat si impletit). A te face covrig, a te incovriga (de frig, de frica). A ajunge la covrigi, a ajunge sa maninci numai niste covrigi in loc sa ai un prinz gospodaresc, a saraci, a da faliment. A scoate la covrigi, a duce la faliment.
PRapaSTIE, prapastii, s. f. Povarnis inalt si abrupt, situat de obicei intr-o regiune muntoasa; hau, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge, a baga pe cineva) in prapastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intr-o situatie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. si pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. si: prapastii] – Din sl. propastĩ.
VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, cu corpul moale, lunguiet, de obicei cu o piele lucioasa, care traiesc in sol, in apa sau ca parazite pe plante si pe animale; (pop.) nume dat larvelor unor insecte. ◊ Vierme de matase = larva a unor fluturi care produc gogosile de matase si care se hranesc cu frunze de dud sau de stejar. ◊ Expr. A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inima = a fi chinuit de griji. A trai ca viermele in hrean (sau in radacina hreanului) = a duce (si a se deprinde cu) o viata grea. A avea viermi (neadormiti) = a fi fi neastamparat, a nu-si gasi locul. A-l manca (pe cineva) viermii (de viu) = a fi foarte lenes si murdar. – Lat. vermis.
BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium
baba f. pl. e (vsl. sirb. bg. rus. rut. baba, baba. V. baba, babita, batca). Femeie batrina. Iron. Babalic, mare grinda verticala in juru careia se’nvirteste moara de vint (steajar, pivot). La moara de apa, patru mari grinzi care sustin podu. Mold. Cozonac inalt si gros (neimpletit). Zilele babei, cele noua zile (in Mold. si doua-spre-zece) de la inceputu lui Martie, cind, de ordinar, e frig. Baba-gaia, puia-gaia (V. gaie). Baba-mija, jocu copilaresc numit mai des de-a mijitele ori de-a ascunsele. Baba oarba, un joc copilaresc in care unu se leaga la ochi si cauta sa-i prinda pe ceilalti. Baba-turca sau numai turca (pl. e si i), un fel de teatru popular la Craciun si Anu-Nou (in Mold. sud) care consista dintr’o procesiune de tipuri populare, ca taranu, Jidanu, Harapu, din irozi si mai ales dintr’un fel de monstru cu cap de capra ori barza inalt de vreo trei metri si dus de un om ascuns supt el. (In Mold. nord. turca si capra, in Ban. cerbutu. V. brezaie, paparuda).