Rezultate din textul definițiilor
PRICINA ~i f. 1) Fenomen care provoaca sau care determina aparitia efectului; cauza; motiv; temei. Care-i ~a? ◊ Fara (nici o) ~ nemotivat; fara indreptatire. Din ~ ca fiindca; pentru ca; deoarece. Din ~a din vina. 2) Motiv al unei actiuni, manifestari sau stari; temei. A stabili ~a. ◊ A cauta (cuiva) ~ a cauta motiv de cearta cu cineva. A gasi (cuiva) ~ a gasi cuiva motiv de cearta. 3) inv. actiune judecatoreasca; proces. ◊ A (nu) se pune de ~ a) a (nu) se opune; a (nu) se impotrivi; b) a (nu) intra in conflict cu cineva. 4) Situatie neplacuta; necaz. 5) inv. Afacere care necesita rezolvare; treaba; chestiune; problema. ◊ Cel (cea) cu ~a cel (cea) despre care este vorba. [G.-D. pricinii] /<bulg. pritina

A CONDAMNA condamn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a osandi. 2) (fapte, actiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fara nici o speranta de salvare. 4) A interzice in mod formal. Legea condamna bigamia. 5) inv. (usi, ferestre etc.) A astupa definitiv. /<fr. condamner, lat. condemnare

APEL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etc. 3. Cerere, rugaminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din fr. appel.

APEL s.n. 1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc). 2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Indemn; cerere, rugaminte. ◊ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte. 3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etc.; chemare. 4. (Iesit din uz) actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Pl. -luri. / < fr. appel].

APEL s. n. 1. strigare a numelui cuiva. 2. chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ◊ indemn, cerere, rugaminte. 3. semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etc. 4. (jur.) actiune facuta de o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. (< fr. appel)

APEL, apeluri, s. n. 1. Strigare (a numelor membrilor unei colectivitati, spre a verifica prezenta lor). ♦ Chemare adresata maselor (oral sau in scris). ♦ Cerere, rugaminte, indemn. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte, cu o cerere. 2. ( Inv.) actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos intr-un post telefonic, telegrafic sau intr-o centrala telefonica. – Fr. appel.

PARCHET, parchete, s. n. I. Pardoseala executata prin imbinarea intre ele (in forma de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (inguste si scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseala. II. Fiecare dintre suprafetele in care este impartita o padure in vederea exploatarii ei rationale; p. ext. suprafata de teren pe care s-a facut o taiere intr-o padure. III. Institutie judiciara care functioneaza pe langa unele instante judecatoresti, cu atributia de a exercita actiunea penala si de a sustine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei institutii; local in care functioneaza aceasta institutie. – Din fr. parquet.

ACHIESA, achiesez, vb. I. Intranz. (Livr.) A accepta conditiile dintr-o actiune juridica. ♦ A renunta la atacarea unei hotarari judecatoresti. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

DECIZIE ~i f. 1) Atitudine cu caracter determinant, adoptata dupa o serie de deliberari; hotarare. 2) Sentinta proclamata de o instanta judecatoreasca asupra unui recurs. 3) rar Caracter decis; indrazneala in actiuni; hotarare; fermitate. [Art. decizia; G.-D. deciziei; Sil. -zi-e] /<fr. decision, lat. decisio, ~onis

INCHEIERE, incheieri, s. f. actiunea de a (se) incheia si rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Incheiere judecatoreasca = act al instantei judecatoresti in care sunt consemnate dispozitiile luate de aceasta in cursul procesului. – V. incheia.

JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata

ACHIESARE s.f. (Jur.) Acord la o anumita ancheta sau propunere; recunoastere de catre un acuzat a pretentiilor dintr-o actiune juridica. ♦ Renuntare la o cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti. [< achiesa].

DECIZIE s. f. 1. hotarare; rezolutie. ◊ act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabileste directia unei actiuni si modul ei de realizare. 2. sentinta data de o instanta judecatoreasca superioara asupra unui recurs. 3. fermitate. (< fr. decision, lat. decisio)

ACHIESA, achiesez, vb. I. Intranz. (Rar) A accepta conditiile dintr-o actiune juridica. ♦ A renunta la o cale de atac impotriva unei hotarari judecatoresti. [Pr.: -chi-e-] – Din fr. acquiescer.

