Rezultate din textul definițiilor
REFREN, refrene, s. n. 1. Cuvant, vers sau grup de versuri care se repeta dupa una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetitie, o idee poetica. 2. Fraza muzicala reluata la sfarsitul cupletelor unui cantec, in general pe aceeasi linie melodica. ♦ Tema principala a rondoului, care se repeta dupa fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvant, fraza, expresie care se repeta stereotip. [Pr. si: refrenuri] – Din fr. refrain.
CONSECVENTA s.f. 1. (In logica scolastica) Implicatia si decurgerea formulelor logice una din alta. 2. Caracteristica a gandirii corecte care respecta legile si regulile de formare si transformare intr-un sistem deductiv. ♦ Fel de a actiona logic si pe aceeasi linie de conduita; linie de conduita ferma, neschimbatoare. ◊ Cu consecventa = in mod consecvent. [Var. consecuenta s.f. / cf. lat. consequentia, it. consequenza, fr. consequence].
DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. Masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. Hartie sau carton format din doua straturi de pasta lipite prin presare in stare umeda. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare constand din combinarea a doua procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe doua niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune dupa ce s-a introdus intre ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].
BLOC1 s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].
COliniaR, -A adj. (Despre puncte) Pe aceeasi linie dreapta. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -a adj. / < co- + liniar, cf. fr. collineaire].
MULTIPLEX adj.n. Sistem multiplex = procedeu de transmitere simultana a mai multor mesaje pe aceeasi linie de telecomunicatii. // s.n. Aparat telegrafic care transmite concomitent mai multe telegrame. [< fr. multiplex].
DUPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. hartie, carton din doua straturi de pasta lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare, prin combinarea a doua procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe doua nivele. 6. parbriz lamelar din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune, dupa ce s-a introdus intre ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
MULTIPLEX adj. sistem ~ = procedeu de transmitere simultana a mai multor mesaje pe aceeasi linie de telecomunicatii. (< fr. multiplex)
REAlinia vb. tr. a readuce pe aceeasi linie. (dupa fr. realigner)
SINGENETIC, -A I. adj. 1. referitor la singeneza. 2. (despre animale) care provine din aceeasi linie pura; gemeni univitelini. 3. (despre minerale) format in acelasi timp cu roca in care se gaseste. II. s. f. studiu al istoricului dezvoltarii asociatiilor vegetale. (< fr. syngenetique)
TERNA s. f. combinatie de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referinta = ansamblu de trei axe, cu origine comuna, capabile a individualiza matematic punctele spatiale. ◊ (la loto) grup de trei numere castigatoare pe aceeasi linie orizontala. (< fr. terne)
UNITI adj. (muz.; indicatie in partidele pentru instrumente cu coarde din orchestra si in muzica corala) uniti; intreaga partida canta aceeasi linie melodica. (< it. uniti)
DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) Persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.
CONVERGENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care converge; orientat in aceeasi directie. linie ~ta. ◊ Lentila ~ta lentila care aduna toate razele intr-un singur focar. Foc ~ tir de artilerie care vizeaza acelasi punct. 2) (despre actiuni, fenomene, procese) Care tinde spre acelasi rezultat; orientat spre acelasi scop. Efort ~. /<fr. convergent, lat. convergens, ~ntis
IZOTERMA ~e f. 1) Curba pe o diagrama care uneste punctele cu aceeasi temperatura. 2) linie pe o harta geografica care uneste punctele cu aceeasi temperatura a aerului, a apei si a solului. /<fr. isotherme
ISOGRAMA s. f. 1. (stat.) grafic obtinut prin unirea punctelor cu aceeasi intensitate. 2. linie care uneste punctele cu aceleasi valori ale umiditatii specifice. (< fr. isogramme)
DEAD-HEAT DE-DIT/ s. n. clasament la egalitate a doi concurenti care ajung in acelasi timp la linia de sosire. (< engl. dead-heat)
MULTIPLEX adj. invar. (In sintagma) Sistem multiplex = procedeu folosit in telecomunicatii pentru transmiterea simultana a mai multor mesaje pe acelasi circuit al unei linii electrice sau prin intermediul aceleiasi unde electromagnetice. – Din fr. multiplex.
