Dex a umbla fara rost

CEAMBUR, ceambururi, s. n. (Inv.) Detasament (tataresc) trimis (sau plecat) sa prade. ◊ Expr. (Pop.) A bate ceamburul = a umbla fara rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. cambul.

HAIMANA, haimanale, s. f. Om de nimic, fara capatai, derbedeu, vagabond. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla haimana = a umbla fara rost, a hoinari, a vagabonda. – Din tc. haymana.

HUCI, huciuri, s. n. (Reg.) Padure mica, tanara si deasa; tufis, crang, huceag. ◊ Expr. A umbla huci-marginea = a umbla fara rost, fara tinta. – Din ucr. husca „desis”.

ULITA, ulite, s. f. 1. Drum ingust care strabate un sat (rar un oras), marginit de o parte si de alta de case; p. ext. strada. ◊ Expr. A bate ulitile = a umbla fara rost, haimana; a hoinari. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc in casele de pe ulita (1). [Pl. si uliti] – Din sl. ulica.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.

POGHIAZ, poghiazuri, s. n. 1. (Inv. si reg.) Unitate militara trimisa intr-o tara straina ca sa prade; ceata de jefuitori. ◊ Expr. A umbla in poghiazuri = a umbla fara rost, a hoinari. 2. (Reg.; la pl.) Rape, coclauri. [Var.: podghiaz s. n.] – Din pol. podjazd.

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica¹. ♦ (In poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra. 2. Femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) Femeie tanara; iubita. 2. Femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

CRAUN adv. (Reg.; in expr.) A umbla craun = a umbla fara rost, haimana. – Et. nec.

CREANGA, crengi, s. f. 1. Ramura a unui copac; craca. ♦ Expr. (Adverbial) A umbla creanga (sau creanga) = a umbla fara rost, ca o haimana. 2. Fig. (Inv.). Ramificatie a unei familii de oameni. – Din bg. granka.

BALTAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre parul sau penajul animalelor) Care are pete sau dungi de alta culoare; tarcat. 2) (despre animale) Care are asemenea par; tarcat. 3) fam. (despre haine, stofe, tesaturi etc.) Care este colorat fara gust, in prea multe culori tipatoare. Basma ~ta. ◊ A umbla dupa boi ~ti a umbla fara rost. /<lat. balteatus

COCLAURI n. pl. Locuri pustii si prapastioase. ◊ A umbla pe ~ a umbla fara rost; a vagabonda. /Orig. nec.

DODII f. pl.: A vorbi in ~ a vorbi intraiurea. A umbla in ~ a umbla fara rost. /Orig. nec.

HAIHUI ~ie (~) si substantival Care a pierdut temporar dreapta judecata (din diferite cauze). ◊ A umbla ~ a umbla fara rost; a fi hoinar. /<turc. hayhay

LELE f. pop. (folosit si ca termen de adresare pe langa numele respectiv) 1) Sora mai mare sau orice femeie mai in varsta. 2) (in poezia populara) Femeie in raport cu barbatul cu care se afla in relatii de dragoste; mandra; iubita. 3) peior. Femeie de moravuri usoare. ◊ Pui (sau fecior, fiu) de ~ om smecher, siret; cotcar. A umbla in dorul ~ii a umbla fara rost, brambura. A pleca in dorul ~ii a se duce fara a sti unde. [G.-D. lelei] /<bulg. lelja

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

ULITA ~e f. 1) Drum ingust intr-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fara rost; a hoinari. 2) Strada nepavata. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de strazi. [G.-D. ulitei /< sl. ulica

URLATI m. la pl.: A se duce (sau a umbla) pe ~ a umbla fara rost; a pleca undeva fara a-si pune un anumit scop. /v. a urla

andali, andalesc, vb. I (reg.) a pleca; a umbla fara rost, a vagabonda

craina, craine, s.f. (pop.) margine; in expr. a umbla craina = a bate marginile, a umbla fara rost.

fuioaga s.f. (pop.; valoare adv.) fara rost, razlet (in expr. a umbla fuioaga = a umbla fara rost, razlet, brambura).

pantaura, adv. (reg.; in expr.) a umbla pantaura = a umbla fara rost, haimana, brambura.

pancani, pancanesc, si pancan, vb. IV (reg.) 1. a face cate ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neinsemnate, marunte. 2. a umbla fara rost, a bate drumurile de pomana.

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) a umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV] – Probabil formatie onomatopeica.

BRAMBURI, bramburesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A pune in dezordine, de-a valma, a incurca. 2. Refl. a umbla fara rost, de colo-colo. – Din brambura.

ULITARNIC, -A, ulitarnici, -ce, adj., s. m. si f. (Reg.) (Persoana) care bate ulitele, careia ii place sa-si piarda vremea umbland fara rost (pe ulita). – Ulita + suf. -arnic.

ZVANTURA, zvantur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fara rost) dintr-un loc in altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. vantura.

PLIMBARET, -EATA, plimbareti, -e, adj. Caruia ii place sa se plimbe (mult), sa umble (fara rost), sa hoinareasca. – Plimba + suf. -aret.

LAINICI, lainicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) a umbla fara rost, a hoinari. – Din lainic.

TANDALIC, -A, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umbla fara rost; zapacit. – Et. nec.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

A BADADAI ~iesc intranz. pop. a umbla fara rost; a hoinari. /Onomat.

BOBOT ~e n. : In ~e fara noima; intr-o doara. A vorbi (sau a umbla) in ~e a vorbi (sau a umbla) fara rost. /<bulg., sb. bobot

A FLUIERA² fluier tranz. 1) A canta prin fluierat. ~ o melodie. ◊ Fluiera-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umbla fara rost; pierde-vara. 2) A trata cu fluieraturi (manifestand nemultumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier

HAIDAMAC ~ci m. pop. 1) Barbat inalt si puternic (care umbla fara rost); haidau. 2) inv. Persoana care comitea jafuri, facand uz de forta; bandit; talhar. /<turc. haydamak

HAIDAU ~i m. 1) inv. Pazitor si ingrijitor de vite; vacar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Barbat inalt si puternic (care umbla fara rost); haidamac. /<ung. hajto

TELELEICA ~ci f. pop. Femeie care umbla fara rost, flecarind si barfind; femeie usura-tica. /teleleu + suf. ~eica

TELELEU ~i m. pop. Persoana care umbla fara rost, pierzand vremea in zadar; pierde-vara. ◊ A umbla ~ (Tanase) a hoinari. A fi ~ Tanase a fi zapacit, nauc. /<ung. telelo

A SE ZVANTURA ma zvantur intranz. fam. A umbla (fara rost) dintr-un loc in altul. /Orig. nec.

pancaneala, pancaneli, s.f. (reg.) vanzoleala, miscare de colo colo, pentru a nu sta degeaba. 2. umblare fara rost, batere a drumurilor de pomana.

BADADAI, badadaiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) a umbla fara rost, de colo-colo. [Var.: badadui vb. IV]

umblaRET, -EATA, umblareti, -e, adj. (Fam., depr. sau ir.; despre oameni) Caruia ii place sa umble mult, sa se plimbe (fara rost), sa hoinareasca. – umbla + suf. -aret.

VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A trai ca un vagabond, a umbla fara tinta, fara rost, dintr-un loc in altul. – Din fr. vagabonder.

FORFOTA s. f. Miscare grabita si zgomotoasa de colo pana colo; forfoteala, foiala. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla forfota = a umbla grabit (si fara rost) de colo pana colo; a forfoti. [Var.: forfot s. n.] – Din forfoti (derivat regresiv).

FRASINEL, frasinei, s. m. Planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.

LAINIC, -A, lainici, -ce, s. m. si f. (Reg.) Om care umbla fara nici un rost; haimana, pierde-vara. – Laie + suf. -nic.

BULEVARDIST ~sti m. fam. Persoana care umbla mult si fara rost, neavand o ocupatie stabila; om care bate bulevardele; haimana. /bulevard + suf. ~ist

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

DALCAUC ~ci m. rar 1) Persoana care nu are o ocupatie bine definita si umbla pe drumuri fara rost; haimana. 2) si adjectival fam. Persoana care face scandal; scandalagiu. /<turc. dalkavuk

A HAIMANI ~esc intranz. rar 1) A fi haimana; a avea existenta de haimana; a hoinari; a vagabonda. 2) fam. A umbla mult si fara rost (ca o haimana); a hoinari; a vagabonda; a rataci. /Din haimana

HOINAR ~a (~i, ~e) si substantival (despre fiinte) Care umbla mult si fara rost; vagabond. Un caine ~. /oina + suf. ~ar

A HOINARI ~esc intranz. 1) A fi hoinar; a rataci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult si fara rost (ca un hoinar); a rataci; a vagabonda. /Din hoinar

JARCALETE ~ti m. pop. Persoana care umbla pe drumuri fara rost, neavand o ocupatie bine definita; haimana. /Orig. nec.

NANDRALAU ~i m. reg. 1) Tanar inalt si zdravan; vlajgan; zdrahon. 2) Persoana care umbla fara nici un rost si fara nici o ocupatie; haimana; pierde-vara. /Orig. nec.

PRIBEAG ~eaga (~egi, ~ege) 1) si substantival (despre persoane) Care si-a parasit locurile natale, ratacind printre straini. 3) si substantival Care umbla mult si fara rost; vagabond; hoinar. 3) si fig. Care este singur; solitar. /<sl. prebegu

A TALALAI ~iesc intranz. pop. 1) A vorbi mult si fara rost; a spune vrute si nevrute; a indruga verzi si uscate; a flecari; a palavragi; a trancani; a liorbai. 2) A umbla fara nici un rost; a umbla brambura; a hoinari; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se balabani. /Din tala

A TANDALI ~esc intranz. rar 1) A fi tandala; a sta fara treaba. 2) A umbla mult si fara rost (ca un tandala); a hoinari; a vagabonda. 3) A lucra incet si fara spor; a se mocosi; a se mocai; a se migali. /<germ. tandein

HAIHUI, -IE, haihui, adj. (Adesea substantivat) Zapacit, nauc, zanatic. ♦ (Adverbial; determinand verbe ca „a umbla”, „a porni” etc.) fara rost, fara tinta, fara grija, razna. – Din tc. hayhay.

BRAMBURA adv. fam. fara rost; fara noima; aiurea. A umbla ~. /Orig. nec.

A SE FATAI ma fatai intranz. 1) A umbla fara astampar si fara rost (incolo si incoace); a se foi. 2) A nu avea astampar; a se invarti mereu (intr-o parte si in alta); a se suci. 3) A nu se putea hotari dintr-o data. /fat + suf. ~ai

A SE INVARTI ma ~esc intranz. 1) A face o miscare de rotatie (in jurul axei sale sau al altui obiect); a realiza miscari circulare; a se roti. Pamantul se ~este. ◊ ~ casa (sau locul, pamantul) cu cineva a fi apucat de ameteli. 2) A umbla incolo si incoace (fara rost). ◊ ~ ca o curca chioara a umbla de ici pana colo (incurcand lumea). 3) A folosi in mod constient mijloace dubioase pentru a obtine ceva. /in + sl. vruteti

TRELA ~-LELA adv. pop. fara nici un rost. ◊ A umbla (sau a bate, a se duce) ~ a bate drumurile; a umbla teleleu. /<ngr. trella

cirifuga adj. f. (reg.) care umbla incoace si incolo fara rost.

trambala (-lez, -at), vb. – A umbla de colo colo (fara rost). Fr. trimbaler.

FRASUI, frasuiesc, vb. IV. 1. Refl., Intranz. (Reg.) A se plange; a se boci, a se vaicari. 2. Refl. (Pop. si fam.) A umbla sau a se agita fara rost. – Dupa ucr. frasuvaty.

TANDALI, tandalesc, vb. IV. Intranz. A-si pierde vremea umbland de colo pana colo fara rost; a lucra incet, fara spor (si cu lene). – Din germ. tandelen „a glumi”.

TELELEU, -EA, telelei, -ele, s. m. si f. Om fara capatai, care isi pierde vremea (umbland de colo pana colo) fara nici o treaba. ◊ Expr. (Adverbial) A umbla teleleu (Tanase) = a umbla de colo pana colo, fara rost. A fi teleleu Tanase = a fi zapacit, aiurit, nauc. – Din magh. telelo.

A CIORSAI ~iesc tranz. reg. 1) A taia greu cu o cioarsa. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ◊ ~ peretii a umbla de colo pana colo fara rost. [Sil. cior-sa-i] /Din cioarsa

A HORHAI ~iesc pop. 1. intranz. A umbla mult fara orientare si fara rost (producand zgomot). 2. tranz. (locuri) A strabate in lung si in lat; a cutreiera. /<ung. horholni

POGHIAZ ~uri n. inv. reg. 1) Invazie facuta cu scopul de a jefui. 2) Unitate militara care executa o astfel de invazie. 3): A umbla in ~uri a rataci fara rost; a hoinari. [Var. podghiaz] /<pol. podjazd

BOBOT, bobote, s. n. 1. (Inv. si reg.; precedat de „in”, „din”) Intamplare. ◊ Expr. A vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) in bobote (sau in bobot) = a vorbi (sau a umbla, a merge, a face ceva) fara rost, la intamplare, fara socoteala, intr-aiurea. 2. (Reg.) Acces (de furie, de manie). [Var.: bobota s. f.] – Din bg., scr. bobot.

TANDALA s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treaba, care lucreaza fara rost sau care isi pierde vremea umbland de colo pana colo. – Din tandali (derivat regresiv).

pistalau s.m. (reg.) teleleu, om fara capatai; (in expr.) a umbla pistalau = a umbla teleleu, incoace si in colo, fara nici o treaba, fara rost.

BEZMETIC, -A, bezmetici, -e, adj. fara rost, fara capatai; p. ext. zapacit. E slujitor cu credinta. El n-a umblat bezmetic(SADOVEANU). [Var.: bezmetec, -a adj.] – Ucr. bezmatok „[stup] fara matca”.

TARCA, tarci, s. f. 1. (Ornit.) Cotofana. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) tarca = a fi limbut, a vorbi mult si fara rost. A sta ca tarca in par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbeste mult. – Din magh. szarka.

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!