Rezultate din textul definițiilor
COARBA ~e f. Unealta manuala cu ajutorul careia se pune in miscare de rotatie un sfredel. [Sil. coar-ba] /<ucr. korba
A PURCEDE purced intranz. 1) (despre fiinte) A pleca din locul in care se afla; a se pune in miscare, parasind locul initial; a porni. 2) (despre fenomene, evenimente) A incepe sa se manifeste. ◊ ~ grea (sau insarcinata) a ramane insarcinata. 3) (despre persoane) A incepe sa se ocupe de altceva; a trece; a proceda. 4) rar A actiona intr-un anumit mod; a face intr-un anumit fel. 5) (despre stari, actiuni) A lua nastere; a izvori. /<lat. procedere
DEMARA vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune in miscare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursa) a porni cu avant, in viteza, a tasni; (despre o actiune, o afacere) a incepe. (< fr. demarrer)
ACTIONA, actionez, vb. I. 1. Intranz. A intreprinde o actiune, o fapta etc. ◊ Expr. (Tranz.) A actiona (pe cineva) in justitie (sau in judecata) = a intenta un proces, a da in judecata. ♦ A exercita o influenta asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune in miscare, a face sa functioneze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de functionare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ti-o] – Din fr. actionner.
ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) Operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.
BICICLETA, biciclete, s. f. Vehicul cu doua roti pus in miscare prin doua pedale actionate cu picioarele si folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ Bicicleta-tandem = bicicleta pentru doua persoane, fiecare actionand cate o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.
CANOTAJ s. n. Nume dat sporturilor nautice care se practica in ambarcatii puse in miscare cu ajutorul vaslelor. ◊ Canotaj academic = ramura a sporturilor nautice care se practica pe schifuri si pe giguri1. – Din fr. canotage.
GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.
HELIOSTAT, heliostate, s. n. Instrument alcatuit dintr-un sistem optic, pus in miscare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare intr-o directie determinata. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliostat.
HIPOMOBIL, -A, hipomobili, -e, adj. (Despre vehicule, tractiune etc.) Pus in miscare de cai. – Din fr. hippomobile.
ULUC, uluce, s. n. 1. Jgheab facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, din care se adapa vitele sau in care li se pune nutretul. 2. Canal de lemn sau tabla pus de-a lungul stresinii caselor, pentru a aduna si a conduce spre burlane apa de pe acoperisuri. ♦ Canal, teava pentru captarea si scurgerea apei dintr-un izvor. 3. Jgheab de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare o moara; laptoc, scoc (1). ♦ Jgheab prin care curge (la moara) faina macinata. 4. Scobitura, sant facut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea imbina cu alta piesa. – Din tc. oluk.
MASTICATOR, -OARE, masticatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care serveste la masticatie, care se refera la masticatie. ◊ Muschi masticator = fiecare dintre muschii situati intre cele doua maxilare, care pun in miscare falca inferioara. 2. S. n. Masina cu ajutorul careia se efectueaza operatia de amestecare si faramitare a cauciucului natural brut. – Din fr. masticateur.
DEMARA, demarez, vb. I. 1. Intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) a se pune in miscare, a porni. 2. Tranz. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. Intranz. Fig. (Sport) A-si lua avant, a porni in viteza (intr-o cursa). – Din fr. demarrer.
CLATI, clatesc, vb. IV. I. Tranz. A curata rufe, vase etc., spalandu-le usor cu apa, a limpezi intr-o ultima apa curata; a clatari. ♦ Refl. A se spala usor pe maini, in gura etc. II. (Inv. si pop.) 1. Tranz. A clatina(1). ♦ (Refl.) (Despre apa, valuri) a se pune in miscare; a se izbi (de un obstacol). 2. Tranz. si refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina. 3. Tranz. si refl. A (se) clatina. (3). ◊ Expr. A nu (se) clati un fir de par din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viata cuiva. – Din sl. klatiti.
MANA, man, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tractiune animala); a imboldi, a stimula, a indemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mana porcii la jir = a sforai in somn. (Fam.) Mana magaru! = pleaca de aici! ia-o din loc! da-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva sa faca un anumit lucru, sa actioneze intr-un anumit fel; a indemna, a imboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grabi. Mana cat putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a tari cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva sa se duca undeva sau sa faca ceva. 4. (Pop.) A pune in miscare; a actiona. – Lat. minari „a ameninta”.
FREZMASINA, frezmasini, s. f. Masina la care se adapteaza freza1(1) si care o pune in miscare. – Din germ. Frasmaschine.
PARPARITA, parparite, s. f. 1. Mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare de la moara, in care intra capatul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care sustine pietrele morii si care este pus in miscare prin actiunea rotii cu masele. 3. Gaura in mijlocul pietrei alergatoare de la moara, in care cad grauntele din teica pentru a fi macinate. 4. (Reg.) Teica (la moara). [Acc. si: parparita] – Din sl. pruprica, ucr. perepelyca.
PEDALA, pedalez, vb. I. Intranz. 1. A actiona pedalele unei biciclete, ale unei barci sau ale oricarui mecanism prevazut cu pedale, pentru a pune in miscare mobilul sau mecanismul; p. ext. a merge cu bicicleta. 2. Spec. A actiona cu piciorul pedala unui pian, pentru a mari, a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. 3. Fig. A insista asupra unui lucru, a sublinia ceva. – Din fr. pedaler.
ANTRENA, antrenez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) pregati prin exercitii metodice (fizice, tactice, tehnice, psihologice si teoretice) pentru a obtine cele mai bune rezultate intr-o activitate sportiva. 2. Tranz. si refl. A atrage sau a se lasa atras intr-o actiune, intr-o discutie etc.; a (se) inflacara. 3. Tranz. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca un organ de masina sau o masina. ♦ A deplasa un material (solid, lichid sau gazos) cu ajutorul unui fluid in miscare. – Din fr. entrainer.