COMENSURABIL ~a (~i, ~e) mat. (despre marimi) Care are o unitate de masura comuna; in stare de a fi masurat cu aceeasi unitate de masura. Linii ~e. Numere ~e. /<fr. commensurable, lat. commensurabilis
CONCURENT, -A adj. 1. Care face concurenta altuia. 2. Care tinde catre acelasi rezultat, catre acelasi scop. ♦ (Mat.; despre linii, planuri) Care au un punct sau o dreapta comuna. // s.m. si f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. Negustor sau producator care face concurenta altora. [Cf. lat. concurrens, fr. concurrent].
CONCENTRIC, -A, concentrici, -ce, adj. (Despre doua sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au acelasi centru. – Din fr. concentrique.
HIDROIZOPIEZA s.f. linie care uneste punctele cu acelasi nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopiese].
IZOAMPLITUDINE s.f. linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. [Var. isoamplitudine s.f. / cf. germ. Isoamplitude].
IZOBAT, -A adj. De aceeasi adancime. // s.f. izobata – linie care uneste pe o harta marina sau geologica punctele cu aceeasi adancime. [Var. isobat, -a adj., s.f. / < fr. isobathe, cf. gr. isos – egal, bathos – profunzime].
IZOCATABAZA s.f. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate a miscarii de scufundare a scoartei terestre. [Var. isocatabaza s.f. / < fr. isocatabase, cf. gr. isos – egal, kata – in jos].
IZOFIGMA s.f. linie care uneste punctele cu aceeasi frecventa de aparitie a cutremurelor de pamant. [Var. isofigma s.f. / et. incerta].
IZOSEISTA s.f. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate de manifestare a unui cutremur de pamant. [Pron. -se-is-, var. isoseista s.f. / < fr. isoseiste, germ. Isoseiste].
IZOTERA s.f. (Met.) linie care uneste punctele cu aceeasi caldura medie in timpul verii. [Var. isotera s.f. / < fr. isothere].
IZOHALIN, -A adj. (Geol.) Cu salinitate constanta. // s.f. linie care uneste punctele cu aceeasi salinitate marina. [< fr. isohaline].
IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj., s.f. I. Adj. (Despre transformari fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta; izotermic. II. S.f. 1. linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura (medie) a aerului, apei sau solului intr-o perioada determinata. ♦ Curba care uneste pe o diagrama punctele cu temperatura constanta ale unui proces fizico-chimic. 2. Masina de transport cu instalatie speciala, care mentine o temperatura constanta. (cf. fr. isotherme)
HIDROIZOHIPSA s.f. linie care uneste punctele cu acelasi nivel hidrostatic subteran la stratele acvifere cu nivel liber. [< fr. hydroisohypse].
