Rezultate din textul definițiilor
PACALI, pacalesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva in eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciuna, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a insela, a amagi, a trage pe sfoara. ♦ Refl. A-si gresi socotelile; a aprecia gresit, a se insela. – Et. nec.
OPINCA, opinci, s. f. 1. Incaltaminte taraneasca facuta dintr-o bucata dreptunghiulara de piele sau de cauciuc, stransa pe laba piciorului cu ajutorul nojitelor. ◊ Expr. (Reg.) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (in obraz) = a) a pacali pe cineva, a trage pe sfoara; b) a face pe cineva de rusine. C-un pantof si c-o opinca = luat prin surprindere, nepregatit. A umbla cu opinci de fier = a umbla mult. Pe unde si-a spart d****l opincile = departe. A calca (pe cineva) pe opinci = a jigni pe cineva, a ofensa. 2. Fig. (La sg.; cu sens colectiv) Taranime. ◊ Expr. De la vladica pana la opinca = din toate clasele sociale, toti. – Din bg. opinka, opinak.
A SMECHERI ~esc tranz. pop. A da un neadevar drept adevar (recurgand la o smecherie); a induce in eroare; a trage pe sfoara; a pacali; a amagi; a insela; a minti. /Din smecher
cosi, cosesc, vb. IV (reg.) 1. a intepa (tantarii). 2. (refl.; despre piele) a se basica, a se umfla; (despre aluat) a creste; (despre tencuiala) a se burdusi. 3. a bate, a burdusi, a snopi in bataie. 4. a pacali, a insela, a trage pe sfoara; a seduce. 5. a fura. 6. a musca tare. 7. a se coji.
JONGLER s. m. 1. cantaret (ambulant) din evul mediu care recita la curtile nobililor feudali poezii cavaleresti. 2. artist de circ care evolueaza jongland cu diferite obiecte. 3. cel care cauta a pacali, a trage pe sfoara. (< fr. jongleur)
f****r (f****ri), s. m. – 1. (Arg.) Om prost, care este furat sau de la care se obtine vreun avantaj. – 2. (Arg.) Ins, tip. Germ. Freier „pretendent, logodnic” (Graur, GS, VI, 335), cf. pol. frajerz „logodnic” (Graur, BL, IV, 82), ceh. frajer (Berneker 283), cr. frajar. Semantismul pare sa se explice prin ideea ca logodnicul este intotdeauna tras pe sfoara. Dupa Vasiliu, GS, VII, 114, din germ. Freiherr „domn”. Der. f****ri, vb. (a insela, a trage pe sfoara, a escroca); f****reala, s. f. (escrocherie; lenevie); f****reste, adv. (ca pungasii).
pingea (pingele), s. f. – Talpa de incaltaminte. Tc. (per.) pence (Seineanu, II, 295; Loebel 76; Lokotsch 1620), cf. alb. pandze (Meyer 318), bg. pence, sb., cr. pendze (Cihac, II, 250). – Der. pingeli, vb. (a bate pingele; a insela, a escroca; a trage pe sfoara) pentru sensul al doilea cf. papugiu, potlogar, potcovi; pingelui, vb. (a pune pingele), rar; pingeluiala, s. f. (dresul pingelelor).
sfoara sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora
PACALIT2, -A, pacaliti, -te, adj. Inselat, tras pe sfoara. – V. pacali.
TRAGATOR1 ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care trage ceva. ◊ ~ de sfori a) actor care manevreaza marionetele cu ajutorul unor sfori; b) persoana care pune la cale actiuni condamnabile; uneltitor; intrigant. 2) (despre animale de tractiune) Care trage la ham sau la jug; care este de povara, de tractiune. /a trage + suf. ~ator
CIRIPIE, ciripii, s. f. (Reg.) sfoara m****a in vopsea (rosie), pe care o intinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scanduri, pe barne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, in linie dreapta. – Din tc. cirpi.
A trage trag 1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. ~ dulapul. ◊ ~ pe sfoara a pacali; a insela. ~ la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. ~ sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etc.) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. ~ jugul a munci din greu. A(-si) ~ piciorul, ~ cu piciorul (pe la cineva sau pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. ~ pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etc.) A imprima pe o suprafata plana. 2. intranz. 1) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru un timp; a face un popas. ~ la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). ~ cu pusca. /<lat. trahere
PAC interj. (Adesea repetat) Cuvant care reda: a) sunetul exploziv surd produs de fumatori cand trag fumul din lulea sau din tigara; b) sunetul produs de o lovitura data cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ata, de o sfoara, de o coarda etc. cand se rupe. – Onomatopee.