Rezultate din textul definițiilor
IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

PIEDICA, piedici, s. f. 1. Factor care impiedica realizarea unui tel, care sta in calea unei actiuni: stavila, obstacol, impediment: dificultate, greutate. ◊ Loc. vb. A pune piedica (sau piedici) = a impiedica. ♦ Mijloc de a face pe cineva sa cada, impiedicandu-l cu piciorul. ◊ Loc. vb. A(-i) pune (o) piedica = a pune cuiva piciorul inainte pentru a-l face sa se impiedice si sa cada. ♦ (Rar) Greutate in vorbire. 2. (Concr.) Unealta, dispozitiv, instrument folosit pentru blocarea sau incetinirea miscarii unui sistem tehnic, pentru blocarea unui organ mobil al acestuia, la sprijinirea sau la sustinere etc. ♦ Franghie sau lant cu care se leaga picioarele de dinainte ale cailor, pentru a-i impiedica sa fuga cand sunt lasati sa pasca. 3. (Bot.; in compusul) Piedica-vantului = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze alungite, cu flori liliachii si albastrii (Lathyrus hirsutus). [Var.: piedeca s. f.] – Din lat. pedica.

ATINE, atin, vb. III. 1. Refl. si tranz. A pandi trecerea cuiva (stand in calea lui). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care incearca sa scape). [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

ORBILA s. m. (Glumet) Porecla data unei persoane care nu vede sau nu observa nimic in jurul sau, care se impiedica de tot ce-i sta in cale, care este lipsita de spirit de observatie. – Orb2 + suf. -ila.

cale s. 1. drum, (inv. si reg.) poteca. (Ii sta in ~.) 2. cale ferata = drum-de-fier, linie-ferata, (pop.) sina, (Transilv., Bucov. si Ban.) strec. (Se deplaseaza pe ~.) 3. (ANAT.) cale aferenta v. cale motoare; cale motoare = cale aferenta. 4. directie, linie, sens. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 5. v. mod. 6. filiera, intermediu, mijlocire. 7. (ASTRON.) calea lactee = calea-laptelui, (pop.) calea-robilor, drumul-robilor, (reg.) braul-Cosanzenii, braul-lui-Dumnezeu, braul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor, calea-schiopilor, calea-tiganului, drumul-laptelui, paiele-tiganului; calea-Laptelui v. calea Lactee.

A SE ATINE ma atin intranz. 1) a sta in cale. 2) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva); a se tine. 3) A sta gata pentru a prinde ceva. ◊ Atine-te! pazeste-te! /<lat. attenere

A SE PUNE ma pun intranz. I. 1) pop. A se instala pentru a sedea; a se aseza. ◊ ~ bine pe langa (sau cu) cineva a cauta sa obtina avantaje prin lingusire. 2) (despre substante pulverulente) A se aseza pe o suprafata, formand un strat; a se asterne. S-a pus praf pe sticla. 3) pop. A sta impotriva; a se impotrivi; a se opune. ◊ ~ in poara v. POARA. ~ (sau a sta) in calea cuiva a) a nu lasa pe cineva sa treaca; b) a incurca pe cineva sa realizeze ceva. A nu ~ cu cineva a nu admite pe cineva ca obiect de comparatie. 4) pop. (despre persoane) A intra la lucru. S-a pus vanzatoare. II. (in imbinari sugerand ideea de antrenare in ceva) ~ pe lucru. ~ pe ganduri. ~ pe ras. ~ pe plans. ◊ ~ cu gura pe cineva a cicali pe cineva. /<lat. ponere

DRIBLA vb. I. intr. (Sport) A conduce mingea cu abilitate, avand un adversar care sta in cale. [< fr. dribbler, cf. engl. dribble].

ceferist (ceferisti), s. m. – Functionar al cailor ferate romanesti. Formatie arficiala, de la CFR, abreviere de la Cailor ferate romane, numele oficial al organizatiei de stat a cailor ferate.