CURB, -A I. adj. (despre linii) arcuit, incovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ cotitura in forma de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ a = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care uneste punctele cu aceeasi altitudine ale unei suprafete de teren; izohipsa. (< fr. courbe, lat. curvus)
IZANOMALA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi abatere fata de valoarea normala a unui fenomen meteorologic. (< fr. isanomale)
IZOAMPLITUDINE s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. (< germ. Isoamplitude)
IZOBAT, -A I. adj. de aceeasi adancime. II. s. f. linie care uneste pe o harta marina sau geologica punctele cu aceeasi adancime. (< fr. isobathe)
IZOCATABAZA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate a miscarii de scufundare a scoartei terestre. (< fr. isocatabase)
IZOCOTIDALA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi inaltime a mareei. (< izo- + cotidala)
IZODINAMIC, -A I. adj. care are, produce aceeasi energie. II. s. f. 1. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate orizontala a campului magnetic terestru. 2. curba care uneste intr-un sistem fizi-co-chimic punctele cu aceeasi energie. (< fr. isodynamique)
IZOFEN, -A I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemanatoare. 2. derivat din acelasi fenotip. II. s. f. linie de pe glob care uneste frecvente fenotipice egale. (< fr. isophene)
IZOFON, -A I. adj. in care sunetul are aceeasi viteza submarina. II. s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi viteza de propagare a sunetului in apa de mare. (< izo- + -fon2)
IZOGEOTERM, -A I. adj. (despre puncte din interiorul Pamantului) cu aceeasi temperatura. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a solului; geoizoterma. (< fr. isogeotherme)
IZOHALIN, -A I. adj. cu salinitate constanta. II. s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi salinitate marina. (< fr. isohaline)
IZONEFA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi nebulozitate. (< fr. isonephe)
IZOPIEZA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi presiune a unui zacamant petrolier la un moment dat. (< fr. isopieze)
IZOSEISTA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi intensitate ale unui cutremur de pamant. (< fr. isoseiste)
IZOTAHA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi viteza ale unui curs de apa. (< germ. Isotache, fr. isotache)
IZOTERA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi caldura medie in timpul verii. (< fr. isothere)
IZOTERMOBATA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi temperatura a apei de mare in adancime. (< izoterm + -bata)
IZOFIGMA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi frecventa de aparitie a cutremurelor de pamant.
CONVERGENTA ~e f. 1) Caracter convergent. ~a liniilor ~a eforturilor. 2) fig. Orientare spre acelasi scop; tendinta de contopire. 3) mat. Proprietate a unei serii, suma termenilor careia este un numar finit. 4) Distanta focala inversa a unei lentile, exprimata in dioptrii. 5) Asemanare la unele organisme care fac parte din diferite clase, ca rezultat al adaptarii lor la conditii de viata relativ identice. /<fr. convergence
MATRICE s.f. I. Organ al mamiferelor in care se dezvolta fatul pana la nastere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate intr-un tablou dreptunghiular cu un anumit numar de linii sau randuri, fiecare rand avand acelasi numar de numere dispuse in coloane. [Var. matrita s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
CINETIC, -A I. adj. referitor la miscare. ♦ energie ~a = a) energie dezvoltata de un corp in miscare; b) energie rezultata in urma procesului de dezasimilatie; arta ~a = arta care atribuie miscarii reale aceeasi importanta estetica precum formei, culorii, liniei si compozitiei. II. s. f. 1. ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 2. studiu al vitezei reactiilor chimice. (< fr. cinetique, gr. kinetikos)
IZOCHIMEN, -A I. adj. cu egala temperatura medie de iarna. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi temperatura medie in timpul iernii. (< fr. isochimene)
IZOGON, -A I. adj. cu muchii asemanatoare sau identice. ◊ (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi declinatie magnetica. (< fr. isogone)
IZOHIET, -A I. adj. de pluviozitate egala. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi cantitate de precipitatii. (< fr. isohyete)
IZOHIPSA s.f. linie care uneste pe harta punctele cu aceeasi altitudine; curba de nivel. [Var. isohipsa s.f. / < fr. isohypse, cf. gr. isos – egal, hypsos – inaltime].
IZOBATA, izobate, s. f. (Geogr.) linie care uneste, pe o harta, punctele cu aceeasi adancime fata de o suprafata de referinta (lac, mare, ocean). – Din fr. isobathe.
IZODINAMIC, -A, izodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are aceeasi componenta orizontala a campului magnetic. 2. S. f. linie care trece prin punctele de egala intensitate a componentei orizontale a campului magnetic pamantesc. – Din fr. isodynamique.
IZOHIETA, izohiete, s. f. linie care uneste, pe hartile climatice, punctele cu aceeasi cantitate de precipitatii cazute intr-o anumita perioada de timp, [Pr.: -hi-e-] – Din fr. isohyete.