PERCUTOR, percutoare, s. n. Piesa a unor instalatii si agregate tehnice care, prin percutie, pune in miscare sau opreste diferitele parti ale instalatiei. ♦ Spec. Piesa la armele de foc, la focosul unui proiectil etc. care loveste focosul sau capsa proiectilului pentru a produce aprinderea incarcaturii. – Din fr. percuteur.
MUSCHI2, muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).
MOTO1- Element de compunere care inseamna „pus in miscare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” si care serveste la formarea unor substantive si a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.
MOTOPLUG, motopluguri, s. n. Plug mecanic pus in miscare de un tractor sau formand un ansamblu cu acesta. – Moto1- + plug.
TRACTIUNE, tractiuni, s. f. Actiune de deplasare a unui vehicul, a unui sistem tehnic etc. prin tragere cu ajutorul unei forte exterioare (animale sau mecanice); forta care pune in miscare un vehicul, un sistem tehnic etc. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. traction.
TRICICLETA, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roti dispuse pe doua osii paralele, pus in miscare prin invartirea unor pedale asemanatoare cu ale bicicletei; triciclu. – Din fr. tricycle (modificat dupa bicicleta).
TROTINETA, trotinete, s. f. Mic vehicul pentru copii, compus dintr-o scandura dreptunghiulara montata pe doua roti si articulata cu o bara perpendiculara pe ea, servind ca bara de directie, si care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. – Din fr. trottinette.
SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.
CULISA, culisez, vb. I. Tranz. A pune in miscare, de obicei alternativa, o piesa mobila de-a lungul unui canal facut intr-o bara dreapta sau curba. V. glisa. ◊ Intranz. Usa culiseaza. – Din fr. coulisser.
ACCELERATOR ~oare n. 1) Mecanism care permite marirea vitezei unui motor. 2) Pedala care pune in miscare acest mecanism. ◊ ~ de particule aparat folosit pentru a mari viteza particulelor elementare in scopul realizarii unor reactii nucleare. 3) Substanta care grabeste o reactie chimica sau un proces fizico-chimic. /<fr. accelerateur
A AMBREIA ~iez tranz. (motoare) A cupla un mecanism care urmeaza a fi pus in miscare cu ajutorul unui ambreiaj. [Sil. -bre-ia] /<fr. embrayer
A ANTRENA ~ez tranz. 1) (persoane, echipe, animale) A pregati prin exercitii speciale, pentru a obtine performanta sportiva. 2) (masini sau organe de masina) A pune in miscare. 3) A determina prin diverse mijloace sa participe la o actiune; a atrage. ~ intr-o afacere nesabuita. 4) A face sa se antreneze. /<fr. entrainer
A CADENTA ~ez tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadenta; a ritma. 2) (miscari) A pune in acord cu o cadenta. /<fr. cadencer
A DEMARA ~ez 1. intranz. 1) (despre autovehicule) a se pune in miscare; a porni. 2) sport A porni cu avant; a se avanta. 2. tranz. (corabii) A elibera de parame (in vederea plecarii). /<fr. demarrer
HIPOMOBIL ~a (~i, ~e) (despre vehicule) Care este pus in miscare de cai. /<fr. hippomobile
LAPTOC ~oace n. Canal de scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; uluc; scoc. /<ucr. lotok
MECANIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de mecanica; propriu mecanicii. 2) Care este pus in miscare de o masina sau de un mecanism; functionat de o masina sau de un mecanism. 3) fig. Care este facut fara participarea constiintei sau a vointei; inconstient; automat; masinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezulta din miscare; produs prin miscare. Energie ~ca. Reactie ~ca. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mecanique
MOTOCICLETA ~e f. Vehicul constand din doua roti montate pe un cadru, care este pus in miscare de un motor cu ardere interna. ◊ ~ cu atas motocicleta de care este atasata o cutie metalica, sprijinita pe o a treia roata. /<fr. motocyclette
MOTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care misca; care pune in miscare; care produce miscare. Forta ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor
MOTRICE adj. invar. Care misca; capabil sa puna in miscare. ◊ Forta ~ forta care produce sau antreneaza o miscare. [Acc. si motrice] /<fr. motrice
A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) a se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti
A RASCOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A intoarce in dezordine cautand; a ravasi. 2) (focul, jaraticul) A amesteca facand sa arda mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face sa reinvie (producand durere sufleteasca); a scormoni. ~ sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (cautand ceva si patrunzand in adancime). 5) A pune in miscare. ~ praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emotii puternice; a tulbura; a ravasi. 7) rar A face sa se revolte. /<sl. rascoliti
SARCINA ~i f. 1) Indatorire pe care o indeplineste cineva. ◊ A cadea (sau a reveni) in ~a cuiva a fi de datoria cuiva. A pune ceva in ~a cuiva a face pe cineva sa raspunda de ceva. 2) Legatura care poate fi dusa in spinare sau in brate. ~ de lemne. ~ de fan. 3) Stare a femeii gravide. 4) Forta generala, transformata sau transmisa de un sistem tehnic. ◊ ~ electrica marime care caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi pus in miscare atunci cand se afla in campul electric al altui corp. [G.-D. sarcinii] /<lat. sarcina
SCOC ~uri n. 1) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii; laptoc; uluc. 2) Groapa care se face la caderea apei din acest canal. 3) Canal pentru scurgerea unui lichid. 4) Jgheab inclinat, folosit la transportul prin alunecare a unor materiale (busteni, minereuri etc.). /<sl. skoku
TROTINETA ~e f. Vehicul pentru copii, constand dintr-o scandura montata pe doua roti si dintr-o baza verticala de directie, care se pune in miscare fiind impinsa cu un picior. /<fr. trottinette
TURBOFOR ~oare n. tehn. Agregat de foraj electric constituit dintr-o turbina hidraulica, care pune in miscare o sapa rotativa. /<fr. turbofore
ULUC ~ce n. 1) Vas facut din scanduri ori scobit intr-un trunchi de copac sau in piatra, folosit pentru adapatul vitelor; adapatoare. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat sub acoperisul caselor; streasina. 3) Canal din scanduri prin care curge apa pentru a pune in miscare roata unei mori; laptoc; scoc. 4) Jgheab prin care curge faina la moara. 5) Sant mic facut pe muchia unei piese de lemn pentru a se imbina cu alta piesa. /<turc. oluk
A SE URNI ma ~esc intranz. a se pune in miscare, deplasandu-se (putin) din locul initial; a se clinti. /<sl. urinonti
ACTIONARE s.f. Faptul de a actiona. ♦ punere in miscare a unui organ de masina. [Pron. -ti-o-. / < actiona].
