Rezultate din textul definițiilor
DISCUTA, discut, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorba cu cineva despre ceva; a conversa. 2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. in cadrul unui grup sau al unui colectiv de munca. – Din fr. discuter.
A CONVERSA ~ez intranz. A tine o conversatie; a sta de vorba; a convorbi; a discuta; a disputa. /<fr. converser
A CONVORBI ~esc intranz. rar A tine o convorbire; a sta de vorba; a conversa; a discuta; a disputa. /con- + a vorbi
A DISCUTA discut 1. intranz. 1) A purta o discutie; a sta de vorba; a disputa; a conversa. 2) A vorbi in contradictoriu; a disputa. 2. tranz. (lucrari, proiecte, probleme etc.) A analiza intr-un colectiv, printr-un schimb de pareri, in vederea luarii unei hotarari. /<fr. discuter
SFAT ~uri n. 1) Invatatura menita sa calauzeasca pe cineva in diferite situatii; povata; indrumare. A urma ~ul cuiva. ◊ A sta la ~ a sta de vorba; a conversa. 2) inv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversatie (de obicei) pe teme lipsite de importanta. /<sl. subetu, svetu
A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba
basada (-de), s. f. – (Trans., inv.) Conversatie, taifas. – Var. bes(e)ada, baseada. Sl. beseda, in limba veche; si de asemenea din mag. beszed (‹ sl.), in Trans. – Der. basad(u)i, vb. (a sta de vorba, a sta la taifas).
ciorobor s. n. – Larma, harmalaie, zarva. – Var. ciorlu-morlu, ciorabora. Creatie expresiva, ca tura-vura, hir-mir, etc., a caror intentie este de a reda ideea de dialog insufletit si contradictoriu. Se foloseste in Trans. de Vest. – Der. ciorobara, s. f. (cotofana; tigan); ciorobeala, s. f. (cearta, incaierare, disputa); cioroboti, vb. (a sta de vorba; a se poticni, a se clatina; a se ocupa de ceva), care este rezultatul unei contaminari cu roboti „a munci.” Cf. ciorovai, ciorogar.
CONVORBI vb. intr. a sta de vorba, a discuta, a conversa. (dupa germ. unterreden)
DIALOGIZA vb. I. tr. a pune (un text) in forma de dialog; a dialoga (2). II. intr. a folosi dialogul; a sta de vorba, a discuta. (< it. dialogizzare)
DISCUTA vb. I. intr. a sta de vorba; a conversa. II. tr. a analiza, a dezbate. (< fr. discuter)
INTRETINE vb. I. tr. 1. a pastra in stare buna. 2. a alimenta, a sustine (arderea). II. tr., refl. a da, a(-si) asigura mijloacele de trai necesare. III. refl. a sta de vorba cu cineva, a conversa. (dupa fr. /s'/entretenir)
tacla (-ale), s. f. – (Mold.) Taifas, discutie neimportanta. Sl. (sb.) tlaka „adunare de seara pentru lucrul in comun”, cf. claca; trebuie sa se admita o metateza *tacla, dar schimbarea accentului este greu de explicat. Semantismul este normal, cf. vorbe de claca, sb. tlapiti „a sta de vorba”. Se foloseste aproape exclusiv la pl. – Der. taclagiu, s. m. (Mold., palavragiu).
DIVANI, divanesc, vb. IV. Refl. si intranz. (Pop.) A se sfatui, a sta de vorba. – Sb. divaniti.
PROSTIE, prostii, s. f. 1. starea celui lipsit de inteligenta sau de invatatura, starea omului prost; (concr.) fapta, comportare, vorba care denota o astfel de stare. 2. vorba, fapta sau lucru lipsite de seriozitate, de importanta; fleac; absurditate, ineptie. – Prost + suf. -ie.
ISPRAVI, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. S-a ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
INTRETINE, intretin, vb. III. 1. Tranz. A pastra in stare buna, in bune conditii; a face sa dureze, a mentine. 2. Tranz. si refl. A(-si) procura, a(-si) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrani. 3. Refl. recipr. a sta de vorba cu cineva; a conversa. Intre1- + tine (dupa fr. entretenir).
POVESTI, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o intamplare. 2. Intranz. (Reg.) a sta de vorba; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Inv. si reg.) A ponegri, a defaima, a barfi. – Din poveste.