ECHIPOTENTIAL, -A, echipotentiali, -e, adj. (Fiz.; despre o linie sau o suprafata) Pe care potentialul are aceeasi valoare. [Pr.: -ti-al] – Din fr. equipotentiel.
NIVEL1 ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela
IZOCLIN, -A adj. Cu aceeasi inclinatie; cu pante egale. // s.f. izoclina – linie care uneste punctele de la suprafata Pamantului cu aceeasi inclinatie magnetica. [Var. isoclin, -a adj., s.f. / < fr. isocline, cf. gr. isos – egal, kline – panta].
IZONEFA s.f. linie pe suprafata Pamantului care uneste punctele avand aceeasi nebulozitate. [Var. isonefa s.f. / < fr. isonephe, cf. gr. isos – egal, nephos – nor].
IZENTALP, -A adj. (Despre transformarile unui sistem fizic) In decursul caruia entalpia ramane constanta. // s.f. linie care uneste pe o diagrama punctele cu aceeasi entalpie. [< germ. isenthalp, Isenthalpe].
IZOCLIN, -A I. adj. cu aceeasi inclinatie; cu pante egale. II. s. f. linie care uneste punctele de la suprafata terestra cu aceeasi inclinatie magnetica. (< fr. isocline)
IZOFREATA s. f. linie care uneste pe o harta punctele cu aceeasi adancime a nivelului apei freatice. (< fr. isophreate)
IZOCLINA, izocline, s. f. linie care uneste, pe o harta, punctele care au aceeasi inclinatie magnetica. – Din fr. isocline.
IZOBATA ~e f. linie pe harta globului pamantesc, care uneste punctele cu aceeasi adancime fata de o suprafata de reper. /<fr. isobathe
IZOANABAZA s.f. (Geol.) linie care uneste punctele in care scoarta terestra are aceeasi viteza de inaltare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabaza s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase].
IZOCHIMEN, -A adj. Cu egala temperatura medie de iarna. // s.f. linie care uneste punctele de pe suprafata Pamantului cu aceeasi temperatura medie in timpul iernii. [Var. isochimen, -a adj., s.f. / < fr. isochimene, cf. gr. isos – egal, cheimainen – a fi rece].
IZOCOR, -A adj. (Despre transformarile unui sistem fizic) Care se face la un volum constant. // s.f. izocora – linie de-a lungul careia un sistem fizic are acelasi volum. [Var. isocor, -a adj., s.f. / < fr. isochore].
IZOlinie s.f. linie ce uneste punctele in care o marime are aceeasi valoare. [Gen. -iei, var. isolinie s.f. / < izo- + linie].
IZALOBARA s. f. linie care uneste pe o harta meteorologica punctele cu aceeasi variatie a presiunii atmosferice. (< fr. isallobare)
IZALOTERMA s. f. linie care leaga punctele de pe suprafata terestra cu aceeasi variatie a temperaturii aerului. (< fr. isallotherme)
IZOANABAZA s. f. linie care uneste punctele in care scoarta terestra are aceeasi viteza de inaltare. (< engl. isoanabase)
IZOCOR, -A I. adj. (despre transformarile unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster. II. s. f. linie de-a lungul careia un sistem fizic are acelasi volum. (< fr. isochore)
IZODINA s. f. linie care uneste, pe un plan, totalitatea punctelor cu aceeasi rezistenta a solului la penetrare, la arat etc. (< fr. isodyne)
IZOlinie s. f. linie ce uneste punctele in care o marime are aceeasi valoare. (< germ. Isolinie)
IZOTERM, -A, izotermi, -e, adj. (Despre transformarile sistemelor fizico-chimice) Care se produce la o temperatura constanta. ◊ linie izoterma (si substantivat, f.) = linie care uneste pe o harta geografica punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a aerului, a apei sau a solului intr-o anumita perioada. Curba izoterma (si substantivat, f.) = curba care uneste, pe o diagrama, punctele cu aceeasi temperatura ale unui proces fizico-chimic. – Din fr. isotherme.