ATINE, atin, vb. III. Refl. 1. a sta in calea cuiva, a pandi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mandrei atinui, O floricica de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care incearca sa scape); a baga bine de seama. Grauntele pocnesc si sar inflorite, albe. Baietii s-atin sa le prinda (VLAHUTA). ◊ Expr. Atine-te! = fii gata! tine-te bine! [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

FABIANISM s. n. Doctrina care preconiza trecerea lenta, pe calea reformelor de stat, de la capitalism la socialism. [Pr.: -bi-a-] – Din engl. fabianism, fr. fabianisme.

calaJ s.n. I. 1. Imobilizare a unui organ de masina. 2. Asezare la orizontala a suportului unui aparat topografic de vizare. 3. Mod de asezare a aripii sau a ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. II. 1. Postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 2. Adancime la care se cufunda in apa o nava. V. pescaj. [Cf. fr. calage].

calaJ s. n. 1. calare. 2. mod de asezare a aripii sau ampenajelor fata de fuzelajul unui avion. 3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele in cala. 4. adancime la care se cufunda in apa o nava. (< fr. calage)

FABIANISM s. n. doctrina a unei organizatii reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptata de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl. fabianism, fr. fabianisme)

UROPATIE s. f. stare patologica a cailor u*****e. (< fr. uropathie)

DISPARENT ~ta (~ti, ~te) Care se afla pe cale de disparitie; in stare de disparitie. /a disparea + suf. ~ent

ACHIZITIE s.f. 1. Procurare, cumparare de obiecte (rare) etc.; bunul obtinut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse si de materiale prin unitati ale comertului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizitiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].

IATROGENIE s. f. stare psihica produsa pe cale psihogena de catre medic, de tratament sau de conditiile spitalizarii. (< fr. iatrogenie)

SUPOZITOR s. n. preparat farmaceutic in stare solida, administrat pe cale rectala. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)

calaJ, calaje, s. n. Postament de grinzi pe care stau navele pe o cala (2).Fr. calage.

GRIPA, gripe, s. f. Boala infectioasa si contagioasa, de natura virotica, localizata la nivelul aparatului respirator, care se manifesta prin stare generala proasta, febra, inflamatia cailor respiratorii superioare, dureri musculare si de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afectiuni sezoniere care se manifesta prin febra si catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

HIBERNOTERAPIE, hibernoterapii, s. f. stare de hibernare realizata pe cale artificiala in scop terapeutic sau in unele interventii chirurgicale. – Din fr. hibernotherapie.

PIURIE, piurii, s. f. stare patologica provocata de infectia cailor u*****e si caracterizata prin prezenta puroiului, a leucocitelor si a germenilor microbieni in u***a. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie.

OTRAVA ~avuri f. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; venin; toxina. 2) fig. stare de tristete adanca; mahnire; venin. 3) fig. Persoana foarte rea si insuportabila. [G.-D. otravei; Sil. -tra-; Pl. si otravi] /<sl. otrava

NOAPTEA CUTITELOR LUNGI, denumire codificata a ordinului prin care Hitler a declansat (29-30 iun. 1934) actiunea de eliminare fizica a lui E. Rohm si a principalilor comandanti din S.A. (trupe de asalt), care devenisera un pericol in calea obtinerii puterii depline in stat.

ADMINISTRATIV, -A, administrativi, -e, adj. Care apartine administratiei, privitor la administratie. ♦ Care emana de la un organ de administratie. ◊ Pe cale administrativa = prin organele administratiei de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.

IATROGENIE, iatrogenii, s. f. (Med.) stare psihica produsa sau agravata pe cale psihogena de catre medic, de tratament sau de conditiile spitalizarii. – Din fr. iatrogenie.

