Rezultate din textul definițiilor
țíntă (-te), s. f. – 1. Cuișor, știft. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenție. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „monedă” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. țintar, s. n. (filiera fabricanților de cuie; un anumit joc de societate); țintat, adj. (cu stea în frunte); ținteș, adj. (bun ochitor); țintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aținti (var. ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita țintă).
FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ a se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer.
RĂTĂCÍT, -Ă, rătăciți, -te, adj. 1. Care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat. ♦ Fig. Care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență. 2. Care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit. – V. rătăci.
GOL2 ~uri n. 1) Spațiu liber; vid. ◊ În ~ în aer; nesusținut. ~ de aer zonă din atmosferă care conține curenți de aer descendenți ce influențează asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) în ~ a avea privirea absentă; a privi fără de țintă. A simți un ~ la stomac a simți foame. 2) Loc lipsit de vegetație și de populație. 3) Lipsă a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacună. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsă. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu
ȚÍNTĂ2 ~e f. 1) Punct în care țintește cineva cu o armă; țel. 2) Punct asupra căruia sunt îndreptate anumite acțiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atenției sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironiți asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-și fixa privirea într-o direcție. A privi (sau a se uita) fără de ~ a se uita în gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ Fără ~ la voia întâmplării. [G.-D. țintei] /<sl. centa