COINCIDE, pers. 3 coincide, vb. III. Intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce in acelasi loc. 2. A fi identic, a se potrivi intocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafete) A se suprapune perfect. [Pr.: co-in-] – Din fr. coincider, it. coincidere.
DIVERGENT ~ta (~ti, ~te) 1) (in opozitie cu convergent) (despre linii, raze dintr-un fascicul) Care diverge; care, plecand din acelasi punct, se departeaza in diverse directii. 2) (despre conceptii, idei, atitudini etc.) Care difera, care vin in contradictie. /<fr. divergent, lat. divergens, ~ntis
IZOBAR, -A adj. 1. Cu presiune constanta. 2. (Despre substante chimice) Cu aceeasi greutate atomica, dar cu numere atomice diferite. // s.f. linie care uneste pe o diagrama, pe o harta punctele de egala presiune. [Var. isobar, -a adj., s.f. / < fr. isobare, cf. gr. isos – egal, baros – greutate].
IZOPAGA s.f. linie care uneste punctele de pe cursurile de apa cu aceeasi durata a podului de gheata. [Var. isopaga s.f. / cf. fr. isopage, germ. Isopage < gr. isos -egal, pagos – stanca].
IZOPICNA s.f. linie de-a lungul careia un sistem fizico-chimic are aceeasi densitate. [Var. isopicna s.f. / cf. germ. Isopykne].
COINCIDE vb. III. intr. 1. A se intampla, a se produce simultan, in acelasi timp. 2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [Pron. co-in-, p.i. coincid. / < fr. coincider, cf. it. coincidere < lat. cum – cu, incidere – a cadea pe].
IZOPAGA s. f. linie care uneste punctele de pe cursurile de apa cu aceeasi durata a podului de gheata. (cf. gr. pagos, pod)
IZOPECTA s. f. linie care uneste punctele unde inghetul apei se produce in aceeasi zi. (< fr. isopecte)
IZOPICNA s. f. linie de-a lungul careia un sistem fizico-chimic are aceeasi densitate. (< germ. Isopykne)
GEODEZIC, -A, geodezici, -ce, adj. Care apartine geodeziei, privitor la geodezie. ◊ Punct geodezic = punct de pe suprafata terestra a carui pozitie este precis stabilita (constituind baza pentru masuratori noi). linie geodezica = curba mai scurta decat oricare alta curba situata pe aceeasi suprafata si trecand prin aceleasi puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale carui varfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geodesique.
IZODINAMICA ~ce f. linie pe harta care uneste punctele campului magnetic pamantesc ce au aceeasi intensitate. /<fr. isodynamique
IZOGEOTERMA s.f. linie care uneste pe o harta meteorologica toate punctele terestre cu aceeasi temperatura medie a solului; geoizoterma. [Pron. -ge-o-, var. isogeoterma s.f. / < fr. isogeotherme, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen].
IZOTAHA s.f. (Geol.) linie care uneste punctele unui curs de apa unde apa are aceeasi viteza. [Var. isotaha s.f. / cf. germ. Isotache, fr. isotache].
IZOTERM, -A adj. Cu aceeasi temperatura medie; cu o temperatura constanta; izotermic. // s.f. izoterma – 1. linie care uneste, pe o harta geografica sau pe o diagrama, punctele cu aceeasi temperatura (medie). 2. Masina de transport cu instalatie speciala care mentine o temperatura constanta. [Var. isoterm, -a adj., s.f. / < fr. isotherme, cf. gr. isos – egal, thermos – cald].
