Rezultate din textul definițiilor
RAMASITA ~e f. 1) Parte de ceva ramasa neconsumata sau neutilizata; rest. ~ dintr-o paine. 2) la pl. Parte a ceea ce s-a mai pastrat din ceva, care a existat mai inainte. ~ele unui oras.~e pamantesti corpul neinsufletit al unui om. 3) inv. Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; rest. /ramas + suf. ~ita

NOBILIME s. f. (In unele tari, si in epoca moderna.) 1. Categorie sociala cuprinzand (in societatea medievala) pe posesorii de feude si de titluri ereditare sau pe fostii feudali si pe descendentii lor, care au pastrat unele privilegii de casta; aristocratie, noblete (2). ♦ Nobilii dintr-o epoca, dintr-o regiune, dintr-o localitate. 2. (Rar) Noblete (1). – Nobil + suf. -ime.

LEPIDODENDRON, lepidodendroni, s. m. Arbore fosil din grupul criptogamelor vasculare, cu coroana in forma de umbrela, ale carui resturi s-au pastrat in straturile de huila. – Din fr. lepidodendron.

RUNE s.f. pl. ~ , care s-au pastrat in inscriptii si documente, mai ales la vechii scandinavi.

INTRETINERE s.f. Actiunea de a (se) intretine si rezultatul ei; pastrare. ♦ Taxa platita pentru acoperirea cheltuielilor comune ale cladirilor. [< intretine].

RETINERE s.f. Actiunea de a retine si rezultatul ei; pastrare, rezerva. [< retine].

FOSIL, -A I. adj. (despre organisme, formatii geologice etc.) conservat in straturile Pamantului. II. s. f. 1. rest, urma a unui animal sau a unei plante, apartinand unor epoci geologice anterioare, care s-au pastrat in depozitele sedimentare ale scoartei terestre. 2. (fig.; ir.) batran cu idei invechite. (< fr. fossile, lat. fossilis)

sine pron. – El insusi. Lat. se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezenta unui cuvint monosilabic in pozitie tonica, cf. lat. sese, sp. consigo. Se foloseste ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepozitionale; inv., acuzativ fara prep.); dar a ajuns sa insemne „cuget launtric”, sens cu care se foloseste ca s.: in sinea luiin sine „inlauntrul sau”, in sinea mea „pentru mine” etc.; si, de asemeni, cu posesivul enclitic in sine-mi, in sine-ti, in sinesi. In sec. XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestatator (autonom) etc. Dintre aceste formatii s-au pastrat in limba numai sinucidere si sinucigas.

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

CalIMAH (CalLIMACHOS) (c. 310 -c. 240 i. Hr.), poet si invatat din alexandria. A scris lucrari de eruditie si a cultivat aproape toate genurile literare. Adept al poeziei lirice de forma concisa. S-au pastrat epigrame si imnuri.

ZOIL (ZOILOS) (sec. 4 i. Hr.), retor si gramatic grec. Simbol al criticului invidios, lipsit de obiectivitate. I-a atacat pe Homer, Isocrate si Platon. Din scrierile sale s-au pastrat doar cateva citate.

ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog crestin si scriitor grec nascut in Egipt, la alexandria. Celebru datorita vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducator al Scolii catihetice din alexandria. A realizat prima editie critica a „Vechiului Testament”, continand sase versiuni (de unde titlul lucrarii Hexapia) insotite de comentarii. O. a reformulat invatatura crestina in sens platonizant si gnosticizant, folosind in special metoda alegorica; a aparat doctrina preexistentei sufletelor si a propovaduit apocastaza, mantuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit sa renunte la activitatea didactica si sa se stabileasca in Cezarea, unde, in timpul prigonirii crestinilor (250) sub Decius, a fost prins si torturat. Controversele starnite in secolele urmatoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la disparitia unei mari parti a numeroase scrieri, din care s-au pastrat doar fragmente traduse in latina in sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.

bat n., pl. bete (cp. cu bita si cu ung. bot, bat, daca nu mai degraba cu lat. vitium, care, daca s’ar fi pastrat, ar fi dat bat. P. int., cp. cu flagel). Baston, bucata de lemn cam ca un baston sau ca o varguta sau si mai mica: un bat de chibrit. Lovitura de bat: a trage cuiva un bat.

RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.

HERACLIT din Efes (c. 540 -c. 475 i. Hr.), filozof presocratic grec. Reprezentant la Scolii ionice. Considerand ca principiul fundamental a tot ce exista este „focul”, pentru H. lumea se afla intr-o continua schimbare ce are loc potrivit logos-ului, inteles ca divinitate, iar conflictul contrariilor face mereu posibila recompunerea unitatii fundamentale. Ideile lui au influentat filozofia secolelor urmatoare: teoria despre logos avea sa fie reluata de stoici, de alexandrini si de crestini, iar Hegel a preluat idea eternei deveniri. Din opera sa s-au pastrat doar fragmente.

NEPOS, Cornelius (c. 100- c. 24 i. Hr.), scriitor latin. A scris biografiile unor oameni de seama din Antichitate (De viris illustribus, din care s-au pastrat doar 22 de biografii), prin care a impus biografia si rezumatul istoric ca specii literare autonome.

XENOFAN (XENOPHANES) din Colophon (c. 570- c. 478 i. Hr.), filozof grec. Considerat fondatorul Scolii eleate. Primul ganditor care a criticat deschis mitologia traditionala, afirmand ca zeii au fost creati de oameni dupa propriul chip. Din opera lui s-au pastrat numai cateva fragmente.

JAZ (JAZZ) [dʒæz] (‹ fr., engl.) s. n. 1. Muzica, adesea cu caracter de improvizatie, cu ritm viu, sincopat, reprezentand un mod specific de exprimare a gandirii muzicale, creata catre sfarsitul sec. 19 de negrii din S S.U.A., pe baza unor elemente folclorice traditionale – blues, spirituals (din care s-au pastrat sistemul ritmic, maniera de frazare si modul de tratare a materiei sonore) si a muzicii europene (retinandu-se sistemul melodic, armonic si, in special, instrumentatia); adaptat astazi conditiilor muzicale proprii diferitelor popoare. Caracteristicile fundamentale ale j. sunt: prezenta elementului swing, care rezultat al unei tratari speciale a timpului muzical; vigoarea si spontaneitatea creatiei muzicale, in care improvizatia capata o importanta deosebita; modul propriu fiecarui executant de frazare si tratare a materiei sonore, cele doua conditionandu-se reciproc. Incepand cu 1945, j. are mai multe stiluri, cele mai importante fiind swing, cool, free. 2. Orchestra care executa aceasta muzica; este formata de obicei din instrumente de suflat si percutie. Sin. jazzband.

CRITON (sec. 1-2), medic grec, originar din Macedonia. L-a insotit pe imparatul Traian in cea de-a doua campanie impotriva geto-dacilor (105-106). C. a descris cele doua razboaie daco-romane in „Geticele” (din care s-au pastrat numai citeva fragmente).

OBRECHT [o:breht], HJacob (Iacobus Hobertus) (c. 1450-1505), compozitor flamand. Considerat unul dintre cei mai mari maestri ai polifoniei. Creatie (din care s-au pastrat 88 de lucrari) bazata pe un acut simt melodic, pe claritatea armonica, pe stapanirea tehnicii contrapunctului. Mise, motete si compozitii profane pentru voce („30 de cantece pe texte franceze”); tabulaturi pentru lauta.

DEPOZITARE, depozitari, s. f. Actiunea de a depozita si rezultatul ei; inmagazinare, pastrare. – V. depozita.

CONDICAR, condicari, s. m. (Inv.) Persoana care scria sau avea in pastrare condicile; arhivar. – Condica + suf. -ar.

DETINATOR, -OARE, detinatori, -oare, s. m. si f. Persoana care are in pastrare bunuri materiale; persoana care poseda un lucru, un titlu, un premiu, o recompensa etc. – Detine + suf. -ator.

COSTUMIER, -A, costumieri, -e, s. m. si f. Persoana care are in pastrare costumele actorilor unui teatru sau ale unui studio cinematografic. [Pr.: -mi-er] – Din fr. costumier.

