Dex agent special

LOBBYIST s. m. agent special care primeste misiunea de a influenta pe un parlamentar. (< engl. lobbyist)

LOBBYISM n. Sistem de influentare, prin agenti speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta in parlament, guvern etc. hotarari favorabile unor grupari, unor tari etc. /Cuv. engl.

LOBBYIST m. agent special cu misiunea de a influenta un parlament. /Cuv. engl.

LOBBYISM s.n. (Anglicism) Parlamentari, tranzactii facute in lobby. ♦ Metoda de influentare prin agenti speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta in parlament, guvern etc. pozitii avantajoase monopolurilor. [< engl. lobbyism < lobby – culoar din cladirea parlamentului].

LOBBYIST s.m. (Anglicism) agent special care primeste misiunea de a influenta pe un parlamentar. [< engl. lobbyist].

LOBBYISM s. n. activitate de culise desfasurata in scopul influentarii de catre grupuri de afaceri, prin agenti speciali, a oamenilor de stat, pentru a adopta in organele legislative, in organizatii internationale etc. anumite hotarari. (< engl. lobbyism)

FREON, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat in special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. freon.

DELCREDERE s.n. (Com.) Angajament al unui agent care, in schimbul unui comision special, garanteaza personal plata tuturor marfurilor pe care le vinde in contul altuia. [< germ. Delkredere, cf. it. del credere].

GLIPTOGENEZA s.f. (Geol.) Actiunea de roadere a litosferei, in special a reliefurilor inalte, de catre agentii externi. [< fr. glyptogenese].

DELCREDERE s. n. (ec.) angajament al unui agent care, in schimbul unui comision special, garanteaza personal plata tuturor marfurilor pe care le vinde in contul altuia. (< germ. Delkredere, it. del credere)

GLIPTOGENEZA s. f. proces de erodare a litosferei, in special a reliefurilor inalte, de catre agentii externi. (< fr. glyptogenese)

NICHEL (‹ fr., germ. {i}) s. n. Element chimic (Ni; nr. at. 28, m. at. 58,71, p. t. 1.452ºC, p. f. 2.840ºC, gr. sp. 8,90), metal alb-cenusiu, lucios, maleabil si ductil, feromagnetic. Se gaseste in natura sub forma de sulfuri, de arseniuri etc. Se extrage prin reducerea cu carbune a oxidului obtinut prin prajirea minereului. Formeaza combinatii stabile in starea de valenta 2; este rezistent la actiunea agentilor chimici; se foloseste la obtinerea unor oteluri speciale, a unor aliaje (argentan, alpaca, constantan, nichelina etc.) si la nichelare. Fin divizat, piroforic, este utilizat drept catalizator in reactiile de hidrogenare. A fost descoperit (1751) de chimistul si mineralogul suedez Axel F. Cronstedt.

IMUNOLOGIE (‹ fr.; {i} fr. immun[ite] „imunitate” + gr. logos „studiu”) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul reactiilor organismului fata de agenti infectiosi si de produsele lor toxice (in special in reactiile dintre anticorpi si antigeni, deci imunitatea umorala), precum si cu aspecte ale imunitatii celulare. Studiaza si afectiunile in care organismul produce anticorpi fata de propriile sale celule (boli autoimune).

ALERGIE s.f. (Med.) Mod special de a reactiona al unui organism fata de un agent microbian, chimic sau o actiune mecanica. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. allergie, cf. gr. allos – altul, ergon – lucru].

AZOT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fara” + zoe „viata”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai usor decit aerul, care se gaseste in atmosfera in proportie de 78,4 la suta in volume sau de 76 la suta in greutate. La temperatura ordinara este inactiv, dind compusi numai in conditii speciale (temperatura, presiune, catalizatori). Este intrebuintat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obtinerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit in 1772 de D.R. Rutherford.

SANITAR, -A adj. Care se refera la sanatatea publica, care are scopul de a intretine si a ocroti sanatatea. ♦ Punct sanitar = mica unitate de asistenta medicala in intreprinderi sau in locuri de munca izolate; agent sanitar (si s.m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in special in mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care serveste la transportarea bolnavilor si a ranitilor. // s.m. Ostas care face parte din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sanatate].

LITIU (‹ fr. {i}; {s} lat. lithium, gr. lithos „piatra”) s. n. Element chimic alb-argintiu (Li; nr. at. 3, m. at. 6,94; p. t. 179ºC; p. f. 1.340ºC), foarte usor (gr. sp. 0,53), din grupa metalelor alcaline. Este monovalent in combinatii si foarte activ din punct de vedere chimic. La temperaturi obisnuite se oxideaza, intra in reactie cu azotul dand nitrura de l. Izotopul ⁶Li este unica sursa industriala de producere a tritiului. Se intrebuinteaza la dezoxidarea, alierea si modificarea aliajelor, ca agent termic la reactoarele nucleare si, sub forma de saruri, in medicina; compusii lui se folosesc la fabricarea sticlei speciale, a ceramicii termostabile etc. Se gaseste in minerale ca lepidolit, spodumen s.a. A fost descoperit de chimistul suedez J.A. Arfvedson in 1817. In 1818, Sir H. Davy a izolat metalul prin electroliza.

NIOBIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. gr. Niobe) s. n. Element chimic (Nb; nr. at. 41, m. at. 92,906, p. t. 2.470ºC, p. f. 3.300ºC, gr. sp. 8,6), metal rar, cenusiu-alb, lucios, foarte rezistent la aer si la actiunea agentilor chimici. Formeaza combinatii in starile de valenta 3, 4 si 5. In natura de se gaseste asociat tantalului in diferite minerale (piroclit, loparit s.a.). Se utilizeaza la fabricarea otelurilor speciale, inoxidabile si anticorosive. A fost descoperit (1801) de britanicul C. Hatchett si redescoperit (1844) de chimistul german H. Rose. Din 1950, poarta numele actual. Sin. (inv.) columbiu.

SPARGATOR, -OARE, spargatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfarama (piatra, carbuni etc.). II. S. n. Instrument care se foloseste la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spargator de gheata = nava special construita pentru a sparge gheata intr-o apa navigabila si a face posibila navigatia in lunile de inghet. III. S. m. si f. 1. Hot care intra undeva cu forta (spargand usi, incuietori etc.) pentru a jefui. 2. (In sintagma) Spargator de greva = agent platit al unui patron, care vine sa lucreze in locul muncitorilor grevisti pentru a zadarnici o greva. – Sparge + suf. -ator.