IZOBAZA s. f. linie care uneste punctele in care un strat geologic apare la aceeasi altitudine. (< fr. isobase)
IZOBAR, -A, izobari, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre procesele sau transformarile unui sistem fizic) Care are loc la o presiune constanta. ♦ linie (sau curba) izobara (si substantivat, f.) = linie care uneste pe o harta, pe o diagrama etc. punctele cu aceeasi presiune. 2. Adj., s. m. (Fiecare dintre atomii) care au aceeasi masa atomica, dar care difera prin numarul atomic si se gasesc in casute diferite ale tabloului periodic al elementelor. – Din fr. isobare.
IZOPECTA s.f. linie care uneste pe harta punctele unde inghetul apei se produce in aceeasi zi. [Var. isopecta s.f. / cf. fr. isopecte].
ANSAMBLU s.n. 1. Unitate alcatuita din mai multe elemente izolate care apartin aceluiasi domeniu; totalitate. ◊ De ansamblu = general, unitar; in ansamblu = in general, in linii mari. 2. Colectiv, trupa de artisti. ♦ Formatie muzicala compusa dintr-o orchestra cu un numar variabil de membri si solisti sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].
COINCIDE vb. intr. 1. a se intampla, a se produce in acelasi timp. 2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde intocmai. ◊ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< fr. coincide, lat. coincidere)
IZOBAR, -A I. adj. 1. (despre transformarile unui sistem fizic) care are loc la presiune constanta. 2. (despre substante chimice) cu acelasi numar de masa, dar cu numar atomic diferit. II. s. f. linie care uneste pe o diagrama, pe o harta, punctele de egala presiune. (< fr. isobare)
NUMITOR, numitori, s. m. Termen al unei fractii ordinare, scris sub linia de fractie, care reprezinta impartitorul operatiei de impartire. ◊ Expr. A aduce la acelasi numitor = a) a face ca doua sau mai multe fractii ordinare sa aiba acelasi numitor; b) a impaca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fara temei) pareri, tendinte, conceptii diferite. – Numi + suf. -tor.
CONTRACURBA, contracurbe, s. f. Curba a unei sosele sau a unei linii de cale ferata, care urmeaza imediat dupa o alta curba situata in acelasi plan, dar cu concavitatea in sens contrar. – Din fr. contre-courbe.
RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)
BILEA, lac glaciar in M-tii Fagaras, la 2.034 m alt.; 0,46 km2. Ad. max.: 11 m. Din el izv. riul cu acelasi nume (22,5 km). Punct turistic. Cabana. Pe aici trecea soseaua transfagarasana (inaugurata in 1974). linie de teleferic (804 m diferenta de nivel) intre Bilea-lac si Bilea-cascada (inaugurata in 1975). In jurul lacului B., exista rezervatia naturala complexa omonima (120,40 ha), cu vegetatie variata, constituita din tufarisuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) si merisor (Vaccinium vitis-idaea) si numeroase alte plante, printre care rogozuri (Carex pyrenaica, C. dacica), garofita de munte (Dianthus compactus), floarea de colti (Leontopodium alpinum).
IZANEMONA s. f. linie trasata pe o harta care trece prin toate punctele in care vantul are aceeasi viteza medie. (< fr. isanemone)
NUMITOR s. m. termen al unei fractii, sub linia de fractie, indicand in cate parti a fost impartit intregul. ◊ a aduce la acelasi ~ = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)
TRIPLET I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de acelasi fel. 2. a treia forma a unor cuvinte de aceeasi provenienta, dar intrate in limba in trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) multime ordonata avand trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei fiinte nascute deodata de aceeasi mama; trigemeni (< fr. triplet)
ANSAMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate apartinand aceluiasi domeniu; totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in linii mari. 2. Colectiv de artisti. – Fr. ensemble.
BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre
NUMITOR s.m. (Mat.) Termen al unei fractii, scris sub linia de fractie, care arata in cate parti a fost impartit intregul. ◊ A aduce la acelasi numitor = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, dupa fr. denominateur].