CONDICAR ~i m. inv. Functionar care avea in pastrare condicile si registrele; arhivar. /condica + suf. ~ar

VESELAR ~i m. Persoana care are in pastrare vesela intr-o unitate militara, intr-o inchisoare etc. /vesela + suf. ~ar

ARHIVAR s.m. Functionar care are in pastrare actele unei arhive. [< arhiva + -ar].

COSTUMIER, -A s.m. si f. Cel care are in pastrare costumele actorilor intr-un teatru. [Pron. -mi-er. / < fr. costumier].

DEPOZITARE s.f. Actiunea de a (se) depozita si rezultatul ei; inmagazinare; pastrare; depunere in depozit. [< depozita].

GARDEROBIER, -A s.m. si f. Persoana care are in pastrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. [Pron. -bi-er. / < garderoba + -ier].

PSEUDOMORFOZA s.f. Proces de transformare fizica prin care o substanta, suferind o schimbare in structura ei interna, pastreaza totusi forma initiala exterioara a cristalelor. [< fr. pseudomorphose].

ARHIVAR s. m. functionar care are in pastrare actele unei arhive. (< germ. Archivar)

COSTUMIER, -A s. m. f. 1. cel care face, vinde sau inchiriaza costume de bal, de teatru etc. 2. persoana care are in pastrare costumele si accesoriile vestimentare ale actorilor intr-un teatru sau studio cinematografic. (< fr. costumier)

GARDEROBIER, -A s. m. f. cel care are in pastrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. (< garderoba + -ier)

muche (muchi), s. f.1. Coltul unei piese. – 2. Sale, spinare. – 3. Intersectia a doua planuri. – 4. Virf, culme. – Mr. mucl’e, megl. mucl’a. Origine indoielnica. Pare sa reprezinte lat. cumulus, intr-o forma *muculus, cf. it. mucchio (Cipariu, Archiv., 470; Arch. glott. it., IV) si, prin urmare, ideea de „proeminenta” sau „iesitura”. E posibil ca acest cuvint sa se fi confundat cu mutulus, „modilion” (Puscariu 1114; REW 5797; Graur, BL, V, 70; Tiktin; Candrea) si chiar ca provine direct din acest ultim cuvint; fara indoiala, pare sa fie vorba de un termen tehnic, care cu greu s-ar fi pastrat in rom. Der. din lat. mutilus, „schilodit, vatamat” (Candrea-Dens., 1159; Pascu, I, 120) nu este convingatoare. – Der. mucher, s. n. (instrument de indreptat).

saramura (saramuri), s. f. – Apa sarata. – Var. salamura, Banat saramura. Lat. salimuria, prin ven. salimorangr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directa din lat. pare probabila pentru ultima var. si nu este imposibila pentru celelalte forme, desi prezenta lui a aton prezinta o dificultate (poate s-ar fi pastrat prin apropierea fortata de sare, fiindca Anton Pann scrie sare-mura; cf. totusi saratura). Oricum, supozitia general acceptata ca salamura, cu l, este forma primitiva, este destul de indoielnica.

CENTUM adj. (Lingv.; in sintagma) Limba centum = limba indo-europeana care a pastrat in evolutia ei sunetele velare g si k nealterate inaintea vocale lor e si i.Cf. lat. centum „o suta”.

pastraRE s. f. Actiunea de a pastra si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. La (sau in) (buna) pastrare = a) la loc sigur; b) (fam.) inchis; la inchisoare. – V. pastra.

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

MONOTON, -A, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care pastreaza mereu acelasi ton. ♦ Fig. Care indispune, plictiseste etc. prin lipsa de variatie sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.

MOASTE f. pl. 1) (in religia crestina) Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte sau alte obiecte) apartinand unei persoane considerate ca sfanta; relicva. 2) fig. poet. Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva; vestigiu. /<sl. mosti

VESTIGIU ~i n. 1) Ramasita din trecut, care aminteste despre ceva disparut demult. ~i ale unei civilizatii. 2) Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva. ~i de familie. /<lat. vestigium, fr. vestige

CENTUM adj. limba ~ = limba indo-europeana care a pastrat in evolutia ei sunetele g si k nealterate inaintea vocalelor e si i (greaca, latina, celtica, germanica). (< lat. centum)

CONFEDERATIE s. f. 1. uniune de state sau teritorii care isi pastreaza autonomia administrativa, avand in comun anumite organe de conducere. 2. reunire a unor organizatii obstesti. (< fr. confederation, lat. confaederatio)

SATEM s. n. limba indo-europeana care a pastrat in evolutia ei sunetul s inaintea vocalelor e si i. (< germ. Satem/sprache/)

cite adv. (lat. cata, d. vgr. kata, din care, cind n´avea acc., s´a facut rom. cata, apoi, supt [!] infl prep. in -e, cate, pastrat in catelin ori supt infl. lui cit; lat. cata mane, in fiecare dimineata; it. cada-uno, cad-uno, pv. cada-un, vfr. che-un, sp. pg. cada). – In unire cu un num., formeaza num. distributive (lat. singuli, bini s. a.): cite unu (doi, doua s. a.) sau unu cite unu (doi, doua s. a.). Cite ceva, in fiecare data ceva: de cite ori vine, imi aduce cite ceva. Cite putin sau putin cite putin, incet, treptat, in fie-care data putin: malu s´a daramat [!] cite putin.

BLIDAR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Mestesugar care face blide. 2. S. m. Lingau, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se pastreaza blidele. – Blid + suf. -ar.

RABDA, rabd, vb. I. 1. Tranz. si intranz. A suporta (fara impotrivire si cu resemnare) greutati, neplaceri fizice sau morale; a indura. ♦ (Despre lucruri) A fi durabil, rezistent, a nu se strica usor. 2. Tranz. si intranz. A accepta, a ingadui, a permite, a tolera. ◊ Expr. (Tranz.) A (nu)-l rabda (pe cineva) inima (sa...) = a (nu) se putea stapani (sa nu...), a (nu) se indura sa... Cum il rabda locul (sau pamantul)? se spune despre un om rau, care savarseste fapte reprobabile. A (nu)-l mai rabda (pe cineva) puterile sa... = a (nu) mai putea sa... 3. Intranz. A-si infrana nelinistea, enervarea, a avea rabdare, a-si pastra calmul. – Et. nec.

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SCAPARE, scapari, s. f. Actiunea de a (se) scapa si rezultatul ei; eliberare, salvare. ◊ Expr. Scapare din (sau de) vedere = omitere involuntara. A avea (sau a-si pastra) o portita de scapare = a avea (sau a-si pastra) un mijloc de a iesi onorabil dintr-o situatie neplacuta, incurcata. ♦ Mijloc, posibilitate de a scapa (1). – V. scapa.

REZERVA vb. 1. a retine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a pastra, a retine. (Ti-am ~ niste masline.) 3. a opri, a pastra, a tine. (I-a ~ loc la rand.)

TINE vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

CUISOR ~oare n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, pastrati prin uscare si folositi drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. ~isor

GARDIST ~sti m. inv. Functionar la politie avand misiunea de a pastra ordinea publica pe strazile unui oras; sergent de strada. /garda + suf. ~ist

ORZAR ~e n. Incapere in care se pastreaza orzul. /orz + suf. ~ar

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

RUSalIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

AMBROZIE s.f. 1. (Mit.) Hrana zeilor olimpici, care in credintele antice avea puterea de a pastra tineretea vesnica si nemurirea. 2. (Bot.) Planta aromatica din familia compozeelor. [Gen. -iei. / < lat., gr. ambrosia].

SILENTIAR s.m. (Ant.) Sclav care avea insarcinarea de a pastra linistea si ordinea intr-o casa romana. [Pron. -ti-ar. / < it. silenziario, lat. silentiarius].

RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].

