Rezultate din textul definițiilor
MARAI, marai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre caini; la pers. 3) A scoate sunete guturale, aspre, haraite, care de obicei arata iritarea, nemultumirea. 2. Fig. (Despre oameni; peior.) A vorbi neclar, printre dinti, manifestand nemultumire, enervare. ♦ Tranz. A spune ceva in sila, pe un ton posac, nemultumit. – Mar + suf. -ai.