CONVERSA, conversez, vb. I. Intranz. a sta de vorba cu cineva, a intretine o convorbire; a discuta. – Din fr. converser, lat. conversari.
CONVORBI, convorbesc, vb. IV. Intranz. (Rar) a sta de vorba; a discuta, a conversa. – Con1- + vorbi (dupa germ. unterreden).
TAINUI, tainuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pastra o taina, a tine secret, a nu lasa sa se stie, sa se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) a sta de vorba, a sta la taifas, a discuta (in intimitate). – Taina + suf. -ui.
TUTUI, tutuiesc, vb. IV. Tranz. si refl. recipr. A(-si) spune „tu” cand sta (ori stau) de vorba (ca semn al relatiilor familiare); a fi in relatii familiare cu cineva. – Din tu (dupa fr. tutoyer).
SFATUI, sfatuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da cuiva un sfat (1): a povatui, a indruma; a indemna. 2. Refl. A cere cuiva parerea sau sfatul (1); a se consfatui, a se intelege cu cineva. 3. Intranz. (Pop.) A sta la vorba, la taifas; a conversa. – Sfat + suf. -ui.
SUPARAT, -A, suparati, -te, adj. 1. Necajit, amarat, mahnit, trist. 2. Manios, iritat, infuriat. ◊ Expr. A fi suparat (foc) pe cineva = a fi foarte nemultumit de cineva, a simti aversiune fata de cineva. A fi suparat cu cineva = a nu mai avea relatii (de prietenie) cu cineva, a nu mai sta de vorba cu cineva. – V. supara.
A SE INTRETINE ma intretin intranz. 1) A-si asigura mijloacele de existenta. 2) a sta de vorba; a intretine o convorbire; a conversa. /intre- + a tine
A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare
A SFATUI ~esc 1. tranz. (persoane) A sustine cu sfaturi, recomandari; a invata; a povatui; a indruma. 2. intranz. rar A sta la vorba. /sfat + suf. ~os
CONVORBI vb. IV. intr. a sta de vorba, a vorbi, a discuta, a conversa. [< con- + vorbi, dupa germ. unterreden].
intrevorbitor s.m. (inv.) persoana cu care stai de vorba; interlocutor.
INTRETINE vb. III. 1. tr. A pastra in stare buna. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-si asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a sustine (arderea). 4. refl. a sta de vorba, a conversa cu cineva. [P.i. intretin, conj. -tina. / dupa fr. entretenir].
tarasi, tarasesc, vb. IV (reg.) a sta mult de vorba, la sfat.
RAZLET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care este situat aparte; despartit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~ete. 2) Care rataceste din loc in loc; in stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legatura; fara continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprima dezorientare; ratacit. /v. a (se) razleti
PROSTIE ~i f. 1) stare a celui prost. 2) Fapta sau vorba de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanta; vorbe goale; fleacuri. ◊ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva sa renunte la intentiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie
A SEDEA sed intranz. 1) (despre fiinte) A fi asezat (pe ceva); a sta jos. A sedea pe o banca. ◊ Sezi locului, sezi binisor (sau cuminte)! astampara-te! fii cuminte! A sedea la masa a lua masa. 2) A se afla intr-o anumita pozitie sau stare. ◊ A sedea la (sau de) vorba a vorbi. A sedea pe capul cuiva a deranja cu insistentele, cu durata vizitei etc. A-i sedea cuiva (ceva) la inima a fi obsedat de ceva. 3) (despre obiecte de imbracaminte) A prinde bine (pe cineva). 4) A avea un domiciliu stabil. 5) A nu se ocupa cu nimic. ◊ A sedea cu mainile in san a nu face nimic. /<lat. sedere
TICNEALA ~eli f. fam. 1) stare a celui ticnit. 2) Fapta sau vorba de om ticnit. /a se ticni + suf. ~eala
VEXATORIU ~e (~i) livr. (despre vorbe sau actiuni) Care vexeaza; in stare sa vexeze. /<fr. vexatoire
acatist (-te), s. n. – 1. Imn si slujba bisericeasca ortodoxa in cinstea Fecioarei Maria sau a unor sfinti. – 2. Lista de nume date preotului spre a se ruga pentru persoanele inscrise pe ea. < Gr. ἀϰάϑιστος, din ϰαϑίζω „a sta jos”, cu α – privativ, deoarece este vorba de imnuri care se cinta stind in picioare. – Der. acatistier, s. n. (colectie de imnuri).