AMBROZIE s. f. 1. (mit.) hrana a zeilor, despre care se credea ca are puterea de a pastra tineretea vesnica. 2. planta aromatica din familia compozeelor. (< fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

pedestru (pedestra), adj.1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. si V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pedestrem (Puscariu 1295; Meyer, alb. St., IV, 95; Candrea). In general e considerat un imprumut tirziu (Tiktin; REW 6346) pentru ca l-a conservat pe d si pentru ca nu a diftongat f., *pedeastra (nu cunoastem f. de la sensul 2). In ciuda acestor dificultati, prezenta in mr., sensul popular din Trans. si expresiile cum ar fi carare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui imprumut tirziu, care ar fi trebuit sa pastreze nuanta militara. Der. pedestri, vb. (a cere sa descalece; refl., a descaleca); pedestras, s. m. (drumet, persoana care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie).

va vb. – A merge. Lat. vadere (Puscariu 1847; REW 9117). Ca si in celalate idiomuri romanice este vb. defectiv, practic fara conjug. Se pastreaza in expresia mai va „mai este mult” literalmente „merge mai mult”. Inv., in Trans., (sec. XVI) se citeaza formele de imperativ va, pl. va(re)ti. Desi exista parerea generala ca viitorul rom. se formeaza cu auxiliarul a voi, probabil acest auxiliar este prezentul lui va, confundat pe urma cu a voi (voi, vei, va, vom, veti, vor). Pentru aceasta formare a viitorului, cf. fr. si sp. (voi cinta, cf. fr. je vais chanter, sp. voy a cantar) si Puscariu, Dacor., VI, 387-93.

BUTOI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn facut din doage, mai larg la mijloc decat la capete, folosit pentru pastrarea lichidelor, a muraturilor etc. ◊ Expr. Butoi fara fund, se spune despre cei care beau fara masura. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele pastrate in butoaie care au prins un miros specific (neplacut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea ragusita. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlantui un razboi, a provoca o catastrofa. ♦ Continutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrica la revolvere de tip mai vechi, in care se introduc cartusele. – Din bute + suf. -oi.

albie (lat. pop. albia, cl. alveus, albie. V. albina). 1. Copaie, covata, vas lung scobit dintr' un singur lemn, cu fundu ratund [!], de pastrat ceva, de scaldat ori de leganat copiii. Fig. A face pe cineva albie de porci, a-l batjocuri [!] rau. (V. chersin, cop). 2. Patu (matca) unui riu. – Si alvie (Sadov. VR. 1928,1,29).

SERVaiS [serve], Raoul (n. 1928), regizor belgian. Personalitate proeminenta a filmului de animatie europeana. Realizator al unor parabole cu substrat politic, inspirate din problematica actualitatii, care pastreaza unitatea stilistica, dar au o grafica radical schimbata de la o opera la alta („Chromophobia”, „Sirene”, „A vorbi sau a nu vorbi”, „Operatiunea X 70”, „Harpya”).

SAMUS, denumirea daco-getica a raului Somes. Preluata si pastrata de romani, care au folosit-o la denumirea asezarii militare si civile Samum.

UNIVOC, -A, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau pastreaza acelasi sens in intrebuintari diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizeaza prin faptul ca unui element dintr-o prima multime ii corespunde un singur element din a doua multime. – Din fr. univoque, lat. univocus.

SEMINCER, seminceri, s. m. 1. Arbore dintr-o padure lasat la taierea padurii pentru samanta in vederea regenerarii naturale a suprafetei din jur; plante lasate neculese o data cu restul recoltei pentru a servi ca plante de samanta. 2. Lot dintr-o cultura agricola destinat producerii semintelor pentru asigurarea materialului necesar insamantarilor. 3. Stiulete de porumb nedezghiocat pastrat pentru samanta. – Samanta + suf. -ar.

TROFEU, trofee, s. n. 1. (In antichitate) Armura unui dusman invins, asezata de obicei pe un trunchi de copac, in semn de victorie; p. ext. monument ridicat in amintirea unei victorii sau in cinstea unui erou, pe care se asezau de obicei armele invinsului. 2. Prada de razboi luata de la un inamic. 3. Parte a unui animal vanat pastrata pentru valoarea sau frumusetea ei. 4. Cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. – Din fr. trophee.

TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.

DETINE, detin, vb. III. Tranz. 1. A avea in stapanire sau in pastrare un bun material. 2. A dispune de..., a poseda, a avea; spec. a poseda un titlu, un premiu etc.; a avea o functie, un grad etc. 3. A tine pe cineva inchis (pentru cercetari sau dupa ce a fost condamnat). – Din fr. detenir (dupa tine).

A SE CONSERVA ma conserv intranz. 1) (despre persoane) A-si pastra sanatatea si fortele; a avea grija de sine; a se menaja. 2) A ramane neschimbat (in timp); a se pastra; a se mentine. Traditiile s-au ~t. /<fr. conserver, lat. conservare

A SE MENAJA ma ~ez intranz. A-si pastra sanatatea si fortele; a avea grija de sine; a se conserva. /<fr. menager

DETINE vb. III. tr. 1. A avea in stapanire sau in pastrare un bun material. ♦ A ocupa o functie, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personala; a tine la arest. [P.i. detin, conj. -na, var. detinea vb. II. / dupa fr. detenir].

FIDEL, -A adj. 1. Care pastreaza credinta; credincios, devotat. ♦ (Despre soti) Care nu se insala, care nu au legaturi extraconjugale. 2. Exact; care pastreaza, reproduce (ceva) intocmai. [< fr. fidele, cf. lat. fidelis].

DETINE vb. tr. 1. a avea in stapanire sau in pastrare un bun material; a poseda. 2. a fi in posesia unui titlu, unui premiu. ◊ a ocupa o functie, un post. 3. a lipsi pe cineva de libertate; a tine sub stare de arest. (dupa fr. detenir)

PLASTIC2, -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

UNIVOC, adj. 1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau pastreaza acelasi sens in orice context. ♦ rima ~a = rima care consta din repetarea aceluiasi cuvant. 2. (mat.; despre elementele unei multimi) care corespunde unui singur element din alta multime. (< fr. univoque, lat. univocus)

KAPPA (in mitologia japoneza), fiinta supranaturala amfibie, de marimea unui copil de 12-13 ani, cu figura de tigru; pe cap are o scobitura in care pastreaza apa, aceasta constituind sursa sa de energie.

Aglauros (sau Agraulos) 1. Fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. Fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

conservatiune f. (lat. conservatio, -onis). Rar. pastrare. – Si -atie, dar ob. -are.

credinta f., pl. e (d. cred). Deplina convingere, opiniune: credinta politica, religioasa. Fidelitate: credinta in Dumnezeu, credinta catre (sau pentru) stapin. Incredere: credinta in Dumnezeu). Paharutu cel dintii pe care-l oferea domnului paharnicu. Om de credinta, om fidel, de incredere. A pastra credinta, a raminea fidel. Buna credinta, sinceritate. Rea credinta, (fr. mauvaise foi, lat. mala fides), perfidie. Profesiune de credinta, declaratiune a credintei, a opiniunilor. Simbolu credintei, crezu.

SEMINCER1 ~i m. 1) Arbore lasat de samanta la taierea unei paduri in vederea regenerarii naturale. 2) Planta agricola lasata neculeasa (dupa recoltare), destinata producerii de seminte. 3) Loc pe care se cultiva plante de samanta. 4) Stiulete de porumb pastrat nedezghiocat pentru samanta. /seminte + suf. ~ar

DIGNUS EST INTRARE (lat.) este demn sa intre – „Dignus este intrare in nostro docto corpore” („Este demn sa intre in invatatul nostru corp”). Formula solemna de acordare a titlului de doctor in universitatile medievale, pastrata pana astazi in unele tari. Are uneori un sens glumet.

INGRIJI, ingrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. si refl. A avea grija de cineva sau de ceva, a purta de grija cuiva. ♦ Tranz. A pastra ceva in buna stare. ♦ Tranz. A avea grija de sanatatea cuiva. ♦ Refl. A-si cauta de sanatate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A-si procura ceva (din vreme), a face pregatirile necesare. II. Refl. si tranz. (Inv.) A (se) ingrijora, a(-si) face griji. – In + grija.

PATRICIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit in Imperiul Roman de catre Constantin cel Mare, pastrat si in Imperiul Bizantin; persoana care avea acest titlu. 2. (Inv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

arhiva (arhive), s. f.1. Totalitatea actelor sau documentelor unei institutii care se refera la activitatea ei trecuta. – 2. Birou, camera, institutie unde se pastreaza asemenea acte. Var. (inv.) arhiv. Fr. archive (sec. XVIII). – Der. arhivar, s. m.; arhivist, s. m., arhivistica, s. f.

siminoc (-ci), s. m. – Planta (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundata cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramura pastrata pentru saminta” (Candrea), pentru ca florile ei se nu se vestejesc (se foloseste mult ca podoaba la icoane).