DENEGARE s. f. actiunea de a denega. ♦ (jur.) ~ de dreptate = refuzul nejustificat al unei instante judecatoresti de a solutiona o pricina cu care a fost sesizata. (< denega)

SEDINTA, sedinte, s. f. 1. Adunare organizata a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei intreprinderi, al unei institutii, pentru a discuta, pentru a dezbate si a hotari ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze in fata unei instante judecatoresti. 2. Interval de timp in care se face o expunere, se executa o actiune, se aplica un tratament medical etc. – Sedea + suf. -inta (dupa fr. seance).

FALIMENT s. n. 1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei intreprinderi etc., recunoscuta si declarata de o instanta judecatoreasca; bancruta. 2. (fig.) ruina, esec total. ♦ a da ~ = a nu izbuti intr-o actiune. (< it. fallimento, germ. Falliment)

REVIZUIRE s. f. 1. actiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) cale de atac introdusa pentru desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive, dovedita ca nelegala, in baza unor probe descoperite ulterior. (< revizui)

REVIZUIRE, revizuiri, s. f. actiunea de a revizui si rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive, pe baza unor probe descoperite dupa judecarea pricinii. – V. revizui.

ABJUDECARE s.f. actiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentinta judecatoreasca. [< abjudeca].

REVIZUIRE s.f. 1. actiunea de a revizui si rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusa pentru desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive, dovedita ca nelegala in baza unor probe descoperite ulterior. [< revizui].

DENEGARE s.f. actiunea de a denega si rezultatul ei; denegatie, tagaduiala. ◊ (Jur.) Denegare de dreptate = refuzul nejustificat al unei instante judecatoresti de a solutiona o pricina cu care a fost sesizata. [< denega].

INSCRIERE s.f. actiunea de a (se) inscrie si rezultatul ei. ◊ Inscriere in fals = procedura prin care se cere unei instante judecatoresti sa constate ca un act scris este fals. [Pron. -scri-e-. / < inscrie].

POPRIRE, popriri, s. f. actiunea de a popri si rezultatul ei; spec. (Jur.) procedura prin care un creditor urmareste (pe baza de hotarare judecatoreasca) sumele datorate datornicului sau de catre o a treia persoana; retinere din salariul cuiva (in contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.

TRIMITERE, trimiteri, s. f. 1. actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis1. ◊ Trimitere in judecata = intentare a unui proces. Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata. 2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

PROCEDURA s.f. 1. Forma legala de a face o actiune, de a apara pe cineva, de a judeca etc.; formele dupa care se realizeaza justitia; actele facute intr-o instanta judecatoreasca. 2. Ramura a dreptului care studiaza procedura (1). [< fr. procedure, cf. it. procedura].

FALIMENT s.n. Situatie de insolvabilitate a unui comerciant, a unui bancher (sau a unei intreprinderi comerciale, industriale etc.), recunoscuta si declarata de o instanta judecatoreasca; bancruta; (fig.) ruina, esec total. ◊ A da faliment = a ajunge in stare de faliment; (fig.) a nu izbuti intr-o actiune. [Pl. -te, -turi. / cf. germ. Falliment, it. fallimento].

CONFISCARE, confiscari, s. f. actiunea de a confisca si rezultatul ei. ♦ Trecere gratuita (ca masura de siguranta sau ca sanctiune) in patrimoniul statului, in temeiul unei hotarari judecatoresti, a unui bun sau a tuturor bunurilor apartinand unei persoane. – V. confisca.

CENTRALIZARE s. f. actiunea de a centraliza; concentrare. ◊ organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti. ♦ a capitalului = crestere a capitalului prin absorbirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti, sau prin unirea mai multor capitaluri intr-unul singur. (< centraliza)

CENTRALIZARE s.f. actiunea de a centraliza. ♦ Forma de organizare a statului in care exista o singura suveranitate, un singur parlament si guvern si un singur sistem de instante judecatoresti; concentrare. ◊ Centralizarea capitalului = proces de crestere a capitalului prin inghitirea micilor capitaluri de catre marii capitalisti si a intreprinderilor mici de catre marile intreprinderi. [< centraliza].