AMBREIA vb. I tr. A cupla un motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iaza, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].
BENDIX s.n. Electromotor care pune in miscare motorul unui automobil. [Pl. -xuri. / < fr. bendix].
ELECTROMOBIL s.n. Automobil pus in miscare de un motor electric, alimentat de baterii de acumulatoare. [Cf. germ. Elektromobil, fr. electromobile].
MASINA s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta forma de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus in miscare de o forta in scopul obtinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse in miscare prin diferite feluri de motoare: a) locomotiva; b) batoza; c) automobil. 3. (Pop.) Masinarie; mecanism. [Var. machina s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].
MOTRICE adj. invar. Care pune in miscare; motor. ◊ Forta motrice = forta care produce o miscare. [Var. motric, -a adj. / < fr. motrice].
TRIGGER s.n. 1. (Fiz.) Trioda cu catod rece, servind ca releu sau ca tub de amortizare. 2. (Biol.) Factor declansator care pune in miscare un sir de actiuni si reactiuni, de minima contributie energetica. [< engl. trigger].
VOLAN s.n. I. Garnitura facuta dintr-o fasie de tesatura usoara sau de dantela, adesea incretita sau plisata, care se aplica drept podoaba pe rochii, la maneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesa din dispozitivul de directie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directia voita. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in miscare anumite masini, se actioneaza mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].
ACTIONA vb. I. 1. intr. A intreprinde o actiune, a lucra. V. activa. 2. tr. (Mec.) A face sa functioneze, a pune in miscare. 3. tr. A actiona (pe cineva) in justitie (sau in judecata) = a da (pe cineva) in judecata. [Pron. -ti-o-. / < fr. actionner, cf. it. azionare].
AMBREIERE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de masina pe care trebuie sa le puna in miscare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].
ANEMOTROP s.n. Motor pus in miscare de vant. [< fr. anemotrope, cf. gr. anemos – vant, tropos – invartire].
ANTRENA vb. I. tr., refl. A(-si) conserva si dezvolta insusirile fizice prin exercitii metodice. 2. tr. A atrage, a stimula (intr-o discutie, intr-o actiune etc.). 3. tr. A trage dupa sine, a pune in miscare, a misca. 4. refl. A se inflacara. [< fr. entrainer].
act (acte), s. n. – 1. Document, inscris. – 2. Manifestare, actiune, fapt. < Fr. acte. – Der. (din. fr.) actiune, s. f.; actiona, vb.; actionar, s. m.; actionist, s. m. (actionar); activ, adj.; activ, s. n. (credit); activa, vb. (a pune in miscare); activist, s. m. (agitator comunist); activitate, s. f.; actual, adj.; actualist, s. m. (adept al actualismului); actualitate, s. f.; actualiza, vb.; inactiune, s. f.; inactiv, adj.; inactual, adj.
CINETICA s.f. Parte a fizicii care studiaza legile miscarii, tinand seama de masa corpurilor si de fortele care le pun in miscare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinetique].
DEMARA vb. I. 1. tr. A porni, a pune in miscare (masini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corabii (in vederea plecarii). 3. intr. (Fig.; sport) A porni cu avant, in viteza. [< fr. demarrer].
DEMAROR s.n. Dispozitiv sau aparat care pune in miscare un motor. [< fr. demarreur].
ambala (-lez, -at), vb. – A actiona, a pune in miscare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer. – Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.
ELICE s.f. 1. Curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. helice, it. elice, cf. gr. helix – spirala].
hurduzau, hurduzaie, s.f. (reg.) 1. funie groasa, streang, odgon. 2. odgonul de deasupra raului, cu care se pune in miscare podul umblator. 3. pod umblator; brod, brudina.
FREZMASINA s.f. Masina la care se adapteaza freza1 (1) si care o pune in miscare. [< germ. Frasmaschine].
HIDROBICICLETA s.f. Ambarcatie care se pune in miscare printr-un mecanism cu pedale. [Cf. fr. hydrobicyclette].
HIPOMOBIL, -A adj. (Despre vehicule, tractiune etc.) Pus in miscare de cai. [< fr. hippomobile].
parparita, parparite, s.f. 1. (inv.) cilindru care sustine pietrele morii, pus in miscare de roata de masele; titirez, prasnel, crang. 2. (inv.) piatra alergatoare a morii. 3. mica piesa metalica fixata in piatra alergatoare a morii, in care intra fusul; ganjei. 4. (reg.) bucata de lemn tare fixata in gaura rotii de piatra a rasnitei taranesti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apa tare pune roata in miscare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergatoare prin cad grauntele din teica, pentru a fi macinate; garlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge faina de sub piatra morii; vrana. 8. (reg.) teica (la moara), lada pentru faina. 9. (fig.; reg.) gura. 10. (reg.) om flecar, melita.
MANEVRA vb. I. 1. intr. A face miscarile necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune in miscare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite miscari tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A manui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, dupa manevra].
MOTIV s.n. I. Cauza care determina o actiune, un sentiment etc.; pricina. ♦ Pretext. II. 1. Fraza melodica, idee principala a unei bucati muzicale; tema. ♦ Cea mai mica constructie muzicala, constand dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit intr-o pictura sau la o sculptura. 3. Tema, idee fundamentala a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune in miscare].