BLIDAR, blidare, s. n. (Pop.) Dulap cu polite si fara usi in care se pastreaza vase, tacamuri etc. – Din blid + suf. -ar.

calm, -a adj. (fr. calme, d. it. calmo). Potolit, linistit: om calm, mare calma. S. n., pl. uri (fr. calme, d. it. calma). Liniste (in natura ori in suflet): calmu apelor, a-ti pastra calmu.

FRIGUROS, -OASA, frigurosi, -oase, adj. 1. (Despre locuinte) Care se incalzeste greu si insuficient, care nu pastreaza caldura, care nu apara de frig. ♦ Care are o temperatura scazuta, care raspandeste frig; rece. 2. (Despre fiinte) Care rezista greu la frig, care nu suporta bine frigul. ♦ Infrigurat. – Din lat. frigorosus.

PANUSER, panusere, s. n. (Reg.) Locul unde se pastreaza, in timpul iernii, panusile uscate. – Panusa + suf. -ar.

COMOARA, comori, s. f. Gramada de bani sau de obiecte de pret (pastrate sub lacat, ascunse in pamant etc.). ♦ Avutie, avere, avut. ♦ Fig. Persoana extrem de iubita sau de pretuita. – Din sl. komora.

CLASIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de clasicism; propriu clasicismului. Literatura ~ca. 2) (despre opere literare, stiintifice etc.) Care serveste ca model de perfectiune. Opera ~ca. 3) (despre scriitori, artisti etc.) A carei opera isi pastreaza valoarea de-a lungul veacurilor. Scriitor ~. 4) Care are loc in mod obisnuit. /<fr. classique, lat. classicus

A UITA uit 1. tranz. 1) A pierde din memorie; a nu-si aminti. ~ sa scrie o scrisoare. ◊ ~ pe ce lume traieste a pierde simtul realitatii. 2) A trata cu indiferenta; a neglija. ~ prietenii. ◊ Nu-ma-uita planta erbacee decorativa, cultivata pentru florile ei mici, albe sau albastre; miozotis. 3) A face sa dispara din memorie. ◊ A (nu) ~ cuiva ceva a (nu) pastra ganduri de razbunare. 4) A scapa din vedere. Au uitat sa-l inscrie in lista. 5) (obiecte sau fiinte ce trebuiau luate cu sine) A lasa din nebagare de seama (fiind grabit). ~ banii. 2. intranz. (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A inceta de a se mai interesa (de ceva). ~ de distractii. /<lat. oblitare

UIEGAR1, uiegare, s. n. (Reg.) Dulap in care se pastreaza sticle si vase; blidar. – Din uiaga + suf. -ar.

cilif, calif si calif n., pl. uri (turc. kylyf, teaca, toc, d. ar. ghilaf; bg. kalyf). Vechi. Toc, cutie de pastrat un obiect.

VESTIAR, vestiare, s. n. Garderoba (intr-o cladire publica). ♦ Mica incapere la intrarea intr-o locuinta, unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Incapere intr-un spital sau intr-o intreprindere unde se lasa hainele in pastrare sau se imbraca echipamentele de protectie. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. vestiaire.

OSUAR, osuare, s. n. 1. Loc sau constructie in care sunt depuse osemintele rezultate din deshumari. 2. Monument funerar comemorativ, intr-un cimitir sau intr-un loc istoric, in care se pastreaza osemintele ostasilor cazuti intr-o batalie. [Pr.: -su-ar.Var.: osuariu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (dupa fr. consigner).

A CRUTA crut tranz. 1) (persoane) A scuti de o pedeapsa; a scuti iertand greselile. ◊ ~ viata cuiva a lasa in viata pe cineva dupa ce a fost osandit la moarte. 2) (persoane) A trata cu intelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etc.) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderatie, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sanatatea, eforturi etc.) A pastra cu grija. /Cuv. autoht.

MUNICIPIU s.n. 1. (Ant.) Titlu dat oraselor supuse autoritatii Romei, care isi pastrau insa dreptul de a se administra singure si ai caror locuitori erau cetateni romani. 2. Oras mare cu administratie proprie, avand o oarecare autonomie in cadrul administratiei de stat. [Pron. -piu. / < lat. municipium, cf. fr. municipe].

calup (calupuri), s. n.1. Tipar, matrice, calapod, forma. – 2. Obiect adaptat, bucata. – Mr. calupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar” (Seineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljep, bg. kalap, sb. kalap. Este cuvint cu intensa circulatie europeana. In tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit si calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), si arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. In tc. are si sensul de „viclenie, siretlic”, care s-a pastrat in expresia „a trage un calup” „a insela”. Este dublet al lui calibru, s. n. (marime; calitate personala), din fr. si al lui calapod.

SANCHI, sit arheologic din India (azi in V statului Madhya Pradesh, la 37 km NE de Bhopal), unde au fost descoperite, intre 1912 si 1919, vestigiile celei mai bine pastrate stupa din India, datand incepand din epoca suveranului Asoka (273-235 i. Hr.) si pana in sec. 1 i. Hr.

RECULEGERE, reculegeri, s. f. Actiunea de a se reculege si rezultatul ei. ◊ Moment (sau minut) de reculegere = moment in care se pastreaza tacere in semn de omagiu pentru o persoana care a murit. – V. reculege.

RAZANTA, razante, s. f. Proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gura de foc de a avea curbura mica. ♦ Distanta pana la care o traiectorie se pastreaza paralel si la mica inaltime fata de pamant. – Din fr. rasance, germ. Rasanz.

SUBRACIRE, subraciri, s. f. (Fiz.) Stare a unui corp care, in conditii determinate, isi pastreaza in continuare starea de agregare la o temperatura care ar fi trebuit sa determine schimbarea acesti stari. – Sub1- + racire. Cf. fr. sous-refroidissement.

CRAMPONA, cramponez, vb. I. Refl. A se agata cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se tine mortis, scai de ceva sau de cineva, a nu voi sa renunte, a se stradui din toate puterile sa pastreze ceva. – Din fr. cramponner.

A INGRIJI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte, lucruri) A avea in grija; a inconjura cu grija; a cauta. ~ un copil. 2) A pastra in stare buna si in curatenie. ~ biblioteca. 2. intranz. A avea grija; a cauta. ~ de toate. [Sil. in-gri-] /in + grija

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

PORUMBAR1 ~e n. 1) Constructie mica de lemn care serveste drept adapost pentru porumbeii de casa; hulubarie. 2) rar Constructie din nuiele impletite sau din scanduri batute rar in care se pastreaza stiuletii de porumb; sasaiac; cosar; leasa; patul. /porumb + suf. ~ar

CARDAN s.n. Sistem de suspensie sau de articulatie care permite uneia dintre partile lui sa-si pastreze o anumita pozitie sau directie indiferent de miscarile suportului ei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cardan, cf. Cardan – matematician italian].

RECUZITOR, -OARE s.m. si f. Cei care procura si pastreaza recuzita unui teatru sau a unui studio cinematografic. [< recuzita + -or].

CARDAN s. n. sistem de suspensie sau de articulatie care permite uneia dintre partile lui sa-si pastreze o anumita pozitie sau directie, indiferent de miscarile suportului ei. (< fr. cardan)

ghici (ghicesc, ghicit), vb. – A descoperi, a afla, a intui. – Var. (inv.) gici. Mr. angucescu, angucire. Origine obscura. Pare a fi in legatura cu sl. gadati „a ghici” (Cihac, II, 111; Berneker 288), prin intermediul sl. gadaci „ghicitor” (DAR) sau al bg. gatka „ghicitoare” (Pascu, apud Philippide, II, 714), de unde o forma rom. *gid(a)ci sau gitci, redusa ulterior. Cf. si bg. gatkam „a propune o ghicitoare”, gadam „a ghici”. Der. de la ghioc, propusa de Laurian si pastrata de Scriban, nu pare posibila. Der. ghicitor, s. m. (om care prezice viitorul); ghicitoare, s. f. (femeie care prezice viitorul; cimilitura; brindusa-de-toamna, Colchicum autumnale); ghicitura, s. f. (cimilitura); ghiceala, s. f. (cimilitura).

