Rezultate din textul definițiilor
TRIGAM, -A, trigami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se casatoreste pentru a treia oara, fara ca in prealabil sa fi desfacut in mod legal celelalte doua casatorii. – Din fr. trigame.
TRIGAM ~a (~i, ~e) Care se casatoreste a treia oara fara a fi desfacute legal casatoriile anterioare. /<fr. trigame
TRIGAM, -A adj. 1. (adesea s.) Care se casatoreste a treia oara fara ca in prealabil sa fi desfacut legal celelalte doua casatorii. 2. (Despre plante) Care poseda flori masculine, feminine si hermafrodite pe acelasi individ. [< fr. trigame].
TRIGAM, -A adj. 1. (si s. m. f.) care se casatoreste a treia oara fara sa fi desfacut legal celelalte doua casatorii. 2. (despre plante) cu flori mascule, femele si hermafrodite pe acelasi individ. (< fr. trigame)
oara ori f. (la sing. precedat de un numeral ordinal; la pl. in componenta numeralelor adverbiale) Fiecare dintre cazurile cand se produce o intamplare sau un fapt care se repeta; data. Prima ~. A treia ~. De cinci ori. ◊ Ori de cate ori de fiecare data. /<lat. hora
stramior, stramioara, s.m. si f. (pop.) 1. (s.m. si f.) oaie sau berbec de doi ani, care merge pe al treilea an de viata. 2. (s.f.) oaie care a fatat prima sau a doua oara, care are un singur miel.
COMENSURABILITATE s. f. Proprietatea a doua marimi de aceeasi natura de a admite o a treia marime ca masura comuna, care se cuprinde in primele de un numar intreg de ori. – Din fr. commensurabilite.
DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre intaiul si al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = in ziua urmatoare. A doua oara = data urmatoare; cu alta ocazie. Al doilea = dupa primul, pe urma. (Pop.) De-al doilea = a doua oara. ◊ Expr. A pune (sau a lasa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanta secundara. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
TERT, -A, terti, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine in randul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte in acte, in litigii sau in conventii nici direct, nici prin reprezentare si fata de care actul juridic ori hotararea pronuntata in cauza nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; in sintagma) Tertul exclus = principiu fundamental al gandirii, conform caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals in acelasi timp si sub acelasi raport, o a treia posibilitate fiind exclusa. – Din lat. tertius, it. terzo.
TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)