DISPOZITIV, dispozitive, s. n. 1. Ansamblu de piese legate intre ele intr-un anumit fel (de obicei imobil) si care indeplineste o functie bine determinata intr-un sistem tehnic. ◊ (Electron.; in sintagma) Dispozitiv optoelectronic = dispozitiv care are proprietatea de a transforma un semnal luminos intr-unul electric sau invers. 2. Dispunerea pe teren a trupelor in vederea unei actiuni de lupta sau a unei deplasari; p. ext. (concr.) trupele astfel dispuse pe teren (impreuna cu zona in care se afla). 3. Parte finala a unei hotarari judecatoresti, in care se arata solutia data litigiului (si unele dispozitii accesorii). – Din fr. dispositif.

ATACA vb. I. I. tr. 1. A incepe o lupta, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (Fig.) A lua atitudine potrivnica, trecand la actiune, fata de o situatie, fata de o teorie etc. 3. A vatama, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere in justitie anularea sau reformarea unei hotarari judecatoresti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. A lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. A incepe executarea unei piese muzicale. [P.i. atac, conj. -ce, ger. -cand. / < fr. attaquer, it. attacare].

ATAC, atacuri, s. n. 1. Ofensiva a unor forte armate care urmareste nimicirea sau prinderea inamicului si distrugerea unor obiective ale acestuia; (in special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta care anunta inceperea atacului (1). 2. Agresiune impotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Initiativa intr-un joc sportiv. ♦ Linia de inaintasi a unei echipe de fotbal, hambal etc. 4. actiune violenta si sustinuta (prin manifestatii, prin scris etc.) impotriva unei situatii, unei teorii etc. sau impotriva celor care le sustin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotarari judecatoresti care nu satisface una dintre parti. 5. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoza pulmonara. 6. (Fon.) Miscare articulatorie a coardelor vocale, care marcheaza inceputul pronuntarii unei vocale. – Din fr. attaque.

ATAC ~uri n. 1) actiune de lupta ofensiva. ~ aerian. ~ chimic. 2) Agresiune impotriva cuiva. 3) art. Semnal de trompeta, care se da la inceputul luptei. 4) fig. actiune hotarata impotriva unei pareri, teorii, conceptii. ~ vehement. 5) Initiativa intr-un joc sportiv. 6) Jucatorii care formeaza linia ofensiva a unei echipe. 7) Aparitie brusca si puternica a unei boli. ~ de cord. 8): Cale de ~ mijloc prin care o hotarare judecatoreasca este revizuita de o instanta superioara sau de instanta care a pronuntat-o. /<fr. attaque

PROTEST s. n. 1. manifestare energica impotriva unor incalcari, a unor actiuni nedrepte etc. 2. forma a demersului diplomatic prin care un guvern ia atitudine impotriva unor acte savarsite de guvernul altui stat, pe care le considera contrare tratatelor sau normelor de drept international. 3. act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. (< lat. protestum, it. protesta)

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; opozitie hotarata, manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta. ◊ Nota de protest = comunicare scrisa prin care un guvern ia atitudine impotriva unui act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. (In economia capitalista) Act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. [Pl. si: (inv.) protesturi] – Postverbal al lui protesta.

A APARA apar tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A sustine acordand ajutor impotriva unei actiuni ostile. 2) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a pazi. 3) A pune la adapost; a feri; a pazi. ~ de ingheturi. 4) A mentine prin lupta. ~ o cetate. 5) A sustine in fata unei instante judecatoresti. 6) fig. A sustine respingand obiectiile aduse. ~ o cauza. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

PROTEST, proteste, s. n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energica impotriva unei actiuni considerate ca nejusta; opozitie hotarata; (concr.) act scris prin care se exprima o asemenea manifestare; protestatie. ◊ Nota de protest = act prin care un guvern dezaproba un act savarsit de guvernul altei tari si considerat contrar tratatelor sau normelor de drept international. 2. Act public prin care organele judecatoresti constata neplata la scadenta a unei polite. – Din protesta (derivat regresiv).

DARE, dari, s. f. actiunea de a da2.Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da2.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)