CENUSAR1, cenusare, s. n. 1. Cutie asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. – Din cenusa + suf. -ar.

Craciun si (Mold. si) Creciun n., pl. uri (d. lat. creatio, -onis, creatiune, devenit neutru supt [!] infl. lui ajun [A. si O. Dens.], nu d. calatio, strigare [Papahagi, Puscaru]. D. rom vine bg. ceh. kracun, rut. kereun, krecun, ung. karacson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nasterii lui Hristos (25-27 Decembre [!]), Mos Craciun, in povesti, un batrin cu barba alba, plin de zapada si sprijinit intr´un toiag si care aduce jucarii copiilor. La Romani, in locul Craciunului se sarbau [!] Suturnaliile (16-18 Dec.), iar la sfirsitu anului ziua nasterii zeilor. Abea in seculu al treilea, crestinii gnostici au instituit sarbatoarea Bobotezei (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tinut loc si de Craciun, cum se mai obisnuieste si acuma pin [!] Galileia. In biserica Apusului, s´a primit ziua de 25 Decembre pentru a sarba nasterea lui Hristos in anu 354, iar in cea de Rasarit, la 386, dupa hotarirea sfintului Ion Gura-de-Aur. Ziua a fost luata de la pagini, care-l sarbau atunci pe zeu soarelui. – Obiceiu bradului de Craciun e luat de la vechii Germani si e pastrat de cei noi pina astazi. In casa romaneasca n´are ce sa caute acest brad de Craciun, ca Romanii au steaua, care se poate impodobi tot asa de frumos si nu se strica degeaba un brad.

SINE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi.Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

LIMITA s. 1. v. extremitate. 2. limita teritoriala v. frontiera. 3. v. extremitate. 4. v. margine. 5. v. cuprins. 6. granita, hotar, margine, (inv.) termen. (Se pastreaza intre ~ rezonabile.) 7. v. restrictie. 8. v. prag. 9. margine, masura. (Orice lucru are o ~.)

alEXANDRIA, roman popular. Scris in Egiptul elenistic (c. sec. 3 i. Hr.) si atribuit istoricului Callisthenes, evoca, apelind adesea la elemente miraculoase, fantastice, razboaiele lui alexandru Macedon. Raspindit in toata Europa, A. a patruns in literatura romana printr-o traducere in slavona sirbo-croata. Aceasta versiune sta la baza primei prelucrari romanesti cunoscute, datind din a doua jumatate a sec. 16 si pastrata in copii manuscrise, in toate provinciile romanesti. Elemente din A. au intrat in folclor (colinde, oratii etc.) si in onomastica populara.

crut, a -a v. tr. (alb. kurtseni, crut, d. lat. curtiare, a scurta). Pastrez, nu cheltuiesc: a cruta banii, pinea, fortele. Scutesc, dispensez: i-am crutat aceasta osteneala. Tratez blind, nu jafuiesc [!] ori nu ucid, miluiesc: a-i cruta pe cei invinsi, o boala care nu cruta. A nu cruta nimica pentru reusita, a face tot posibilu p. reusita. V. refl. Ma feresc de munca, de emotiuni: cruta-te, ca esti batrin.

IERBAR1, ierbare, s. n. Colectie de plante uscate, presate intre foi de hartie (sugativa), pastrate in cutii sau in mape etichetate si oranduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanica; mapa speciala in care se pastreaza o astfel de colectie. [Var.: (rar) herbar s. n.] – Iarba + suf. -ar (dupa fr. herbier).

ETUI, etuiuri, s. n. Cutiuta sau toc din piele, stofa, carton, material plastic etc., in care se pastreaza unele obiecte (mici si fragile) pentru a le proteja si care are forma adaptata acestor obiecte. [Pr.: -e-tui] – Din fr. etui.

ACAR1 ~e n. Cutiuta de pastrat ace, ata si alte obiecte necesare la cusut; acarnita. /ac + suf. ~ar

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

MANCARIME ~i f. Senzatie de furnicare a pielii (provocata de diferite boli, de intepatura unor insecte etc.) si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ A avea ~ de (sau la) limba a) a nu fi in stare sa pastreze tacerea; b) a fi vorbaret; palavragiu. /mancare + suf. ~ime

ORTOMORF, -A adj. Proiectie ortomorfa = proiectie cartografica care pastreaza nedeformate unghiurile si in care orice portiune mica a suprafetei terestre are aceeasi forma pe harta ca pe un glob; proiectie conforma. [< fr. orthomorphe, cf. gr. orthos – drept, morphe – forma].

RESPECTA vb. I. tr. 1. A avea respect fata de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-si pastra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respect. / < fr. respecter].

ORTOMORF, -A adj. (despre proiectii cartografice) care pastreaza nedeformate unghiurile si in care orice portiune mica a suprafetei terestre are aceeasi forma pe harta ca pe un glob. (< fr. orthomorphe)

nimic adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(a), inv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Puscariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. In limba veche, pastreaza sensul etimologic de „citusi de putin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fuga (Gr. Ureche); n-au mai ramas nemica verdeata (Dosoftei). Cf. mica. Der. nimic, s. n. (bagatela, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugator); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (inv., nulitate).

PARAFERNA, paraferne, s. f. Avere care apartine sotiei casatorite in regim dotal si asupra careia sotia isi pastreaza drepturile de administrare si de folosinta. – Din ngr. paraferna.

MANUITOR, -OARE, manuitori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care manuieste ceva, care are profesiunea de a manui ceva. ◊ Manuitor de bani (publici) = persoana care primeste, pastreaza si elibereaza bani in cadrul unei gestiuni (publice). 2. Masinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Manui + suf. -tor.

CODICOLOGIE s.f. Disciplina a paleografiei care studiaza manuscrisele nu atat ca purtatoare ale unui text, cat ca avand o viata proprie. ♦ Istorie a colectiilor, a starilor si a conditiilor de pastrare etc. a manuscriselor. [< fr. codicologie, cf. gr. codex – carte, logos – stiinta].

SARAR, (1) sarare, s. n., (2) sarari, s. m. 1. S. n. (Rar) Vas mic de pamant in care se pastreaza sarea. ♦ (Reg.) Solnita. 2. S. m. (In trecut) Negustor ambulant de sare. – Sare + suf. -ar.

REZISTA vb. 1. a se impotrivi, (inv.) a (se) nevoi. (Au ~ pana la ultimul om.) 2. a se tine. (A ~ bine pana la sfarsitul cursei.) 3. a dura, a se pastra, a tine. (O incaltaminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a tine. (O haina care ~ la tavaleala.)

ANTICHITATE s. f. 1. epoca indepartata a istoriei, in care s-au dezvoltat vechile civilizatii. ◊ vechime. 2. (pl.) obiecte ale vietii materiale (vase, medalii, arme etc.) pastrate din antichitate (1), sau vechi si valoroase. (< fr. antiquite, lat. antiquitas)

RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)

A PAZI ~esc tranz. 1) (persoane, lucruri, bunuri materiale etc.) A avea in paza; a lua sub ocrotire; a supraveghea; a veghea; a proteja; a ocroti; a apara. 2) rar (reguli, norme, legi etc.) A traduce cu strictete in viata; a indeplini intocmai; a respecta. 3) inv. (persoane) A urmari pe ascuns. 4) (persoane, lucruri) A apara pe toate caile (punand la adapost); a feri. ◊ Pazea! fereste! da-te la o parte. De-ar sti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi de-ar sti omul ce primejdie il asteapta, s-ar feri la timp de ea. ~ ca lumina ochilor (sau ca ochii din cap) a pastra cu multa grija, cu sfintenie (ca pe un lucru sfant). A lua la trei pazeste a dojeni aspru; a lua la trei parale. /<sl. paziti

PORUMBAR2, (I) porumbare, s. n., (II) porumbari, s. m. I. S. n. 1. Adapost pentru porumbei (I 1); porumbarie (1), hulubarie. 2. Constructie de nuiele sau de sipci in care se pastreaza stiuletii de porumb; cosar, patul, porumbarie (2). II. S. m. (Reg.) Specie de uliu. – Porumb + suf. -ar.