CONCURENT, -A I. adj. 1. care face concurenta altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreapta comuna, care se intersecteaza. 3. care tinde catre acelasi rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competitie sportiva. 2. negustor, producator care face concurenta altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens)
CRONOIZOPLETA s. f. linie care uneste, intr-un grafic reprezentand dinamica in timp a unui proces, punctele cu aceeasi valoare. (< fr. chronoisoplete)
HETEROFONIE, heterofonii, s. f. Deviere incidentala de la linia melodica de baza in cazul suprapunerii a doua sau a mai multor voci care intoneaza aceeasi melodie. [Var.: eterofonie s. f.] – Din fr. heterophonie.
IZALOBARA s.f. linie care uneste pe o harta meteorologica punctele in care presiunea atmosferica a variat de la aceeasi cantitate intre doua observatii consecutive. [Var. isalobara s.f. / < fr. isallobare].
FRACTIUNE s. f. 1. parte dintr-un intreg; fragment. 2. grupare politica organizata care se impotriveste liniei generale a partidului sau se desolidarizeaza intr-o problema anumita. ♦ ~ parlamentara = grup parlamentar compus din reprezentantii aceluiasi partid. 3. lichid obtinut prin fractionarea unui amestec de substante. (< fr. fraction, lat. fractio)
INTERCOTIDAL, -A adj. (despre zone marine) cuprins intre limitele extreme ale oscilatiilor mareelor. ♦ linie ~a = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor unde mareea are loc in acelasi timp. (< fr. intercotidal)
ANSAMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelasi gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in esenta, in general, in linii mari. 2. Colectiv de artisti. 3. Compozitie muzicala scrisa pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
COTIDALA, cotidale, adj. (Geogr.; in sintagma) linie cotidala = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor in care mareele au loc la aceeasi ora. – Din engl. cotidal.
COTIDAL, -A adj. linie cotidala = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor in care mareele au loc la aceeasi ora. [< fr. cotidal].
ECHISCALAR, -A adj. (mat.; despre linii, suprafete, portiuni de spatiu) care este locul geometric al punctelor in care un scalar de camp are aceeasi valoare. (< fr. equiscalaire)
IZOBRONTA s. f. linie care uneste pe o harta punctele in care tunetul produs intr-un anumit loc este auzit cu aceeasi intensitate. (< izo- + -bronta)
A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni
A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aseza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc in acelasi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune
FRACTIUNE s.f. 1. Parte dintr-un tot; bucata, fragment. 2. (Intr-un partid politic) Grupare organizata care se impotriveste liniei generale a partidului sau se desolidarizeaza intr-o problema anumita, elaborand o alta pozitie. 3. Grup parlamentar compus din reprezentantii aceluiasi partid. 4. Lichid obtinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumita temperatura. 5. V. fractie. [Pron. -ti-u-. / < fr. fraction, lat. fractio].
SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)
SIRAG, siraguri, s. n. 1. Sir (1). ◊ Loc. adv. In sirag = unul dupa altul. ♦ Grup de soldati asezati in linie de bataie. 2. Multime de margele insirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoaba la gat. ♦ Multime de obiecte de acelasi fel, insirate ca margelele pe un fir (de sfoara sau pe o sarma). [Var.: sireag s. n.] – Din magh. sereg „multime, trupa” (cu unele sensuri dupa sir). Cf. pol. szereg.
virsta (-te), s. f. – 1. Etate. – 2. Dunga, fisie. – 3. Smoc, cosita. – 4. (Trans.) Buchet. – Var. vrista. Mr. virsta, vrista, megl. vrasta. Sl. vrusta, vrustu (Cihac, II, 465; Conev 59), cf. bg. vrasti „etate”, slov. versta „linie”. – Der. virsta (var. vrista), vb. (a dunga; a impestrita, a asemui); virstnic (var. vris(t)nic), adj. (adult, matur; inv., de aceeasi etate); virstnicie (var. vristnicie), s. f. (virsta de adult); invrista, vb. (a dunga; a alterna; a varia).
