Rezultate din textul definițiilor
OBSERVATOR2, -OARE, observatori, -oare, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care observa, cerceteaza sau studiaza ceva. ♦ Persoana cu spirit de observatie. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizatii internationale care participa la lucrarile unor conferinte sau organisme internationale, fara drept de vot si de semnatura a documentelor intocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discutii. ♦ Militar care executa observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observa, scruteaza; patrunzator, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greseli etc. savarsite. Nota observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator.
PREVARICATIUNE, prevaricatiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la indatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un functionar aflat in exercitiul functiunii, ♦ Tradare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. prevarication, lat. praevaricatio, -onis.
PREVARICATIUNE s.f. (Rar) 1. Calcarea indatoririlor de serviciu, abuz comis de un functionar in exercitiul functiunii. 2. Tradarea unei cauze. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. prevarication, lat. praevaricatio].
PREVARICATIUNE s. f. abatere de la indatoririle de serviciu, abuz comis de un functionar in exercitiul functiunii. ◊ tradare a unei cauze, a unor interese care ar trebui aparate. (< fr. prevarication, lat. praevaricatio)
PREVARICA, prevarichez, vb. I. Intranz. (Livr.) A contraveni prin rea-credinta, abuz, frauda de la indatoririle si obligatiile de serviciu. – Din fr. prevariquer.