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

POMINA f. Aducere-aminte de ceva sau de cineva (iesit din comun). Zi de ~. ◊ De ~ care nu se va uita datorita semnificatiei sale deosebite; vestit. A ramane (sau a se face) de ~ a se pastra mult timp in memoria oamenilor (datorita caracterului deosebit al celor intamplate). A ajunge de ~ a-si face reputatie proasta. /v. a pomeni

BARBANTA, barbante, s. f. (Reg.) Vas de lemn facut din doage, in care se pastreaza lapte si branzeturi, mai rar bauturi alcoolice. ◊ Expr. Cand e branza, nu-i barbanta = cand ai una, iti lipseste alta. [Var.: berbinta s. f.] – Magh. berbence.

CETACEE (‹ fr. {i}; {s} lat. cetus) s. n. pl. Ordin de mamifere placentare care include speciile cele mai vechi si bine adaptate la mediul acvatic (ex. balena, delfinul, casalotul). Au membrele anterioare transformate in palete inotatoare, iar cele posterioare sint de regula absente. Tipurile primitive pastreaza unele caractere ancestrale, probabil de carnivor terestru. In Romania, resturi fosile se cunosc in depozitele sarmatiene.

A SE pastra ma ~ez intranz. A ramane neschimbat (in timp); a se conserva; a se mentine. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja

MUMIE s.f. 1. Cadavru pastrat prin imbalsamare speciala la vechii egipteni.** Cadavru descarnat, conservat natural intr-un sol foarte uscat. 2. (Fig.) Om lipsit de vigoare, de vivacitate; molau. [Gen. -iei. / < germ. Mumie, cf. it. mummia, ar. mumija].

garderoba (garderobe), s. f.1. Dulap de haine. – 2. Loc special la teatre, localuri publice etc. unde se lasa in pastrare paltoane, palarii etc. – Var. garderob, garderop, (vulg.) gardirop. Fr. garderobe.Der. garderobiera, s. f. (femeie care are in grija o garderoba publica sau de teatru).

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

DISCOTECA ~ci f. 1) Colectie de discuri muzicale aranjate intr-o anumita ordine. 2) Mobila cu rafturi unde se pastreaza aceste discuri. 3) Incapere speciala pentru pastrarea si audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5) Local unde are loc o asemenea petrecere. /<fr. discotheque

calii (-iie), adj.1. Caldut, potrivit, blind. – 2. Crud, verde (mai ales in expresia griu calii, griu care nu s-a copt). Origine incerta. Pare a fi un der. expresiv de la cald, cu suf. -ii, ca in lalii, moliu, caz in care s-ar afla in locul lui *caldii. Dupa Puscariu, Dacor., III, 661, din lat. *calaneus (de la calere), cu -l- pastrat in chip inexplicabil; dupa Giuglea, Dacor., III, 618, din gr. ϰαλλάϊνος „verde, necopt”, fonetic si semantic dificil de acceptat.

TEZAUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurarie etc.; (p. ext.) avere, bogatie. 2. totalitatea metalelor pretioase, a efectelor etc. aflate in depozitul unei banci de emisie. ◊ loc unde se pastreaza un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte pretioase descoperite intamplator in pamant; comoara. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte pretios, iubit, pretuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus)

THERE ARE NO SECRETS EXCEPT THE SECRETS THAT KEEP THEMSELVES (engl.) nu exista secrete cu exceptia celor care se pastreaza singure – G.B. Shaw, „Back to Methuselah”, 908.

TACIT (Publius Cornelius Tacitus) (c. 55-120), istoric si om politic roman. Scriitor rafinat, maestru al constructiei dramatice, a fost unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai istoriografiei romane. Dintre numeroasele sale lucrari, cele mai importante sunt „Istoriile” (in 12 carti) si „Analele” (in 8 carti, pastrate fragmentar), in care infatiseaza evenimentele din prima parte a Imperiului, de la moartea lui Augustus pana la caderea lui Nero si de la acesta pana la moartea lui Domitian (14-96) de pe pozitiile aristocratiei senatoriale, desi isi afirma de la bun inceput obiectivitatea, sustinand ca scrie „fara ura si partinire” (sine ira et studio). alte opere: „Despre viata si moravurile lui Iulius Agricola”, „Germania”, „Dialog despre oratori”.

URDAR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stana; vanzator de urda. 2. S. n. Vas, ceaun, caldare in care se fierbe sau in care se pastreaza urda. 3. S. n. Unealta cu care se amesteca zerul pus la fiert pentru a se obtine urda (1). – Urda + suf. -ar.

PORTOFOLIU, portofolii, s. n. 1. (Livr.) Functie de ministru. ♦ Ministru fara portofoliu = persoana care are functia de ministru intr-un guvern, fara a fi titularul unui minister. 2. (Inv.) Mapa, dosar etc. in care se pastreaza acte, hartii de valoare etc. 3. (Rar) Portofel. 4. Efecte de comert, valori bancare etc. aflate la dispozitia cuiva. 5. Totalitatea lucrarilor manuscrise aflate in evidenta unei edituri, in scopul tiparirii lor. – Dupa it. portafoglio.

DUBLET, dublete, s. n. 1. al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.

teasta (-este), s. f.1. Hirca, craniu. – 2. Carapace. Lat. testa (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tete. Tiktin se indoieste ca ar fi mostenit; dar apare in vorbirea populara, chiar daca circulatia lui este in prezent redusa (alR, I, 7). S-a pastrat mai bine sub forma test, s. n. (inv., craniu; inv., carapace; inv., capitel; castron sau vas de pamint folosit drept cuptor, se tine cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. testum (Puscariu, 1728; REW 8686), cf. mr. test, megl. tost.Der. testos, adj. (care are carapace, incapatinat, indaratnic).

Trisfetitele s. f. pl.1. Numele celor trei sfinti ierarhi ai Bisericii, Vasile, Grigorie si Ioan. – 2. Trei stele din constelatia Orion. Sl. tri svętiteli (Tiktin; Candrea). Cuvint rar, se pastreaza mai ales in numele unei vestite biserici din Iasi.

BELEMNIT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „sageata”) s. m. (PalEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasa, din care s-a pastrat partea inferioara masiva, de forma cilindro-conica (de glonte). Caracteristica pentru Mezozoic; apare in Triasic, dar dezvoltarea maxima o are in Jurasic si Cretacic, la sfirsitul caruia dispare.

AMESTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecatura (1), combinatie, mixtura. ♦ (Chim.) Produs obtinut prin punerea laolalta a mai multor substante care isi pastreaza proprietatile caracteristice. 2. Amestecatura (2). 3. Interventie intr-o afacere; participare (neceruta sau fortata) la treburile sau relatiile altora; ingerinta. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol intr-o afacere, a (nu) avea (vreo) legatura cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv).

pastra, pastrez, vb. I. Tranz. 1. A tine la loc sigur, pazind cu grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija, a pune bine; a tine in buna stare, a avea grija de...; a tine in posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele in buna stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu calca, a nu viola (legi, norme de conduita, angajamente etc.) 2. A mentine, a face sa dureze. ◊ Loc. vb. A pastra tacere(a) = a tacea; a nu se destainui. ◊ Expr. A (-si) pastra calmul (sau sangele rece) = a ramane calm. A pastra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a pastra (pe cineva sau ceva) in amintire (sau in inima, in minte, in suflet) = a) a nu uita niciodata (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A ramane, a se mentine. 3. A nu divulga, a nu destainui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-si rezerva pentru alta ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.

STIUBEI ~ie n. 1) reg. Adapost (natural sau facut de oameni) pentru albine, in care acestea cladesc faguri si depun miere; stup. 2) inv. Vas reprezentand un trunchi scobit, in care se pastreaza diferite obiecte sau se oparesc rufele. 3) reg. Trunchi scorburos sau scobit, care serveste ca ghizd la o fantana. /stiob + suf. ~ei

MARTIN si GHEORGHE din Cluj (sec. 14), sculptori si giuvaergii originari din Transilvania. Exponenti ai stilului gotic, autorii monumentului ecvestru al regelui Ladislau cel Sfant, al statuilor regilor unguri Stefan, Emeric si Ladislau. Singura lucrare pastrata – statuia „Sf. Gheorghe omorand balaurul”, bronz, se afla la Muzeul din Praga, iar o copie la Cluj-Napoca.