FARMEC s. 1. v. vraja. 2. fascinatie, incantare, magie, vraja, (fig.) poezie. (~ul miraculos al noptii.) 3. v. desfatare. 4. v. dragalasenie. 5. v. atractie. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot ~ul sta in ...) 7. (fig.) savoare, seva, suculenta. (O vorba plina de ~.)
HAZ ~uri n. stare de buna dispozitie; voie buna; veselie. ◊ Vorbe de ~ glume; vorbe spirituale. A face ~ a) a se veseli, facand glume; a se amuza glumind; b) a face glume pe seama cuiva. /<turc. haz
DOI2 doua num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Doua mere. ◊ In ~ timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
haz (hazuri), s. n. – 1. stare de buna dispozitie, placere, veselie. – 2. Farmec, lipici. – 3. vorba de duh, nostimada. – Mr. haze. Tc. haz (Seineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der. hazliu, adj. (nostim); hazos, adj. (nostim; plin de haz, spiritual).
TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.
paraleu (paralei), s. m. – In povesti, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine indoielnica. Se considera de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar aceasta comp. nu e normala, fiindca para- nu indica altceva decit o repetitie agasanta si nu ideea de „arhi-” sau de „stra-” (cum presupunea Dame). Mai sigur e vorba de o etimologie populara; in acest caz, cuvintul ar putea sta in loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.
contenesc v. tr. (cp. cu lat. contineo, retin, opresc, si vrom. cuntin, a -a si cuntenesc, incontenesc, mrom. cumtin si acumtin, a -a, d. lat. pop. cunctino, -are, cl. cunctari si cunctare, a pregeta. V. necontenit). Vechi. Opresc, impedec [!]: il conteni sa spuie. Interzic: conteni ucenicilor ca sa nu spuie. V. refl. Striga cu putere si nu te conteni (Biblia 1688). V. intr. Azi. Vest. Incetez, stau: ploaia, durerea a contenit; a conteni din plins, cu vorba. V. ostoiesc.
VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
ademenesc v. tr. (din adamanesc). Atrag pin [!] vorbe, bani, frumuseta [!] s. a.: un suris ademenitor, o gradina ademenitoare. V. refl. Ma simt atras: statea pe loc, s' ademenea cuprins de admiratie (Al.). – Si adimenesc. La Ret. tudumanesc (care poate fi infl. de tumanesc).
A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana
TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.
A staRNI ~esc tranz. 1) (animale, pasari, frunze etc.) A face sa se urneasca (din locul in care se afla). ~ praful. 2) (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare indemnand la actiuni dusmanoase; a agasa; a provoca; a incita; a zadari; a intarata; a atata. ~ la vorba. 3) pop. A face sa se produca; a pricinui; a cauza; a provoca. ~ rasul. 4) pop. A plasmui punand in circulatie pentru prima oara (cu rea vointa); a scorni. ~ minciuni. /Orig. nec.
INCONTINENTA f. 1) med. stare patologica constand in neputinta retinerii urinei sau a materialelor f****e. 2) fig. Lipsa de stapanire a unor dorinte sau pasiuni. ◊ ~ verbala vorba multa si inutila; limbutie. [G.-D. incontinentei] /<fr. incontinence, lat. incontinentia
RAZBOI1 ~oaie n. 1) Conflict armat intre doua sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare nationala lupta armata a popoarelor impotriva cotropitorilor straini in vederea cuceririi independentei si apararii suveranitatii statului. ~ rece stare de tensiune in relatiile internationale, caracterizata prin mentinerea unei incordari permanente intre statele cu oranduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe rastite, adesea ofensatoare; sfada; cearta. /<sl. razboj
corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).