A REGRESA ~ez intranz. A lua calea regresului; a ajunge la o stare inferioara celei precedente; a decadea; a degenera. /<fr. regresser

ZAIF ~a (~i, ~e) inv. 1) Care este afectat de o indispozitie; usor bolnav; indispus. 2) Care este pe cale de a se insanatosi; in stare de convalescenta; convalescent. /<turc. zayif

INDEPENDENTA s. f. 1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ◊ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< fr. independance)

JUDECATOR, -OARE, judecatori, -oare, s. m. si f. 1. Functionar de stat, numit sau ales, care solutioneaza pe calea justitiei procesele prin pronuntarea unei hotarari; judet (I, 2), jude (4). 2. Persoana solicitata sa-si spuna parerea intr-o chestiune in vederea stabilirii adevarului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ator.

RECESIV, -A adj. Care da indarat, pe cale de a disparea; care exista in stare latenta; retras. ◊ Caracter recesiv = caracter ereditar sau gena care nu se manifesta decat in absenta genei contrare, dominante. [< fr. recessif].

RECESIV, -A adj. pe cale de a disparea; care exista in stare latenta. ♦ caracter ~ = caracter ereditar sau gena care nu se manifesta decat in absenta genei contrare, dominante. (< fr. recessif)

RECESIV, -A (‹ fr.) adj. 1. (GENET.) (Despre o insusire determinata genetic a unuia dintre parinti) Care este mascata la urmasi de insusirea dominanta sau alternativa corespondenta de la celalalt parinte, deci nu se manifesta la heterozigoti in F1 (prima generatie de urmasi) dar poate sa apara in generatiile urmatoare daca ambii parinti sunt purtatori ai genei respective (de ex. la om gena care determina culoarea albastra a ochilor este recesiva). 2. Care da indarat, care este pe cale de a disparea; care exista in stare latenta.

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

SECURITATE s. f. 1. Faptul de a fi la adapost de orice pericol; sentiment de incredere si de liniste pe care il da cuiva absenta oricarui pericol. ♦ Protectie, aparare. * Securitate colectiva = stare a relatiilor dintre state, creata prin luarea pe cale de tratat a unor masuri de aparare comuna impotriva unei agresiuni. 2. (Iesit din uz) Totalitatea organelor de stat care aveau ca sarcina apararea sistemului social-economic si politic al statului comunist. – Din fr. securite, lat. securitas, -atis.

CEFERIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Lucrator din serviciul cailor ferate romane. /Din C F.. R. + suf. ~ist

INJECTIE, injectii, s. f. 1. Introducere, pe cale intravenoasa, intramusculara etc., sub presiune, a unui medicament in stare lichida in tesuturile sau in umorile organismului cu ajutorul unei seringi; p. ext. Lichidul introdus in acest mod. 2. Introducere sub presiune a unui fluid sau a suspensiilor unui corp pulverulent intr-un material sau intr-un spatiu inchis. [Var.: injectiune s. f.] – Din fr. injection.

SUPOZITOR s.n. Medicament in stare solida si de forma lunguiata, care se administreaza pe cale anala. [< fr. suppositoire].

CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trasura (sau, in trecut, automobil) de lux, inchisa, in general cu doua locuri, in care vizitiul sta in exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de calatori intr-un vagon de cale ferata. [Var.: (rar) cupea s. f.] – Din fr. coupe.

TRINITRINA s.f. (Chim.) Lichid uleios, folosit ca medicament cu actiune rapida de dilatare a arterelor aflate in stare de spasm si de relaxare a musculaturii bronhiilor, intestinului si cailor biliare. [< fr. trinitrine].

KISSINGER [kisiŋə], Henry Alfred (n. 1923), diplomat si om politic american. Emigrant din Austria; naturalizat (1943). Secretar de stat (1973-1977). A reprezentat S.U.A. la tratativele de rezolvare pe cale politica a conflictelor militare din Vietnam si Orientul Mijlociu. Rol important in stabilirea relatiilor diplomatice cu China. Premiul Nobel pentru Pace (1973).