VOI3, voiuri, s. n. (Reg.) 1. Rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb. 2. Fasie de pamant (arabil). – Et. nec.

MANCARIME, mancarimi, s. f. Senzatie (neplacuta) provocata de anumite boli ale pielii, de o iritatie trecatoare, de intepatura unor insecte etc. si insotita de nevoia de a se scarpina; mancarici. ◊ Expr. A avea mancarime de (sau la) limba = a simti mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbaret, palavragiu, limbut; a nu putea pastra un secret. – Mancare + suf. -ime.

CLASOR (‹ fr.) s. n. 1. Obiect (mapa, album etc.) destinat pastrarii hirtiilor clasate, documentelor etc. ◊ C. filatelic = carnet cu file de carton pe care sint lipite orizontal benzi de celofan, libere in partea superioara, in care se pastreaza marcile postale. 2. Utilaj folosit pentru separarea gravimetrica a substantelor minerale utile pe clase ce contin granule de dimensiuni egale sau care au aceeasi viteza de cadere.

2) cosar n., pl. e (vsl. kosara, -ria, tarc, ingraditura; bg. kosar, stup, kosara, staul de nuiele; ung. kosar, cos. V. cos 2 si cosar 1). Est. Leasa, hambar de nuiele de pastrat stuleti (popusoi [!] pe ciocalai). Vest. Adapost de vite, staul. – In est cosar, lit. coser. V. stodoala.

PAZA ~e f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; straja; garda. A sta de ~.~a buna trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoana sau grup de persoane avand sarcina de a pazi (ceva sau pe cineva); caraula; garda; straja. /v. a pazi

celar n., pl. e (lat. ceilarium, d. cella, camara: fr. cellier, sp. cillero, pg. celleiro. V. celula, chiler). Camara din dosu casei taranesti in care se tin diferite lucruri de lemn ori oale (ciuveie), numita pe alocuri si prelipca si polata. Munt. Dun. (si cealar). Zemnic. Trans. Vest. Camara stinii (unde se pastreaza brinzeturile).

GalEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

arat (arate), s. n. – Plug. Mr. aratru. Lat. arātrum (Puscariu, Dacor., VIII, 324; Lacea, Dacor., VI, 339). Cuvintul este foarte rar, are circulatie mica in regiunea Muscel. A fost inlocuit de plug, poate datorita confuziei cu part. de la a ara; este posibil sa se pastreze, confundat cu totul cu acesta, in expresii ca a iesi la arat. Cf. ara.

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

MOLECULA, molecule, s. f. Cea mai mica parte dintr-o substanta care mai pastreaza compozitia procentuala si toate proprietatile chimice ale acelei substante *Molecula-gram = cantitate dintr-o substanta a carei greutate in grame este egala cu greutatea ei moleculara; mol1. – Din fr. molecule

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

DaiNUI vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se mentine, a se pastra, a se perpetua, a persista, a ramane, a trai, a tine, (rar) a subzista, (inv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cat va ~ lumea si pamantul.) 2. v. mentine.

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

arhi- Prefix care exprima ideea de superlativ. A intrat direct din ngr., prin intermediul terminologiei bisericesti: arhidiacon, arhiepiscop, arhierarh, arhiereu. Acelasi fonetism propriu ngr. s-a pastrat apoi pentru termenii introdusi din fr.: arhiduce, arhitect, arhitrava. In articolele urmatoare sint mentionate acele cuvinte compuse cu arhi- al carui al doilea element nu are existenta independenta in rom.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaproste „om nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafata intinsa de teren, de utilitate publica, cu plantatii, alei si diferite constructii, amenajata pentru agrement. ◊ Parc national = suprafata intinsa de teren, pazita si ingrijita, in care exploatarile (silvica, miniera, vanatoreasca etc.) sunt interzise, pentru a se pastra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri si amenajari, situat intr-un parc (1). ♦ Teren imprejmuit, unde vanatul este crescut si ingrijit pentru vanatoare. ♦ Parc (1) situat in jurul unei cladiri si depinzand de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuinta si cu numeroase spatii verzi. 2. Loc de stationare si de garare mai indelungata a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele si materialele aflate in acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei intreprinderi, ale unei institutii etc. ♦ Totalitatea instalatiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

CULTURA s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale si spirituale acumulate de omenire in decursul vremurilor. ♦ (Arheol.) Totalitatea vestigiilor materiale (unelte, ceramica, podoabe, arme, locuinte, asezari etc.) si spirituale (manifestari artistice, magice-religioase si funerare) pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. ♦ Totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ◊ Om de cultura = persoana care are un nivel intelectual ridicat; cultura de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. Lucrarile efectuate asupra solului pentru a face posibila cresterea plantelor cultivate. ◊ Plante de cultura = plante cultivate de om. ♦ Crestere a anumitor animale. ♦ Crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 3. Cultura fizica = dezvoltarea corpului prin gimnastica si sport; stiinta care se ocupa cu aceasta dezvoltare. [< lat., it. cultura, fr. culture].

AGLUTINANT, -A, aglutinanti, -te, adj., subst. I. Adj. Care uneste, lipeste, care aglomereaza prin alipire, care serveste la aglutinare. ◊ Limba aglutinanta = limba in care raporturile gramaticale se exprima prin alipirea unor afixe la radacina cuvantului. II. 1. S. m. Anticorp in organismul animal care are proprietatea de a coagula bacteriile patrunse in organism. 2. S. n. Substanta vascoasa preparata din amidon, dextrina, guma si albumina, care se adauga in pasta de imprimat pentru a pastra desenul pe tesatura. – Din fr. agglutinant, lat. agglutinans, -ntis.

ZGaiBA, zgaibe, s. f. ~ 4. (Cuvant de ocara) D**c. (din lat. scabere = a se scarpina, cf. alb. zgebe = raie, it. scabbia = raie; in privinta formei, cf. habeat > aiba; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultatii semantice, daca se pleaca de la sensul de raie propriu lui scabies; dar se poate presupune ca etimonul lat. pastra de asemenea intelesul sau etimologic, de mancarime, ceea ce provoaca scarpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

aua s. f. – Struguri. Lat. ūva (Puscariu 166; Candrea-Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. ua). Cuvint vechi, care pare sa fi fost arhaism inca in sec. XVII; totusi, s-a pastrat, partial, in Olt., ca nume al unei varietati de strugure. (Cf. Puscariu, Dacor., VIII, 324).

HABEAS CORPUS ACT (loc. lat. habeas corpus „sa pastrezi corpul”) Lege votata de Parlamentul englez, in 1679, privind garantarea libertatii individuale; era menita sa ingradeasca arestarile si retinerea arbitrara a persoanei. Unele dintre prevederi (care se regasesc in H.) au fost aplicate inca din sec. 13-14.

IGIENA s. f. 1. Ramura a medicinii care elaboreaza normele de aparare a sanatatii oamenilor si formele de aplicare a acestor norme pe baza studierii interdependentei si interactiunii dintre om si mediul inconjurator, a conditiilor de trai, precum si a relatiilor sociale si de productie. 2. Ansamblu de reguli si de masuri practicate pe care cineva le respecta pentru a-si pastra sanatatea. [Pr.: -gi-e-.Var.: higiena s. f.] – Din fr. hygiene.

CENUSAR1 ~e n. 1) Cavitate in partea de jos a unei sobe, unde cade cenusa. 2) Bazin cu o solutie speciala de var, in care se pun pieile pentru a indeparta parul si epiderma. 3) Vas in care se pastreaza cenusa unui mort dupa incinerare; urna cinerara; urna funerara. 4) inv. Vas de diferite forme si dimensiuni, in care se scutura scrumul sau se arunca mucurile de tigara; cenusernita; scrumiera. /cenusa + suf. ~ar

CULTURA1 s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)

cutie (cutii), s. f.1. Obiect de lemn, metal etc., in care se pastreaza diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusa. – 3. Sertar. – 4. Cufar, lada. – Cutia milelor, institut national de binefacere, fundat in 1775 de catre domnitorul alexandru Ipsilanti, condusa din 1793 de marele vornic de cutie si alimentata de bunurile persoanelor care au decedat fara a lasa mostenitori, si o treime de la cei care decedau fara sa lase testament. – Cutia sateasca, specie de piata de grine fundata in sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil gasit. – Mr. cutie, megl. cutiia. Tc. kutu, kuti (Seineanu, II, 151; Miklosich, Turk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti.Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).

RESPECTA vb. I. tr. 1. a avea respect fata de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a tine seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-si pastra demnitatea. (< fr. respecter)

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel Mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE, comisie infiintata in 1892 cu menirea de a inventaria, studia, pastra si restaura monumentele istorice. Din 1908 a editat un buletin, in care erau publicate studii si articole despre monumentele istorice ale trecutului (elaborate de N. Iorga, D. Onciul, V. Parvan, T. Maiorescu, Gr. Tocilescu, Gr. Cerchez s.a.). Sarcinile ei sint preluate astazi de Comisia Nationala a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor istorice, de pe linga Ministerul Culturii.

STRATIFICARE, stratificari, s. f. 1. Actiunea de a (se) stratifica si rezultatul ei; stratificatie. ♦ Formatie geologica sedimentara alcatuita din mai multe straturi suprapuse. 2. Asezare a semintelor de pomi fructiferi si a butasilor in straturi de pamant care alterneaza cu straturi de nisip, de rumegus, de turba, pentru a asigura o buna pastrare sau a favoriza si a stimula germinarea sau inradacinarea. – V. stratifica.

HADIT (HADITH) (arab. „vorbire, naratiune”) subst. Corpus literar pastrat si transmis din generatie in generatie de un sir sau „lant” de transmitatori sau „garanti” care coboara in istorie pana la Mahomed si persoanele apropiate lui, formand un supliment sau indrumar mai detaliat al mesajului coranic. Culegerile h. s-au conturat abia in sec. 9.

CENUSAR, (1) cenusare, s. n., (II, III) cenusari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc. in care cade cenusa rezultata din ardere. 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii. ♦ Bazin folosit in tabacarie, in care se pun pieile crude, cu o solutie de lapte de var, pentru a le curata de par. ♦ Solutie de lapte de var proaspat sau alcalin, folosita pentru depilarea pieilor crude si indepartarea epidermei. 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate; urna cinerara. II. S. m. (Inv. si ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, inalt, cu coroana ovala, cu frunze compuse si cu flori mici verzi-galbui (ailanthus altissima). – Cenusa + suf. -ar.

MOalE1 moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

alVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].

arhanghel (arhangheli), s. m.1. Capetenie a ingerilor. – 2. Sarbatoare a arhanghelilor Mihail si Gavril, pe 8 noiembrie. – 3. Colac rotund care se face de obicei din patru bucati de aluat impletite, care au deasupra patru cruci din acelasi aluat. Face parte din primul grup de colaci care se impart pentru pomenire preotului si paracliserului. – 4. Eufemism pentru bici sau girbaci. – Var. aranghel, ranghel.Mr. arhanghil, megl. ranghila. Gr. ἀρχάγγελος prin intermediul sl. archangelū. Sensul 4 se explica prin obiceiul de a pastra in spatele icoanei nuiaua cu care se bat copiii, cf. sfintul Nicolae.

RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.

linced (lanceda), adj.1. Gales, debil. – 2. Bolnav. – 3. Melancolic, abatut. – Megl. lingit, lingid. Lat. languidus (Puscariu 976; Candrea-Dens., 994; REW 4890; DAR), pastrat numai in rom. (in celelalte idiomuri romanice sint derivari neol., cf. Rosetti, I, 168). Rezultatul gc este modern (totusi se aude var., rara, linged). A fost explica prin analogie cu muced; dar pare mai curind efectul unei disimulari g...d. Der. lincezi, vb. (a zacea; a fi bolnav, a avea o suferinta, a vegeta, a se istovi); lincezeala (var. lincezime, inv., lingejune), s. f. (boala, suferinta). Cf. lingoare.

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

KAABA (cuv. arab. „cub”), vechi templu, de forma cubica (avand laturile de 12 m si, respectiv, 10 m, iar inaltimea de 15 m), aflat in centrul marii moschei din Mecca si acoperit cu un val negru, ornat cu citate din Coran (reinnnoit in fiecare an). Zidit, potrivit traditiei arabe, de Adam si reconstruit de Avraam si fiul acestuia, Ismael. aici, in coltul dinspre rasarit, se pastreaza „piatra neagra”, care, potrivit legendei, a fost adusa din cer chiar de Adam sau de arhanghelul Gabriel. Edificiul actual inlocuieste, de la sfarsitul sec. 7, pe cel distrus in timpul asediului din 683. K. a devenit, inca din epoca preislamica, principalul loc de pelerinaj al arabilor. Considerata centrul lumii, catre K. se indreapta in fiecare zi cele cinci rugaciuni canonice ale musulmanilor. K. marcheaza, pentru islam, traiectul sacru dintre Cer si Pamant, directia osiei Universului si Poarta Cerului.

INTENSIV, -A, intensivi, -e, adj. 1. Care are (o mare) intensitate; care se face in ritm viu, incordat. ◊ Agricultura intensiva = agricultura care foloseste mijloace tehnice inaintate, pentru a obtine o productie cat mai mare in raport cu suprafata cultivata. Cultura intensiva = cultura care se face dupa regulile agriculturii intensive. 2. (Despre marimi caracteristice unui sistem fizic) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea neschimbata. – Din fr. intensif.

stiubei, stiubeie si stiubeiuri, s.n. (reg.) 1. vas facut dintr-un trunchi de copac scobit (in care se pastreaza alimente, obiecte casnice sau in care se oparesc rufele). 2. stup primitiv, facut dintr-un trunchi de copac scorburos, sau scobit; totalitatea albinelor dintr-un asemenea stup. 3. adapost pentru stupi. 4. trunchi de copac scorburos sau scobit care, ingropat in pamant, serveste ca ghizd la o fantana putin adanca. 5. (inv.) apeduct. 6. fantana cu izvorul la mica adancime, care are ca ghizd un trunchi de copac scorburos. 7. fantana cu apa sarata. 8. deschizatura facuta in acoperisul unei case pentru luminarea sau aerisirea podului.

ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.

REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)

incoace adv. – Inspre mine. – Megl. ancoati. De la acoace, cuvint pastrat in citeva comp. ca in(tr’) a coace, si aceasta de la eccum hocce (Puscariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; dupa Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Incoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (inspre mine) pare sa fie reducere a cuvintului anterior (der. de la eccum illac propusa de DAR pare mai putin probabila, intrucit sensul ar fi trebuit sa fie cel de incolo; astfel incit autorul trebuie sa admita o incrucisare cu incoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

CONSERVATOR2, -OARE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care pastreaza, conserva. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care este atasata de traditie, in viata politica, economica si culturala. ◊ Partid conservator (si substantivat, m. pl.) = partid politic cu conceptii conservatoare. 3. S. m. si f. Persoana insarcinata cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colectii etc. 4. S. n. (Tehn.; in sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice si legat printr-o teava cu cuva, avand rolul de a mentine cuva plina cu ulei, independent de oscilatiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator.

CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc. in forma de cub, de paralelipiped etc., gol in interior, in care se pastreaza sau care protejeaza diverse lucruri. ◊ Expr. (Scos) ca din cutie = foarte ingrijit imbracat sau prezentat. (Fam.) (Baga) capul la cutie! = (la jocul „de-a capra”) fereste-ti capul, propteste-l in piept! fig. fii prudent, pazeste-te! Cutie de scrisori = cutie speciala, plasata pe strada de catre organele postale, in care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulara in care factorii postali depun corespondenta adusa la domiciliu. 2. Aparat, dispozitiv, organ special etc. avand forma unei cutii (1). Cutie de viteze. Cutie de rezonanta. 3. (In sintagma) Cutie craniana = cavitate osoasa in care se afla creierul; teasta capului, craniu. 4. Sertar. 5. (Inv.) Casa de bani; caseta. – Din tc. kutu, ngr. kuti, bg., scr. kutija.

REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.

ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu.Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.

REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].

beci (beciuri), s. n. – Subsol, pivnita. Probabil din cuman. bec „fortificat” (DAR, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, tc. becrom. Beci (cf. Seineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu sec. XVIII, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara. Totusi, DAR da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu germ. Zucker-backer. Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma DAR si Candrea; cf. Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pecar „brutar”.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)