DUBLET s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei carti, al unei medalii dintr-o colectie, al unei marci postale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvant de aceeasi origine cu altul, diferit ca forma, dar cu sens identic, intrate in limba pe cai sau in momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].
DUBLET s. n. 1. exemplarul al doilea al unei carti, al unei medalii dintr-o colectie, marci postale etc. 2. cuvant de aceeasi origine cu altul, diferit ca forma, dar cu sens identic, intrat in limba pe cai sau in momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de unda foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)
ECHISCALAR, -A, echiscalari, -e, adj. (Mat.) Calitate a unei linii, a unei suprafete sau a unei portiuni din spatiu de a fi locul geometric al punctelor in care un scalar de camp are aceeasi valoare. – Din fr. equiscalaire.
NUMITOR ~i m. mat. Termen al unei fractii ordinare, aflat sub linia de fractie, care arata in cate parti egale a fost impartit intregul; impartitor al unei fractii. ◊ ~ comun numitor apartinand mai multor fractii. A aduce la acelasi ~ a) a transforma fractii cu numitori diferiti in fractii cu numitor comun; b) a pune in concordanta opinii diferite. /a numi + suf. ~tor
CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre
A SE INCRUCISA ma ~ez intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din directii diferite, intalnindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se intersecta. 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se intalni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influenta reciproc in urma unui contact, dand nastere unui idiom amestecat. /in + crucis
PASARELA, pasarele, s. f. 1. Podet mobil care leaga de chei puntea unui vapor ancorat; platforma situata la oarecare inaltime de puntea unui vas, unde se afla camera hartilor si a instrumentelor de navigatie. 2. Pod ingust asezat la inaltime peste o linie de cale ferata, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperita sau punte ingusta care face legatura dintre doua cladiri sau doua aripi ale aceleiasi cladiri la nivelul acelorasi etaje. – Din fr. passerelle.
DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.
CURBA ~e f. 1) linie in forma de arc; linie arcuita. 2) linie care reprezinta grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitura in forma de arc (a unui rau, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curba care uneste pe o harta punctele aflate la aceeasi altitudine. /<fr. courbe
TREN ~uri n. 1) Vehicul constand dintr-un sir de vagoane de cale ferata trase de o locomotiva. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfa marfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor si ranitilor. ~ subteran metrou. A scapa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabila; a rata. 2) Sir de vehicule formand o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de lupta convoi de vehicule care aprovizioneaza cu munitii liniile de lupta. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizeaza impreuna o anumita operatie. ◊ ~ de laminare dispozitiv al masinii de filat cu ajutorul caruia sunt descretite si asezate paralel fibrele. ~ de roti sistem de roti dintate care se afla pe acelasi arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul carora un avion (sau un hidroavion) aluneca pe pamant (sau pe apa). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
ORIZONT s.n. 1. linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei Pamantului cu bolta cereasca. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe raza observatorului si care trece prin centrul Pamantului. 2. (Fig.) Intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, alcatuit in general din aceeasi roca. ♦ Totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 4. Fundal (in teatru, in pictura etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].
ORIZONT ~uri n. 1) linie care delimiteaza aparent sfera cereasca de suprafata globului pamantesc. 2) Portiune a suprafetei globului terestru vizibila pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunostinte si de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fara ~ cu vederi inguste; cu conceptii inapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafica cea mai mica in cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a constructiilor miniere situate la acelasi nivel. 6) (in artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acopera partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orizon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon
ORIZONT s. n. 1. linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei terestre cu bolta cereasca. ◊ cerc din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe directia verticala dusa prin centrul Pamantului sau prin locul de observatie. 2. (fig.) intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dupa care se face previziunea evolutiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, prin compozitia petrografica si prin resturile de organisme pe care le contine. ◊ totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 5. arie de raspandire a trasaturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizatie. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizatie suprapuse in imprejurari diferite. 6. fundal (in teatru, in pictura etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observatiilor cu sextantul, care permite masurarea inaltimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)
DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)