IMBECILITATE f. 1) stare patologica constand intr-o debilitate mintala maxima, provocata de dezvoltarea insuficienta a glandei tiroide si a creierului; c*******m; idiotie. 2) Fapta sau vorba de om imbecil; c*******m; idiotie; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbecillite, lat. imbecilitas, ~atis
SFAT, sfaturi, s. n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge sa procedeze intr-un anumit fel, intr-o imprejurare data; povata, indemn, indrumare. 2. Adunare de oameni intruniti pentru a delibera, a lua hotarari sau (in trecut) a ajuta la conducerea tarii. ◊ (In trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (in regiuni, raioane, orase si comune); cladirea in care isi avea sediul acest organ. 3. Consfatuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversatie, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorba. [Var.: svat s. n.] – Din sl. suvetu.
staTORNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care nu-si schimba usor convingerile; constant. ◊ A fi ~ la vorba a se tine de cuvant. 2) (despre locuitori, populatie etc.) Care locuieste permanent in acelasi loc; stabil. 3) Care exista fara incetare; neintrerupt; permanent; continuu. /Din stat
P*****T1, p******i, s. m. (Reg.) 1. Soarece de camp; soarece de padure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a ramane etc.) p*****t = a sta (sau a ramane) in picioare, teapan, nemiscat; a sta izolat de altii. A veni p*****t = a veni, a aparea pe neasteptate; a da buzna (peste cineva). A sari p*****t = a sari dintr-o data (cu vorba), a sari tam-nisam. 2. Sperietoare de pasari; momaie, popandau (2), popandet (2). [Var.: p*****te s. m.] – Et. nec.
SARACI/E ~i f. 1) Lipsa a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sarac. ◊ ~ lucie (sau neagra) saracie extrema. A-si vedea de ~ a-si vedea de lucrul sau (si a nu se amesteca in treburile altora). vorba lunga (sau multa) ~a omului a) se spune atunci, cand cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arata, ca nu are rost sa mai continue discutia. 2) Cantitate neinsemnata si insuficienta de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau fiinta lipsita de valoare, de importanta. [G.-D. saraciei] / sarac + suf. ~ie
MURDARIE, murdarii, s. f. 1. stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necuratenie care acopera sau imbacseste ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, fapta vrednica de dispret, degradanta, josnica; imoralitate, marsavie. ♦ vorba necuviincioasa, obscena. – Murdar + suf. -ie.
ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.
BALTA, balti, s. f. 1. Intindere de apa statatoare, de obicei nu prea adanca, avand o vegetatie si o fauna acvatica specifica; zona de lunca inundabila, cu locuri in care stagneaza apa; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face un gest, a spune o vorba care stanjeneste prin caracterul ei nedelicat sau insolit. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau mocirla; (prin exagerare) cantitate mare de lichid varsat pe jos; baltoaca. – Probabil din sl. blato. Cf. alb. balte.
IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.
A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre
A SEDUCE seduc tranz. 1) (persoane) A cauta sa puna stapanire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin insusiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activitati etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relatii s*****e prin promisiuni false; a ademeni; a insela. 4) A face sa ajunga in stare de declin moral; a corupe; a p******i; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. seduire
dvori (-resc, -it), vb. – 1. A servi. – 2. A sta la curte, a duce viata de curtean. – 3. A munci. – 4. A astepta. Sl. dvoriti „a servi,” de la dvoru „curte”. – Der. dvorba, s. f. (serviciu la curte), din sl. dvoriba „adunare”; dvorean, s. m. (curtean; slujbas al domnitorului). Sint cuvinte inv., cf. vorba, vornic.
TARANISM s. n. 1. curent politic si ideologic, aparut in Romania la sfarsitul sec. XIX, care pornea de la ideea rolului conducator al taranimii, considerata ca o clasa sociala unitara, intr-un stat preponderent agrar. 2. curent aparut in gandirea economica dupa primul razboi mondial, care isi propunea sa studieze legile de dezvoltare in economiile agrare pe baze specifice, independent de doctrina generala a economiei politice. 3. tendinta a unor scriitori de a-si alege motive de inspiratie din viata satului. 4. vorba, fapta, comportare grosolana. (< taran/ime/ + -ism)
2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). Am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. Ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. Mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).
A POTRIVI ~esc tranz. 1) A face sa se potriveasca. 2) A face sa ocupe pozitia necesara; a pune sa stea cum trebuie; a aseza; a aranja. 3) (volumul, masa, marimea) A determina cu aproximatie. 4) (instrumente muzicale) A face sa produca sunetele necesare; a acorda. 5) (ceasul) A pune sa mearga la fel cu altul. 6) (persoane) A face sa capete un aspect ingrijit; a gati, a chiti; a aranja; a dichisi. 7) (mancaruri) A gusta adaugand anumite ingrediente (pentru a da un gust bun). 8) (vorbe, glume) A rosti la timpul si la locul cuvenit. 9) A hotari (in minte), examinand toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ~ cum e mai bine. /Din potriva
A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere