Rezultate din textul definițiilor
A RIDICA ridic 1. tranz. 1) A lua de jos. ~ o greutate. ◊ ~ manusa a accepta o provocare. ~ paharul (sau cupa) a toasta. ~ ancora a porni in largul marii. 2) A trage in sus pe verticala; a inalta. ~ cortina. 3) (obiecte care acopera ceva) A lua, dand la o parte; a scoate, inlaturand. ~ capacul. ◊ A-si ~ palaria a-si lua palaria din cap pentru a saluta. 4) fig. (pedepse, stari de asediu etc.) A face sa ia sfarsit; a suspenda. ◊ ~ sedinta a declara o sedinta inchisa. ~ cuiva viata a omori pe cineva. 5) (tabere, bivuacuri, cantonamente etc.) A deplasa de pe locul ocupat. ◊ ~ stana a pleca cu turma la iernat. 6) (sume de bani) A primi in numerar. 7) pop. (persoane) A exila intr-o regiune indepartata; a deporta. 8) (obiecte aplecate sau culcate) A pune in pozitie verticala; a aseza sa stea drept. ~ un stalp. 9) (persoane) A ajuta sa se scoale. ~ un copil. 10) (colectivitati) A atrage intr-o actiune de interes comun; a mobiliza. 11) (cladiri, case, monumente etc.) A fauri prin lucrari de constructie; a inalta; a dura; a cladi; a construi; a zidi; a edifica. 12) A face sa apara. ~ probleme. 13) A parcurge de jos pana sus; a urca; a sui. ~ un deal. 14) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a urca; a sui. ~ productivitatea muncii.~ pretul a scumpi marfa. ~ la putere a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori, de cate ori arata exponentul. ~ la patrat a inmulti un numar cu el insusi. 15) A face sa se ridice. ◊ ~ din cenusa (sau din ruine) a reconstrui ceea ce a fost distrus. ~ moralul a incuraja. ~ (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) a lauda foarte mult pe cineva. ~ in scaun a face domnitor. 16) (in imbinari stabile): A(-si) ~ ochii (sau privirea) a indrepta privirea spre cineva sau spre ceva (care se afla mai sus). ~ capul a) a-si reveni dupa o situatie grea; b) a se arata darz. A(-si) ~ nasul a deveni ingamfat. ~ mana a) a lovi sau a incerca sa loveasca cu mana; b) a cere cuvantul. ~ mainile a se preda. ~ glasul (sau tonul) a) a vorbi aspru; b) a protesta. 2. intranz. : ~ din umeri a-si manifesta nedumerirea sau indiferenta. /<lat. eradicare

2) aspru, -a adj., pl. aspri si aspri, f. e (lat. asper, it. aspro, fr. apre). Neneted, zgrunturos: parete aspru. De un gust intepator: vin aspru. Fig. Intens: ger aspru. Sever: privire aspra. Adv. Cu severitate: a vorbi aspru.

RASTEALA, rasteli, s. f. (Pop.) vorbire aspra, pe ton ridicat si amenintator. – Rasti + suf. -eala.

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni in graba, a se duce repede spre..., a da fuga, a sari. ♦ A trece pe undeva in graba (si pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fuga. ♦ Tranz. A trimite pe cineva in graba. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). 3. Refl. A se napusti, a se arunca, a navali. 4. Tranz. A tranti, a izbi, a arunca, a azvarli. ♦ A da, a aplica cu violenta o lovitura cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se rasti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru in graba si adesea fara chibzuiala, a actiona in pripa; a se pripi (1). – Din repede.

APOSTROFA vb. I. tr. A vorbi cuiva aspru, a mustra. [< fr. apostropher].

A HARAI pers. 3 haraie 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete guturale aspre, manifestand iritare; a marai. 2) fam. peior. A vorbi ragusit, cu voce dogita. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplacute. 2. tranz. fam. (persoane) A sacai in mod intentionat (pentru a intarata); a zadari. /har + suf. ~ai

SMUCIT2, -A, smuciti, -te, adj. 1. (In sintagme si expr.) Vorba smucita = vorba spusa grabit (pe un ton aspru si repezit). A fi smucit la vorba = a vorbi iute, repezit (si impiedicat). 2. (Fam.) Trasnit, ticnit, nebun. [Var.: (pop.) smuncit, -a, smancit, -a adj.] – V. smuci.

FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A taia in bucati cu foarfecele sau alt obiect taios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o opera literara sau stiintifica cu o minutiozitate exagerata, cu scopul de a o critica si de a o pune intr-o lumina defavorabila. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fara incetare (barfind, clevetind); a bodogani – Din lat. forficare.

RASTIT, -A, rastiti, -te, adj. (Despre modul de a vorbi al cuiva, despre ton, glas; adesea adverbial) (Adresat, exprimat) amenintator; aspru, tare. – V. rasti.

MARAI, marai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre caini; la pers. 3) A scoate sunete guturale, aspre, haraite, care de obicei arata iritarea, nemultumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar, printre dinti, manifestand nemultumire, enervare. ♦ Tranz. A spune ceva in sila, pe un ton posac, nemultumit. – Mar + suf. -ai.

A CRONCANI ~esc intranz. 1) (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete aspre si guturale, caracteristice speciei; a face „cronc-cronc”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi articuland cuvintele in mod dezagreabil si nedeslusit. /cronc + suf. ~ani

HARAI, harai, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a harcai. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormait. ♦ A sforai. 3. Intranz. (Despre caini; la pers. 3) A marai. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondani. ♦ Tranz. (Fam.) A intarata, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Har + suf. -ai.

A MARAI marai 1. intranz. 1) (despre caini) A scoate sunete aspre, guturale, ce denota iritarea; a face „mar”; a harai. 2) fig. fam. (despre oameni) A vorbi incet si nedeslusit (in semn de nemultumire); a bombani; a boscorodi; a bodogani; a mormai; a bolborosi; a balmaji. 3) fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut, fara lacrimi, cu glas inabusit; a scanci. 2. tranz. fam. A spune in sila, pe un ton posac. /mar + suf. ~ai

VOCE, voci, s. f. 1. Facultate specifica omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ◊ Expr. A ridica vocea = a vorbi rastit. 2. Insusire, aptitudine pe care o au unele persoane de a canta frumos din gura. ♦ Registru de sunete muzicale, mai inalte sau mai profunde, in care cineva poate canta. ◊ Voce calda = voce in care predomina componentele de frecventa joasa, accentuate natural sau artificial. Voce metalica = voce dura, aspra, in care predomina componentele de frecventa inalta. Voce profesionala = voce care corespunde unor exigente inalte, specifica cantaretilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire data vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetica = voce produsa prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodica incredintata fiecarui instrument dintr-o compozitie. – Din lat. vox, vocis.

aspru adj., adv. 1. adj. scortos, zgrunturos, (rar) grunzuros, zgruntuit, (livr.) rugos. (O suprafata ~.) 2. adj. v. inasprit. 3. adj., adv. v. rau. 4. adj. brutal, cainesc, cainos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (inv.) varvaresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. rastit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, taios. (Ii vorbeste cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsa ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. inversunat. 10. adj. aprig, crancen, crud, crunt, cumplit, incrancenat, indarjit, inversunat, neimpacat, nepotolit, sangeros, vajnic, violent, (inv.) crancenit, tare, (fig.) inclestat. (O batalie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) cainesc, cainos. (O vreme ~.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)