MOTOCICLETA s.f. Vehicul cu doua (sau trei) roti montate pe un cadru si pus in miscare de un motor. [Var. motociclu s.n. / < fr. motocyclette].
MOTOR, -OARE adj. Care pune in miscare, care misca. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].
PEDALA vb. I. intr. 1. A apasa pedala unei biciclete cu piciorul (pentru a o pune in miscare), a actiona pedalele. 2. (Muz.) A actiona cu piciorul pedala unui pian. ♦ (Fig.) A insista asupra unui lucru. [< fr. pedaler].
sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.
TRACTIUNE s.f. 1. Deplasare a unui vehicul cu ajutorul unei forte aplicate la partea lui dinainte; forta care pune in miscare un vehicul. 2. (Impr.) Solicitarea la intindere a unui corp. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. traction, lat. tractio < trahere – a trage].
TRICICLETA s.f. Vehicul (pentru copii) cu trei roti care este pus in miscare cu ajutorul pedalelor; triciclu. [Cf. fr. tricycle].
TROTINETA s.f. Jucarie formata dintr-o scandura asezata pe doua roti, cu un dispozitiv de directie in fata si care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. [< fr. trottinette].
TURBINA s.f. Motor cu rotor pus in miscare de un lichid sau de un gaz, utilizat ca forta motoare. [< fr. turbine].
ACTIONA vb. I. intr. a intreprinde o actiune. ◊ a se comporta intr-o anumita imprejurare. II. tr. 1. a pune in miscare un sistem, utilaje etc. 2. a ~ in justitie = a da (pe cineva) in judecata. (< fr. actionner)
AMBREIA vb. tr. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie sa il puna in miscare. (< fr. embrayer)
ANTRENA vb. I. tr., refl. a(-si) conserva si dezvolta insusirile fizice prin exercitii metodice. II. tr. 1. a atrage, a stimula (intr-o discutie, actiune etc.). 2. a trage dupa sine, a pune in miscare. III. refl. a se inflacara. (< fr. entrainer)
BIOTRANSPORT s. n. notiune cuprinzand vehiculele puse in miscare prin forta musculara a omului. (< bio- + transport)
ELICE s. f. 1. curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. (< fr. helice)
FREZMASINA s. f. masina la care se adapteaza freza1 (1) si care o pune in miscare. (< germ. Frasmaschine)
GLOTAL, -A adj. care pune in miscare glota. ◊ (s. f.) consoana articulata la nivelul glotei. (< fr. glottal)
HIPOMOBIL, -A adj. (despre vehicule) pus in miscare de cai. (< fr. hippomobile)
MANEVRA vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevra (3). 2. (despre trupe) a executa diferite miscari tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune in miscare o nava. 2. a manui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)
MELOTRON s. n. instrument electroacustic cu clape destinat reproducerii sonoritatilor suflatorilor si coardelor, la care actionarea claviaturii pune in miscare benzi continand imprimari ale instrumentelor respective. (< engl. mellotron)
MOTOR, -OARE I. adj. care pune in miscare, care misca. II. s. f. 1. masina de forta care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce misca ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor)
RECURSIV, -A adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat in mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. ♦ functie ~a = functie de mai multe variabile cu domeniul de definitie cuprins in multimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune in miscare in mod repetitiv si automatic. (< fr. recursif, engl. recursive)
TRACTIUNE s. f. 1. deplasare inainte a unui vehicul cu ajutorul unei forte exterioare. ♦ forta de ~ = forta care pune in miscare un vehicul. 2. (in teoria elasticitatii) mod de lucru al unui corp supus actiunii unei forte care tinde a-l lungi. 3. miscare de gimnastica, ridicarea corpului suspendat de o bara, de inele etc. sau intins pe sol, cu ajutorul bratelor. 4. (ferov.) serviciu care dirijeaza locomotivele si personalul de conducere. (< fr. traction)
TRICICLETA s. f. vehicul (pentru copii) cu trei roti, pus in miscare cu ajutorul pedalelor; triciclu. (< tri- + /bi/cicleta)
TRIGGER [TRIGAR] s. n. 1. trioda cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare. 2. (biol.) factor declansator care pune in miscare un sir de actiuni si reactii, de minima contributie energetica. (< engl. trigger)
TROTINETA s. f. jucarie dintr-o scandura pe doua roti, cu un dispozitiv de directie in fata, care se pune in miscare prin impingerea cu un picior. (< fr. trottinette)
VOLAN s. n. I. garnitura dintr-o fasie de tesatura usoara sau de dantela, incretita sau plisata, drept podoaba pe rochii, la maneci etc. II. 1. piesa din dispozitivul de directie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directia voita. 2. piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in miscare anumite masini, se actioneaza mecanisme etc. (< fr. volant)
misca (misc, miscat), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a induiosa. – 3. a se pune in miscare. – Megl. micicari. Origine indoielnica. Pare sa provina din lat. miscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *miscicāre, al carui rezultat normal ar fi *misccare, cf. megl. Der. directa din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micicāre in loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a strabate” (Cihac, 177) nu pare posibila. – Der. miscacios, adj. (mobil); miscare, s. f. (agitare; emotie); miscator, adj. (mobil). Cf. niscorici.
oting (-guri), s. n. – Pirghie care se pune la jugul plugului pentru a avantaja boul mai slab. – Var. otinc. Sl. otągu (Conev 61); nu e probabila der. din sl. tiniku „slab, delicat” (Scriban). – Der. otinci (var. otingi, otinji), vb. (a pune o pirghie mica la jug; a pune in miscare cu o pirghie; a deschide, a rupe; a pedepsi, a bate), ultimul sens pornind de la ideea de „a lovi cu o pirghie” (nu e admisibila der. din sl. otinicati „a extenua”, propusa de Cihac, II, 234 si nici cea din sl. *otutąziti „a prigoni”, sugerata de Tiktin); otinjeala, s. f. (Mold., bataie, chelfaneala).