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

DEPENDENTA s. f. 1. situatia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicatie cronica rezultand din absorbtia repetata a unui d**g sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absorbtie. (< fr. dependance)

ARIVIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. Persoana care cauta sa obtina o situatie materiala pe cai necinstite si fara a o merita. /<fr. arriviste

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua incalzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a cadea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a planui, a urzi. ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urat; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se molesi de trandavie. Fata ei se clocise de sedere (ISPIRESCU). – Bg. kloci.

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

RIPOsta (‹ fr.) s. f. Raspuns prompt si energic, replica. ♦ Actiune hotarata prin care se respinge un atac. ◊ (MILIT.) R. gradata = adoptare a caii sau mijloacelor militare pentru a raspunde descurajant la initiativele inamicului. Teoria a fost enuntata de Secretarul de stat al Apararii S.U.A., R. McNamara.

CLOCI, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre pasari) A sedea pe oua pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boala = a fi pe cale de a se imbolnavi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a planui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gandi in tacere si insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trandavi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente statute) A capata un miros urat si un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloci.

CURCA ~ci f. Femela curcanului. ◊ A sta (sau a sedea, a umbla) ca o ~ plouata a fi, a umbla trist, abatut, fara chef. Rad si ~cile e din cale-afara de ridicol; caraghios. /<bulg. kurka

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

BARIERA s. f. 1. loc de intrare intr-un oras unde, in trecut, se incasau taxele pe marfurile aduse spre vanzare. 2. bara mobila pentru a inchide temporar trecerea peste o cale ferata sau sosea; (p. ext.) loc de intretaiere a unei cai ferate cu o sosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, caldura etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcand limitele posibilitatilor fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barriere)

INstaNTA, instante, s. f. (Si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din fr. instance, lat. instantia.

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume!Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare.~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE.~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

ELEMENT s.n. 1. Fiecare dintre cele patru substante sau principii despre care se credea ca stau la baza corpurilor si a fenomenelor naturii. ♦ (La pl.) Fenomene, forte din natura, fortele naturii. 2. Parte componenta a unui obiect, a unei masini. 3. Membru al unei colectivitati etc. 4. Corp care nu se mai poate descompune pe cale chimica si care, in combinatie cu alte asemenea corpuri, da nastere corpurilor compuse. 5. Mediu in care traieste o fiinta, o vietuitoare. ♦ (Fig.) Anturaj placut in care se simte bine cineva. 6. Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7. (La pl.) Principiu, notiune de baza a unei discipline, a unei stiinte. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / < lat. elementum, cf. fr. element, it. elemento].

DEPENDENTA s.f. 1. Situatia de a fi dependent; stare de subordonare; atarnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ◊ Dependenta drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dependance].

PALIER s. n. 1. portiune de traseu orizontal al unei sosele sau cai ferate. 2. platforma pentru odihna la o scara, plasata de obicei la nivelul etajelor. 3. lagar (II) (orizontal). 4. zbor orizontal executat de avion imediat dupa dezlipirea de sol, la decolare, sau la aterizare. 5. portiune orizontala intr-o diagrama. 6. (fig.) faza de stabilitate in cursul unei evolutii; stare stabila, etapa dupa o crestere, o urcare (a preturilor, a valutei etc.). (< fr. palier)

A CLOCI ~esc 1. intranz. 1) (despre pasari) A sta pe oua (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-si trece vremea fara nici un rost; a lenevi; a trandavi; a lenosi. 2. tranz. 1) (oua) (despre pasari) A incalzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (actiuni dusmanoase) A pune la cale in taina; a intreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a tese. /<bulg. kloti

STRAMB1 adv. 1) (in opozitie cu drept) Cu deviere de la pozitia normala; intr-o parte. A merge ~. A creste ~.A sta (sau a sedea) ~ si a judeca drept a se comporta cum se cuvine, indiferent de conditii. A rade (sau a zambi, a surade) ~ a rade (sau a zambi, a surade) fortat. A se uita ~ a privi cu ochii rai. A calca ~ a apuca pe o cale gresita. 2) fig. In mod neadevarat, mincinos. A vorbi ~. /<lat. strambus

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)