Rezultate din textul definițiilor
leorhai, leorhaiesc, vb. IV (reg.) a vorbi prostii.

STALCI, stalcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, cazand etc.). 2. Fig. A pronunta prost un cuvant, deformandu-i sunetele; a vorbi prost o limba; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sutlaciti.

IMBECILITATE s. f. 1. deficienta mintala; tampenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, ineptie. (< fr. imbecillite, lat. imbecillitas)

biigui sau buigui si -iesc, a -i v. intr. (ung. bolygani, bolyogni si bolyongni, a rataci, a horhai). Vechi. Ratacesc: precum liliacu buiguieste. (Cant Ist. ier. 154). Fig. Gresesc. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc incurcat, spun prostii: ia nu mai biigui! V. tr. Vechi. fac sa aiurez, turbur: Dumnezeu l-a buiguit. – Si bulg-: ai visat si te-ai bulguit (Barac, Hal. 5, 222). Azi (Olt.) a se bilgui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s’a bilguit la avere, si n’are trai bun in casa (Boc.).

CLEFAI, clefai, vb. IV. 1. A manca urat si cu zgomot; a plescai, a clefeti. 2. Intranz. A deschide si a inchide gura plescaind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslusit, articuland prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi. – Formatie onomatopeica.

balamut, -a s. si adj. (rut. pol. balamut, inselator, palavragiu, fanfaron. V. balacesc). Vechi. Inselator, sarlatan. Azi. Munt. Om care vorbeste incurcat, bilbiit, tont, prost (Cp. cu badaran). Mold. Masluit (vorbind de cartile de joc). V. suler.

bleot, bleoata (eo dift.) adj. (germ. sas. blod). Munt. Foarte prost, timpit. Adv. A vorbi bleot. V. pliurd.

BAIGUI, baigui, vb. IV. Intranz. si refl. A vorbi incoerent, incurcat; a spune prostii. – Cf. magh. bolyongni „a rataci”.

HANTA, hante, s. f. (Reg.) 1. Obiect de imbracaminte uzat, zdrentuit, de proasta calitate. 2. Fig. Gura (care vorbeste mult si fara rost). ◊ Expr. Bun de hanta = flecar, vorbaret, guraliv. – Cf. ucr. banca „martoaga”.

PRAPASTIE ~astii f. Rapa foarte adanca cu maluri priporoase; hau; genune; abis. ◊ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla intr-o situatie foarte critica; a fi in fata unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~astii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri infricosatoare. [G.-D. prapastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propasti

DEBITA1 vb. tr. 1. a furniza o anumita cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc. 2. a vinde (marfuri) cu amanuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni. 3. a taia (lemn, tabla, marmura etc.) in bucati de anumite forme si dimensiuni, care urmeaza a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. debiter)

STALCIT, -A, stalciti, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. batut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronuntare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) prost, deformat, gresit, pocit. – V. stalci.

GRESIT adj., adv. 1. adj. v. rau. 2. adv. v. rau. 3. adj. eronat, fals, incorect, inexact, neadevarat, (inv. si reg.) smintit. (Rezultat ~ al unui calcul; calcul ~.) 4. adj. v. fals. 5. adj. v. inexact. 6. adj. v. incorect. 7. adj., adv. defectuos, incorect, necorect, prost, rau, (fig.) stricat. (O pronuntare ~; vorbeste ~ romaneste.)

INCORECT adj., adv. 1. adj. v. gresit. 2. adj. eronat, gresit, impropriu. (Exprimare ~.) 3. adj., adv. defectuos, gresit, necorect, prost, rau, (fig.) stricat. (O pronuntare ~; vorbeste ~ englezeste.) 4. adj. v. necinstit. 5. adj. v. ilegal.

pangariciune, pangariciuni, s.f. (inv. si reg.) 1. pacat. 2. lucru murdar, scarbos; spurcaciune, pangaritura. 3. aliment interzis de biserica in perioada postului. 4. mancare gatita prost, care produce scarba. 5. om care vorbeste urat, necuviincios; pangaritura. 6. persoana care mananca de dulce in zilele de post.

bleot (bleoata), adj. – Tont, timp. Creatie expresiva, cf. bleanda, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este putin probabila der. din germ. blod, sugerata de DAR. – Der. bl(e)otocari, vb. (a clefai, a strivi, a zdrobi; a vorbi fara sir) se foloseste in Mold., si corespunde lui a blociori, in Trans. si lui a blosticai, in Mold.; blotocareala, s. f. (vorbire de neinteles); blotor, s. m. (prost).

navarc, -a, adj. (reg.) 1. mare si prost; prostalau, natarau, idiot. 2. care nu poate vorbi si auzi bine. 3. care se misca greoi.

MUTALAU, mutalai, s. m. (Reg.) Om tacut, care vorbeste putin; om posac, morocanos; p. ext. om prost, nerod. – Mut + suf. -alau.