ACTIONA, actionez, vb. I. 1. Intranz. A intreprinde o actiune, o fapta etc.; a lucra. ♢ Expr. (Tranz.) A actiona (pe cineva) in judecata = a da (pe cineva) in judecata. ♦ A influenta asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune in miscare, a face sa functioneze. [Pr.: -ti-o-] – Fr. actionner.
ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ Operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) Hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).
AVION, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, sustinut in aer de aripi si pus in miscare de motoare; aeroplan. ◊ Avion fara motor = avion care se misca folosind curentii aerieni. Avion cu reactie = avion fara elice, pus in miscare de un motor cu reactie. [Pr.: -vi-on] – Fr. avion.
BICICLETA, biciclete, s. f. Vehicul cu doua roti asezate una dupa alta, pus in miscare prin doua pedale actionate cu picioarele. – Fr. bicyclette.
actionez v. tr. (fr. actionner). Dau in judecata, intentez actiune in justitie. Pun in miscare: masina actionata cu petrol.
MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune in miscare materia – Vergiliu, „Eneida”, VI, 727. Explicatie panteista si stoica a organizarii Universului; expresia se foloseste astazi cu sensul: inteligenta umana dezvaluie ordinea in haosul aparent al fenomenelor naturii.
PRAJĀPATI („stapanul fapturilor”), zeu indian. In vedism, diriguitorul universal al creatiei; in teologia brahmanismului, creatorul care produce Universul prin sacrificarea propriei sale fiinte, acel sacrificiu punand in miscare roata timpului. Mai tarziu, p. ext. pluralului comun, s-au numit p. stramosii neamului omenesc, fiii spirituali ai lui Brahma, inteleptii primordiali.
LARINGE (‹ it.) s. n. Organul esential al fonatiei, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezinta primul segment al cailor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus intre faringe si trahee, in partea mediana si anterioara a gatului, format din mai multe cartilaje articulate intre ele si puse in miscare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glota, este inchis in momentul deglutitiei de epiglota. Sin. (pop.) beregata.
OCONNELL [oukonl], Daniel (1775-1847), om politic irlandez. Adept al nonviolentei, a fondat (1823) Asociatia Catolica si a obtinut (1829) in Parlamentul britanic, al carui membru era (din 1828), votarea legii pentru emanciparea catolicilor. Unul dintre conducatorii miscarii de eliberare irlandeze; a pus bazele miscarii „Tanara Irlanda” (1845), care preconiza desfacerea uniunii anglo-irlandeze. Supranumit „The Liberator”.
RATEU, rateuri, s. n. 1. Defect in functionarea unor motoare datorita caruia arderea combustibilului se face incomplet, producand o explozie falsa, care nu poate pune motorul in miscare; p. ext. pocnetul care insoteste falsa explozie. 2. Incercare nereusita de a trage un foc de arma sau de a aprinde un explozibil. – Din fr. rate.
miscare ~ari f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune in ~ a intra sau a face sa intre la actiune. In doi timpi si trei ~ari foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comanda data cuiva, ca sa ramana in pozitia in care se afla. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intentiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei actiuni. 2) fiz. Variatie in timp a pozitiei unui corp in raport cu un sistem de referinta. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Actiune care include un numar mare de oameni cu interese sau conceptii comune (in sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicala. ~area pentru pace. [G.-D. miscarii] /v. a misca
AMFION (in mitologia greaca), fiul lui Zeus, si al Antiopei. Avea o lira fermecata, primita in dar de la Hermes, la acordurile careia pina si pietrele se puneau, vrajite, in miscare.
MIZANSCENA, mizanscene, s. f. Organizare a unei reprezentatii artistice care consta in gasirea locului, decorurilor, miscarilor, jocului actorilor etc.; punere in scena. – V. scenografie. – Din fr. mis en scene.
A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere
A INITIA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa se initieze. 2) (actiuni, activitati, miscari etc.) A realiza punand bazele. [Sil. -ti-a] /<fr. initier, lat. initiare
FOCALIZARE s.f. Actiunea de a focaliza si rezultatul ei; focalizatie. ♦ Concentrarea intr-un focar a razelor de unde sau de particule in miscare; focusare. ♦ Operatia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie vazuta clar. [< focaliza].
EXERCITA vb. I. tr. 1. A indeplini, a practica (o functie, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune in actiune, in miscare, a face simtit (o influenta, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exercit (acc. si exercit), -tez. / < lat. exercitare].
A MUTA mut tranz. 1) A lua din locul in care se afla, punand in alt loc; a misca (din loc). ◊ ~ (cuiva) falcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vatamandu-i maxilarele. A-si ~ gandul a-si schimba parerea, intentiile; a se razgandi. 2) A face sa se mute. /<lat. mutare
FOCALIZARE s. f. actiunea de a focaliza. ◊ concentrarea intr-un focar a razelor de unde sau de particule in miscare; focalizatie, focusare. ◊ operatia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie vazuta clar. (< focaliza)
BERTRAND [bertrã], Marcel Alexandre (1847-1907), geolog francez. A introdus in stiinta conceptia despre caracterul periodic al miscarilor de orogeneza si a pus bazele teoriei sariajelor.
OPREALA ~eli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce opreste realizarea unei actiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a intemnita. 3) Bucata de material (lemn, fier, piatra) care se pune sub roata, pentru a impiedica miscarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele si la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva sa-si piarda calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eala
INITIA, initiez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) introduce intr-un domeniu de activitate in care nu a lucrat; a da cuiva sau a capata primele cunostinte. 2. Tranz. A face inceputul, a pune bazele unei actiuni, a organiza o miscare, o activitate. [Pr.: -ti-a] – Din fr. initier, lat. initiare.
potoc2, potoace, s.n. (reg.) scandurica ce se pune sub piciorul mesei sa nu se miste.
