Rezultate din textul definițiilor
CIOTCA ~ce f. reg. Parte din tulpina unui arbore care ramane dupa taierea acestuia. ◊ A sta (a sedea) ~ a) a sta (a sedea) strans lipiti unul de altul; b) a sta gramada. /cf. ung. csutka
JAR1 s. n. gramada de carbuni in stare de incandescenta care ard fara flacara; jeratic, jaragai (1), jeg (2), jariste. ♦ P. ext. Arsita, dogoare. ♦ Fig. Fierbinteala, febra; suferinta arzatoare. – Din sl. zaru.
POLOG1, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintr-o singura miscare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea, a cadea) polog = a sta (sau a zacea, a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprastiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. – Din bg., scr. polog.
toropala (-le), s. f. – Ciomag, bita. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (maciuca), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu gramada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipani, vb. (a aduce in stare de ameteala, a lasa fara simtire; a cuprinde, a coplesi, a invinge; a strivi, a zdrobi; refl., inv., a se exalta, a-si iesi din fire), probabil de aceeasi origine (dar cf. rus. toropiti „a se zori”, sl. utrupeti „a ameti”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeala, s. f. (moleseala; somnolenta).
ARMATA ~e f. 1) Totalitate a fortelor militare ale unui stat; oaste; ostire. ◊ A face ~a a executa serviciul militar. 2) Formatie militara operativa alcatuita din mai multe unitati tactice. 3) Colectivitate care actioneaza in vederea unui scop comun. 4) pop. Multime de indivizi; gramada. [G.-D. armatei] /<it. armata
BANC s.n. I. 1. gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].
PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.