CALOMNIOS adj., adv. 1. adj. barfitor, clevetitor, defaimator, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (inv.) mozavirnic. (Afirmatii ~oase.) 2. adv. defaimator, denigrator, rau. (Vorbeste ~ de ei.)

ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

sort, sorturi, s.n. (reg.) 1. reputatie proasta. 2. (in loc. vb.) a face sort = a defaima, a vorbi de rau.

pravalie (pravalii), s. f.s. f. – Magazin mic, dugheana. Origine incerta. Dupa Tiktin, legat de pravali „a se invirti, a se rostogoli”, cf. sb. provalija „prapastie” (Scriban), dar der. nu este convingatoare semantic. In Pravila lui Matei Basarab (1640), se vorbeste de pravalie de vinzare de vin, care se chiama prost circiuma; de unde pare ca s-ar putea presupune ca in sec. XVII cuvintul era simtit mai putin vulgar decit circiuma, lucru imposibil daca se porneste de la pravali. Der. din sl. pravljenije „administratie” (Candrea) nu este posibila fonetic. Ar trebui sa ne gindim la pravarie „magazin de praf de pusca” (cf. praf), de unde s-ar fi trecut usor la sensul de „pravalie in general, depozit”; cu atit mai mult cu cit in limba veche se obisnuia sa se arate si felul vinzarii: pravalie de vin.

INDRUGA, indrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; p. ext. a toarce grosolan si in graba. 2. (Fam.) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; p. ext. a vorbi fara rost, nimicuri. ◊ Expr. A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – In + druga.

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

PRAPASTIE, prapastii, s. f. Povarnis inalt si abrupt, situat de obicei intr-o regiune muntoasa; hau, abis, genune. ◊ Expr. A duce (sau a impinge, a baga pe cineva) in prapastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prapastiei = a se afla intr-o situatie extrem de critica. A spune (sau a vorbi) prapastii = a) a spune lucruri care inspaimanta; b) a spune lucruri lipsite de ratiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Inv. si pop.) Noian de ape; adancul apelor. [Pl. si: prapastii] – Din sl. propastĩ.

SPUNE vb. 1. a vorbi, a zice, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai, (inv.) a vorovi. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai, (inv.) a glasi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 3. v. arata. 4. v. afirma. 5. v. zice. 6. a face, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 7. v. transmite. 8. v. povesti. 9. v. destainui. 10. v. recita. 11. v. sustine. 12. a se afirma, a se auzi, a se sopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (inv. si reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ ca a plecat.) 13. v. scoate. 14. v. pronunta. 15. v. supranumi. 16. v. numi. 17. a sustine. (Ce ~ savantul in aceasta carte?) 18. v. presupune. 19. v. contine. 20. v. semnifica. 21. v. denunta. 22. v. porunci. 23. v. obiecta.

ceangau (ceangai), s. m. – Maghiar care apartine unui grup de colonisti stabilit in centrul Moldovei inainte de sec. XV. Mag. csango „care suna prost” (Cihac, II, 488; Seineanu, Semasiol., 171; A. Banciu, Tara Birsei, II, 42). Numele se explica prin felul lor de a vorbi, cu greseli.

clampanesc v. intr. (vsl. sirb. klapati, a clampani; germ. klappen, a flecari, klimpern, a clampani; ung. kalampalni, a clampani, kolompolni, a balangani. V. clamp). Se zice despre huietu lucrurilor de lemn s. a. cind se izbesc unele de altele. (Cele de metal clantanesc si zanganesc): barza clampaneste din cioc, papucii clampanesc in picioare. Ma clatin in mers: a clampani de batrineta [!]. A vorbi mult si in desert: ia nu mai clampani, mai! A clampani din piano, a cinta prea mult (si mai ales prost), a zdrangani. V. tr. A clampani o carte, a o inchide rapede [!] ca sa faca clamp. V. refl. Ma izbesc de colo colo: fereastra se clampaneste de vint. Ma vintur, ma fitii: ce te tot clampanesti pe aici? – Si clempanesc (nord).

A MIORLAI miorlai intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A canta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plange prefacut, tragand repetat si zgomotos aerul pe nas; a se smiorcai; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subtire si tanguitor. /Din miorlau

ceac-pac si ceat-pat adv. (amestec din turc. catra-patra, a vorbi o limba mai mult ori mai putin, si cat pat, din cind in cind. Cp. si cu ung. csata-pata, csate-pate, csete-pate, tambalau, harmalaie). Fam. Putin, asa si asa, cam prost: stiu si eu ceac-pac turceste.

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

vorbi vb. 1. a articula, a grai, a pronunta, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a blesti. (N-a ~ un cuvant.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai, (inv.) a glasi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se intretine, (rar) a convorbi, (pop. si fam.) a sfatui, (inv. si reg.) a basadi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (inv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferentia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)