MOBILIZA vb. I. tr. 1. a chema sub arme, a pune o armata pe picior de razboi. ◊ (fam.) a convoca. 2. a antrena si stimula o colectivitate in vederea unei actiuni de interes general. 3. (med.) a pune un bolnav sa umble, sa se miste. II. refl. a-si aduna fortele. (< fr. mobiliser)
SAH s.n. 1. Joc de origine orientala care se joaca pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferita. 2. miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui: (fig.) a tine pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joaca sah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach].
CIRCULATIE s. f. 1. miscare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicatie etc.). 2. miscare a unui corp intr-un circuit. ♦ a pune in ~ = a face sa intre in uz. ◊ miscare a sangelui in aparatul circulator si a servei in plante. 3. (ec.) schimb de bunuri, de marfuri. ♦ ~ baneasca (sau monetara) = circulatia banilor in procesul schimbului. (< fr. circulation, lat. circulatio)
SAH s. n. 1. joc intre doi jucatori cu ajutorul a 32 de piese miscate dupa anumite reguli pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre; (p. ext.) tabla si piesele folosite. 2. miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ a tine (pe cineva) in ~ = a) a limita jocul adversarului la apararea regelui; b) (fig.) a tine pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)
2) amestec, a -a v. tr. (d. a 4 si mestec 1). Combin, pun la un loc: a amesteca vinu cu apa. Misc, mestec: a amesteca cu lingura. Incurc: a amesteca lucrurile. Implic: l-a amestecat si pe el in afacere. V. refl. Ma bag, intru: cine se amesteca in tarita, il maninca porcii (Prov.).
ROWLAND [roulənd], Henry Augustus (1848-1901), fizician american. Prof. la Univ. Johns Hopkins din Baltimore. A pus in evidenta efectul magnetic al sarcinilor electrice in miscare si a construit retele de difractie pe suprafete curbe; a studiat spectrul solar, identificand 39 de elemente chimice.
SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.
TUFLI, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o caciula, o palarie etc. cu o miscare rapida si la intamplare. – Et. nec.
BAILAG s.n. (Tehn.) Adaus care se pune intre doua piese in contact cu joc si in miscare pentru anihilarea sau micsorarea jocului dintre ele. [< germ. Beilage].
IMOBILIZA vb. I. tr. A pune pe cineva sau ceva in imposibilitate de a se misca; a intepeni, a incremeni. [< fr. immobiliser].
bit interj. – Exprima miscarea unui corp sau a unui membru. – Var. bita. Creatie expresiva, de acelasi tip ca fit. – Der. bitii, vb. (a misca); bitiiala, s. f. (miscare); bitiitoare, s. f. (codobatura); bitan, s. m. (tintar). Scriban pune in legatura vb. a bitii cu mag. biccenni „a schiopata”.
IMOBILIZA vb. tr. 1. a pune pe cineva sau ceva in imposibilitatea de a se misca; a intepeni. 2. a investi mari disponibilitati materiale si banesti intr-o intreprindere, intr-o afacere, scotandu-le din circuitul normal. (< fr. immobiliser)
LABAN [laban], Rudolf von (1879-1958), coregraf austriac de origine maghiara. A pus bazele dansului modern, in special a celui expresionist, subordonand miscarea, ritmul, directia categoriilor de forta, timp, spatiu, armonie si sensibilitate („Casanova”, „Don Juan”). A creat un sistem de notatie coregrafica, care-i poarta numele. Lucrari teoretice („Coregrafie”).
DEPLASA, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si a-l pune in altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se misca din pozitia initiala; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (in interes de serviciu). – Din fr. deplacer.
busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. Fig. Conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.
URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. si refl. A (se) misca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se afla. ♦ Tranz. A pune in functiune o masina, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.
ating, atins, a atinge v. tr. (lat. attingere, it. attingere, fr. atteindre. V. contact). Ajung, pun mina: a atinge fructele din pom cu mina, cu prajina. Fig. (fr. toucher). Misc, emotionez: vaietele saracului l-au atins. Supar, ofensez: s´a simtit cam atins de gluma ta. Barb. A-ti atinge scopu (fr. atteindre le but) ild. a-ti ajunge scopu. V. refl. Vin in contact: m´am atins de un gard vapsit [!] de curind si m´am murdarit. Fig. Pun mina (fur sau vatam): nu te atinge de banu, de onoarea altuia!
cinghel n., pl. e (turc. cengel, d. pers. cangial, cirlig; ngr. tsingeli, alb. bg. sirb. cengel. V. cinghie). Cirlig de atirnat carne la macelarie. Belciugu care se pune´n nasu porcilor, ursilor s. a. A pune cuiva cingelu´n nas, a-l face sa nu se mai poata misca contra ta.
O'BRIEN [oubraiən], James Bronterre (1805-1864), publicist si om politic irlandez. Unul dintre conducatorii miscarii chartiste, adept al curentului „fortei fizice”. Ulterior, a propagat ide le socialismului utopic, punand bazele politice ale unei grupari de reformatori moderati.
EXPRESIONISM s.n. miscare literara si artistica moderna aparuta la inceputul sec. XX caracterizata prin tendinta exagerata de a pune in lumina viata interioara (stari de spaima, de durere, de uimire, de exacerbare a sentimentelor) in dauna lumii din afara si a impresiilor lasate de aceasta. [Pron. -si-o-. / < fr. expressionnisme].
Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. Nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.
PATRUNDE, patrund, vb. III. 1. Tranz. si intranz. A trece prin..., a strabate, a strapunge, a razbate, a penetra; a perfora, a gauri. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge pana la a se propaga prin spatiu, a se face auzit. ♦ Tranz. A privi cu atentie; a scruta. 2. Intranz. A izbuti sa ajunga, sa intre, sa strabata undeva; a se infiltra. ♦ Tranz. A umple; a imbiba. 3. Tranz. A pune stapanire, a cuprinde, a domina. ♦ Refl. A se lasa sau a fi cuprins, coplesit, dominat. ♦ Fig. A misca adanc; a emotiona, a impresiona; a tulbura. 4. Tranz. Fig. A izbuti sa cunoasca, sa afle, sa inteleaga; a afla; a intelege, a pricepe; a intui. ♦ Refl. A cunoaste, a afla; p. ext. a se convinge. – Lat. pertundere.
opinti (tesc, opintit), vb. – 1. A se forta, a face un efort. – 2. (Vb. refl.) A (se) sili, a-si da silinta. – 3. A porni, a se urni, a misca. Sl., dar lipseste veriga imediata. E vorba probabil de un der. din sl. pęti, piną „a pune crucis”, de tipul *opętiti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228; Tiktin), cu sensul „a se impotrivi” sau „a se opune”, cf. opęti „a acoperi, a pune deasupra” › opinca. – Der. opinteala, s. f. (efort).
CLOSCA ~ti f. 1) Pasare care cloceste oua sau ingrijeste puii. ◊ A fura ouale de sub ~ (sau ~ca de pe oua) a fi un hot abil. A sta (sau a sedea) ~ a) a sta fara lucru; a trandavi; b) a nu se misca din loc; a sta nemiscat. 2) fig. Om lenes, inactiv. 3): ~ artificiala instalatie pentru incalzirea puilor de incubator. 4): ~ca-cu-Pui constelatie din emisfera boreala; Gainusa. [G.-D. clostii] /<bulg. klotka
CRAPODINA s.f. Accesoriu care se pune la gura unei tevi pentru a nu se astupa. ♦ Lagar al unui arbore vertical, servind drept ghid pentru miscarea de rotatie si ca sprijin pentru eforturile verticale. [< fr. crapaudine].
RODAJ, rodaje, s. n. punere in functiune a unui motor nou fara a-l forta, in scopul netezirii si ajustarii suprafetelor de contact in miscare ale pieselor componente; perioada in care un motor functioneaza in acest fel. – Din fr. rodage.
PARADA ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sarbatori oficiale sau a unei festivitati. ◊ De ~ de forma; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune in valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune in valoare cu ostentatie. 3) Iesire pe arena a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrima) Ansamblu de miscari executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitura a adversarului, dandu-i o riposta. /<fr. parade, germ. Parade,
A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A infasura in forma de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face sa se miste prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafete) A netezi cu ajutorul unui obiect in rostogolire. 4) (fonduri banesti) A face sa circule; a pune in circulatie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul rotilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler
CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis
A MESTECA mestec tranz. 1) (alimente) A sfarama cu dintii (in gura), inmuind cu saliva (pentru a inlesni inghitirea si digerarea). 2) A invarti in gura cu limba. ~ guma. 3) (mai ales alimente) A misca (cu o lingura) pentru a obtine o masa omogena sau pentru a nu se arde la foc. 4) fig. (mai ales actiuni reprobabile) A pune la cale; a organiza pe ascuns; a urzi; a tese; a unelti; a coace. /<lat. masticare
PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.
TRAVLING s.n. Procedeu de punere in scena, folosit in cinematografie si televiziune, constand in filmarea unui plan cu un aparat mobil, montat de obicei pe un carucior cu roti care gliseaza pe sine; miscarea de translatie executata de aparatul de filmat. ♦ Aparatul insusi. ♦ Caruciorul pe care e montat aparatul. ◊ Travling optic = efect identic travlingului obisnuit, obtinut cu un aparat de filmat mobil, prin varierea distantei focale. [Pl. -uri, scris si travelling. / < engl. travelling].
A SFARAI pers. 3 sfaraie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ◊ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + suf. ~ai
intrema (intremez, intremat), vb. – 1. A misca, a agita. – 2. (Refl.) A se inzdraveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) intrarma. De la arm „picior”, cu pref. intru- (Puscariu, Dacor., I, 235; DAR; Puscariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai putin probabila der. din lat. trama (Cretu 376; Tiktin). – Der. intremator, adj. (care intremeaza).
PIEDICA ~ci f. 1) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; stavila; obstacol; impediment; baraj; bariera. ◊ A pune ~ (sau ~ci) a) a face ca cineva sa-si piarda echilibrul (folosind in acest scop piciorul); b) a crea greutati artificiale in realizarea unui scop. 2) Dispozitiv menit sa incetineasca sau sa blocheze o miscare. ~ la razboiul de tesut. ◊ ~ la caruta talaghir. 3) Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor ca sa nu se duca departe, cand sunt scosi la pascut. [G.-D. piedicii; Sil. pie-] /<lat. pedica
PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.
GOYA (Francisco Jose de ~ y Lucientes) (1746-1828), pictor, desenator si gravor spaniol. Opera sa vasta cuprinde tablouri istorice, religioase, de gen, portrete realizate intr-un limbaj expresiv, care trece de la vehementa la eleganta rafinata, de la real la fantastic si grotesc, de la clarobscur la tonurile luminoase, prevestind uneori impresionismul. Pictor al familiei regale si al aristocratiei („Familia regelui Carol IV”, „Ducesa de Alba”, „Maja imbracata”, „Maja nuda”, „Leaganul”). G. isi pune in valoare calitatile polemice si satirice in ciclul de gravuri „Dezastrele razboiului”, indreptat impotriva lui Napoleon, in „Capricii”, „Proverbe”, care biciuiesc moravuri si tipuri ale vremii sale. Ciclul „Tauromahia” ilustreaza, prin verva si stiinta miscarii, momente din luptele cu tauri. Prin creatia sa, a influentat pictura si grafica moderna.
CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.
ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.
CURENT, -A I. adj. 1. (despre vorbire) curgator, fluent. 2. (despre an, luna) in curs; prezent. ◊ (fig.) care circula; obisnuit, uzual. 3. apa ~a = apa care curge de la robinet. 4. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curba. II. s. m. 1. deplasare a unei mase de apa sau de aer intr-o anumita directie. 2. miscare orientata a particulelor incarcate cu sarcini electrice. 3. parama ce trece printr-un sistem de scripeti cu care se ridica barcile. III. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, stiintifice, artistice etc., rezultanta generala a tendintelor unei anumite epoci. ♦ a se pune (sau a se tine) la ~ = a se informa. (< fr. courant)
ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa in tel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel incat, la atingerea tragaciului, cocosul sa loveasca sau sa miste percutorul. 2. A dota cu o armatura o piesa sau un element de constructie facute din beton, pentru a le da rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi (1). ♦ A stabili prin calcul armatura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima data in serviciu o nava, cu intreg utilajul necesar. – Lat. armare.
automobil, -a adj. (cuv. ibrid, d. auto- si mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se misca fara cai (adica printr´un motor cu abur, electricitate s. a.) vorbind de vehicule: o trasura automobila. S. n., pl. e. Trasura automobila. – Se zice des si rau si -il si otomobil. Prima incercare a unui automobil cu abur fu a lui Cugnot, la 1769. La 1831 s´au pus in functiune in Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollee facu un automobil cu care merse, in 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont si-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o masina de bronz cu toate caracterele motorului actual, in special ale carburatorului. El a lucrat 15 ani la inventiunea lui perfectionind-o, dar a murit sarac. Primu care a pus in practica motoru cu benzina fu Daimler in Cannstatt (Bavaria) si, aproape in acelasi timp, Benz, in Mannheim, in anu 1886. Motoru lui Daimler fu perfectionat in Francia. Alt inventator fu si Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sint si automobile cu spirt si cu electricitate.
MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.
2) ca conj. (lat. quia, fiind-ca). In unire cu sa al conjunctivului, arata scopu (pentru a) sau rezultatu (in cit): Maninc ca sa traiesc. Adun azi ca sa am mine [!]. Era prea mindru ca sa cerseasca (era asa de mindru in cit nu putea cersi). Cu verbele de necesitate ori deciziune, se pune ca numai cind aceste vorbe-s separate de subjunctiv: e necesar, trebuie, se cuvine, s´a hotarit ca patria sa fie aparata. Dar: patria trebuie (sa fie) aparata, hotarim sa´ncepem lupta. Tot asa: ca sa porti razboi, iti trebuie bani (urit pentru ca sa!). Cu vorbele de miscare sau de afect e mai elegant fara ca: ma duc sa vad (nu ca sa vad), doresc, vreau sa ma duc (nu ca sa ma duc). Vechi (in porunci): ca sa n´aiba = sa n´aiba. Est. Fam. Ca mai ba, de loc, nici de cum (cu conjunctivu): auzind asta, ca mai ba sa plece (n´a mai plecat).
CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
ROMANTISM s.n. 1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX ca o reactie impotriva clasicismului, caracterizata prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si de imaginatie si prin zugravirea figurilor exceptionale. ♦ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre visare, spre melancolie; romantiozitate. 2. Romantism filozofic = denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. [< fr. romantisme].
INCADRA vb. I. tr. 1. A pune, a aseza intr-un cadru; a impresura. ♦ (Fig.) A cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei miscari, a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].
BAPTISM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. miscare fundata de pastorul John Smith la inceputul sec. 17, in Anglia, ca protest impotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a raspindit in Olanda. In sec. 18, multi baptisti au emigrat in America de Nord. La inceputul sec. 19 emisari din America au venit in Europa intemeind comunitati baptiste in Germania, Elvetia, Rusia, Ungaria si alte tari, intre care si Romania. Din crestinism, refuza traditia, admitind numai Scriptura. 2. Doctrina protestanta care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportind imersiunea.
ATAC, atacuri, s. n. 1. miscare ofensiva a unor forte armate, indreptata impotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta etc. care cheama ostasii la lupta. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. 2. Fig. Actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii, unor drepturi etc. sau impotriva celor care le sustin. 3. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ Congestie cerebrala, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafetei de examinat a unui metal, pentru a-i pune in evidenta structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., intre o masina si o alta masina sau un mecanism. – Fr. attaque.
actiune f. (lat. actio, -onis, d. agere, actum, a face. V. agit). Fapt, tot ceia ce se face: frumoasa actiune. Ocupatiune, miscare: il vezi tot-de-a-una in actiune. Mod in care un corp lucreaza asupra altuia: actiune chimica, actiunea unei otravi. Caldura in vorba sau in gest: a vorbi cu actiune. Subiect de bucata literara ori mers al unei piese teatrale: actiune interesanta. Urmarire pin [!] judecata: procuroru a deschis actiune criminala. Partasie, parte de capital intr' o intreprindere. Hirtie de valoare pin [!] care se arata partea de capital pe care ai pus-o intr' o intreprindere: a cumpara actiuni. – Fals actie (Trans.), dupa germ. akzie (d. ol. aktie).
ROMANTISM s. n. 1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< fr. romantisme)
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare
INCADRA vb. I. tr. 1. a pune, a aseza intr-un cadru, intr-o rama. ◊ a inconjura; a impresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducand loviturile din ce in ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare; a inrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei miscari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s'/encadrer)
corona (est) si coroana (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. korona. V. cununa). Cununa. Ornament de metal care se pune in cap ca semn al suveranitatii: corona imperiala, regala, domneasca, ducala (V. diadema, mitra). Fig. A perde [!] corona, a perde domnia. Corona martiriului, aureola de martir. Mesagiu coroanei, mesagiu suveranului catre senat si camera. Coroana Romaniii, o decoratiune romaneasca cu trei clase infiintata la 1881. O moneta [!] engleza (5 fr. 75 b. antebelici). O foasta [!] moneta austro-ungureasca (1 fr. si 4 b.). Mold. Sodron [!] (fr. marelle), un joc copilaresc care consista dintr´o figura trasa pe pamint si impartita in mai multe despartituri pin [!] care baietii, stind intr´un picior, misca o bucatica de peatra [!] (mada) izbind-o cu virfu piciorului.
A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare
PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.
A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.